Taxa poştala"plătită tn numerar oonform ordinului

Dir. a-le P.TT fir. 185.330'946

ftNUL XIII Nr. 3 1 - 3 2 CLUJ, 5-12 IflNUflgIË 1947

5 A P T fi M A N AL RELIGIOS ABONAMENTUL plătit inalato: pe un an 16 000 Le), pe 6 luni Apare săptămânal sub Îngrijirea unul c o m i t a t
R E D A C Ţ I A ţi A D Y U N i S T R A Ţ î A 8.000 Lei, pe 3 luni 4.000 Lei Abonamentul de sprijin este dublu. înregistrată la Tribunalul Cluj sub Nr. 85 din '938
Cluj, Str. Regina Maria Nr. 10 - Se poate plăti şi prin cecul nostru poştal Nr. 40.646 — Autorizaţia de reapariţie Nr. 3,651 din 1946

CU ANUL NOU VREM OAMENI NOU

la n ioc ae răspuns ie invitaţie
de FL. MURE ŞAN
Dragostea,
de înţelegere
punte

o săptâmână îls rugâci^s Protopopul ortodox a! Chtjului d» P.SS. Episcopul NICOLAE COLAN
pentru unire
Am primit cu frăţească dra­ Asemenea exemplare care să Nici d e D u m n e z e u , n i c i
de P.SS Episcopul iULIU HOSSU goste invitaţia Părintelui Vasile defăimeze obrazul ortodoxiei d e o a m e n i n u n e p u t e m a-
Chindriş, de a scrie, ca preot răsăritene nu lipsesc nici între p r o p i a d e c â t p r i n d r a g o s t e .
• Ne aflăm pe pag de an ortodox, câteva cuvinte despre apuseni. F i i n d c ă „Dumnezeu dragoste
nou. Pe prag de lame nouă. Biserica soră Catolică apuseană, Eu însumi am trecut prin este" (loan 4, 8), i a r p u n t e a
Este încă multă nelinişte în căreia aparţine şi o patte din zona pasiunii de a vedea întâi d e î n ţ e l e g e r e şi de f r ă ţ e a s c ă
tum\ Eite încă multa întune­ obştea neamului nostru româ­ şi aproape numai umbrele, Ln- v i e ţ u i r e întţfâ#** ~""^i t o t n u - r

care pe calea anuiuî în m>e n e s c . ufieienţeie. slăbiciunile catolicis- ^.£Lai d r a g o s t e «cestea ipiey s ă
uiirăm. ^err ^ ysâ i f f ^ ? * I n e
tf»-^fir/ţfc» ' g r a ţ i e , cât ree^«et
pe calea anuaii şi y^xrfleti} răi;cian, ma > o r j u d e c a ş i î ş i ^ .--•de ase- ^ B u M i i e z e S t o a t e din~ţg nu
sas sssfts
vieţii. vor zice întru sfne că oîam dat haturi. Dar acum mă g o s t e le face, c a u n b u n p ă ­
Pe prag de veac nea şi dt cu „catolicii". Ei bine, îi asigur TnTeYestâză altceva. Vreau, mai r i n t e , p e n t r u c a ş i fiii S ă i —
lame nouă îl vedem pe Impa­ dela început ca nu sunt mai mult, să fac o confesiune. P e o a m e n i i — s ă î n v e ţ e a se
ra ul păcii luând numele prea­ puţin „ortodox" decât dânşii, măsură ce am învăţat să iubesc i u b i u n i i p e alţii. C ă c i a l t ă
sfânţii. Ca aces, numeprea- îli aş putea îngădui, în această şi să cunosc ortodoxia a înce­ b u c u r i e m a i m a r e n u a r e
binecuvântat, pleacă să înno­ privinţă să spun chiar ceva mai put sămijască in inimă şi în nici u n părinte, decât să-şi
iască toate ş sd statornicească mult. creer, o justă preţuire şi a cer­ v a d ă fiii i u b i n d u > s e c a fraţii.
Cer nou şi pământ nou. !eiu~ Ştiu şi aceea că vor fi chiar titudinilor altora. Catolicismul Ş t i m c ă s u n t şi a z i d e s t u i
salim ceresc pe pământ, îm­ de aceia care cu vreo carte în îşi are şi el certitudinile lui de profeţi m i n c i n o ş i , c a r i î ş i
brăca l în lumina adevăr: lui mână, ce defăimează catolicis­ nesdruncinat aşa cum le are î m b i e , t r u f a ş i , e v a n g h e l i i l e
şi întemeiat pe dreptate. Iată mul, vor zice : iată ce spune Ortodoxia răsăriteană pe ale sale. l o r s l ă b ă n o a g e . U n u l îţi î m ­
le fac toate nouă. Şi a înoit „marele" cutare s?u ùn alt cu­ Şi ca să vezi luminile tabo- bie ş t i i n ţ a — c u t o a t e d e s c o ­
lumea cu sufkiul sîu de iu­ tare „doctor în ale ortodoxiei" rice ale Catolicismului trebuie p e r i r i l e ei m i n u n a t e . Dar
bire, pe care ie-a îmbiat spre despre „trufia, setea de lumeas­ să fi ajuns tu însuţi pe înălţi­ ştiinţa singură nu poate face
îmrărtăşire, pe toate cade că stăpânire etc. etc. ale catoli­ mea taborică a ortodoxiei care nimic, fără inima omului.
vieţii sale, dela leagăn până cismului". Ştiinţa este o s l u g ă foarte
la mormânt, dela iesle până ascultătoare: ea ucide micro­
la cruce. bii u c i g ă t o r i , d a r u c i d e şi p e
Ne-am împărtăşit din lumi­
na mare a Naşterii după hup
a Mântuitorului. S'o păstrăm,
Priviiidu-se fraţii oameni, d u p ă c u m i se p o ­
r u n c e ş t e . Alţii n e î m b i e 0 -
meneasca lor înţelepciune,
de Pr. Dr. 8, A PRUNQVŞ
pentru noi şi pentru scumpii pro/; grtco-catolh dt tiologit D a r n o i ştim, că orice o m
noştrti. Ne dorm ş. k dor.m Dintre toate bisericile creştine Vasile cel Mare, Nicolae dela judecând numai cu mintea
A n nou fericit. Fericire nu este ivite ta cursul veacurilor mai a- Mira, Grigore Nisenul şi Nazian- s a t r u f a ş ă , f ă r ă i n i m ă , se p ă r ­
înafară de aceasta lumină, propiate una de alta sunt cele zenui, loan Gură de Aur, Ata- t i n e ş t e p e s î n e şi p ă g u b e ş t e
care este cuvântul Domnului, două biserici Ortodoxă şi Cato­ nasie, Ciril din Alexandria şi din p e alţii.
porunca Lui: porunca, cart lică, Trecutul lor până la 1054 Ierusalim, îoan Damaschinul^ D a r n u , i u b i ţ i i mei-fii s u ­
este viaţă veşncă. le este comun. Durerile şi bu­ Teodor Studitul, Maxim Mărtu­ fleteşti, n u este a l t ă l e g e d e
Se apropie săptămâna de curiile uneia sunt durerile şi bu­ risitorul, etc.j cari prin scrisorile temelie pentru buna vieţuire
rugăciune pentru unirea tutu­ curiile celeilalte, patrimoniul or­ lor au propovăduit dreapta cre­ între o a m e n i în lumea aceasta
ror 18—24 Ianuarie, Să înăl­ todoxului este şi patrimoniul ca­ dinţă şi cu vieaţa lor neprihă­ şi p e n t r u d o b â n d i r e a f e r i c i ­
ţăm, din nou, în întreaga e- tolicului. nită au îndreptat moravurile ge­ rii v e c i n i c e , d e c â t l e g e a i u ­
parhie, rugăciunile noastre fer- Biserica orientală trebue g e ­ neraţiilor. birii frăţeşti, l ă s a t ă d e D o m ­
bin\i, unde cu rugăciunile din nerată pentrucă ea este leagănul / In orient s'au aprofundat mai n u l şi M â n t u i t o r u l n o s t r u
lumea întreagă, pentru unirea creştinismului. Ea a dat lumii mult tainele credinţei noastre şi I s us Hristos.
tuturor bisericilor, pentru: a pe Apostoli şi ceata nesfârşită a acolo s'au celebrat primele opt Dragostea să vă împreune
astfel pacea lui H-tstos să Martirilor, cari au apărat cre­ concilii ecumenice, în care s'a p e v o i î n s f â n t ă frăţie, i u b i ­
stăpânească în împărăţie lui dinţa cea dreaptă cu sângele lor. fixat crezul nostru. Acolo s'a ţii m ei, n u n u m a i la Praz­
Hristos şi în lumea întreagă. Acolo s'au ridicat marii Părinţi afirmat mal mult dreapta cre­ nicele m a r i ale D o m n u l u i , ei
Să adunăm la aceste sfinte şi Dascăli ai Bisericii, ca Igna dinţă şi tot acolo a bătut mai în toate zilele vieţii voastre,
(lonttqatrt ta mw V ţie din Antiohia^ Efrem Birul, (edatiamrs \* «*«* 3* fc-iotinuare în pagina 3j
% fHfîii 1Q9â UN

A n N o u -- c u
Nu fără de lemeiu se zice cft
ziua bună se cunoaşte de di­
mineaţă! Aşa şl noul an. Dc a-
ceea, în fata anului nou, sc fac
obişnuitele urări de bine şi să­
nătate,
Nu de un an, nici de doi, ci
de mulţi ani ne merg lucrurile
râu. Şi lumea nu vrea să înţe­
leagă că Dumnezeu nu-şi trimite
binecuvântarea 5a — ploaie şi
soare, zăpadă şi ger, Ia vreme
potrivită! —pentrucâ ne-am în­
depărtat de Ei.
Suntemîn faţa noului fln, 1 9 4 7 .
Bineînţeles, precum ne vom săra,
vom mânca; şl precum ne vom
aşterne, aşa vom dormi.
Ar fi interesant să se facă o
statistică despre felul cum şl
cu c ne var începe oamenii noul
an. Cu Dumnezeu ori cu sata­
n a ? ! Cu lucrurile lui Dumnezeu
ori_ cu aîe Iui 5atan?l Cu cân­
tări şi vorbe bineplăcute lui
Dumnezeu, ori cu acelea pe
care le răspândeşte Satana?
Fiindcă ziua bună se cunoaşte
de dimineaţă...
Iar după constatarea pe care
o vom face nu ne vom mai
mira că binecuvântarea cerului
ne lipseşte, odată ce pe Dum­
nezeu, noi, prin faptele noastre,
l-am ^ i ^ e s t ' e ^ ^ î ' i j l o c u l socle-
-^.rtLVjuîa sa nu"om.. - °7
juta tânguirea dureroasă a Mân­
Munca în concepţia creştina
Principalul factor în producţia
b u n u r i l o r este m u n c a . D u p ă socia­
lişti, singu ul factor a d e v ă r a t p r o ­
d u c tor de b u n u r i . M u n c a este ac­
tivi? tea o m e n e a s c ă desfăşurata pen­
tru atingerea u n u scop u t r . Ii în
firei o m u l u i t e n d ' n ţ a de a ac iva
Prin ea o m u l şi a asigurat stăpâ­
nirea a s u p r a a n i m a t o r , a cucerit
şi s u b j u g i t forţele naturii. Civiliza­
ţia este r o d u l muncii." Munca în
sine conţine o d e m n tate, o v r e d ­
nicie, d e a c e e a cu d r e p t c u v â n t se
scriu p gini entuziasmate cari p r r a
măresc m u n c a . L e n e a In s c h i m b e
împotriva firii, a p r o p i e fiinţa vie
de natura m o a r t ă . C h a r l t y socoteşte
o m u l leneş u n m o n s t r u cari iasă
din orbita legilor fireşti, un parazit
M u n c a are şl parte penibilă, grea,
p e n t r u cond.ţsils în cari t r e b u e să
se facă, d e când s'a rostit pot ursea
a s u p r a o i.u!u!: J n t r u s u d o a r e a feţii
tale îţi vei câştiga h r a n a ta". ( F a e
3 1 9 ; . Dar m u n c a însăşi este o
b i n e c u v â n t a r e . O m u l descopciai din
suprafiresc, fără acest blesiem ai
muncii, şi-ar fi g>s!t vieaţa pustie.
M u n c a menţine voiciun a, d o r u l de
vieaţs, b u c u r i a de a creia ceva. P u r
t â n d cu r e s e m n a r e şi a e a s t ă lăture
dureroasă a poverii cari o a d u c e
m u n c a , creştinul are marea m â n g ă -
ere de a păşii p e u r m e l e luî Isus,
care a mflnc't
Sf. T o m a înşiră u r m ă t o a r e l e în
ceea ce r r l v e t e s c o p u r i l e muticii :
U n r e m e d i u al lenei, c m e e perina
diavolului. A câştiga resursele p e n ­
tru r x i s e n ţ a A s t r â n g e un plus
pentru a veni în ajutorul altora.
D u m n e z e u
tuitorului roslllă prin gura Pro­
fetului: „ca un mort am fost
parisi; de prieten!. Şi duş­
manii mei veghează să pună
mân» pe mine"/
Oare şi noi, iubiţi prieteni ai
lui isus, veţi continua a fi ne-
simţitori, faţa dc durerea Lui,
chiar şi acum la începutul fl-
nu ui nou ?
Qamenii lui Dumnezeu, oa
menii Iţii Isus, cari mai au~în-
drăsneala a se numi „creştini",
să nu înceapă noul an cu fap­
tele 5;tanei, ci cu ale lui Dum­
nezeu !
Să înălţăm un iureş de ru­
găciuni spre cer, ca în noaptea
de A fiul nori, sâ nu se mai des­
chidă zadarnic porţile bisericilor,
nici să se oficieze slujbe dum-
nezeeşti de către preoţi singu-
raţiei, cari nu au cui să predice
cuvântul lui -Dumnezeu, ci sâ fie
mare m l{ mea credincioşilor
cari vor asculta cu evlavie slova
Cărţilor sfinte şi vor petrece în
rugflcinnî fierbinţi, până ce-—în
miez de noapte, la începuîui
Anului Nou — se va da cu so­
lemnitate; Binecuvântarea cu S,
Sacrament.
Câ asemenea vechilor creştini,
reînviind şi noi datini sfinte şi
străvech', să începem noul An
fTÎT>
Deci un aspect moral şi unul so­
cial M u n c a vizează d rect omul,
dar contribuie la bine'e social,
Munca nu a fosl t o t d r a u m h fel
;
apreciată. In cf le frai vechi t m
puri era un lucru dispreţuit, se fă­
cea prin sclavi — e p o c i sclavajului
S l a v u l era socotit b u l ă , a n i m a t
n e g â n d u - i - ş e şi esenţa omeneasca.
Înţelepţi ca Socra;e şi Aristotel so
coteau acea-ta o lege a firii, o ne­
cesitate s jciaiă şi p e r m a n e n ă. Creş­
tinismul nu a putut şterge aceste
prejudicii aduse muncii d e bdută,
p m o t ă s ă t u r ă da vrajă S'ar fi
n inat toată exis enţa e c o n o m i c ă f -
ră nici un folos p e n ru cineva.
Constituţiile vechi cu care suni
concrescute tnsie nu sa p o t schim­
b i decât încet, intâiui ¡ ufietul,
Creştinismul a declarat egalitatea
sufletului înaintea lui D u m n e z e u .
„ N u mai (xistă nici sclav, nici slo­
bod,,, ci toţi sunt fii as tui Dssm-
n zeu prin c r e d i n ţ ă " . ( G a l a t . 3,28).
Mesajul eliberării p o p o a r e l o r a fo:-t
iscălit întâi de către A p o s t o ul Pa-
vel. La sinodul din C a r t s g e n a din
312 se h o t i r e s t e p r e d i c a r e a in bi­
serici a libertiţtlor celor robi, iar
Ia cel din Agrîe, 506, se inter ice
p e n t / u irnpe iul Francilor, sub pe­
d e a p s ă , o m o r â r e a lor Rând p e
r â n d creştinismul a reuşit să ¡ran.-
forme struciura omenirei abolind
sclavajul.
In evul m e d i u s c h v î j u l se t r a n s ­
formă, mult î m b u n ă t ă ţ t , cu iobăgia.
T o t în evu! m e d i u s'a d e s v o l a t a-
lături de iobăgie, c o r p o r a t i s m u l
Ştergerea iobsgiei, î m p r o p r i e t ă -
\
! oaptea sfântă
In sărăcăcioasa peşteră din
\7i1laim se naşte Mesia piui lui
Dumnezeu, Răscumpărătorul lu­
mii. 9estea minunii străbate văz-
duhui şi ajunge până îndepăr­
tările Răsăritului. Craii, vechii
regi şi învăţaţi cititori din stele,
vin de se. prosternează cu da
rurile lor la picioarele Ctlu
proorocit.
Toate se pleacă în faţa dum-
nezeejtl arătări. Toată natura şi
vitregia împrejurimilor se pres­
chimbă parcă într'o tainică blân­
deţe, înfr'o caldă duios e. Numai
Irod şi curtea lui se înspăimântă.
Ş\ noul ImpSrat nu vine cu
oaste şi ala'u domnesc. Nu. El
vine în scutece, pe braţe de
Fecioară, de pare o rază de.
soa?e pe o floare albă. Palatul
Lui? — Un colţ de lume; dar
este Dumnezeu, Pe sus, îngeri
albi îl fericesc în cântări de
mărire. Păstorii delà stână co­
boară de I se închină şi ei; iar
pe de-asupra tuturor steaua
străluceşte ca şi cum ar vrea
să lumineze întunericul veacu­
rilor.
Frumoasă arătare! In această
armonie de cântece şi strălucire
se face văzută Dumnezeirea Lui,
face pricepută venirea delà Ta­
tăl, a Pruncului din iesle.
-*t£èff-:.,,>?i feririi •
+ TGrxymi^rT9imjmfry p!rTă TCOuam
Maria, IWscătoare de Dumnezeu,
TJătrânul losif, îngerii, fiinţe ce­
reşti, şi oameni, Iată ce! mai
nimerit chip de înfrăţire a pă­
mântului cu cerul, cea mai mi­
nunată întâlnire a omului cu
Dumnezeu, lată minunea. Minu­
nea ditmnezească de care s'au
bucurat cei de demult şi de
care ne bucurăm noi azi.
E sărbătoare, sărbătoare mare,
praznicul Naşterii Domnului. O
aşteptam cu nerăbdare şi prea-
măriâm Pruncul Măriei şi până
acuma prin colinzile noastre. Ei
noaptea sfântă.
rirca ţ ă r a n i l o r este u n p r o g r e s uriaş.
M u n c a salaria ă — o a tă fază —
şi în această formă este considerată
d e marxism o v e c h e i-- b ă g u , daca
nu sclavaj, căci m u n c i t o r u l este
Kpsit de o parte din m u n c a s a E-
vident, creştinismul nu admite jefui­
rea muncii, r e c u n o a ş t e însă şi ne­
cesitatea şt folosul capitalului, li
recunoaşte d r e p ul d- a exista şi
spori r a n d a m e n t u l de producţie, dar
nu în detrimenlu! muncii. Râul es'e
în faptul »:ă f ă c â n d u s e i n d e p e n d e n t
trăeşte p e n t r u sine în d a u n a mun­
citorii r Pentru a se asigura m u n ­
cii situaţia d e a o ferit de exploa­
tare n e d r e a p t ă sunt mai multe c ă i ;
Să primească muncitorul sa'arul
just Să î se asigure condiţii de trai
igenice- Să fie cointeresaţi la între­
prinderi, O a p r o p i e r e între capit 1
şi m u n c ă prin revenirea la aceaşi
concepţie m o n l ă Revărsarea spiri­
tului creştin deci e singurul mijloc
de restabilire a echilibrului social.
O g a n i z a r e s profesională 0 inter
venţie a s h t u l u i , care nu este d c
Ratări s'a născut
„Celfăr' de 'nceput..*
5ă-L primim deci cu toată
dragostea în casă şi în suflete,
ca Naşterea luî să ne fie de
folos. Ciriarore Ţ n n a n
I S U S . . .
Isu?.,. n u m e divin, scris cu lit«re
de aur, în strălucirea zorilor î n d e
pariate ale r. săritului
sus., cuvânt e â n t s t In imnuiiie
d e glorie ale îngerilor, în n o a p t e a
aceasta sfântă
isus... : urne duios, şoptit în taina,
de cea mai frumoasă fecioară a
;
neamurilor, privindu ţi c h p u ! d e
copii dumnezeiesc.
Isus.. v o r t ă de foc, sigilată în
steaus, care c o n d u c e paşii celor
trei crai, spre ieslea T a >Un ă
I s u s . . cuvânt rostit încet, d e p S s
torii câmpiilor insoriie.
Isus,., se r o s g â as?i i r e n ţ i i sfin­
telor altare, c ă l u g ă r i i şi m aice le tn
imnurile lor
I s u s , . ike copilul fericit, tânărul
şi bătrânii g â r b o v i ţ i d? ani;
I s u s . . n u m e mai fermecător, ca
toate mujicele, T u uneşti azi cerul
cu p ă m â n t u l .
Lâ g ă ieslea Ta sfântă Isuse, se
întâlnesc azj cei puternici şi b o g a ţ i
cu cei plăpânzi şi mâhni,i cei cu
zâu betul pe bu<e cu cei întune­
caţi d e suferinţe, Tu Isuse eşti Mân­
tuitorul nostru al .uturor.
D r a g o s t e a T a nemărginită, ne
îmbrăţişează pe toţi, In flăcările ei
d e foc.
^Q^'^f", adevărată, ni se sîre-
bîIzri«#^mCecător
G â n d u l c i Tu Isuse eşti veşnic
în re noi p e sfintele altare, ne oţe­
teşte voinţa, ca să p u t e m lupta
pân'i în sfârşit cu g r e u g ţ i l e vieţii
Şi noi în s c h i m b ce dar iţi oferim
în ziua s'ânîă a naşterii T a l e ? •
C u cea trai a d â n c ă s m e r e n i e şi
ochi î n ă c r i - aţi de iubire, ne p i t ­
eam genunchii, asternând 'ângă
i e s k a Ta şflntâ tot ce suntem, tot
reea ce avem...
Ţie 1 use îţi oferi n c r e d ' n ţ a spe
ranţa şi iubirea întreagă, g â n d u l ,
d o . u ! nemSrg'nii după Tine. v nţt
noastră de aici şi din veşnicie
Vr*m să trăim de azi înainte n u ­
mai şi n u m a i p e n t u Tine, !\ ântui-
torule, D u m n e z e u l e al Iubirii, I S U S
Aurora Bârlea înv.
do?ît totuşi să fie excesivă, c;>ci
stânjeneşte desvoltarea n o r m a l ă a
p r o d u c iei de bunuri- Prin legis'aţii
de st-.t s'a ajuns ia c o n r a c ; e l e co­
lective d e m u n c ă pen ru a a p ă r a pe
singuraticii salariaţi. Raţionalizarea
muncii. Diviziunea muncii, d e care
de pildă Durkeim este încântat, care
va a d u c e şi o m a r e transformare
căci creşte sentimentul solidarităţii
Are îti ă desavantajul că automati­
zează p e o m Moi.oîon'a care e
legată cu această m u n c ă oboseşte
şi tâmpeşte, nu dă nici o posibili­
tate personalităţii creatoare care
d o a r m e în ffecare o m ,
în creştinism; m u n c a este privită
d r e p t un principiu divin, este o vir­
tute şi trşee d r e p t e c h i l i b r u l însu­
şirilor noastre fizice şl sufleteşti,
î n d e m n u l aposto'ului ? a v e l c ă „ c i n e
nu m u n c e ş e , nici să nu m ă n â n c e "
(II Tes 3, 10,), d e v i n u n criteriu de
valorificare a i n d i v i d u ' u i în socie­
tate.
Pr. Gh'O qhe Radu
Pentru familia creştină] Privindu-se fraţii
iu.-n: a re din pag. î)
Legile lui Dumnezeu se r â s - puternic inima catolicismului în arta şi civilizaţia.
primul mileniu. El păstrează cea
b u n â p e cine le n e s o c o t e ş t e mai mare parte din tezaurul
Biserica Orientală a fost stân­
că de granit în faţa invaziunii
Legea vieţii cere ca locul dogmatic ai Bisericii şi posedă musulmane, şi cu toate că a fost
gol! Pe cine le calcă în picioare,
celui mort să fie luat de altul vechea tradiţie a vieţii ascetice de multe ori acoperită de valuri
fie om sau popor, se răzbună.
viu. Loc gol în natură nu este. şi duhovniceşti, care a dat atâţia totuşi nu s'a prăbuşit ci a în­
Cu răzbunarea cea mai amară
Dacă numărul unui popor scade Sfinţi mari din toate categoriile fruntat veacurile transmiţând a-
şi de neîalăturat: cu stângerea
prin lipsa de naşteri şi prin prea societăţii. pusului tezauriie sale, dându-i
omului sau a neamului care şi a
mare mortalitate a copiilor mici, Egiptul, Siria şi Capadochia astfel posibilitatea să se înalţe
bătut joc de ele.
— creşte numărul altui neam a cunoscut primele cete de mo­ şi să progreseze. Biserica orto­
Să luăm deci aminte şi să ne.
care rămâne spornic şi nu o- nahi şi de acolo s'au răspândit doxă a păstrat în sufletul po­
punem în vechea strălucire şi
preşte naşterile şi îşi îngrijeşte şi în apus, Sf. Benedict Părin­ poarelor subjugate semilunel
sănătate creştine familia noastră
mai bine copiii. tele monahismului apusean, este conştiinţa lor naţională şi le-a
românească !
ucenicul Sf. Vasile cel Mare, salvat nu numai credinţa ci şl
Dar nu lasă ici legţle dum- Ea singură e vatra sănătăţii
Pahornie şi Antonie cel Mare. fiinţa lor etnică Ea a sădit în
nezeeşti. trupeşti şi suflete?ti, ea e tăria
Biserica orientală a păstrat cele sufletul Românilorardeleni o dra­
Ceea ce îndeplinesc legile firii cea mai nezdruncinată a nea­
mai frumoase Liturghii, bogate goste neţărmurită faţă de ritualul
de-a nu lăsa loc gol, este şi mului.
în conţinut dogmatic, pline de slavo-româno-bizantin — legea
rânduiala dumnezeească pentrucă I. Agârfskeanu
profund sens mistic şl minunat noastră — şi astfel ne a ferit de
ziditorul a poruncit: „Creşteţi
simbolism, dar şi înconjurate de primejdia iuteranizăni sau calvi-
şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pă­
pompă şi măreţie, tîa a dat a- nizării ce ne venea din partea
mântul ".
Dragostea, punte de înţelegere pusuîui cele mai frumoase ca­ stâpânitorilor noştri, şi care pri-
Pământul se stăpâneşte prin
noane liturgice şl cele mai multe mejduia chiar fiinţa noastră et­
înţelepciune şi putere, iar pu­ (urmare din pag. "o
sărbători ale Preacuratei Fecioare nică. Până la 1700, când am
terea naşte din numărul şi ca­
Măria. Ea prin poeţii şi melozii putut şi noi sorbi lumina din
litatea omului, a neamurilor. C u e a s ă zidiţi p e cei cu­
săi a înălţat şi înalţă şi azi în şcolile apusului şi ne am putut
Legea firii este şi o pedeapsă a prinşi de îndoiala, să povă­
cinstea lui Dumnezeu, a Prea­ ridica niţel din starea de iobă­
lui Dumnezeu pentru neamurile ţuiţi p e cei ce se r ă t ă c e s c , sa
curatei şi a Sflnţi'or cele mai gie şi mizerie, întrezărind zile
care nu au ţinut porunca lui. m â n g â i a ţ i p e cei d o s ă d i ţ i , s ă
frumoase cântări de laudă şi a mai bune, Biserica ortodoxă a
Pe un popor care vrea să a j u t a ţ i p e cei năeâ'jifi — î n
dat apusului prin Sf, Grigore cel Moldovei şi Munteniei ne tri­
moară, Dumnezeu nu-1 poate t o a t e „un suflat iv.nd, una
Mare frumoasa muzică gregoria­ mitea cărţi d t învăţătura pravo­
împiedeca cu puterea. cugetând" ( F i l i p e n i 2, 2). Şi
nă, ce răsună şi azi atât de ar­ slavnică şi colecţii de Pravile,
Şi istoria lumii ne arată că D u m n e z e u l p â c i i şi-al î n d u ­
monios în toate catedralele şi ne hirotonea preoţi şi episcopi,
popoarele lumii se pregătesc de rării şi-al i u b i r i i de o a m e n i
bisericile mănăstireşti şi parohiale iar domnitorii ne dădeau ajutoare
moarte când familiile lor nu mai v a fi c u voi.
de limbă latină. Tot la şcoala să clădim mănăstiri şi biserici.
vor să aibă copii, ori vor să
(Din pastorala dt Posti Ifyfi) • jorişjitLilui a'a învăţat cultura^ Pentru toate acestea şi multe
aibă numai unul sau doi şi nu
câţi îi poate da Dumnezeu. •'V-
* sssas) sesas sssas sssas şi câtă stimă şi dragoste nu
* * merită din partea noastră Bise­
Ar fi trist din cale afară, şi rica Orientală. O spunea însuşi
greu păcat, să se arete semnele
morţii şi în neamul nostru ro­
mânesc, pentrucă el încă nici
IN AŞTEPTARE Papa Pius al Xl-lea: „Bucăţile
rupte dintr'o piatră care cuprinde
aur, qonţin şi ele aur. Vechile
Bate'n miez al nopţii anal nou la prag
n'a trăit pân acum în toată li­ ŞL nu dânsul vine Prietenul tău dreg; comunităţi creştine ale Orientu­
bertatea, într'o singură ţară, să şi Vine cu iubire iar la tine Domnul — lui păstrează o atât de venera­
poată arata lumii toată vredni­ PriveghsazA d a c i , să nu te prindă somnul! bilă sfinţenie, încât ele merită
Vezi, aâ-ţi fie pusă'n rânduialâ casa, ' nu numai respectul, dar şi dra­
cia şi toate marile lui însuşiri.
Candela aprinsa, aşternută masa,
Noi nu suntem încă un neam gostea noastră".
Vasul de alabastru plin să-l ai cu mir
îmbătrânit cari să luăm apucă­ Şi să nu hpseascâ jertta din potir. Cât de dureros nu este pentru
turile, obiceiurile neamurilor os­ Să nu porţi în tine gând de fariseu, noi faptul că cele două Biserici
tenite de viaţă, să ne temem de Gi sâmţa ţi fie ca şt a i u i Zt&cheu Răsăriteană şi Apuseană atât de
greutăţile familiei numeroase, şi Na-l primi, creştine, ca şi Vânzătorul aproape una de alta cu trecut
Cu sărut; făţarnic pe Mântuitorul
să nu ne gândim decât la plă­ Căci El vine astăzi să-ţi aducă-aminte,
şi tezaur comun, de atâta vreme
cerile trecătoare ale vieţii. Că ţi-e tot mai scurtă calea spre morminte, merg pe drumuri separate, dar
Noi suntem abia în primăvara Că s tot mai deşartă viaele nebune, şi mai dureros este când cele
noastră de popor. Cum să lă­ Falx lumii, care în cu rând apune. două Biserici Româneşti atât de
săm să se arate între noi sem­ De a c e e a Domnul azi la poartă ţi bate
t binemeritate în trecutul neamului
8â veghezi cu grijă ce vei face frate, şi care în ochii poporului nu
nele iernii, când noi încă nici
G'au să vio şi-alţu : blâazi, linguşitori
nu am a^ut vară şi toamnă? Şi ţi-or bate'n poartă falşi mântuitori,
sunt decât două flori frumoase
Şi totuşi, spre marea noastră în­ Oând sub m a s c a pie, a evlaviei sfinte ale aceluiaşi ram, până azi nu
grijorare, aceste semne încep să Sucesc cu rea credinţă, a Bibliei cuvinte. s'au regăsit în unica Biserică a
se arate în unele regiuni pen­ Plini de nedreptate, fără Dumnezeu, Iui Hristos.
trucă sau nu mai vrem să a- Puşi aă înmulţească o a s t e a celui rău.
îngroziţi îa patimi, lacomi, răpitori,
A sosit vremea şi a bătut
vem copii, sau ne mărginim la deja ceasul unirii!
Pe cărări sucite, orbi luminători.
unul,|doi! Şi or preface graiul, dulse şi frumos, Să-şl întoarcă fraţii feţele şi
Legile naturii şi ale lui Dum­ Te or chema pe drumuri fără de Hristos, să-şi întâlnească privirile; să-şi
nezeu să fim încredinţaţi că nu Găti ei 72'au în suflet pe Mântuitorul, întindă mâinile şi să-şi apropie
glumesc niciodată: nu suferă loc Deci ciad via la tine, nu trage zăvorul
inimile; atunci îşi vor strânge
Ca să-ţi între n casa sufletului tău
Cari slujeau Mamonei. nu lui Dumnezeu, piepturile şi vor gusta „ cât este
Fii ostaşul crQcii'n anul care vme, de plăcut şi cât este de frumos
începând cu Anul nou, trebue s i Oeede'u biruinţă, Domnul o cu tine. să trăiască fraţii în unire"
ridicam preţui gazetei şi a b o n a m e n ­ Nu-fi pune nădejiea'n omul muritor , - - cuprinşi în unica cămaşe
tului. Deşi alte ziare au ridicat deja Doar Jaus îţi este R e g e şi Păstor t
necusută a lui Hristos, — „că
cu de 4 ori mai mult ca pe 1946, El te va conduce la păşuni cereşti
noi îacâ ou fixăm această ridicare Neînchipuite minţii omeneşti: unde-i unire, Domnul trimite:
p â n ă a p a r e în Monitorul Oficial pre­ De aceea, frate, pune ţi casa'n rând; vieaţă, şi binecuvântări nesfâr­
ţul nou ridicat al hârtie de către Domnul e aproape, vine încurând, şite" (Ps. 132, 1-3).
Fabrică. Probabil pe Numărul viitor, Păr. Dr. Silviu A. Prunduş
car* va apărea cu data de 19 lan. IOV PUŞCAŞII'
notar consistorial
va fi stabila şi acesta. msm <mm ©esas sssaş sssas eisss© prof. de ttologli
 DIN A D Â N C DE D A L B E D A T I N
F r a g m e n t d i n v o l u m u l (manuscris) cu. a c o l a ş titlu
. D i n Raiul cel luminos
A plecat Domnul Hrîstos
'Conjurat de îngeraşi,
Ca sa-şi caute sălaj;
Păsăr» le simţesc
Şi deodată ciripesc,
Ciripesc de bucurie,
Pentru a iui Hristos venire". . ,
(Colindă din eom, Filia de Jos-Turda)
— Colecfie frofrit —-
Cum au venit craii din adân­
cul Răsăritului, aşa venim şi noi
din adânc de datini albe — în
coloanele acestei gazete — să
aducem închinarea noastră cea­
sului de lumină şi de cântec,
cum păstorii i-au adus darurile
albe ale păstoriei lor şi să în­
genuncherii cu inima şi gândul
în iaţa celui mai dramatic mo­
ment din biografia Dumnezeirii,
cum au îngenunchlat craii bo­
gaţi, învesmântaţi în cele mai
alese podoabe, în faţa Pruncu­
lui lipsit ca .sărăcia, desbră:at
ca adevărul.
Isus, descălecătorul lumii noui,
s'a născut unde mintea omene­
ască nu L a putut aştepta, din o
Fată vergură, între ciobani ce
n'au văzut decât plaiurile Vi-
fleimului şi turmele lor blânde,
între vitele ce L-au preamărit
înainte ca oamenii să L fi cu­
noscut.
S'a născut între animale, ca
acestea să joace rolul omului,
peatrucă unii oameni jucau rol
de vite. S'a născut între păstori
ca să fie păstorul oamenilor:
„E Isu9 păstorul mare,
Turmă ca El nimeni n'are" . . .
Poporul românesc zice că-I
păstot a tot ce există. Intr'una
din colinzi, Isus întreabă pe un
cioban, ale cui sunt oile ce le
păzeşte ? Iar acesta îi răspunde:
„Ale mele — ş-ale Tale;
Eu le pasc. Tu le păzeşti,
Eu le mulg, Tu le 'nmulţeşti,
Eu le tund, Tu mi le creşti*, . .
In staulul în care era închisă
odihna turmelor, când s'a ară­
tat pe cer steaua prorocită, Ma­
gii au pornit la drum şi au a-
dus tânărului Dumnezeu „aur,
pe care ? pot Hristos îl va căi
ca în picioare; îi aduc smirnă,
pentrucă ştiau că va muri în
floarea vârstei şi tămâie, pentru­
că presimteau că liturghiile lor
sunt pe sfârşite". ( Papini)
Iau parte apoi păstorii cei lâ-
noşi, oile lor cu mieii lor alb'
ca stindardul păcii, precum şi
boii cu ochii blânzi. Au mai
fost apoi în staulul Naşterii şi
stelele şi îngerii ce l-au adus
flori de măr, „heruvimii cei cu
ochi mulţi şi serafimii cei cu
câte şapte aripi" şi — în plus
— un Irod, care voia să le în-
nece în sânge pe toate.
In cele ce urmează, voiu că­
uta să schiţez liniile primare ale
sufletului românesc, încadrându-
: - de ANTON
1 şi pe el în staulul naşterii
Domnului.
Dincolo de realizările politeh­
nice, care refuză cercul graniţe­
lor şi care capitulează în bra­
ţele omenirii ca un bun comun,
rămâne pentru fiecare neam un
fond, cu nuanţe specifice, se­
dimentat în sufletul lui ca o
reminiscenţă a vremilor apuse.
Acest fond e cuibul de naştere
şi matca de trăire a datinilor,
credinţelor şi obiceiurilor speci­
fice neamului respectiv. In a-
ceste datini rezidă zanbetul n e ­
vinovat şi senin al copilăriei
acelui popor.
„Omul e un animal al da-
Unei* zice proverbul nemţesc ;
iar N. l o r g a : „ Datinile şi fol-
klorul lor sunt arhivele acelor
popoare". D a ! pentrucă ele
schiţează , harta sufletească a
acelei ţări.
„Toate ordalii ie onuntşti
sunt o laudă adusă iubirii," şi
cei ce-au iubit pe Cel ce a pus
vorbele pe buzele prorocifor, nu
se putea ca din frământările
iubirii lor să nu ţâşnească im­
nuri de slavă pentru cinstea
Celui iubit, după. care omeoirf a
ă suspinat veacuri îtitregir
Creiaţiilor religioase poporane
li s'a răpit puritatea diamantină,
prin îmbrăţişarea elementelor
păgâne, sau mai bine zis mi­
tice. Isus, deşi a fost groparul
zeilor, creştinismul a fost gră­
dina în cate gândirea mitică a
înflorit ca la ta acasă. De a-
ceea creaţiile poporului au îm­
brăcat o haină ce nu li se prea
asortează, ţesută din sdrenţele
miturilor sfâşiate.
Harnicul folklorist, Tudor
Pamfile, a z i s : „In gloatele
cele fără de dascăli şl-a văr­
sat Durânezm înţelepciunea, Sa,
mai vârtos decât în. cea mai
luminată m-nte".
Pa rotogolul pământului ro­
mânesc trâeşle un popor, i-am
putea zice o ţărănime sănătoa­
să $i frumoasă la trup d>r mai
ales la suflet, o ţărănime care
nu caută pe Dumnezeu în lu­
nă şi în stele, nici în recile ra­
ţionamente de speculaţie meta­
fizică, ci II are în suflet. Cre­
dinţa nu o raţionează, ci şi-o
însuşeşte prin asimilare, trăind-o.
Sufletul poporului român e
plin de Dumnezeu, după cum
sunt şi operele creiate de el,
căci numai întrucât poporul a
simţit şi a trăit creştinismul,
numai întru stata a putut să-1
reverse pe paginile creaţiei sale.
Acţiunea mântuitoare a lui Isus,
ce începe în leagănul din Vi-
flaim şi sfârşeşte la liturghia
judecăţii de obşte, este versi-
CRI8AN — .
Aceste două pagini sunt rimase din Nr. de Crăciun din mt'uvele anunţate.
g c p o p o r u l românesc.
Această poezie de înălţimea
cerului albastru, formează Bi­
blia rimată sau cu , alte cuvinte
liturghia .sufletului românesc.
De mii de ani ne-au crescut
aceste sfinte liturghii, strecu­
rate prin firele tradiţiei şi în
sborul veacurilor au căzut multe
legi, s'aU înmormântat multe
ţări şi altele au crescut în lo­
cul lor, d;,r Biblia versificată a
poporului nostru a rămas a-
ceeaşi. A rămas ca o stâncă
între valuri, căci poporul ro­
mânesc deşi a avut biserici* de
lemn, „credinţa i a fost de pia­
8
tră .
Desigur că, vorbind despre
datini, trebuie să amintim vi­
tejia poporului nostru, căci vi­
tejia este cea mai veche datină
a lui.
Fiindcă suntem în preajma
ceasului de lumină 'şi de cân
tec al Naşterii Domnului, voiu
face unde reflexii asupra aces­
tei sărbători, căci mai mult de­
cât Paşt le şi Rusaliile, ea con­
centrează în sfinţenia ei toată
credinţa şi sentimentul mistic
al creştinismului românesc. Pen
tru aceasta, daţi-mi voe să rnă
refugiez în sâtuţele noastre, cu
umilele lor căsuţe, pe a căror
vetre ard focuri de mizerie şi
lumină; acolo unde pe Dum­
nezeu îl găseşti la ori ce răs­
pântie şi în toate inimile suf­
letelor, unde lumea la Crăciun
îşi serbează propriul ei suflet
şi unde acest suflet, cu inima
dimpreună, îşi aduc parfumul
lor de sfinţenie egală.
Nu-mi pot închipui c ă i fru­
mos Crăciunul, uscat şi negru,
petrecut între străzile largi ale
oraşului, căci ca şi celelalte
sărbători se consumă la umbra
grea de plictiseală a perdelelor
nemişcate. Orăşenilor nici nu
le mai plac colindătorii. Le în­
chid uşa în nas pentrucă un
covrig a ajuns 5000 Lei. Da­
tina, această înveselire populară,
s'a schimbat.în lux, iar cei ce
şi-ar putea permite luxul să
primească pe colindători ascultă
coindele Ja radio. Civilizaţia şi
vieaţa modernă au alungat da­
tinile dintre zidurile oraşelor.
Ele s'au refugiat însă în lumea
satelor, pentrucă în sufletele
simple au o rezonanţă mai pu­
ternică.
N a , la oraş nu există Cră­
ciun ! Copiii zidurilor moarte
nu ştiu ce-i aceea „capră", nici
sorcova în formă de liră, nici
buhaiul, acel putineiu sonor ce
gâfâie când îl tragi de coadă.
In oraş n'auzi cântecul rupt din
cer al colindătorilor nici mul­
—
tiplul ecou ce pluteşte prin văz­
duhul satului în Noaptea sfântă,
nu vezi rusticiîe flori de fân
pe care s'a născut Mântuitorul,
nici nu simţi fiorul tragicei fru­
museţi . . .
Dar această lepădare de da­
tini e un simptom de îngrijo­
rare, căci e microbul cel mai
periculos ce se furişează în con­
ştiinţa naţională. Conştiinţa u-
nui neam nu poate îmbrăca
haina prăbuşirii decât pe rui­
nele datinilor.
Dar să mai facem un pas
spre miezul problemei.
Crăciunul e sărbătoarea co­
piilor. Cred că nimeni nu şi
poate închipui un Crăciun fără
copii, după cum şi copilăria
văduvită de Crăciun s'ar ase­
măna cu o grădină fără flori
şi fără cântec. Crăciunul e mai
frumos acolo unde copilăria e
mai frumoasă: la sate.
Am spus mai sus că Naş­
terea Domnului e un moment
de cântec şi lumină, iar copilul,
pe umerii căruia n'a apăsat
încă povara anilor e floarea cea
mai deschisă spre lumina a-
ceasta, e creaţta cea mâi ori­
ginară a Bibliei, care poate îm­
brăţişa cântecul mai cu căldură.
Vibraţiile de primăvară nu pre­
zintă rezonanţă decât în inimile
prirhăvăratice ca aripele de flu­
ture. Tot aşa, pentru a simţi
vie naşterea Domnului, trebuie
să ai ceva în inimă din nevi­
novăţia Pruncului din Vifleim.
Pentru bătrâni, Crăciunul e fru­
mos mai întru atâta întru cât
prezintă asemănare cu altul din
tinereţe. In această lumină, Naş­
terea Domnului ne apare şi ca
un moment de întinerire.
E semnificativ faptul că toţi
scriitorii şi poeţii, ce s'au plim­
bat în jurul acestei probleme,
nu ne-au vorbit despre Crăciun,
ci despre smintirile lor legate
de această sărbătoare. Pentru
această preocupare sufletul lor
a cerut o presch'mbare în co­
pilărie, pentru a putea îmbrăca
haina nevinovăţiei şi a veni în
atingere cu puritatea Naşterii
Domnului.
Copiii, care poartă în ochii
lor frânturi din cerul de demult,
simţesc ca nici o altă vârstă
bucuria Naşterii ş o trăesc cu
gravă seriozitate. In plus, ei nu
pot concepe ca această partici­
pare să nu fie răsplătită. Ac­
centuez din nou că nu vorbesc
despre copiii oraşului, pentru
care colindatul s'a transformat
în cerşetorie, iar pentru părin­
ţii lor în apăsare de pungă.
Eu am trăit nu de mult sta-
 DIN A D Â N C DC D A L B E
rea de extaz religioasă a celor
ce poartă stanţa veste de ia geam
îa geam şi niciodată nu mi a
trecut prin gând s'o fac aceasta
pentru a-mi umplea ruda d a
colaci sau traista de nuci, ci
pentru a-mi serba propriul meu
suflet. Mă văd prin sita vremii
înainte de Crăciun, cu multe
săptămâni, ascuns pe cine ştie
unde, unde repetam melodia în
doi sau trei şi parcă aud încă
prin valurile de ninsoare cân­
tecul despre Naştere. Făcea şi
mama colaci destui „ca şi faţa
lui Hristos", dar nu-mi erau
aşa de dragi ca şi cei făcuţi
de lelea Crăciunăreasă. Când
se apropia ziua aşteptată citeam
în Mica B blie tot mai mult şi
tot mai atent că ştiu cu ade­
vărat cum s'a petrecut Naşte­
rea Mântuitorului. Dar dogma
acestei împliniri mi se părea
mai frumoasă ca în cărţi, atunci
când mi-o povestea moşul meu,
care a auzit-o dela alţii şi acei
alţii au auzit-o poate dela alţii
ce demult au adormit în po­
veştile cerului :
„După ce Adam a fost scos dinRaiu,
rămas şomer, se apucă să are pămân­
tul. N u ară mult şi-j ieşi în brazdă
diavolul, zicându-i:
. — Ce-i asia Adame ?
- Ce să fie ? Treabă.
- Treabă, treabă, dar nu-i bună, căci
pământul e al meu căci eu l-am s c o s
din fundul apelor şi nu te las să sa-
meni în el.
Ca să-i dea voa să-şi continue trea­
ba, Adam trebui să tăgăduiască sufle­
tul său şi a urmaşilor săr, întărind
învoiala cu un zapis scris pe o cără­
midă, pe care cel încornurat 1-a ascuns
în fundul apei Iordanului.
Această cărămidă n'a putut îi scoasă
da acolo de sfetnicii C J i-a trimis
Dumnvzeu anume pentru asta şi d e a -
ceea a trebuit să-şi trimită Fiul, care
s'a botezat apoi în această vale, tre­
buind să fugă toţi dracii din ea şi să
se strice toate lucrurile dracului dinain­
tea feţei lui Hristos..."
Aşa explică fantezia popo­
rului românesc necesitatea ve­
nirii Mântuitorului. Dealtfel toate
misterele ce-au cerut deslegare,
au primit-o dela sufletul popo­
rului.
Pentru popor Bunavestire se
traduce mitic prin mîrosirea de
către Fecioara a unui crin pe
care i-1 aduce din cer Arhan­
ghelul. Poporul, doar el ştie că
porţile cerului se deschid în
N o a p t e a siântă pentm cei
aleşi. Doar el ştie că atunci s'a
arătat pentru prima dată lucea­
fărul de seară, apoi stelele una
câte una, apoi luceafărul de
ziuă, apoi trecu pragul răsări­
tului şi soarele, căci mai înain­
te bolta cerului n'a fost înpo-
dobitâ decât cu lună. Boerul
Crăciun, care îşi petrecea atunci
căci era ziua lui, când ie-a vă­
zut sclipind pe cer, a înţeles
că la casa lui s'a născut Cel
prorocit. Poporul, doar el ştie
sa nu se culce în această noap­
te pe flori de fâa, cum s'a cul-
gat şi Isus, nici în grajd, căci
atunci vitele vorbesc despre El sfera acţiunii mântuitoare, în­
DATIN
albi ce se coboară, atât de albi
şi nu trebuie să ie audă ni­ corporând în existenţa sa toate de se pierd în lumina zilei. Su­
meni. El, doar Ei ştie, că a- capitolele Sfintei Scripturi. A- fletele noastre să urce pe cuiele
tunci când se deschide cerul ceste poezii sunt croite după scării cerului, pe care s'a co­
clipele sunt subliniate cu nu­ calapodul evanghelic, căci după borât Isus s'aducă mântuirea.
anţă de veşnicie, întreaga na­ cum copilăria lui Isus, nu ni Să purtăm în inima sufletelor
tură îşi ţine răsuflarea şi cele se povesteşte în Evanghelii, tot icoana vie a Naşterii Domnului, •
din sânul ei se închină. Şi ca aşa n'o s'o găsim poate pe nici ce ne este dat s'o vedem nu­
să vă convingeţi de adevăr, vă o pagină din Biblia rimată a mai odată pe an. Să avem de
voiu aduce o dovadă, vreau să poporului român. Poeziile po­ călăuză pe strămoşii adunaţi în
zic o aducere aminte, povestită porane religioase sunt in func­ icoane şi să apărăm ce dânşii
tot de moşul m e u : ţie şi de mântuirea noastră, căci ne-au lăsat.
sunt mai expresive cele ce în­ Pierzând datinile ne-am în­
„Acum cam mulţi ani, s'su coborât
mocani» călări la colindat în satul nos­ cep de la ieslea din Viflaim şi străina sufletul şi credinţa. A-
tru şi unul mai necredincios n'avăzut până pe muntele Calvarului, părându-le, ne apărăm trecutul
când s'a închinat natura şi chiar în
momentul când plopul din capul sa­
momente de veşnicie între care şi pe el vom putea clădi un
tului era plecat cu vârful la pământ, s'a rotunjit mântuirea noastră. viitor strălucitor ca steaua mân­
necredinciosul mocan îşi legă calul de
vârful plopului apoi porni să laude pe Numărul exemplelor de da­ tuirii ce s'a arătat pe boltă în
1
Domnul, Dar când ziua a împrăştiat tini şi colinzi am putea să-1 Noaptea sfântă.
colindătorii pe îa casa cui îi are, veni
şi mocanul nostru la calul iui, darnu-1 înmulţim aproape la infinit, că t Şi a t u n c i . . . cântecul de naş­
mai găsi. Plopul, ridicându-se din mă- sunt aşa de multe şi atât de
tania"ce-a va a u - o , a ridicat şi căluţul
tere, ce străbate văzduhul din
româneşti, unele mai frumoase
mocanului-." ţărână până în cer —• ridicat
decât altele. Mă voiu mărgini din strana ţării — va fi cânte­
Vieaţa lui Isus, în Biblia cân­ însă să aduc un ultim exemplu cul de nuntă a poporului ro­
tată a poporului român se ac­ de colindă, culeasă de Dam:an mânesc.
tualizează. Biserica z i c e : «Hris­ Teodorescu, dar pe care am gă­ ANTON CRIŞAN
tos se naşte, măriţi L". £!e sit-o circulând în diferite va­
naşte în prezent cum s'a mai riante şi în regiunea noastră
născut şi acum. 1946 de ani şi de îa poalele Munţilor de aur,
de atunci în fiecare an. Naşte­ şi care evidenţiază caracterul ei
rea Domnului e actuală pen- profund naţional, oglindind bu­ de Dumitru C. Mi ou
trucă se reînnoeşte pe pământ nătatea şi omenia sufletului ro­
la fiecare Crăciun, nâscându Se Pruncuşor micuţ, plăpând,
mânesc. Maica Sfântă poves­
mereu şi mergând cu colindă­ Cu surâs ofe înger blând;
teşte Fiului Ei:
torii din casă în casă. Aci e In priviri senin de stele.
un punct de întâlnire şi îmbrăr Ochi ca două turturele,
„Fijâl Meu Ce!> bun.
ţişare a omului cu Dumnezeu. Tu]când Te-ai născut Irup m mari de vis scăldat,
Fost-a veacul bun, Pdre-un cântec întrupat.
N u ca celde-acum;
„Şi v'aduc Dumnezeu
Noi ne-am nimerit Fiul Don nu lui de veci
Să vă mântue de rău",
La călătorit; Stă culcat pe paie reci.
Zic colindătorii, iar gazda răs­ In braţe Te-am luat
Şi mi Te-am purtat
punde : Şi Te-am ridicat
Mama-l ţine strâns la sân,
„Eu n'am fii de botezat,
Sus la 'nalţii munţi, Cântă Iosif cel bătrân,
Printre verzii brazi —
Nici feciori de cununat; Şi Te-am scoborât
Boul suflă peste El,
Eu aştept pe Dumnezeu, In ţară ungureanâ li sărută tâmpla — un miel
Dumnezen cu sfinţii săi Şi în ţarăsârbeană,
Să-mi petrec cina cu Ei .." La un sat bogat,
Grajdul pare un colţ de rai,
Cu casă bătrână; Ieslea — un câmp cu flori,
Datorită acestui fapt, gospo- De veste ce-am prins,
dinile nici nu mătură în seara Porcii şi-au închis. în Mai,
ajunului prin casă, ca nu cumva
Câinii au deslegat, Pacea din pesteiă pare
Câinilor ne-au dat.
să se prâfuiasiâ îngerii ce vin Aşa de-am văzut, O mii easmă 'nălţătoare.
In goană ne-am luat,
cu Domnul şi ospătează cu La munţi te-am ridicat Prin spărtura din perete
El la masă. A fost o singura Şi te-am scoborât
Cerul zâmbitor se vede
In ţara românească
iesle în Vifleim, dar milioane — Să se pomenească - Mii de stele năvălesc,
de iesli sunt sutleteie români­ Bine sm nimerit Saltă vesele, zâmbesc,
Bine ne-a primit;
lor. (Cutarei om bun Se închină Pruncului,
In majoritatea coîinzilor nu Ca şi Moş Crăciun, Iar din ochii Mamei Lui
Bine i-a părut,
gazda spune că aşteaptă pe Dacă ne-a văzut; Cad trei lacrimi de mărgele
Dumnezeu, ci col ndătorii spun Afară a i e s t , Stelele se scaldă 'n ele.
Câinii a zăvorât,
gazdelor să se scoale şi să în­ Pe alţii i-a certat
In văzduhul de argint
tâmpine pe Hristos, ca de ex.: Şi în casă ne-a băgat;
La vatră ne-a pus. S c ă r i .de, lumină se'ntind,
„Dormi, dormi, dar nu-mi dormiţi Focul ne-a aprins
Masa n e a întins Spre Cocon şi spre Fecioară
De-mi dormiţi, de nu-mi dormiţi,
Faceţi focul cam mai mare Şi ne-a ospătat Mii de îngeri se coboară
Si- mi aprinde o lumânare Şi ne-a mângâiat.,,"
Şi din cetere şi lire
Şi-mi ieşiţi Şi pan» afară,
De vedeţi pe Hristos Ori cât de' simple şi de nai­ Cântă psalmi de preamărire
Cum vă vine de frunios..." ve ni s'ar părea datinile popo­ Dumnezeului — Prunc, care
In unele colinzi se arată' că rului, trebuie să recunoaştem Cerul tot în mâini îl are.
înainte de Hristos n'a existat că ele şi numai ele ne-au cres­
cut şi ne-au păzit de mii de Vin păstorii cu mirare
nimic, ci El le-a iăsut când s'a
ani încoace, că ele şi prin ele Şi se'nchin cu 'ntreaga zare.
născut pe toate:
am bătut duşmanii noştri în re­ Au pe buze dulci surâsuri
, D e când Domnul s'a născut
petate rânduri. Ş: p a r uoibie vagi din visuri
Şi pământul L-a făcut
Şi cerul L-a ridicat; In presjma clipelor de cântec Aduc daruri: miei şi flori,
fot cu lună, cu lumină,
şi lumină să ne salte inimile Inimi calde de păstori,
Tot cu soare şi căldura,
Tot cu stele mărunţele de bucurie, cum saltă copiii în Inimi bune, nepătate,
Şi cu lună printre ele.,"
seara Crăciunului în jurul bra­ Dragoste şi'bunătate.
Poezia Crăciunului ou po­ dului cu fragede cruci la vârf. Prin deserturi şi savane
vesteşte numai naşterea Dom­ Să privim spre porţile ceruluî Şiruri de caravane...
nului, ci se extinde şi peste şi să căutăm a vedea îngerii (coRtlnum ta p«g. 6)

Jnde este Iertarea r
Unii cred că fericirea stă în vrea să-i facă asemenea dobi­
avere, alţii cred că în plăcerile toacelor fără de minte. Fericiţi
vieţii acesteia; iar alţii aşteaptă aceia, cari se păzesc de toate
1
fericirea : dela cutare ora sau primejdiile necurăţiei cum sunt
dela cutare lucru. balurile, băutura, prieteniile rele,
Dar singură Scriptura ne a- filmele şi cărţile pline de otrava
rată unde este adevărata fericire, necurăţiei.
lata ce spune Domnul: Fericiţi cei curaţi cu inima,
^Fericiţi cei săraci cu spiri­ adecă aceia, cari nu se murdă­
tul (sau cu duhul)". Aşadar fe­ resc cu păcate grele, iar de cele
riciţi sunt nu cei ce au averi uşoare se curăţesc mereu în
cât de multe, ci cei săraci cu baia sfintei Spovedanii şi apoi
spiritul. Adecă aceia, cari sunt se hrănesc cu Trupul şi Sân­
desiipiţi cu sufletul lor de b o ­ gele Domnului în sfâat^ Cumi­
găţii. Vrei să fii mai fericit în necătură.
anul acesta ? Nu râvni la multă „Fericiţi suntiţi când vă vor
avere; nu fii lacom, nici sgâr- batjocori şi vă vor prigoni...
cit. Câşţigă-ţi cele trebuincioase pentru mine" (Matei, Cap. 5).
traiului cu munca ta cinstiiă. Fericiţi sunt aceia, cari pentru
Dar nu iii nici risipitor, ci din toată viaţa lor bună şi curată
bunurile taie fă parte şi celor nu primesc iaudă şi răsplată
adevărat lipsiţi şi Dumnezeu îţi dela oameni, ci dimpotrivă sunt
va răsplăti însutit chiar şi în prigoniţi şt asupriţi.
vieaţa aceasta. Dacă ai păgubit lată, iubite creştine unde este
pe cineva cu ceva, întoarce pa­ adevărata fericire. Poate până
guba, dupăcum îţi va spune acum n'ai căutat-o aici şi dea­
duhovnicul. Iar dacă Dumnezeu ceea n'ai aflat-o.
te va învrednici de vreo pagubă, Vrei ca Anul acesta să-ţi a-
nu cârti, ci zi şi tu cu dreptul ducă mai multă fericire decât
I o v : „Domnul a dat. Domnul anii trecuţi ? Urmează această
a luat, Ţie numele Domnului cale. Este singura adevărată, căci
âineci. văntat". Ba să mulţumeşti este însuşi Fiul Iui Dumnezeu,
Iui Dumnezeu, că te încearcă. , care ne-a învăţat-o. Orice altă
Mai bine să piară toată averea cale te înşală şi te duce la ne­
ta, decât sufletul tău. Poate pâ­ fericire şi chin şi aici, dar mai
nă acum n'ai făcut aşa şl toc­ ales în cealaltă vieaţă.
mai deaceea n'ai aflat fericirea. Caută să împlineşti vaW Iui
Domnul spune mai departe: Dumnezeu arătată în acestea fe­
„Fericiţi cei blânzi". Adecă fe­ riciri şi te asigur că la anul,
riciţi aceia, cari ştiu răbda gre­ dacă Dumnezeu ne va ţinea
şelile altora, cari iartă şi uită vieaţa, vei recunoaşte că Cuvân­
vătămările. Cari nu se mânie tul lui Dumnezeu ţi-a adus a-
când alţii se mânie şi nu răs­ devărata fericire în sufletul tău,
pund cu sudâlmi celor ce-i blas- în familia ta, între aceia, cu cari
tămă. trăieşti.
' „Fericiţi cei ce plâng". Adecă „Fericiţi cei fără prihană in
aceia, cari îşi plâng păcatele de cale, cari umblă în legea Dom­
părere de rău şi fac pocăinţa nului" (Ps. 118).
pentru ele în Taina Spovedaniei. Acest An Nou fericit ţi-l do-
Apoi aceia, cari plâng pentru doresc din toată inima!
durerile vieţii, ştiind, că ele vin Păr. SIMEÓN CHISIU
dela Dumnezeu pentru curăţirea
de păcate.
„Fer..aţi cel ce flămânzesc şi La început d e an
înseloşează de dreptate*. Adecă (Urmare din pagina 1)
aceia, cari doresc să fie în lu­
me numai dreptate, bună înţe­ lugăciutu pmiru urnita tutu­
legere şi dragoste creştinească ror ş> pt p,imcii noşmi scumpi
între to(i oamenii. şt întrtg tineretul, penis ucu
„Fenciţi cei milostivi". A- rugăciunea tor calda să stră-
deca aceia, cari au inima plină ba,a ct iunie şi să coboure
de milă faţă de cei ce sufer, fie binecuvântări a Ctruiul p *tt
trupeşte, fie sufleteşte. Aceia, sttadu nţele noastre, ae a in­
cari împlinesc cuvântul sf. Pa- ternei u un.rea *ufl U.toi în lumt.
vel: oă ne bucurăm cu cei ce A hr rugaoune t>â nu tip-
se bucură şi să plângem cu cei seasM, fnndcă ei sunt năatj-
ce plâng". Adevărat fericiţi sunt dea unirii de mame, ei su t
aceia, cari nu numai că se mi- ctiemuţi sa intre in truda vte­
lostivesc de durerile altora, ci ta cu aceasta hoiărîre a unirii
caută să ie aline cu fapte de lumii într'o mare familie a iui
milostenie creştinească. Dumnezeu şl Tatăl nostru,
„Periaţicei curaţi cu inima". intru Hiistos Isis Mâmmtoiut.
Adecă, aceia, cari ştiu să şi pă­ Ca acest gând şi cu aceasta
zească inima şi trupul lor curat hotărîre să trecem, cu toţii,
de mocirla necurăţiei. Acela, pragul noului an. Domnul Isus
cari trăiesc în viaţa aceasta cu să ne însoţească şi Maica
ochii mereu aţintiţi la cer şi Domnului să ne ocrotească.
işi înfrânează pornirile ce ar (Din pastorala de Anul Nou 1947.)
Citi îb Hristos v'ati botezat...
Botezul Domnului îţi aduce
aminte de botezul tău. Abia
născut, părinţii te-au dus la Bo­
tez. In împărăţia lui Dumnezeu
nu intră nimenea „de nu se
vă n-işte dm apă şi din Spi­
rit Sfânt" (Ioan 3, 5). Şi tu,
deşi încă prunc mic şi neştiutor,
erai chemat să întri în împărăţia
lui Dumnezeu, căci Hristos aşa
a spus apostolilor „lăsaţi copiii
să vină iu mine şi nu-i o-
piiţi, că a unora ca acestora
este împărăţia lui Dumnezeu"
(Mat. 1.9, 14).
Ai fost botezat şi tu. Copil
încă neştiutor, aveai sufletul în­
tinat cu păcatul strămoşesc. Dia­
volul era stăpânul sufletului tău.
Erai mic şi totuşi sufletul tău
era in stăpânirea diavolului. Pă­
rinţii nu te au putut răbda în
această stare, de aceea te-au dus
la botez. Ai fost botezat. Dar,
fiindcă tu nu puteai vorbi, a
vorbit în locul tău nănaşul. El
a garantat pentiu tine că vei fi
un bun slujitor al lui Hristos.
Că nu te vei lăpăda de credinţa
primită In Botez până la moarte.
in loc d e răspuns la o invitaţie
(urmare din pag. \)
este dragostea evanghelică, dra­
goste care toate le poate, nu se
trufeşte, nu se bucură de ne­
dreptate, ci se bucură de ade­
văr. Iar adevărul care covârşeşte
şi în catolicism, este acelaş ade­
văr creştin comun cu al orto­
doxiei.
Catolicul tot aşa crede ca şi
mine ortodoxul: într'un Dum­
nezeu, unul în fiinţă şi întreit
în persoane: Tatăl, Fiul şi Du­
hul Sfânt.
Acelaş lisus este Mântuitorul
şi al meu al ortodoxului, ca şi
al catolicului. In ei nădăjduim
deopotrivă.
Ca şi în ortodoxie, aceleaşi
Sfinte Taine, vistierii ale haru­
rilor Isbăvitoare, le găsim ne-
împuţinate, şi în catolicism.
Mei gând în sus pe râurile de
viaţă ale celor două biserici, a-
jungem la stânca, Isus, din care
isvoresc amândouă.
Guisul ior s'a despărţit spre
a putea uda cât mai mult dm
pământul cel însetoşat al acestei
lumi.
Iubirea nefăţarnică nu poate
să se pofignească de anumite
deosebiri, legate de fire, nu de
cele mai presus de fire.
Catolicismul este podoaba
Apusului după cum Ortodoxia
este tezaurul Răsăritului.
Dacă cineva ar distruge tot
ce poartă pecetea catolicismului
în A p u s , Apusul ar ră­
mâne fără istorie, un pustiu, o
Sahâră. Iar Răsăritul fără orto­
doxie ar fi un pământ sterp.
mmtamsssmn
Preotul te-a întrebat la Botez
aşa: „L*p- ?>-ÎP de satana?
Şi de toate lucrurile Iu; ? Ş;
de toţi îngerii Iui? Ş i de
toată slujba lui? Ş;detOB.tă
trufia lui?". — Iar în locul tău
naşul a răspuns: Mă m lapăd*.
Şi iarăşi te-a întrebat: „Le-
pădaiu-te ai de satana? Şi
ai răspuns: „M'am lepădat".
Dupăce duhul cel rău a ieşit
din sufletul tău, putea să intre
Hristos. De aceea din nou ai
fost întrebat: „Te uneşti cu
Jir, st os? Şi ai răspuns: „Mă
unesc" Şi încă odată: „le-ai
unit cu Hristos? Şi ai răspuns:
„Afara unii"'
Şi în acest fel tu te-ai bote­
zat în Hristos şi te-ai îmbrăcat
în El, adică în darul Iui, în cre­
dinţa lui, te-ai făcut om nou.
Ai luat atunci pe Hristos în su­
fletul tău. Dar de atunci, oare,
prin păcatele tale de moarte, nu
l-ai ucis pe Hristos, în sufletul
tău, nu te-ai lepădat de El şi
de credinţa primită în Botez?
Nu ai ajuns iarăşi sluga satanei ?
Pr. n Pura
Aş fi dorit să pot dăltui câ­
teva făr$me de elogiu cuviincios
. — i dar printre hărţuelile trebu­
rilor tiu am avut răgazul şi tihna
unor asemenea plăcute zăboviri.
Pe un lucru însă pun apăsul:
Numai cei curaţi cu inima pot
vedea pe Dumnezeu — şi a-
daug — minunata Lui lucrare
pe care o săvârşeşte şi în Bi­
serica de Apus. Iar inima o poţi
spăla să fie curată numai cu
apa limpede ca lacrima iubirii
frăţeşti.
Iubite frate catolic şi iubitul
meu frate ortodox, iubiţi-vă unul
pe altul — căci aşa numai vă
va cunoaşte lumea că sunteţi
ai lui Hristos. Puneţi această
temelie noului an, noului veac,
şi noului om.
F L MUREŞANU
pretopcpal ertodox al Clujului
Colinda
(urmare din pag. 5)
înainte trei pribegi,
Pe frunţi cu coroane: regi
Trec prin pulbere călare,
Părând nori pierduţi în care
Merg călăuziţi de-o stea :
Noapteu-i lină, calea-i grea.
Luna — cupă de lumină,
Varsă aromă divină...
Bolta s'a deschis şi toate
Ale cerurilor gloate,
Cutundate în lumină,
Bat mătănii, se închină;
Lui Isus cel mic îi cântă
Ş i pe braţe îi alintă.
Slavă dintru cei de sus
Dumnezeului Isus!
Dumitru C- Micu

Cine nu cunoaşte Calendarul Vieaţa
Cr- ştină ? De ani de zile, acest ca­
lendar, ca şi ziarul cu acelaş nume,
zi de zi se înrădăcinează mai mult,
ia toate sattle româneşti şi a e ş t l -
neştt.
Părintele Chindriş —- străjer ne­
obosit al vieţii creştine în familiile
de a i i . — îşţ duce înainte munca sa
migâldasă, în ciuda nerm (naratelor
pitdict ce I se pun înaltei mişunii,
spre care se s'mte c h e m a t . , .
O clipă nu a dat înapoi. Credia-
cios devizei sale : . î n a i n t e ! " , . , pe
vremuri de restrişte, ca în vremuri
bune, scoate şi a z i . ziarul, tipăreşte
şi azi Calendarul, cum 1-a tipărit şi
pa vremea stâpânirei maghiare,
Numai când ziarul i-a fost oprit
formal, când era în imposibilitate fi
zică, iubitul şi zelosul Preot, s'a dat
la o parte.
Calendarul pe anul 1947 încoro­
nează minunatele ed ţii anterioare ale
Calendarului „Vieaţa Creştină", Şi
ca formă şi ca fond. El nu trebue
s ă lipsească din casa nici unui creş­
tin. Adevărat că partea literară este
identică ce lui din 1945, d i r acest
calendar n'a putut fi desfăcut şi deci
cunoscut, dioarece în iarna 1944 45
trenurile nu prea circulau, iar Poşta
n'a voit să primească şi expedieze
colete de cărţi, deci nici acest ca-
Coperta
lendar. Lipsa lui a lăsat un gol, care
trebuia complectat. Acest lucru îl
face acum, P â r . V. Chindriş, prin
C^lendirul p e 1947.
Minunatul clişeu de p<i ' coperia
Calendarului «sie un clişeu „cenzu­
rat". Deşi cupried^a numai t a i bi­
serici clădite î i stil românesc, o troiţă,
o cruce care se t d i c â biruitoare din
ruin! şi fotografi* unui v a l a h ; daco
r o x i â i o n r a w u r - ş u ] d â r z . ' T o a t e fără'
de nici o inscripţie. F,<ră vre-o notă
cu aluzii. S'3 vede câ p r i v i r ă Rot
mâamui din M a r a m u r e ş a fost atât
de giăitoare, tânguirea şi ruga cre­
dincioşilor îogenunchiaţi în jurul bt-
s-;ricuţti d i l i n a atât >i sfredeli­
toare, iar crucea dreptăţii dumne
zeeşti ce se ridica îrs strălucita bi­
ruinţă atât de ameninţătoare, că
cenzura M a g h i a r ă a O .vernului o-
portuniit din slujba Di Hitler a In­
terzis apariţia acestui clişeu a d m r a -
bll compus. Puteţi av„-a calendarul
şi veţi putea judeca icoanele de pe
copertă, d ir nu veţi găsi nimic s u b ­
versiv, n i j M n ă c a r Ironic în el Vi-
t-j i Iul Ho;ty, cari erau cu adevărat
viteji ou mai în faţa Românilor fără
de a r m e şl legaţi în lanţuri, s'au te­
mut. Şi cutremuraţi în faţa unui cli­
şeu nevinovat, l-au... cenzurat! Vi­
tejii 1
Azi, când clişeul poate reapare li-*
cenzurata
b:t, bate la uşile voastre, de-odată cu calendarul 1947, Primiţi-1 cu bu­
curie. Şi precum aţi păstrat celelalte calendare, ale anilor trecuţi, îl p ă s ­
traţi şi pe acest». Ca pe o comoară preţioasă, plină cu învăţături şi sfa­
turi de ce! mai mare folos, ptntru vieaţa veşnică.
Prof. FILOTEA DU.VIVRAVA
Zîarul „ D r e p t a t e a ţăranilor" scrie
despre Calendarul nostru :
Sunt oameni care ostenesc p e n t r u l u m i n a r e a suflete­
lor celor delà sate P r i n r e aceştia se n u m ă r ă şi p ă ­
rintele Vasile C h i n d r i ş deia Cluj care şi-a închinat viaţa
luptei p e n t r u b u n ă starea m o r a l i a ţăranilor d e peste
m un ,i şi c h b r din v e c h i u l R e g a t
P ă r i n e l e Vasile C h i n d r i ş , în t i m p u l ocupaţiei m a g h i a r e
în Ardealul d e N b r d , a t i p â r t anual c a l e n d a r u l foarte
folositor „Vieaţa C r e ş t i n ă " , în paginile căruia a r ă s t i g ­
nit sufl t u l . s ă u şi 1-a d ă r u i t semenilor, î n d e m n â n d u - i să
creadă că d u p ă d u r e r e v i n e bucuria, şi D u m n e z e u ştie
să plătească t u t u r o r p e n t r u faptele fiecăruia în p a r t e .
T i m p d e p a t r u ani, c a ' e n d a r u l . V i e a ţ a C r e ş t i n ă " a
poposit în casele şi în inimile a r d e l e n i l o r . Le a fost un
prieten bun, i-a m â n g â i a t şi le a dat curaj In calenda­
rul său părintele Vasile C h i n d r i ş , a d u n a florile a d e v ă ­
rului şi ale dreptei c r e d i n ţ e D e s i g u r , să faci a s e m e n e a
t r e a b ă mai aies s u b j u g strein, a fost tare greu,
Almanahul „Vieaţa C r e ş t i n ă " tipărit la Bucureşti, în
legătură cu «Raiul c o p i i l o r " , este foarte b o g a t în material
d e tot felul, î m p o d o b i t cu r e p r o d u c e r i colorate d e p e
icoanele celebre, pre arate cu d e s e n e frumoase, şi tipă­
rit in condiţiuni d e tipograf e foarte b u n e , almanahul din
acest an vine să î n c u n u n e o p e r a d e culturalizare* p e care
o face părintele Vasile C h i n d r i ş .
Dacă toţi r o m â n i i t r face p e n t r u ţărani câte c ; t de
puţin, am ajunge intr'o b u n ă zi, să p u t e m s p u n e c u a d e ­
v ă r a t : „Soarele răsare şi la sste*.
7
„ D r e p t a t e a Ţăr&nilor A r, 1—1946
Coidiţiile de vânzare şi d e s f a c e r e a Cai en d a ­
rului de masă „Vieaţa Creştină" pe anul 1947
Deşi preţul pe c a l e n d a r este tipărit 2 5 X 0 0 lei, totuşi
se vinde n u m a i cu 20.000 b u c a t a la toţi care- îşi ridică
r x e m p l . r u i p e r s o m l deia Cluj C u 18 0 0 0 lei e x e m p l a ­
rul şi încă tot la 10 b u c ă i câ:e unul pe d e a s u p r a g r a -
t u t c a rabat primesc toţi aceia care le plătesc înainte
şi îşi ridică personal pachetul delà Cluj T o t în această
con Jiţîe primesc: şi aceia care ne rimit bani înainte
platina si d o a r n u m a i taxele de poştă şi ambalaj atunci
c â n d le s o s e ş e pachetul. C e i care ne cer prin c o m a n d ă
r a m b u r s , (adică să plătească preţul p a c h e t u l u i în r e g a-
tunci c â n d le soseşte cu pbşta) vor avea să plătească
20. "00 Iei de fiecare exemplar, iar ca rabat v o r mai p r i m i
şi la acestea comenzi tot Ia 10 b u c ă j câte u n u l g r a ­
tuit, iar cheltuelile d e poştă şi ambalaj le s u p o r t ă m
noi.
C i n e însă cere unul sau m a i m u l t e lendare au c a m 2 k g N o i insă
exemplare d e C a l e n d a r în comision v r e m s i facem pachetele b i n e p e n ­
(adică să le plătească d u p ă primi­ tru a nu avea reclamaţii.
rea s u vânzarea l o r ) , acela din Fraţi creştini! O r i c e fel d e
s u n a d e 2 5 0 0 0 lei îşi vor reţinea calendare aţi m a i fi primit sau c u m ­
ca rabat 4 0 J 0 lei la exemplar, iar părat, vă r u g ă m , p e n t r u susţinerea
n o u ă m va trimite câte 21,000 lei acestei gazete şi p e n t r u s u s ţ i n e r e a
deia fiecare e x e m p l a r t r i m i s . N o i credinţei voastre să v ă mai c o m a n ­
s u p o r i ă m şi ia acestea taxele de daţi s i citiţi fi r ă s p â n d i ţ i p r e t u t i n ­
expediţie, poştă | i a m b a l a j . deni şi calendarul n o s t r u .
C r e d e m că nimeni nu v a socoti Toţi cei lipsiţi d e mijloace m a t e ­
preţul calendarului n o s t r u a fi mai riale, dar d o r n i c i d e î n v ă ţ ă t u r ă b u n ă
mare ca a altor c a l e n d a r e . Din con­ s i ne ceară C a l e n d a r u l n o s t r u §i-l
tră. Să ştie oricine câ este n u m a i v o n d a cu r e d u c e r e a ce ni se va
cât jumătate preţul altor calendare cere sau chiar g r a t u i t .
d e mărimea şi t e c h n i c a c e o are al
nostru Şi cheltuelile de adminis­
traţie azi s u n t mari. N u m a i sfoara
de pachetat şi hârtia pentru a m b a ­
laj (pachetat) costă neînchipuit
Să nu lipsească din
d e mult. Sunt a p o i che'tueli m a r i
cu personalul pentru expediţie şi nici o casă, Calendarul
taxele poştale. Afară d e acestea,
calendarul, p e l â n g ă c d i t ă ţ i l e sale
b u n e are desavantajul că fiind m a r e nostru de perete şi
(cam 300 pagini), p e hârtie c r o -
trută d e lux, deci foarte g r e u , n u
se pot face nici pachete p r e a m a r i de masă.
căci se s p a r g , d e o a r e c e 5 b u c ca­
 ViEA'i'A C R E Ş T I N A
Rătăcind pe-a lumii măre
Au t ecut 19 veacuri d e când Am căutat dreptate şl 'ndurare
Fiul lui D u m n e z e u a s p u s P o p o ­ Dar n'am găsit
rului a l e ; israilirenîlor, pilda nuntii
Fiului de î m p ă r a t Această pildă
Şi de-atuncipsdnim alerg mereu
sună şi azi „ N o u l u i Israil", creşti Mis ocini plini şi sufletul mi-e
nilor, « i i b o î e z â n d u - s e s'su lepă­ greu
dat de Satana şi s'au legat de Hris- Şi tare-s obolnt.
tos A mai trecut un a n , P e n i r u
unii încărcaţi de păcat I'oale din
neştiinţă T i m p u l neştiintei Bunul Am pornit cu gândul meu curat
D u m n e z e u îl trece cu v e d e r e a , A s ­ Spre farul ce m'aşteaptă ne'ncetat
tăzi însă p o r u n c e ş t e t u t u r o r să se Dat nu-l zăresc
pocăiască, adică să î n c a p ă o viea
II caut dus prin lume rătăcind
ţa n o u ă C u r a ? v a întreba cineva.
Voi s o u n e pe scurt
Şi nu pot adevărul ţa să-l prind
1, Fiecare va începe ÎNTÂI în ia-
Nu pot ca să-l g'Usese,
milia sa. P r i m u i ioc de curăţenie,
şi aranjare p e n t r u oricine t r e b u e să De aceea azi spre Tine Doamne
fie cssa sa. Dacă d e s t i n u l t r e b u e
vin
să fie de pildă bursă oricui, oricând
Cu sufletul de nedreptate plin
şi o r i u n e, u r m e a z ă că el a practi­
De rele ce mă frâng.
cat şi practică aceasta mai întâi în
Căci văd pierdut în ne'nţeksul
familia sa.
2. C e l o r cari vreau să înceapă o LARG
vieaţă n o u ă Ii se r e c o m a n d ă : BUNA- Tot sbuciumul din sufietu-ml
AUVINŢĂ ÎN VORBIRE. Sf Pa\el s rie i
pribeag
Iar c u r v i s şi toată n e c u r ă ţ e n i a nici
Şi PLÂNG.
să se p o m e n e a s c ă in r e voi,, şî
m ă s c l r i c i u n e a şi vorba n e b u n e a s c a
şi g l u m e i e cari nu se cuvin şi zice Ion M a r d a n
că nici să nu ne întovărăşim cu
astfel de o a m e n i (Efeseni 5, 3 7)
3 Să n u se citească gazete şi IZ PI TALC PE MORMÂNT
cărţi cu con inut păcătos, c o n t r a
c r e d i n ţ e i sau eretice C i n e va citi
Trăiai în la trio-ţi-amin teste
d e ex. această gazetă r e g u ' s t şi va
De biblicul cuvânt:
căuta a trăi* d u p ă sfaturile ei, acela
Gâ, floarea vecimciei creşte
cu s i g j r a n i ă va avea o vieaţă nouă,
Pe tainicul mormânt.
căci a c e a s â foaie este bazată în
Ce eşti tu astăzi — fost'am eri
toate învăţăturile sale pe Sf. S c r i p
Iar mâine fi vei ce astăzi sunt,
t u r ă Acei care va căuta a u r m a
Aceasta i singura dreptate
s î a t u n l e acestei g a l e t e , D u m n e z e u
Ce este p& pământ.
îl va .-juta să nu c a d ă în ispite,
sau clina x va c ă d e a u ş o r în is­ * ..ii
pite m s j grefe, D u m n e z e u îl va a- Pe toţi ne adună enigmatic
juta să se ridice, căci şi „dreptul Mormântu'ngust şi singuratic.
va cădea de 7 ori în zi" zice S r i p - Pe toţi ne aduna mici şi mari :
tura, d a r se va scula, căci n'a că­ P e răi şi buni, regi, proletari.
zut d e m o a r t e , d a r în păcat? g r e l e * d e Pr. S i m i o n Chişiu 2 0 0 0 .
n u va cădea, căci zice Iar S c r i p t u r a
In sânul gliei aste rec-i,
câ „cel născut din D u m n e z e u nu
Dorm osemintele pe veci.
păcătuieşte ci se ţ ă z e ş t e " (I. loan
Dar sufletul nostru se'nalţă
1. 3, 9).
Unde i v o cinic", vieaţă.
4, Voi m a i s p u n e u n a pentru c i ­
*
n e are ochi de văzut şi u r e c h i de
auzit. G a z e t a „Vieaţa Creştină este Ce măreţ eacest mister !
:
în slujba D o m n u l u i , S o i a care c h e a Co e lut, ai "A rămâne,
mă p e toţi ia nunîă. D a c ă nu o Sufletul e al Tău stăpâne,
v o m lua în s e a m ă v o m păţi şi noi SI se 'nalţă sus în cer.
ca Evreii „se va lua deia noi îm­ * 25. Avem încă colecţii c o m p l e c t e
părăţia şi se va da s L o r a " N e v o m
Ne despărţim plini de durere.
a fia iară haina d e nuntă, c u m se
Speraţi ! Oâci este o revedere.
s p u n e in pilda Evangheliei, când
a intrat Imp râtul să şi vadă oas EVUL A, C H I F F A
pcţii, a zărit pe un o m care nu era
î m b r ă c a t în haină de n u n t ă , şi i-a zis;
— P r i e t e n e i c u m ai inintt aici Slujbele dumnezeeşti din
f i l ă huinâ d e n u n t ă ? Iar o m u l a
cela a amuţit. Atunci î m p ă r a t u l a
nsap ea Anului Nou 1947. Cluj
!
zis slugi or s a e : Legaţi-i mâinile
Se vor oficia şi an?! acesta după
şi picioarele şi-1 aruncaţi afară A
colo va fi p l â n s u ! şi scrâşnirea din programul parcurs în aoapiea de
ţilor. C ă c i mulţi sunt c h e m a ţ i şi .>nui nou trecut.
pu.ini a l e ş i ("Masei 2 A 2 — 1 4 ) , Adunarea credincioşilor se va în
cepe la ora 8 seara, U b serica „B b " .
iată dar câ p e n t r u cine vrea sâ
str. lorga nr. 6 — 8 . î ' e la ora 8 V
nu fie afla., fâsa haină de n u n t ă sâ
credincioşii vor face, în particular,
înceapă cu Anui N o u o Vieaţă
rugâckni.
n o u ă d u p ă p o r u n c i l e lui D u m n e z e u ,
Q R t Q O R E PE I E . N U La orele 9 seara se vor începe
Colportor la gazeta .Vieaţa Creştină" serviciile divine şi predicile rostite de
preoţi, dup a un program dinainte
stabilit.
R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a t a Gazetei
şi E d . t u r e i „V e a ţ a C r e ş t i n ă , s'g La ora 11 fără un sfert noaptea,
credincioşii vor merge frum< s, in
m u t a t din S t r . iokai ( t N l a r g a ) 8-8
proci siune, dela b i t e n c a „ B o b " !a
î i S t r . Rugina Mar.a 10 Aici n< sa
Catedrala din Str Regina Măria 10,
va t r i m i t e pe v i i t o r o r i c e s c r i s o a r e ,
unde se va face „ O r a Sfânta'*, în
baril, comenzi şl a b o n a m e n t e .
N o u i aşezare mai b u n ă o vor amintirea chinurilor sufleu şti ale iui
Isus din Gradina Ghetsunani.
c o n s t a . a cititorii deja cu n u m ă r u l
viitor, care din ce în ce va fi tot La ora 11,45 predica de sfârşit
de sn
mai î n b u n i l ă ţ i t , din toate punctele
de vedere. Ora 0 m a p t « a ; .Binecuvântarea
SF. P Ă R I N T E P A P A P I U S Xll,
din prilejul sărbă.oarei C r ă c i u n u l u i
a adresat creştinătăţii întregi un m e ­
saj, în care stSrue asupra marelor
foloase cari se frag, pentru o pace
durabilă, din ajutorul reciproc în
tre ţări şi p o p o a r e — pe te ori ce
fel de frontiere naţionale — ca a st
fel p o p o a r e l e să înveţe a se cu
n o s ş t e a se tolera şi a se ajuta in
nefericirea lor, iar „peste ruinele
unei civilizaţii care a uitat în
vâţăminteld Evangheliei, să se
înalţe cetatea creştina, în cttre
legea supremă sâ fia iubirea".
! meşterului de lemn ? d e
P r e ş e d i n t e l e T r u m a n spune, n
mesajul său câ „se vor continua
lucrările pentru statornicirea păcii* .
dar t r e b u e sâ avem î n c r e d e r e deşi
se par că lucrările r r e r g încet, dar
„nici lumea nu a fost creată într'o
singură z i " .
Regele Gsorgo a l Angliei zice ;
„•Nu n e p u i c m aştepta ca lumea
atât de g r a v răni ă, = ă se restabi­
lească repede,.. Azi sărbătorim Cră­
ciunul ca o m e n i liberi, în pact?.
Tunurile nu mal ucid, b o m b e l e nu
m i cid... îndărătul n urilor cari
încă sunt intunec şi mijeşte lumi­
na, n u m a i să reînviem a d e v l r a t u l
suflet al civilizaţiei.
Numărul viitor va ii închinai Săp­
1—-
t ă m â n a de rugăciune pentru unirea
.Bisericilor 1 8 — 2 4 Ianuarie, Cei care
doresc să s'rrie la gazeta r o a s t ' ă din
acest prilej sunt rugaţi să ne trimită
materialul d > publicat la timp.
Pregătiţi- vă cu toţii la S ă p t ă m â n a
de rugăciune pantru uuirea tututuror
: creştinilor, ce se ţine în lumea în­
treagă în zilele de 18—24 Ianuarie.
C«eţi broşura: P e n t r u u n i r e a
t u t u r o r , deLs librăria Diecezană,
Cluj Str. Mineriţilor, unde pe lângâ-
materialul informativ, găsiţi o minu­
naţi, râudur.dă d^ rugăciune pemru
unire,
P. S. 5a E p i s c o p u l 1. S u c l u
a scos Almanahul Tineretului Român
pe anui 19 »7. Ciişeeie minunate dm
text, şi pe hârtie eromă înafară de
t xt, Împreună cu articolele colabo­
ratorilor distinşi, con&titue poc o-, tu­
iul, satisfăcând cele mai delicate
gusturi estetice şi prttenţiuni literaie,
Păr. N. Para, duhovnicul Astru­
lui, prezintă într'o broşură de 144
p a g . V i e a ţ a 'a I u b i r e . E foarte
necesară oricărui vânar cr ftin ce vre.-
sâ şi irâiascâ credinţa.
2
cu Sf. Sacrament al Euharistiei" ca
noul An să-l înc pem având binecu
v â n a r e a ini Dumnezeu.
Ora O şi cirici minute, predica pen­
tru hvceoutul Anului Nou.
Ora 0 şt 2 0 minute se va începe
sf. Liturghie, la care credincioşii do-
ritb.il se vor putea î m p ă n a ş i .
La aceasta „Noapte de Anul N o u "
— Sân-Visa-creştinesc — simt invi­
taţi toţi credincioşii din Cluj,
Preoţii vor sta la dispoziţia cre­
dincioşilor pentru a asculta mlrturi-
s'rile.
Ni. 31-32
In editura «Vieaţa C r e ş t i n ă " a-
vem tipărite u r m ă t o a r e e broşuri ce
se pot comanda, sau primi dela
administraţia gazetei noasire :
Preţul
1, Mântuirea sufletului, de
Sf, Aifons M de Liguori 5 0 0 lei
2 Statornicia in bine „ 500 ,
3 C u moartea toate se gata „ 5 0 0 „
4. Înfăţişarea unui om m o r t , , o 0 0 „
5. Preţul timpului . 500 ,
6. Nu este acesta fec'orul
A. Sessieres S I — 5G0 „
7. Căile D o m n u l u i , d e Pr,
Viorel Bujoreanu — 503 „
8. D e s p r e lăcomie, de Sf,
Vasile cel Mare 503 ,
9 Neplăcerile bogăţiei, d e
L. Tolsioi — — — 5 0 0 „
10. Căutaţi împărăţia lui
D u m n e z e u , de Sf, loan
D u r ă d e A u r —• — 500 ,
11. P o r u n c i cea mai m a r e ,
de L, I P o p — - 500 ,
12. C u v â n t u l Sfântului E -
frem Şirul d e s p r e Anti-
christ — — — — 5 0 0 „
13. Ana W a n g , tânăra martiră 5 0 0 ,
14. Hotărâţi şi statornici,
de I. Marini — - 1500 .
15 Închinătorii lui Baal „ 1500 .
16. P o s t u l , d e I. Marini 1500 „
17, Vieafa m a r i a n a ¿00 ,
ÎS p r o h o d u l iVtâoiuitaiaiAv»
n o s t r u l s u s H r i s t o s — 1500 „
19. R u g ă c i u n i p e n t r u toate
lipsurile creştinilor — 2 5 0 3 „
20. î n d r e p t a r practic p e n t r u
e x a m e n u l d e conştiinţă
2 1 . Chestionar practic (pen­
tru p r e o ţ i ; de P r Chişiu 2 0 0 0 „
22 U n Sfânt p r i b s s g r o ­
m â n , de Dr. Ilie Dâianu 2 0 0 0 ,
23. Vifiaimul, d e P e t r e B
Dăncuş — — — 2003 „
24. A v e m colecţii complecte din
revista „Clujul C r e ş t i n " din a n i
1935, 1936 şi 1937. Preţul u ^ e i
colecţii e d e 10.000 Lei
din .Vieaţa C r e ş t i n ă " pe ani 1 9 8 , 1
1939 şi 1 9 4 0 , c o m p e ate. Preţul
anei co'ecţii e d e 15.000 Lei.
Fieasem?nea mas a v e m calendare
din anul 19 41, 1942, 1943 şi 1944,
care conţin un b o g a t material d e
scrieri alese şi s f ' . u r i creşt neşti.
Preţul unui calendar e d e 5 0 0 0 :ei.
Cheltuielile de oojtă le s u p o r t ă
cel ce face c o m a n d a .
Posta redacţiei
In urma avizului trimis fiecărui a-
bonat şi comisioi ar la 1 Dec. cu Nr.
27 al gazetei f o r t e mu ţi sau grăbit
şi ne-cu trimis sumele restante. La
puţinii ce au r ă m a s cu restanţă încă
le timitem acest număr în speranţa
că pană la numărul viitor ne vor sosi
bani, în caz contrar ne vom vedea
siliţi de-a sista gazeta celor neplatnici.
Comisionarilor, însă care n'au a-
chitat n i i ic, nu ie trimitem nici acest
număr.
Gazeta „Vieaţa Creştină" doreşte
colaboratorilor şi cititorilor s ă i
AN NOU FERICIT