Sunteți pe pagina 1din 6

LP 13.

Diagnosticul de laborator al bolilor determinate de Ascaris


lumbricoides, Enterobius vermicularis, Trichuris trichiura, Strongyloides
stercoralis

OBIECTIVE:
Prezentarea diagnosticului de laborator in ascaridioza, enterobioza, trichiuroza si
strongiloidoza.

1.DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN ASCARIDIOZA

Agentul etiologic: Ascaris lumbricoides (limbric)

-nematod specific omului, cu dezvoltare obligatorie pe sol (geohelmint)

Morfologie:
Adultul:
- este un vierme cilindric cu extremităţile efilate, de culoare alb-roz, cu striaţii fine
transversale; după moarte devine alb-cenuşiu;
- la extremitatea anterioară se află gura, limitată de 3 buze;
- sexele sunt separate, uşor de identificat;
o Masculul: măsoară 15 cm/ 2 mm şi are extremitatea posterioară recurbată
ventral;
o Femela: este rectilinie, mai lungă, măsoară 20 cm/ 4 mm.
Ouăle:
- ovalare, măsoara 75/ 50 μm, cu un înveliş extern gros albuminos, mamelonat, brun;
cu membrana internă subţire impermeabilă; sunt neembrionate;
- ouăle rezistă la temperaturi scăzute, la desicaţie şi la putrefacţie, rămânând viabile pe
sol mai mult de 1 an;
- la temperaturi de 22-23 0 C, în condiţii de umiditate şi umbră, în decurs de 3-4
săptămâni în ou se dezvoltă o larvă infectantă.
Clinic: ascaridioza
Simptomatologia clinică variază în raport cu ciclul evolutiv al parazitului, cu localizarea şi
sensibilitatea gazdei.
- in perioada de migrare larvară, cu durata de aproximativ 8 zile, febră, tuse,

1
- in perioada intestinală, viermii adulţi determină manifestări gastro-intestinale: dureri
abdominale vagi şi nelimitate, tulburări de tranzit, în special diaree, greţuri sau chiar
vărsături.
Diagnosticul parazitologic:

- evidentierea oualor in materii fecale (se evidentiaza mai bine prin metoda de concentrare
Kato-Miura);
- apar în materiile fecale după 60-70 zile de la expunerea la infecţie;
- dacă sunt prezenţi doar paraziţi de acelaşi sex:
- masculii nu produc ouă;
- ouăle produse de femele nefecundate sunt atipice, greu de recunoscut.
- ouale eliminate de femela pot fi:
 fertilizate (datorita fecundarii contin celula ou), daca exista si masculi prezenti in
intestin;
 nefertile (fara celula ou), in lipsa masculilor.
1.Examenul microscopic:
- se observa oua caracteristice, cu aspecte diferite:
 Oua fertile:
 55-40 µm
 invelis extern mamelonat de culoare bruna;
 perete gros multilaminat;
 masa vitelina care umple oul este retractata central, lasand spatii libere
spre cei doi poli;
 embrion unicelular nedezvoltat;
 neinfectios.
 Oua nefertile:
 90-40 µm;
 invelis extern mamelonat;
 perete subtire;
 masa vitelina umple in intregime oul;
 masa vitelina amorfa;
 neinfectios.
 Oua necorticate: sunt lipsite de invelisul extern

2
2.Examenul macroscopic:
-decelarea parazitului adult
- eliminat prin anus, cavitatea bucală, nazală (excepţional);
- descoperit în intestin (intervenţie chirurgicală, examen radiologic – uneori, ascarizii
pot fi evidenţiaţi de un examen radiologic după administrarea de bariu, fie ca imagini
negative, fie după ce au înghiţit şi paraziţii bariu).

2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN ENTEROBIOZA

Agentul etiologic: Enterobius vermicularis (Oxyuris vermicularis (oxiur))

-vierme nematod, specific omului

Morfologie:
Adultul, la ambele sexe, prezintă:
- la extremitatea anterioară gura, înconjurată de 3 buze retractile, asigurând o fixare
solidă la mucoasa intestinală;
- două creste longitudinale laterale, permiţând identificarea parazitului pe preparatele
anatomo-patologice.
o Masculul: măsoară 5 mm/ 0,2 mm şi are extremitatea caudală recurbată
ventral;
o Femela: măsoară 10 mm/ 0,5 mm, iar extremitatea posterioară este subţire şi
ascuţită.
Oul: este ovalar, asimetric, măsoară 60 μm/ 30 μm, este înconjurat de un înveliş subţire,
transparent, dublu, conţine un embrion mobil.
Clinic: enterobioza, oxiuroza.
- simptomul principal este reprezentat de pruritul anal;
- se asociază dureri abdominale, episoade diareice, manifestări nervoase;
- perianal, se constată leziuni de grataj.
Diagnosticul parazitologic:
- diagnosticul se bazeaza pe evidentierea oualor in pliurile anale si a adultilor in materii
fecale;
- deoarece femela nu depune oua in intestin, ci in pliurile anale sau perianal, examenul
coproparazitologic de rutina nu permite decat accidental evidentierea acestora;
- prelevarea oualor se face prin metoda Hall si Graham:
- cu ajutorul unei baghete cu bandă adezivă transparentă se sterg pliurile anale;

3
- se lipeşte banda cu partea adezivă pe o lamă de sticlă;
- se examinează la microscopul optic cu obiectiv uscat.
1.Examenul microscopic al amprentei anale:
- evidentierea oualor caracteristice de forma ovala, transparente, usor asimetrice de 50/ 25
μm.
- sunt formate dintr-o coaja subtire, transparenta, care inveleste un embrion giriform (ovoid,
care are o prelungire ca o coadă).
2.Examenul macroscopic:
- se pot observa adultii la suprafata bolului fecal si uneori perianal (in special la copii);
- adultii: sunt viermi de ~1 cm, subtiri, de culoare alba.

3. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN TRICHIUROZA

Agentul etiologic: Trichuris trichiura (Trichocephalus dispar)

-nematod specific omului, hematofag, cu dezvoltare obligatorie pe sol (geohelmint)

Morfologie:
Adultul:
-are formă de bici, cu porţiunea anterioară efilată ca un fir de păr, reprezentând 3/5 din
lungimea totală, şi o porţiune posterioară de 5-6 ori mai groasă, conţinând organele
reproducătoare;
- Masculul: măsoară 30-45 mm/ 1mm şi are extremitatea caudală recurbată în formă
de crosă sau spirală;
-Femela: mai mare, măsoară 35-50 mm/ 2mm, are extremitatea posterioară dreaptă.
Oul:
- ovalar, de culoare brună, cu aspect de lămâie, măsoara 50/ 25 μm, prezinta un înveliş gros,
întrerupt la poli de două proeminenţe albicioase; este neembrionat.
Clinic: trichiuroza, tricocefaloza.

- simptomatologia clinică este determinată de încărcătura parazitară;


- purtătorii unui număr mic de paraziţi sunt asimptomatici; ei diseminează parazitul în
natură;
- in infecţiile masive se întâlnesc manifestări digestive- dureri abdominale, diaree rebelă
(uneori sanguinolentă), tulburări nervoase, anemie hipocromă, prolaps rectal.

4
Diagnosticul de laborator:
1. Examen coproparazitologic:
- în infecţiile slabe se folosesc tehnicile de concentrare, în special Kato- Miura;
- se evidentiaza prezenta oualor:
 formă caracteristică asemănătoare lămâilor;
 50/ 25 μm;
 culoare brună;
 coaja groasă întreruptă la cei doi poli;
 nu sunt infectante în momentul eliminării din organism.
2. Sigmoidoscopia: poate releva prezenţa adulţilor atasati de mucoasa ulcerata.

4. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN STRONGILOIDOZA


Agentul etiologic: Strongyloides stercoralis (Anguillula intestinalis)
-nematod specific omului, cu dezvoltare obligatorie pe sol (geohelmint)
Strongyloides stercoralis este un vierme mic, subţire ca un fir de aţă; este cel mai mic
nematod patogen pentru om.
Morfologie: se prezintă sub formă de adulţi şi larve.
Adulţii:
- Adultul parazit este reprezentat de femela partenogenetică, ce măsoară circa 2mm;
- Adulţii liberi, stercorali, au ambele sexe: femela de 1 mm lungime şi masculul lung
de 0,7 mm.
Larve:
- Larve rabditoide: măsoara 250-300 μm, prezinta un esofag rabditoid (cu două
dilataţii), neinfectante; se găsesc în materii fecale;
- Larve strongiloide: măsoara 600-700 mm, prezinta un esofag cilindric; sunt
infectante.
Clinic: strongiloidoza.
Strongiloidoza se caracterizează prin trei grupe de simptome: cutanate, pulmonare,
intestinale.
-Manifestari cutanate: erupţie eritematoasă, papuloasă, pruriginoasă, ce persistă câteva ore
sau zile;
-la 10% din cazuri apare sindromul de larva migrans cutanată- sub forma unor traiecte
liniare eritematoase sinuoase, de circa 10 cm lungime şi câţiva milimetri lăţime în regiunea

5
anală, pe abdomen, fese, coapse, care se deplasează rapid şi dispar spontan după 1-2 zile;
sunt determinate de circulaţia subcutanată a larvelor provenite din autoinfecţie.
-Manifestari pulmonare: (între a 5-a şi a 10-a zi) tuse uscată, rebelă, crize de astm;
-Manifestari intestinale: dureri abdominale difuze, tulburări de tranzit (episoade diareice, ce
durează 2-3 săptămâni şi mai rar constipaţie), greţuri, vărsături.
Strongiloidoza diseminată, gravă, uneori mortală, apare la imunodeficienţi; se
caracterizează prin invazia masivă a plămânilor şi a altor organe, inclusiv a SNC.
Diagnosticul de laborator:
1.Diagnosticul parazitologic: constă în evidenţierea larvelor în materiile fecale sau lichidul
duodenal:
 în materiile fecale: evidenţierea larvelor rabditoide (ocazional şi strongiloide)
- examen microscopic direct;
- concentrare prin tehnica formol-eter;
- metode larvoscopice.
 in lichidul duodenal: evidenţierea larvelor rabditoide
- prin tubaj duodenal;
- cu ajutorul capsulei Enterotest;
- conţine un fir de nylon;
- capsula este înghiţită de pacient şi capătul liber al firului este fixat de obraz;
- după câteva ore firul este extras şi mucusul ataşat de el se examinează la microscop.
 evidenţierea larvelor strongiloide: în spută, în strongiloidoza generalizată.
2.Imunodiagnostic: ELISA, in strongiloidoza cronica.