De unde știm să construim relații?

Din momentul fertilizării, atunci când un spermatozoid a penetrat ovulul și a fost formată o
ființă umană unicelulară distinctă de mama sa, ia naștere o nouă formă de viață, numită zigot, care
înseamnă «împreună sau unit». De aici pornește calea spre cunoaștere, determinată de fromula
primară - «împreună sau unit», căci doar așa se poate forma o personalitate - prin intermediul unei
relații. Acest zigot, ce în forma unicelulară trăiește doar 4 zile, conține toată informația genetică din
moși, strămoși, tot aici este incorporat și programul ce ne determină să prelungim viața pe pământ și
să căutăm acel partener cu care o vom face. Astfel din momentul conceperii suntem programați să
căutăm partenerul cu care vom stabili relația ce va genera un nou «împreună sau unit». Exact atunci
din starea de viu ea naștere și prima noastră necesitate adaptativă, sau de supraviețuire, necesitatea
de conectare, care ne asigură siguranța.
Necesitatea de conectare în timp evoluează în necesitatea de relație și căutare a
partenerului , care e determinată biologic, drept necesitate de continuitate, altfel zis determinată de
instictele noastre, și nu doar. Dincolo de tezaurul genetic ne naștem și cu un temperament, care
ulterior va defini forma de manifestare a realității psihice interioare, structurile energetice care ne
vor oferi un tempou, mai dinamic sau mai lent, și direcție, cu orientare spre exterior sau interior, în
căutarea căii de satisfacere a necesităților instinctuale. Din momentul nașterii, părinții îi deprind
copilului abilități mecanice de supraviețuire, abilități de conduită și comunicare care îi va asigură o
adaptabilitate bună în mediu. Îi cultivă un set de reguli de urmat, un set de așteptări de realizat, un
set de abilități de acumulat, în mod mai mult sau mai puțin conștient conturând o personalitate.
Procesul învățării presupune o relație, și anumit din această relație se formează acel set de modele
comportamentale ce vor fi reproduse în viața adultă. Părinții sunt cei care conturează harta mintală
primară a unui copil și stabilesc acele principii în baza cărora sunt percepuți oamenii din jur, prin
constructe simple: bun sau rău, al meu sau străin, cunoscut sau necunoscut. Aceste seturi în
totalitatea lor, sunt stabilite până la vârsta de cinci / șapte ani și formează un sistem operațional, sau
core system, fundament care ulterior va permite zidirea personalității în toată spledoarea ei
multilaterală, determină caracterul și formează structura de personalitate. Astfel putem urmări cum
se dezvoltă necesitatea psihologică de relație, cu rădăcini profunde în relația cu mama și tatăl.
Copilul se naște complet neajutorat și dependent de îngrijitorii săi, prin intermediul lor este
satisfăcută trebuința lui de siguranță. Dar în procesul maturizării el trăiește experieța separării,
distanțării și singurătății. Drept rezultat se crează necesitatea psihologică de reuniune, de împreună
sau unit cu un partener, ca o modalitatea de reconstruire a relației de simbioză cu mama, sau ca o
modalitate de a face față crizei existențiale.
 În relația de cuplu, sau de familie, suntem focusați pe o acțiune - a avea. În cuplu sunt
satisfăcute trebuințele de bază la nivel bio-psiho-social, trebuințe care diferă în funcție de gen:
- La nivel de corp: femeia are trebuința în tandrețe și gingășie, iar bărbatul în sex regulat;
- La nivel empatic: femeia are trebuința în grijă, iar bărbatul de a fi acceptat.
- La nivel de valori: femeia are trebuința de a fi unică pentru bărbatul său, iat bărbatul are trebuința
de a fi admirat de femeia sa.
- În viața de zi cu zi - femeia are trebuința în stabilitate financiară, de aceasta depinde dorința
creativă a femeiei de a transforma casa într-un cămin confortabil pentru bărbatul ei, iar bărbatul
are trebuință în confort, creat de femeia sa.
- La nivel biosocial - femeia are trebuința în siguranță, mediu sigur unde ea se va simți protejată,
iar bărbatul are trebuința în nașterea urmașilor.
- La nivel de comunicare - femeia are trebuința în discuții, iar bărbatul are trebuința în vacanțe ,
deplasări comune, unde îi va arăta femeii sale lumea.
Toate aceste trebuințe sunt satisfăcute prin intermediul unui mecanis învățat în familie.
Acest mecanism e numit loialități. Învățăm în familia de origine cine sunt oamenii noștri și cum
construim cu ei relații. Astfel venim în cuplu cu niște credințe acumulate cu privire la cum trebuie
să fie partenerul nostru, ce comportament trebuie să aibă și ce responsabilități trebuie să își asume.
Mai simplu astea sunt numite așteptări. Venim într-o relație cu dorința de a ne satisface trebuințele
după un scenariu învățat, care în copilărie l-am perceput drept unul funcțional. Așadar dacă în
familia de origine mama, sau tatăl, sunt cei care își reprimă dorințele, și se sacrifică, transmit o
loialitate la nivel inconștient că a iubi înseamnă a sacrifica.
Exercițiu pentru a identifica loialitățile transmise de la mama:
Găsiți un loc comod și liniștit unde nu veți fi deranjat, închideți ochii și relaxațivă. Încercați
să vă imaginați mama dvs la ea acasă într-o zi obișnuită din copilăria dvs: cum arată, cu ce este
îmbrăcată, ce expresie a feței are, ce ea face, cum se simte, ce ar dori să facă? Acum imaginațivă
că dvs sunteți mama dvs: cum vă simțiți în corpul ei, cum e să fii mama dvs, ce ați dori să faceți, ce
simțiți când vă uitați în oglindă?
Exercițiu pentru a identifica loialitățile transmise de la tata:
Găsiți un loc comod și liniștit unde nu veți fi deranjat, închideți ochii și relaxațivă. Încercați
să vă imaginați tatăl dvs la el acasă într-o zi obișnuită din copilăria dvs: cum arată, cu ce este
îmbrăcat, ce expresie a feței are, ce face, la ce se gândește, ce simte, ce ar dori să facă? Acum
imaginațivă că dvs sunteți tatăl dvs: cum vă simțiți în corpul lui, cum e să fii tatăl dvs, ce ați dori să
faceți, ce simțiți când vă uitați în oglindă?
Exercițiu pentru a identifica loialitățile transmise de relaționare:
Găsiți un loc comod și liniștit unde nu veți fi deranjat, închideți ochii și relaxațivă. Încercați să vă
imaginați pe mama și tatăl dvs la ei acasă într-o zi obișnuită din copilăria dvs: cum ei arată, cu ce
sunt îmbrăcați, ce expresie a fețelor au, ce fac, despre ce vorbesc, cum sunt când sunt alături, ce ar
dori să facă? Acum imaginațivă cum dvs ați dori ca ei să relaționeză: ce fac ei acum, cum se simt,
despre ce vorbesc?
În urma fiecărui exercițiu notațivă trăirile și sentimentele, descrieți acțiunile, apoi analizați relația
dvs actuală și analizați care dintre comportamente, atitudini și așteptări sunt preluate.
Totodată trebuie să ținem cont de faptul că în fiecare femeie este o parte masculină (Animus,
după Jung) și în fiecare bărbat o parte feminină (Anima după Jung), care uneori se pot afla în relație
de confruntare, dar alteori pot motiva omul să pornească în căutare integrității și echilibrului. În
psihoterapia imaginativ - catatimă (simbol drama), sunt elaborate simboluri (motive) cum la nivel
inconștient sunt expuse Anima și Animusul. Aplicând tehnica vizualizării simbolurilor (motivelor)
în stare de veghe sunt propuse prioritar motivele Vas (pentru femei) și Sabie (pentru bărbați). În
dependență de cum vor fi reprezentate simbolurile pot fi depistate în diagnostic dorințele și
așteptările inconștiente înaintate sexului opus, totodată poate fi depistat materialul conflictual și
tendințele interioare în sfera relațiilor.