Luneta

Luneta este un instrument optic alcătuit din mai multe lentile folosit la observarea obiectelor
îndepărtate.

Ca orice instrument optic în care se privește direct, luneta deviază razele de lumină paralele care
sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului. Cu cât această
schimbare de direcție (unghi) a razelor paralele prin sistemul lenticular al lunetei este mai mare,
în același raport crește imaginea obiectului vizat în lunetă, și cu cât densitatea razelor de lumină
ajunse pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi mai luminoasă.

Istoric

Galileo Galilei a introdus utilizarea lunetei în astronomie. Cu luneta construită de el în 1609,

savantul italian a descoperit munții de pe Lună, natura stelară a Căii Lactee, patru sateliți ai lui
Jupiter și petele de pe Soare.

De la apariția și perfecționarea lunetei, au contribuit mai mulți inventatori ai epocii, mai ales că
instrumentul era deja cunoscut și utilizat într-o formă primitivă în Olanda și în Franța.

Caracteristici
Luneta / ocheanul se caracterizează prin:

a) factorul de apropiere (sau grosismentul), desemnat printr-un multiplicator (20x, 30x, etc.).
Cu cât acest factor este mai mare, cu atât vederea obiectului aflat la distanță va fi mai apropiată,
adesea în detrimentul câmpului vizual și al luminozității.

b) diametrul obiectivului său: cu cât diametrul lentilei obiectivului este mai mare, cu atât luneta
va capta mai multă lumină și va oferi, prin urmare, o imagine mai luminoasă. În general modelele
cu diametru mare sunt mai grele, mai incomode și, de obicei, mai scumpe.
 Unele modele pot primi un adaptor special pentru aparatul de fotografiat.

Există versiuni publice de lunete / ocheane: instalate pe situri turistice, și în general cu

plată, ele permit observarea peisajelor și monumentelor.

Mărirea imaginilor

Aici este prezentat modul de funcționare a lunetei lui Kepler:

1. Obiectivul (1) produce o imagine reală și răsturnată (5) a obiectului (4), situat departe de
observator.

2. Prin lentila ocularului (2) lumina ajunge la ochi (3), care vede o imagine virtuală mărită (6).

3. Mărirea imaginii depinde de distanța focală a lentilei obiectivului și ocularului.

Tipuri de lunete
Luneta astronomică este un aparat optic, care are rolul de a mări unghiul sub care se vede un
obiect îndepărtat, astfel încât să se distingă mai multe detalii ale acestuia.
 Luneta lui Galilei

Este un sistem optic afocal (telescopic), având distanța focală infinită.

Luneta este compusă din două elemente optice convergente centrate: obiectivul și ocularul, astfel
montate încât focarul imagine al obiectivului (F) să coincidă cu focarul obiect (-F) al ocularului.

Pentru determinarea grosismentului lunetelor se folosește un aparat optic numit dinametru.

Lunete terestre

 Lunetele militare;

 Lunetele instrumentelor pentru măsurători în geodezie și topografie;

 Lunete pentru biologi (ornitologie) și vânători;

 Binoclul are un sistem de prisme de refracție cu focar mai scurt ca luneta, dar oferă o
imagine mai largă și profundă, vizarea fiind făcută cu amândoi ochii;
Luneta lui Kepler este monoculară, are o distanță focală mai scurtă, dar, în comparație cu
luneta astronomică, realizează o imagine de perspectivă.

Contrar lunetei astronomice și telescopului, luneta terestră trebuie să ofere o imagine dreaptă.