Sunteți pe pagina 1din 11

AE Mediul de afaceri şi industriile creative în România

MEDIUL DE AFACERI ŞI INDUSTRIILE CREATIVE ÎN ROMÂNIA


Clara Volintiru1 şi Dumitru Miron2
1)2)
Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:


Volintiru, C., Miron, D., 2014. Business Environment and Creative Industries in Romania,
Amfiteatru Economic, 17(38), pp. 288-298

Rezumat

Acest articol explorează situaţia industriilor creative în România, teren încă


insuficient cercetat în cadrul căruia iniţiativa antreprenorială se manifestă tot mai pregnant.
Prin raportare la literatura de specialitate şi pe baza analizei unui set de date original cu
privire la compoziţia şi structura industriilor creative din Bucureşti, articolul propune un
cadru conceptual adaptat contextului României pentru studierea relaţiilor structurale între
modelul economic şi dezvoltarea activităţilor aşa-numite „creative”. Se argumentează că
tendinţele de dezvoltare a diverselor specializări creative indică un potenţial mare de
creştere economică în viitor, având un impact pozitiv considerabil asupra mediului de
afaceri şi perspectivelor antreprenoriale româneşti. Lucrarea contribuie la înţelegerea mai
aprofundată a rolului şi caracteristicilor activităţilor creative în cadrul economiei şi creează
premise pentru proiecte de cercetare corelate, asupra acestui subiect, în viitor.

Cuvinte-cheie: industrii creative, antreprenoriat

Clasificare JEL: M21, O10, O30, O35

Introducere

Integrând elementele normative ale literaturii de specialitate şi a documentelor


oficiale relevante, această lucrare îşi propune două dimensiuni de dezvoltare a subiectului.
În primul rând avansează referenţialul empiric asupra structurii activităţilor economice
creative din România. În acest sens, în secţiunile următoare vor prezenta structura
specializărilor creative prin prisma unei serii de indicatori: cifră de afaceri, număr total de
companii, număr de angajaţi sau grad de concentrare.
În al doilea rând, această lucrare dezvoltă cadrul teoretic de analiză a industriilor
creative, propunând o clasificare specifică profilului economic românesc, susţinând
necesitatea unei abordări adaptate contextului în analiza evoluţiei şi dezvoltării acestor
domenii de activitate economică. Ţinând cont de contextul specific fiecărei ţări, putem


Clara Volintiru – clara.volintiru@gmail.com

288 Amfiteatru Economic


Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
analiza mult mai profund implicaţiile şi provocările pe care antreprenorii din aceste
sectoare le pot întâmpina.
Articolul este structurat în patru secţiuni. Prima parte va trata aspecte conceptuale
şi încadrarea industriilor creative în economia naţională şi internaţională. A doua parte va
contura cadrul metodologic, propunând totodată o clasificare a industriilor creative din
România, ţinând cont de specificul mediului antreprenorial din această piaţă. A treia
secţiune analizează şi interpretează datele primare aferente activităţii economice creative,
luând oraşul Bucureşti ca studiu de caz reprezentativ al mediului de afaceri din România.
Cercetarea dezvoltă şi utilizează indicatori precum nivelul cifrei de afaceri, numărul de
companii, numărul total de angajaţi, numărul mediu de anagajaţi ai unei companii şi
indicele Herfindhal-Hirschman pentru evaluarea structurii concurenţiale din aceste domenii
de specializare. În final se discută efectele de multiplicare pe care le pot produce industriile
creative şi relaţia dintre acestea şi politicile publice dedicate.

1. Componenţa şi utilitatea industriilor creative

În momentul în care ajungem să analizăm industriile creative şi rolul lor în mediul


de afaceri contemporan, este important să analizăm care este definiţia şi compoziţia lor.
Conform Davies şi Sigthorsson (2013) activităţile economice incluse în categoria
industriilor creative întrunesc trei caracteristici: sunt dezvoltate pe baza creativităţii
umane; sunt vehicule pentru mesaje simbolice-sens, dincolo de utilitatea economică;
conţin potenţiale drepturi de proprietate.
Una dintre instituţiile naţionale, influente la nivel internaţional, este
Departamentul pentru Cultură, Media şi Sport (DCMS). Această instituţie a identificat, încă
din 1998, 13 categorii de activităţi economice aferente industriilor creative: arhitectură; artă
de spectacol; artă şi antichităţi; design; design de modă; film şi video; jocuri pe calculator;
meşteşuguri; muzică; publicitate; televiziune şi radio; software şi soluţii IT.
Această clasificare reflectă structura economiei britanice. Deşi categoriile DCMS
se folosesc deseori ca un reper în definirea compoziţiei industriilor creative, această lucrare
susţine că este necesară dezvoltarea unui catalog de activităţi economice aferente
industriilor creative ale fiecărei ţări. După cum se va detalia în secţiunea metodologică,
contextualizarea cadrului de referinţă este un pas important în evaluarea dinamicii
economice a acestor sectoare.
În raportul Naţiunilor Unite despre industriile creative (2010:7) se distinge între
activităţi creative „de amonte” (upstream activities), precum artele vizuale, şi cele „de aval”
(downstream activities). Cele din urmă reprezintă activităţi apropiate de piaţă, cu
aplicabilitate comercială imediată, transferabile şi cu potenţial de economie de scară. Astfel
de exemple includ activităţile de publicitate, editare sau reprezentare media. Mergând pe
această distincţie propusă de raportul UNDP (2010) putem considera activităţiile culturale
ca o subcategorie – mai puţin comercială uneori, a industriilor creative.
Continuând analiza acestor activităţi din punct de vedere economic, se impune
asocierea unui model de creştere economică. După categoriile mai sus menţionate,
majoritatea sectoarelor creative dezvoltă marje mari de valoare adăugată a produselor
introduse pe piaţă. În acest sens, în literatura de specialiate se manifestă diferite abordări de
cuantificare a aportului acestor sectoare la economia unei ţări şi de încadrare a industriilor
creative în ansamblul economiei dintr-o ţară (Howkins 2007, Potts şi Cunnigham 2008,
Flew şi Cunningham 2010, Crook şi De Propis 2011, Flew 2012/2013).

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 289


AE Mediul de afaceri şi industriile creative în România

Una dintre cele mai simple metode de evaluare a aportului industriile creative la
mediul de afaceri dintr-o regiune este de a măsura ponderea acestora într-un indicator
economic uzual (Potts şi Cunningham 2008:3). În cadrul acestei lucrări se evaluează
ponderea sectoarelor creative din Bucureşti prin cifra de afaceri a acestor companii şi prin
numărul companiilor de acest tip. Ambii indicatori sunt mecanisme utile de evaluare a
dimensiunii şi calităţii activităţii antreprenoriale specifice din studiul de caz ales.
Dincolo de estimarea dimensiunii acestui tip de activităţi economice, rămâne
problema evaluării impactului pe care îl poate avea asupra mediului economic şi societăţii
în ansamblul lor. Cu alte cuvinte, în cazul industriilor creative, ca şi în cazul altor activităţi
economice, este important să evaluăm şi efectele de multiplicare pe care acestea le pot
produce. În acest sens, se subliniază frecvent aspecte legate de inovaţie şi creştere
economică bazată pe cunoaştere (Crook şi De Propis 2011, Davies şi Sigthorsson 2013,
UNDP 2008/2010/2013).
Aşa cum cercetarea şi inovarea reprezintă un domeniu ce catalizează potenţialul
economic şi comercial al multora dintre sectoarele creative, dezvoltarea altor sectoare ale
economiei, precum turismul, beneficiază de aportul activităţilor culturale şi al celorlalte
activităţi creative (Davies şi Sigthorsson 2013). O serie de lucrări, aduc în discuţie şi
aspecte legate de bunăstare în sens larg, susţinând că activitatea creativă contribuie la
dezvoltarea unor modele de creştere şi dezvoltare economică sustenabile, optim plasate să
beneficieze de creşterea nivelului de integrare al pieţelor internaţionale (Potts şi
Cunningham 2008, Flew şi Cunningham 2010, Flew 2012/2013).

2. Abordarea metodologică şi repere normative

Această lucrare se bazează pe analiza originală a datelor primare despre activitatea


agenţilor economici din capitala României, la nivelul anului 2013. Astfel, se evaluează atât
domeniile de specializare ale firmelor înregistrate în Bucureşti, după codurile CAEN ale
acestora, cât şi structura şi dinamica pieţei, evaluând cota de piaţă a fiecărui domeniu
aferent industriilor creative, după numărul mediu de angajaţi şi cifra de afaceri. Datele
primare sunt extrase şi prelucrate de autori din baza de date a Ministerului Finanţelor
Publice referitoare la bilanţul contabil depus de firmele româneşti în 2013. Această bază de
date conţine 130,872 de companii private ce activează la nivelul municipiului Bucureşti şi
analiza acestei lucrări ia în calcul întregul eşantion.
Ccercetarea se bazează pe metode de statistică descriptivă şi se structurează ca o
analiză de parcurs (process tracing analysis) a tendinţelor curente şi viitoare din domeniul
industriilor creative, susceptibile a avea un impact semnificativ asupra mediului de afaceri.
Interpretarea datelor se bazează pe o perspectivă comparativă, furnizată de literatura de
specialitate şi de documente oficiale ale instituţiilor naţionale şi internaţionale. Astfel,
arealul economic românesc este analizat în contextul mai larg european, în cadrul căruia
nivelul transferului de cunoştinţe şi capital uman contribuie la dezvoltarea şi mai accentuată
a unora dintre activităţile aferente industriilor creative româneşti.
Dincolo de elementele de conturare generală a domeniilor aferente industriilor
creative, descrise de diverse instituţii internaţionale (ex: UNDP, DCMS) şi în literatura de
specialitate, acest articol şi-a propus să dezvolte o normare proprie a domeniilor industriilor
creative. Astfel, diversele specializări ce întrunesc atât dimensiunile culturale şi creative,
cât şi aplicabilitate comercială se regăsesc în tabelul 1 de mai jos. Acest nomeclator este o
primă propunere de normare şi încadrare a domeniului industriilor creative românesşti,
menit să asiste cercetările ulterioare asupra acestui sector emergent.

290 Amfiteatru Economic


Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE

Tabel nr. 1: Domeniile de activitate (CAEN) ale industriilor creative din România
Nr. Domenii de activitate
Cod/Coduri CAEN
crt. din industriile creative
1 Arhitectură 7111
2 Artă şi cultură 9001, 9002, 9003
3 Artizanat şi Meşteşuguri 1391, 1393, 1420, 1431, 1439, 1511, 1512, 1520
4 Design 7410
1820, 5911, 5912, 5914, 5914, 5819, 5920, 6010,
5 Media
6020, 7420
6 Publicitate 7311, 7312, 7320
7 Software, Web, Soluţii IT 5821, 5829, 6201, 6209, 6311, 6312, 6391, 6399
8 Sport şi divertisment 9311, 9312, 9313, 9319, 9321, 9329
Tipografie, Editare, Traducere 1811, 1812, 1813, 1814, 5811, 5812, 5813, 5814,
9
şi Interpretare 5819, 7430
Sursa: realizat de autori

Prin această încadrare conceptuală a diverselor activităţi specifice industriilor


creative, obţinem 9 categorii generale. Încadrarea tipologică este propunerea autorilor şi,
din această perspectivă, trebuie considerată atât o clasificare originală, cât şi perfectibilă.
Definirea celor nouă categorii a avut în vedere atât specificitatea fiecărui domeniu, cât şi
congruenţa de tehnologie şi proces de comercializare. Astfel, după cum se poate vedea în
coloana codurilor CAEN, se propune o tipologie a industriilor creative ce depăşeşte
demarcaţiile tradiţionale dintre producţie şi servicii, sau chiar cele dintre diferitele grade de
utilizare a tehnologiei înalte şi a proceselor intensive în cunoaştere.

3. Studiu de caz: Industriile creative din Bucureşti

Studiul de caz al capitalei este reprezentativ atât pentru România, cât şi pentru
regiunea Europei Centrale şi de Est (CEE), deoarece predominanţa activităţilor creative, cu
aplicabilitate comercială rapidă (downstream activities) se manifestă în marile centre
urbane, cu potenţial ridicat atât în ce priveşte oferta de capital uman (ex: centre
universitare), cât şi în ce priveşte cererea de astfel de produse. Mai mult decât atât, firmele
active la nivelul Bucureştiului sunt parte dintr-o regiune mai dezvoltată, faţă de cele din
restul ţării, activând astfel într-o economie mai dinamică ce oferă condiţii pentru efecte de
multiplicare mai pronunţate. Putem astfel observa mai bine tendinţele de dezvoltare ale
unora dintre sectoarele economice de nişă, cuprinse în industriile creative.
La nivelul anului de referinţă, 2013, se regăsesc 130,872 de companii private active
la nivelul municipiului Bucureşti. Acestea cumulează o cifra de afaceri totală de 384 mld.
RON, ceea ce însemna approximativ 82 mld. €. În acest context, se pot evalua tendinţele
economice ale specializărilor creative, fiind o zonă cu activitate economică dinamică şi
variata. În manieră similară cu anii precedenţi, dar şi cu structura economiei româneşti în
ansamblul ei, majoritatea firmelor bucureştene activează în domeniul comerţului. Totuşi, nu
poate fi neglijată tendinţa de creştere a activităţilor specializate, cu valoare adăugată mai
mare. Obiectivele de creştere sustenabilă ale economiei româneşti trebuie să susţină acele
domenii de producţie cu tehnologie înaltă şi serviciile intensive în cunoaştere.

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 291


AE Mediul de afaceri şi industriile creative în România

Conform clasificărilor Eurostat, majoritatea industriilor creative se regăsesc în


sectorul terţiar, al serviciilor intensive în cunoaştere: arhitectură (cod CAEN 71), publicitate
(cod CAEN 73), producţie şi difuzare cinema, video, audio (cod CAEN 59/60), tehnologia
informaţiei (cod CAEN 62/63), activităţi de editare (cod CAEN 58) şi spectacole, cultură,
recreere (cod CAEN 90/91/92/93). Tabelul 1 al clasificării realizate de autori pentru
contextul mediului de afaceri românesc păstrează aceste linii generale, dar regrupează
anumite subdomenii, în funcţie de specializarea tehnologică şi comercială. Spre exemplu,
activităţi de editare a produselor software (cod CAEN 5829) revin sub categoria globală a
activităţii creative prin IT – „Software, Web şi Soluţii IT”.
Firmele specializate în activităţi creative, înregistrate fiscal în Bucureşti, sunt
16,398, ceea ce înseamnă aproximativ 12.5% din totalul agenţilor economici din acest oraş.
În ceea ce priveşte cifra de afaceri cumulată, industriile creative ajung la aproximativ 19
miliarde de RON, în 2013. Raportat la cifra de afaceri totală, în cursul aceluiaşi an, aportul
valoric al industriilor creative este mai mic decât cel numeric, reprezentând numai 10.3%.
Procentele aferente numărului de companii şi cifrei de faceri cumulate reflectă o poziţie
emergentă a companiilor din sectorul creativ, ce nu se impune încă, dar nu este nici
neglijabilă raporatată la structura mediu de afaceri bucureştean.
Analizând situaţia sectoarelor creative prin indicatori precum Numărul total de
companii (vezi Fig. 1), Cifra totală de afaceri (vezi Fig. 2), sau Numărul total de angajaţi şi
Numărul mediu de angajaţi (vezi Fig. 3), această lucrarea îşi propune concomitent să
descrie rolul actual a industriilor creative, cât şi tendinţa comercială a fiecărui domeniu de
specializare. Astfel, atât din punctul de vedere al numărului de firme, cât şi din acela al
cifrei de afaceri, industriile creative româneşti sunt dominate de acele sectoare cu
aplicabilitate comercială rapidă (downstream activities), precum activităţile media: cinema,
tv, radio, sau publicitatea. Această tendinţă reflectă raportul dintre activităţile culturale şi
cele comerciale în interiorul sectorului industriilor creative. Cele două subsectoare trebuie
văzute, totuşi, ca laturi complementare ce se stimulează reciproc, antrenând efecte de
multiplicare, atât în interiorul industriilor creative, cât şi în alte sectoare economice.
Conform numărului de firme active în industrii creative, se poate observa (vezi
Fig. 1) că cei mai mulţi agenţi economici activează în domeniile Publicităţii – 4,194
companii, sau Software, Web, Soluţii IT – 4,167. Ambele domenii au un grad de
comercializare rapidă foarte mare. Astfel, atractivitatea acestor specializări, atât pentru
antreprenori, cât şi pentru angajaţi este mare. La distanţă semnificativă din punct de vedere
numeric se situează alte domenii de activitate creativă: Tipografie, Editare, Traducere –
2,216 companii, Media – 1,818 companii şi Arhitectură – 1,577 companii.
Deşi mai puţin numeroase decât cele specializate în publicitate şi soluţii IT,
această a doua categorie reprezintă sectoare mai bine consolidare din punct de vedere al
duratei de activitate. Dacă emergenţa companiilor de Publicitate şi IT este o caracteristică a
ultimului deceniu, principalele companii media, de arhitectură, sau edituri activează de
aproape două decenii. Astfel, numărul mai scăzut de companii, din aceste specializări poate
fi interpretat şi ca un indicator de consolidare.
Activităţile predominant culturale (ex: artă şi cultură, artizanat şi meşteşuguri) sunt
cele mai puţin numeroase în eşantionul nostru de companii. Acestă situaţie reflectă tendinţa
mai slabă de comercializare a produselor rezultate din acest tip de activităţi. În cazul
artizanatului şi meşteşugurilor comercializarea produselor este dorită, dar nefiiind posibile
economii de scară, veniturile companiilor nu sunt în totdeauna mari. În contrast, activităţile
artistice şi culturale nu îşi asumă întotdeauna un scop comercial, fiind mai puţin atractive
pentru iniţiative antreprenoriale. În aceste domenii mai puţin populate se poate remarca şi o

292 Amfiteatru Economic


Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
tendinţă pronunţat selectivă din punct de vedere profesional, fiind mai dificilă penetrarea
pieţei de către noi întreprinderi, sau de către întreprinzători ce nu aparţin castelor
respective.

 
Figura nr. 1: Numărul firmelor active în Bucureşti, după domeniul de activitate (2013)
Sursa: prelucrat de autori pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor Publice

Aspectele legate de consolidarea, sau stabilizarea activităţii agenţilor economici


din fiecare domeniu de specializare creativă se reflectă şi mai clar în nivelul Cifrei de
Afaceri totale pentru fiecare domeniu (vezi Fig. 2). Astfel, regăsim domeniile care în
România s-au consolidat pe parcursul mai multor decenii: Media şi Tipografie, Editare,
Traducere şi Interpretare. Aceste două categorii ating, în 2013, o cifra de afaceri totală de
6.11 mld. RON şi respectiv, 5.65 mld. RON. Nivelul cifrelor de afaceri ale acestor domenii
este mult mai mare decât în cazul celorlalte specializări creative.
În contrast, după cum se poate observa în Figura 1, ele nu cuprind cele mai multe
companii. Astfel, aici regăsim domenii ce pot fi considerate mai aproape de maturizare în
ciclul dezvoltării antreprenoriale, cu o piaţă mai stabilă şi mai puţin atomizată si cu agenţi
economici ce performează după criterii economice şi comerciale. Sectorul Artă şi cultură
înregistrează de asemnea o cifra de afaceri totală semnificativă, de aproape 3 mld. RON,
provenind în mare măsură din activitatea de organizare a spectacolelor. Creşterea
numărului concertelor şi festivalurilor internaţionale, pe parcursul ultimilor ani are
potenţiale efecte pozitive importante asupra turismului, în special la nivelul capitalei.
Activităţi economice emergente, ce sunt în plin proces de dezvoltare pe piaţa
românească, precum Design sau Soluţii IT cumulează în momentul de faţă o cifră de afaceri
mult mai mică, comparativă cu a altor industrii creative: 294 mil. RON şi respectiv 240 mil.
RON. Numărul mare de companii specializate în activităţi creative aplicate pe Software,
Web şi Soluţii IT sugerează ca acest sector s-a dezvoltat ca dimensiune şi trebuie să
răspundă în anii următori provocării de a creşte valoarea adăugată şi implicit profitabilitatea
serviciilor oferite. În contrast, Design-ul cuprinde şi un număr mai mic de companii şi o
cifra de afaceri totală relativ redusă, comparativ cu celelalte ramuri ale industriilor creative
din România. În comparaţie cu dinamica internaţională a industriilor creative, acest

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 293


AE Mediul de afaceri şi industriile creative în România

domeniu este cel ce prezintă cel mai mare contrast, sugerând existenţa unui potenţial mare
de creştere, încă neatins în contextul mediului de afaceri românesc.

Figura nr. 2: Cifra de afaceri (CA) a firmelor active din Bucureşti,


după domeniul de activitate, 2013
Sursa: prelucrat de autori pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor Publice

Pentru a dimensiona impactul pe care industriile creative îl pot avea asupra


întregului spectru de activităţi economice, este important să evaluăm şi resursa umană
aferentă acestor companii. Astfel, regăsim în Figura 3 atât numărul total de angajaţi în
fiecare ramură creativă, cât şi numărul mediu de angajaţi ai unei companii din fiecare
categorie de specializare. Comparaţia dintre indicatorul agregat de absobţie a forţei de
muncă şi cel mediu este necesară pentru a înţelege mai bine modele de activitate diferite din
cadrul fiecărui domeniu.
Pentru Artizanat şi Meşteşuguri regăsim un număr total de angajaţi relativ mic,
prin comparaţie cu celelalte domenii creative: 5,189 de salariaţi. Ţinând cont că acest
domeniu este reprezentat de cel mai mic număr de companii, la nivelul anului 2013,
regăsim cea mai mare medie de angajaţi pe companie din totalul industriilor creative: 13. În
contrast, celelalte specializări creative par să fie constituite predominant din micro-
întreprinderi, judecând după numărul mediu de angajaţi din fiecare domeniu. Astfel,
industriile creative din România apar mai degrabă ca o piaţă nouă, în curs de dezvoltare.
Numărul mediu de angajaţi mai mare în domeniile dominante şi pe indicatorii anteriori
(vezi Fig. 1 şi Fig. 2) arată că anumite ramuri creative sunt mai bine consolidate şi cu efecte
economice de multiplicare mai mari.
Gradul de concentrare la nivelul fiecărui sector economic este un bun indicator de
sustenabilitate pe termen mediu şi lung. Companii ce reuşesc să supravieţuiască într-un
mediu competitiv pe piaţa naţională, au un potenţial mai mare de a supravieţui şi de a se
afirma în expansiunea pe alte pieţe. Mai mult decât atât, dinamica competitivă sau
neconcentrată a unui sector economic este un indicator de atractivitate a pieţei respective.

294 Amfiteatru Economic


Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
Pentru a evalua nivelul de concentrare în industriile creative româneşti s-a calculat indexul
Herfindhal-Hirschmann (HHI)1 pentru fiecare dintre domeniile definite în Tabelul 1.

Figura nr. 3: Numărul de angajaţi ai firmelor din Bucureşti,


după domeniul de activitate, 2013
Sursa: prelucrat de autori pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor Publice

După cum se poate observa în Tabelul 2, cea mai largă participare a agenţilor
economici se regăseşte în domeniul Publicităţii, în domeniul Software, Web şi IT, precum
şi în Arhitectură. Aceste 3 domenii înregistrează valori ale HHI mai mici de 0.01, ceea ce le
cataloghează ca fiind foarte competitive. Restul domeniilor de activitate din cadrul
industriilor creative româneşti sunt de asemenea dispersate, sau neconcentrate, cu valori
între 0.022 pentru Design şi 0.086 pentru activităţile Media. Rezultatele indicatorului HHI
reflectă atât atomizarea, cât şi concurenţialitatea acestor sectoare de activitate. Ţinând cont
de parcursul relativ recent de dezvoltare a acestor activităţi, în special în domenii precum
publicitatea sau design, se poate afirma că tendinţele concurenţiale din România sugerează
un potenţial mare de creştere şi dezvoltare a acestor activităţi.

n
1
Indicele Herfindhal-Hirschman (HHI) a fost calculat pe baza formulei: s
i 1
2
i , unde si este cota de

piaţă din cadrul domeniului de specializare creativă, a fiecărei companii. Cota de piaţă este
CAsi
calculată pe baza formulei: , unde CAsi este Cifra de Afaceri a unei companii, iar
CAt
CAt este Cifra de Afaceri agregată a sectorului de specializare respectiv.

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 295


AE Mediul de afaceri şi industriile creative în România

Tabel nr. 2: Nivelul de concentrare al industriilor creative în Bucureşti, 2013


 

DOMENII DE ACTIVITATE DIN INDUSTRIILE CREATIVE HHI


Publicitate 0.009
Software, Web, Soluţii IT 0.014
Arhitectură 0.016
Design 0.022
Tipografie, Editare, Traducere şi Interpretare 0.024
Artă şi cultură 0.030
Sport şi divertisment 0.051
Artizanat şi Meşteşuguri 0.067
Media 0.086

Sursa: prelucrat de autori pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor Publice

4. Implicaţii pentru mediul de afaceri şi politicile publice din România

Comunian et al (2010) explică relaţia strânsă dintre performanţa activităţiilor


specifice industriilor creative şi concentrarea lor geografică. În acest sens, se distinge, cu
atât mai mare nevoia de politici publice care să asiste înfiinţarea şi dezvoltarea companiilor
de acest profil. Dincolo de reglementare, efortul instituţiilor publice de susţinere a acestor
sectoare emergente trebuie să pornească de la identificarea şi evaluarea activităţilor creative
existente pe teritoriul fiecărei ţări. În România, nu există în momentul de faţă o evidenţă
clară a dinamicii sectoarelor creative, la nivel naţional.
Pornind de la metodologia prezentată în acest articol, se poate structura şi reliefa
specificul şi avantajele comparative ale fiecărei regiuni în parte. Argumentele ce susţin o
abordare contextuală în reglementarea şi dezvoltarea industriilor creative susţin de
asemenea adaptarea politicilor publice la specificităţiile fiecărei regiuni în parte. După cum
s-a menţionat în cadrul acestei analize, predominanţa specializărilor în publicitare şi media
este specifică mediului urban din cadrul căruia s-au extras datele empirice. În contrast,
artele şi artizanatul pot avea o pondere mult mai mare în mediul rural, decât în
reprezentarea acestei analize.
Dimensionarea şi cartografierea specializărilor creative ale unui stat este
importantă şi din punct de vedere al politicilor publice, dar şi din punct de vedere al
eficientizării schimburilor pe piaţa internaţională. Una dintre principalele tendinţe globale a
industriilor creative este de a se apropia din ce în ce mai mult de dinamica comercială
generală, a oricărui alt sector economic. Astfel, după cum se poate observa deja pe scară
monidială este vizibilă specializarea unor state mici în importul produselor creative şi a
altora în exportul lor. În general, state cu venituri mari din resurse primare se constituie în
importatori culturali (ex: Qatar, Emiratele Arabe Unite).
Unul dintre marile riscuri aferente comerţului internaţional cu produse rezultate
din industriile creative este protejarea identităţii şi proprietăţii acestora. Dacă pentru
activităţi cu tendinţe comerciale mai pronunţate, precum publicitatea, dreptul internaţional
protejează şi susţine drepturile de autor, pentru activităţi cu tendinţe culturale mai

296 Amfiteatru Economic


Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
pronunţate, precum produsele artistice şi culturale, reglementările naţionale sunt extrem de
importante. De aceea în aceste sectoare se antrenează noi provocări pentru întreprinzători,
în a le fi reprezentate interesele şi susţinută activitatea în economia globală în care
activează. Mai mult decât atât, din punct de vedere al politicilor publice relevante pentru
activităţile creative, este important să se ia în considerare sinergiile pozitive pe care acestea
le implică, în alte domenii, precum turismul. Un mediu cultural dinamic şi bogat constituie
o destinaţie turistică atractivă (Davies şi Sigthorsson 2013). De altfel, din această
perspectivă se explică şi importul intenaţional de produse culturale, în prezent.
După cum s-a menţionat la începutul acestei lucrări, dezvoltarea mediului de
afaceri pe profilul industriilor creative atinge diverse dimensiuni: valoare adăugată mai
mare a produselor, competitivitate pe pieţele internaţionale, dezvoltare economică
sustenabilă bazată pe inovare şi cunoaştere. Totuşi, dincolo de numeroasele efecte de
multiplicare pozitivă pe care industriile creative le pot aduce la nivelul unei economii,
direcţia de dezvoltare a acestora depinde în mare măsură şi de abordarea instituţională faţă
de acestea. Cu alte cuvinte, tipul de politici publice ce se adrează antreprenorilor cu
specializare creativă va încuraja anumite tipuri de rezultate (vezi Tabelul 3).

Tabel nr. 3: Relaţia dintre politicile publice şi modelele de creştere


şi dezvoltare a industriilor creative
 

Politici publice ce se adreasează Aportul indirect al activităţii


mediului de afaceri creativ economice din sectoarele creative
Ajutoare de stat Bunăstare
Politici industriale comune/standard Piaţă concurenţială şi competitivitate
Politici de dezvoltare Creştere economică
Politică de susţinere a inovarii Inovaţie
Sursa: prelucrat de autori după Potts şi Cunningham (2008)

Astfel, după cum subliniază Potts şi Cunningham (2008) scopul politicilor publice
ce se adreasează sectoarelor creative defineşte relaţia dintre aceste specializări şi mediul de
afaceri din care fac parte. Pentru studiul de caz dezvoltat în această lucrare nu se pot
identifica încă politici publice asumate ca fiind destinate acestui sector, în ansamblul lui.
Totuşi, fiecare dintre domeniile de specializare creativă din România au beneficiat de
divere instrumente de susţinere prin politici publice, de la ajutoare de stat pentru arte şi
meşteşuguri, la politici de susţinere a inovaţiei pentru specializările creative din IT.
Domenii consolidate precum arhitectura, publicitatea sau media sunt în general
reglementate prin politici industriale comune sau de dezvoltare, fapt ce se reflectă şi în
structura concurenţială a acestor pieţe (vezi Tabelul 2).

Concluzii

Acest articol a evaluat amploarea şi potenţialul de dezvoltare economică al


industriilor creative din România, pornind de la cazul Municipiului Bucureşti.

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 297


AE Mediul de afaceri şi industriile creative în România

Analiza şi interpretarea datelor ne arată că există diferenţe între sectoarele


creative, conform prescripţiilor literaturii de specialiate. Astfel, industrii de amonte
(upstream activities), cu componente culturale sau artistice mai pronunţate, nu performează
din punct de vedere comercial la fel de bine precum industrii creative de aval (downstream
activities), precum publicitatea. Mai mult decât atât, analiza empirică demonstrează un
nivel de consolidare diferit între industriile ce s-au dezvoltat pe parcursul mai multor
decenii în România, precum arhitectura şi cele ce se raportează la noi tehnologii şi nişe
comerciale, precum domeniul IT, ce suferă o atomizare mult mai mare.
Din punct de vedere teoretic, prezenta lucrare şi-a propus să dezvolte un cadru
conceptual pentru analiza industriilor creative, creând premize pentru extinderea şi
adâncirea cercetărilor asupra acestui subiect, în viitor.
Autorii subliniază că politicile publice care favorizează dezvoltarea industriilor
creative ar trebui adaptate la specificul regional şi sectorial, ceea ce impune aprofundarea
înţelegerii diferenţelor dintre zonele urbane şi rurale, între regiuni şi sectoare, precum şi a
diferitelor efecte pe care anumite politici publice pot avea în contextul unui mediu de
afaceri particular.

Bibliografie

Comunian, R., Chapain, C., & Clifton, N. 2010. Location, location, location: exploring the
complex relationship between creative industries and place. Creative Industries
Journal, 3(1), 5-10.
Crook, Phil şi De Propis, Lisa. 2011. A policy agenda for EU smart growth: the role of
creative and cultural industries. Policy Stuides, 32(4): 365-375
Davies, Rosamund şi Sigthorsson, Gauti. 2013. Introducing the Creative Industries. From
Theory to Practice. Sage Publications
Howkins, John. 2007. The Creative Economy: How People make Money from Ideas,
Penguin Books
Flew, Terry şi Cunningham, Stuart D. 2010. Creative industries after the first decade of
debate. The Information Society, 26(2):113‐123.
Flew, Terry. 2012. The Creative Industries: Culture and Policy. Sage Publishing
Flew, Terry. 2013. Global Creative Industries. Polity Press
Potts, J., & Cunningham, S. 2008. Four models of the creative industries. International
journal of cultural policy, 14(3), 233-247.
UNDP. 2008. Creative Economy Report 2008. The Challenge of Assessing the Creative
Economy: towards Informed Policy-making.
UNDP. 2010. Creative Economy report 2010. Creative Economy: A Feasible Development
Option.
UNDP. 2013. Creative Economy Report. 2013 Special Edition: Widening Developmental
Pathways.

298 Amfiteatru Economic