În 1971, Leon Chua a descoperit un un a patra componentă

electrică care face legătura dintre fluxul magnetic și sarcina electrică.

Cea mai importantă propietate a acestei componente o reprezintă faptul
că este un element pasic, ceea ce înseamnă că nu poate crea sau produce
energie ci doar o consumă.
Ulterior, Chua și Kang au generalizat conceptul la sisteme
memristive. Un astfel de sistem cuprinde un circuit cu mai multe
componente convenționale, care imită proprietățile cheie ale
componentei ideale de memristor. Mai multe astfel de tehnologii de
sistem memristor au fost dezvoltate, în specia l ReRAM.
Un memristor este o fuziune intre două cuvinte “memorie” (eng:
memory) și “rezistență” (eng: resistor) și este un dispozitiv neliniar pasiv
cu 2 terminale, unde fluxul magnetic este asociat cu cantitatea de sarcină
electrică care trece prin componenta electrică. Pentru că nu este un
element activ, nu poate stoca sau genera energie.
Memrezistivitatea este definită ca o relatie funcșională între fluxul
magnetic și sarcină. Rezistența acestui element va crește când sarcina
electrică va trece prin el într-o directie și va descrește în cealaltă. Dacă
se va îndepărta sursa de enegie, rezistența memristorului va îngheța,
adică va memora ultima sa stare a rezistenței, iar dacă va fi realimentat
acesta va porni din punctul în care a fost oprită.
Prin aplicarea curentului sau a tensiunii, va fi o schimbare
dramatică în rezistență, prin urmare poate fi utilizat ca și un întrerupător,
iar comutarea poate fi de două feluri: Unipolară (când procesul de
comutare este indepentent de polaritatea curentului și a tensiunii) și
bipolară (când este depenent de polaritatea celor două, ceea ce
înseamnă că schimbarea de ON și OFF se întâmplă la polarități diferite).
Memristorii pot fi utilizați într-o gamă largă de apicații. În fiecare
aplicație, se așteaptă caracteristici diferite de la aceștia. De exemplu, în
aplicațiile de logică și memmorie, apare nevoia de un element care are
abilitatea de a comuta, controla și a stoca informații după calcul.
Mecanismele de citite nu ar putea schimba date în timp ce fac
acțiunea pentru care au fost concepute. Diferențele dintre datele stocate
trebuie să fie suficient de mari încât să se evite marjele de sunete proaste
și pentru a avea o sensibilitate mai bună. De asemenea, pentru a stoca
date de tip Boolean în memristor, rația dintre Ron și Roff trebuie să fie
îndeajuns de mare.
Există și alte caracteristice care sunt imporate pentru aplicațiile cu
memristori cum ar fi: o bună scalabilitate, consum redus de energie și
compatibiltate cu CMOS convențional.
Pentru a putea analiza, simula și aproiecta aplicațiile și sistemele
de bază a unui memristor, este nevoie de un model adecvat, așa că din
2008, laboratoarele HP au publicat ideiloe lor de implementare și au
propus diferite modele cum ar fi:
După ce HP a publicat studiile despre memristori, un val uriaș a
început în domeniul ingineriei dar și în cercetare cu scopul de a găsi
aplicații pentru aceste noi dispozitive. Două caracteristici importante
care au fost interesante pentru cercetători: scara sa nanometrică și faptul
că poate avea proprietăți de memorare și capacități de blocare. Cu
această propietate, metodele de nanocomputerizare vor fi posibile.
Memristoarele sunt utilizate în mai multe domenii datorită
componentei de rezistență variabilă, dar și a capacității de stocare a
datelor analogice și digitale într-o metodă ușoară și eficientă din punct
de vedere al puterii:
• Memoria digitală, circuite logice, sisteme biologice și
neuromorfe.
• Tehnologia computerului, precum și în memoria
digitală
• Rețelele neuronale, precum și în electronica analogică.
• Aplicații cu filtru analogic
• Aplicații de teledetecție și de consum redus.
• Pocesare logică și semnalizare programabilă
HP Labs a făcut un memristor de 3 nanometrii care putea comuta
într-o nanosecundă. De asemenea, au aflat că pot stiva straturi de
memristor una peste alta, oferindu-i o densitate de două până la opt ori
mai mare decât memoria flash. Senzorii mici care au nevoie de unități de
memorie nevolatile pentru stocarea datelor dobândite ar putea fi o altă
aplicație posibilă.
Avantajele folosirii dispozitivelor electrice:
 • Confortabile cu interfețele CMOS și nu folosesc puterea atunci
când sunt inactive.
• Consumă mai puțină energie deci nu generează multă
căldură.
• Are stocare foarte mare, dar și viteză.
• Are capacitatea de a memora fluxul de încărcare într-un
interval de timp.
• Chiar și când alimentarea este întreruptă, oferă bună
rezistență și fiabilitate.
• Capabil să restaureze atât hard disk-urile, cât și DRAM-
ul
Datorită acestor avantaje, s-a ales folosirea unui Memristor în
realizarea temei de combatere a Coronavirusului, întrucât se dorește
implementarea unui soft care să detecteze durata de viață a acestuia, dar
și răspândirea. Întrucât se dorește
Amplasarea acestuia pe un chip, va duce la consumarea a cât
mai puțină energie, dar va îmbunătăți și performanțele proiectului.
Întrucât se dorește un rezultat cât mai exact, memristorul va putea
memora datele colectate pe parcursul alimentării acestuia cu energie, iar
după încetare se vor păstra până la o nouă pornire și alimentarea de la
sursa de enegie.
Pe lângă aceste facilități, Memristorul va garanta o bună
performanță, făcând dispozitivul mai rapid deoarece are și capacitatea de
a transmite datele de la procesor la memorie.
Având atât de multe avantaje practice, este ieftin ceea ce duce la
ideea că cât mai mulți oameni ar putea avea parte de această componentă
electrică și în ciuda faptului că este un concept nou apărut, poate da
rezultate impresionante.
În concluzie, folosirea Memristorului în acest proiect va îmbunătăți
de procesare a informației, va reduce delay-ul apărut în urma
transferului, va putea memora și păstra intacte datele colectate chiar și
după oprirea alimentării.