Sunteți pe pagina 1din 7

PIAŢA MUNCII – PIAŢĂ SPECIFICĂ

1. Caracteristicile pieţei muncii


• se comportă, pe de o parte, ca orice piaţă şi, pe de altă parte, are caracteristici proprii,
determinate de specificul resursei umane.
• piaţa muncii este o piaţã derivatã;
• este eterogenã şi segmentată în sensul că reuneşte segmente delimitate pe genuri de
activităţi, pe zone economice, profesii, meserii, niveluri de calificare, etc;
• presupune negocierea permanentă dintre purtătorii ofertei şi cererii de muncă sub aspect
cantitativ şi structural-calitativ;
• reflectă legăturile reciproce dintre realităţile demografice care determină oferta de
muncă şi cele ale dezvoltării economico-sociale care generează cererea de muncă.

1.1. Curba ofertei de muncă


Curba ofertei de muncă reflectă ansamblul deciziilor alternative privind cantitatea de
muncă pe care omul este dispus să o presteze în funcţie de salariu. Curba ofertei este O–
O’, reflectând relaţia directă între oferta de muncă şi nivelul salariului (figura 1).
PIAŢA MUNCII relevã ansamblul acţiunilor de vânzare-cumpãrare a factorului muncã
care au loc într-un spaţiu economic. Aceastã piaţã relevã posibilitãþile existente pentru
“întâlnirea” cererii ºi ofertei de muncã, precum ºi pentru stabilirea pe aceastã bazã a
condiþiilor pentru angajarea salariaþilor, pentru negocierea ºi fixarea salariilor în funcþie
de performanþele lucrãtorilor, respectiv pentru facilitarea mobilitãþii interne ºi externe a
factorului muncã.
OFERTA DE MUNCĂ relevã resursele de muncã de care dispune societatea la un
moment dat ºi care se delimiteazã pe baza urmãtoarelor criterii: salarizarea; posesia
aptitudinilor fizice ºi intelectuale necesare pentru a desfãºura o anumitã activitate;
cãutarea susþinutã a unui loc de muncã, precum ºi disponibilitatea unei persoane de a
ocupa imediat un loc de muncã. Persoanele care nu îndeplinesc aceste criterii nu se includ
în oferta de muncã.

Figura 1: Oferta de muncă

1
Factorii care influenţează oferta de muncă
Oferta de muncă are, în genere, un caracter relativ rigid care se explică prin două
categorii de factori: pe de o parte, factorii economici iar, pe de altă parte, factorii
demografici, profesionali, ocupaţionali. Datorită influenţei acestor factori curba ofertei de
muncă are o aliurã atipicã (figura 2).
Dintre factorii mai semnificativi care influenţează oferta menţionăm:
a) dimensiunea salariului;
b) sistemul de educaţie şi formare profesională;
c) conţinutul şi durata muncii;
d) securitatea ocupării.

2
Figura 2: Curba atipică a ofertei de muncă

Efectul de substituţie redă o situaţie în care o persoană salariată are tendinţa de a înlocui
o parte mai mare sau mai mică din timpul său liber cu timp de muncă suplimentar, ceea
ce are ca efect un venit mai mare.
Efectul de venit reflectă o situaţie în care o persoană salariată are tendinţa de a înlocui
timpul de muncă cu timp liber, în condiţiile în care salariul atinge un nivel care îi permite
să aibă condiţii de viaţă apropiate de aspiraţiile sale.

1.2. Cererea de muncă


Unul dintre modelele ce se pot folosi pentru explicarea cererii de muncă este acela care
presupune că piaţa muncii este o piaţă concurenţială, ceea ce înseamnă că lucrătorii îşi
pot schimba ocupaţiile, că există mulţi cumpărători care utilizează o cantitate de muncă
neînsemnată faţă de total, şi, prin urmare, nu pot să influenţeze preţul ei, iar lucrătorii şi
patronii au informaţii corespunzătoare despre cererea de muncă. În acest model, cererea
de muncă este într-o situaţie similară cu a altui factor de producţie sau bun economic.
Pe piaţa muncii, firma poate obţine profitul maxim la acea cantitate de muncă angajată ce
presupune egalitatea între costul marginal al angajării unui lucrător suplimentar şi venitul
încasat de firmă pe baza producţiei marginale realizate prin munca respectivă (CmgL =
VmgL). Dar pe măsură ce firma angajează noi salariaţi, începe să funcţioneze principiul
randamentului marginal descrescând. Aşadar, cererea de muncă depinde de
productivitatea marginală a muncii.
Curba cererii de muncă este o curbă descrescătoare (figura 3). Curba cererii de
muncă este o curbă cu pantă negativă, ceea ce reflectă că firma va angaja mai multă

3
muncă dacă salariile sunt mai mici şi invers. Curba (dreapta) cererii este C-C', reflectă
relaþia invers proporþionalã dintre cererea de muncă şi nivelul salariului.
CEREREA DE MUNCĂ reflectă nevoia de muncă salariată ce se formează într-o
economie de piaţă, la un moment dat sau pe o anumită perioadă, exprimată prin numărul
locurilor de muncă. Condiţia fundamentală pentru includerea nevoii de muncă în cererea
de muncă este salarizarea, astfel încât persoanele care nu îndeplinesc această condiţie nu
sunt incluse în cererea de muncă.
Figura 3: Curba cererii de muncă

Elasticitatea cererii de muncă depinde de următoarele condiţii: elasticitatea cererii


aferente produsului/bunului economic final; posibilitatea de a substitui factorul muncă cu
un alt factor de producţie; ponderea costurilor salariale în costului total.
Elasticitatea cererii de muncă este importantă pentru evoluţia pieţei bunurilor economice
Elasticitatea cererii de muncă are importanţă pentru deciziile privind stabilirea salariilor.
Dacă cererea de muncă este elastică, întreprinzătorii vor fi dispuşi să abandoneze cu
uşurinţă piaţa şi, din acest motiv, va fi dificil pentru posesorul forţei de muncă de a-şi
asigura mărirea salariilor.

2. Salariul minim
Pe unele pieţe, guvernul stabileşte un preţ minim, sub care bunurile nu pot fi
vândute. Salariul minim pe economie este cel mai frecvent exemplu de preţ minim.
Teoretic această măsură are rolul de a garanta un venit minim anumitor categorii de

4
muncitori slab calificaţi sau fără experienţă în muncă. Conform acestei reglementări,
angajatorii (consumatorii de muncă) nu pot plăti nici unui angajat o sumă mai mică de
salariul miminim garantat pe ţară.
Piaţa muncii poate fi analizată ca orice altă piaţă. Bunul tranzacţionat este munca,
preţul bunului este constituit de salariul lunar, consumatorii acestui bun sunt angajatorii,
iar ofertanţii persoanele care doresc să se angajeze. Pentru a avea sens, salariul mimim se
stabileşte peste salariul de echilibru care ar rezulta pe o piaţă nereglementată. Dacă ar fi
stabilit sub nivelul de echilibru, nu ar avea nici un efect, deoarece salariile oricum ar
atinge un nivel mai mare, corespunzător celui de echilibru. In figura 4.2, salariul lunar de
echilibru generat în lipsa reglementării salariului mimim este S*, iar salariul minim este
notat cu Sm. Numărul de muncitori anjaţi la S* şi Sm este de M*, respectiv Mm. A, B, P,
N şi E sunt puncte de interes în grafic.
Efectele impunerii unui salariu mimim obligatoriu sunt următoarele:
1. Firmele vor angaja mai puţini muncitori, deci ocuparea scade de la M* la Mm.
Cantitatea de muncă Mm pe care firmele o cer la salariul Sm este mai mică
decât cantitatea oferită de către cei care doresc să se angajeze la acest salariu
(Mo). Prin urmare, pe aceasta piaţă, reglementarea a introdus un dezechilibru
manifestat prin exces de ofertă.
2. Surplusul consumatorului (în acest caz, angajatorii) este redus de la AES* la
AMSm.
3. Noul surplus al producătorului (în acest caz, forţa de muncă) este aria
SmPNB. Deşi in figura 4.2 acesta este mai mare decât surplusul initial S*EB
totuşi, în general, efectul salariului minim asupra surplusului producătorului
poate fi atât de creştere cât şi de reducere, depinzând de forma particulară a
curbei cererii şi a curbei ofertei de muncă. Efectul net depinde de raportul
dintre mărimea surplusului pierdut ca urmare a reducerii numărului de
muncitori angajaţi şi mărimea câştigului în surplus datorat salariului mai
mare.

5
Figura 5: Efectele salariului mimin pe economie
Salariu

Surplusul
A consumatorului
Pierderea
de bunăstare Oferta
P de muncă
Salariul minim Sm
Salariul de
echilibru
S* E

Surplusul
N
Cererea de
producătorului B muncă

Mm M* Mo Numar
O
Muncitori Muncitori ce muncitori
angajati la Sm doresc sa se angajeze
la Sm

Excess de ofertă
doresc sa se
angajeze la Sm
4. Bunăstarea totală scade. Surplusul total este redus prin introducerea salariului
mimin de la AEB la APNP. La nivelul Mm, beneficiul marginal al unei unităţi
de muncă pentru angajatori este mai mare decât costul marginal al acestei
unităţi. Prin urmare, această alocare este ineficientă: există câştiguri din
schimb care nu sunt valorificate datorită introducerii salariului mimin la Mm.
Pierderea de bunăstare datorată limitării schimbului mutual avantajos este aria
PEN.
5. Pe lângă efectul asupra bunăstării generale şi a bunăstării părţilor implicate în
tranzacţie, o chestiune esenţială este aceea a modului cum se alocă excesul de
ofertă. O ipoteză plauzibilă este acea că angajatorii, confruntaţi cu creşterea
preţului muncii, vor limita numărul de muncitori mai puţin calificaţi sau fără
experienţă. Prin urmare, unul din efectele legislaţiei referitoare la salariul
minim obligatoriu este o creştere a şomajului chiar în râdurile categoriei pe
care această legislaţie urma să o protejeze. O altă posibilitate este aceea ca
angajatorii să evite legislaţia prin munca la negru, caz în care reglementarea
este în cel mai bun caz ineficace. Există însă două grupuri de angajaţi care

6
sunt beneficiari neţi ai introducerii sau creşterii salariului mimim obligatoriu:
membrii de sindicat ale căror locuri de muncă sunt relativ protejate şi
muncitorii relativ calificaţi, care iniţial lucrau la salariul de echilibru.

În concluzie: beneficiarii legislaţiei cu privire la salariul mimim sunt membrii de


sindicat şi forţa de muncă mai calificată. Afectaţi în mod negativ sunt angajatorii şi forţa
de muncă necalificată sau neexperimentată, precum şi consumatorii finali care vor trebui
să plătească un preţ mai ridicat pe produsele cumpărate, datorită creşterii costurilor cu
munca. Societatea în ansamblul său este afectată negativ: bunăstarea generală scade.
Din punct de vedere macroeconomic, această măsură poate determina o creştere a
inflaţiei, datorită unei creşteri cvasi-generale a salariilor. Aceasta deoarece o creştere a
salariilor minime va determina probabil o deplasare în sus a întregii grile de salarizare,
pentru a păstra salariile relative la nivelurile anterioare.