Tema: Semiotica textului literar și lexicul acestuia.

https://elibrary.ceiti.md/files/shares/clasaaXI/XI_Limba%20si%20literatura%20romana.pdf

Reflectați dis-de-dimineață!
Ce culoare are sunetul dimineața?
Culoarea stării mele de spirit sau culoarea speranței.... Care este?
Cu ce se asortează albastrul? Cu marea, cerul? Cu: ochii cerului, arcul curcubeului iesind
din mare, arămiul toamnei ițit de după streașina muntelui, surâsul iubitei etc. Continuați șirul…
Cu ce asociezi un nor?
Se propun câteva semne peisaje (p. 13. Încearcați să alcătuiți o listă de semne și sisteme
importante pentru a stabili locul și timpul.
Orice societate umană etnică și culturală, în procesul comunicării utilizează un inventar
de semne, fiecare dintre ele aparținând unui sistem, care în cadrul unui sistem sau al acelei
comunități, au o anumită interpretare.
Se prezintă sistemele semiotice primare (p.14)
În literatură, în analiza textelor literare, deseori se recurge la analiza semiotică a textului.
Al. Grati: „Semiotica literară are ca scop interpretarea sistemului de semnificații al
unui text și codurile sau convențiile utilizate în cadrul acestuia, cu scopul de a permite
înțelegerea lui corectă (decodificarea).”
Din primele patru catrene ale părții a VII din poemul „Călin, file de poveste” se vor
identifica semnele toamnei, fiind clasificate într-un tabel.
Dialogul dintre Călin și fiul său.

Surã-i sara cea de toamnã ; de pe lacuri apa surã

Înfunda mișcarea-i creațã între stuf la iezãturã ,
Iar pãdurea lin suspinã și prin frunzele uscate
Rânduri, rânduri trece-un fremãt, ce le scuturã pe toate.
De când codrul, dragul codru, troienindu-si frunza toatã,
Îsi deschide-a lui adâncuri, fața lunei sã le batã,
Tristã-i firea, iarã vântul sperios o creangã farmã --
Singuratece isvoare fac cu valurile larmã.
Pe potica dinspre codri, cine oare se coboarã ?
Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o mãsoarã.
Sapte ani de când plecat-ai, sburãtor cu plete negre,
S-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete !
Si pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț
Si cercând ca sã adune într-un cârd bobocii mulți.
-- "Bunã vreme, mãi bãiete !" -- "Multãmim, voinic strãin !"
-- "Cum te cheamã, mãi copile ?" -- "Ca pe tatã-meu , Cãlin ;
Mama-mi spune câteodatã, de-o întreb: a cui-s, mamã ?
'Sburãtoru-ti este tatã și pe el Cãlin îl cheamã'."
Când l-aude, numai dânsul își știa inima lui,
Cãci copilul cu bobocii era ciar copilul lui.
Atunci intrã în colibã și pe capãtu-unei laiti,
Lumina cu mucul negru într-un hârb un ros opaiț ;
Se coceau pe vatra surã souã turte în cenușã,
Un papuc e sub o grindã, iarã altul dupã ușã ;
Hârâitã, noduroasã stã în colb râșnița veche,
În cotlon torcea motanul pieptãnându-și o ureche ;
Sub icoana afumatã unui sfânt cu comãnac
Arde-n candel-o luminã cât un sâmbure de mac;
Pe-a icoanei policioarã, busuioc și mint-uscatã
Umplu casa-ntunecoasã de-o mireasmã pipãratã ;
Pe cuptiorul uns cu humã și pe coșcovii pãreți
Zugrãvit-au c-un cãrbune copilasul cel isteț
Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labã,
Cum mai bine-i șede unui purceluș de treabã.
O beșicã-n loc de sticlã e întinsã-n ferãstruie
Printre care trece-o dungã mohorâtã și gãlbuie.
Pe un pat de scânduri goale doarme tânãra nevastã
În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastã.
El s-asazã lângã dânsa, fruntea ei o netezește,
O desmiardã cu durere, suspinând o drãgostește,
Pleacã gura-i la ureche, blând pe nume el o cheamã,
Ea ridicã somnoroasã lunga genelor maramã,
Spãriet la el se uitã... i se pare cã viseazã,
Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar rãcni și nu cuteazã.
El din patu-i o ridicã și pe pieptul lui și-o pune,
Inima-i zvâcnește tare, viața-i parcã se rãpune.
Ea se uitã, se tot uitã, un cuvânt mãcar nu spune,
Râde doar cu ochii-n lacrimi, spãriatã de-o minune,
S-apoi îi sucește pãrul pe-al ei deget alb, subțire,
Își ascunde fața rosã l-a lui piept duios de mire.
El stergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale,
Drept în creștet o sãrutã pe-al ei pãr de aur moale
Si bãrbia i-o ridicã, s-uitã-n ochii-i plini de apã,
Si pe rând s-astupã gura, când cu gura se adapã.

Sistem semiotic Semnul Caracteristica Comentariul

Semne naturale poteca dinspre codri
sara sură
apa sură
frunze uscate
codru troienește
câmp frunza, gol
Comenzi și semnale un freamăt rânduri, rânduri
sonore trece…
larma izvoarele fac larmă cu
valuri
 Simbolistica prenumelor din operele mitologice și literare. Continuați șirul cu încă 3
prenume.

Narcis este simbol al frumuseții și al dragostei de sine.

Călin – nume de origine românească. Semnifică frumosul, puterea.

Pepelea – om isteț, poznaș, care își bate joc de toți.

Într-un text artistic, cuvintele sunt legate organic prin sensuri, pe lângă faptul că se află
în relaţii gramaticale.

Cuvintele-cheie, privite ca puncte de coagulare a sensurilor, se identifică în orice text

prin diverse tehnici.
Axa lexicală realizează o conexiune între cuvintele-cheie dintr-un text artistic, servind
uneori şi ca reper al titlului în text.
Cuvintele-cheie, eşalonate pe axe lexicale, structurează în continuare lexicul textului în
reţele tematice, la baza cărora stau câmpurile lingvistice.
Fiecare text se axează pe câteva cuvinte-cheie, în jurul cărora se întrunesc şi celelalte
cuvinte semnificative.
Atunci când identificăm axa lexicală a textului, pornim mai întâi de la identificarea
cuvintele-cheie.

Ion Minulescu. „Romanță fără ecou”

Iubire, bibelou de porţelan,

Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an...

Îţi mulţumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?...
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?...

Iubire, bibelou de porţelan,

Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti...
Să nu te mişti...
Şi dacă ne iubeşti -
O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat -
Aşteaptă-ne la fel încă un an...
Un an măcar...
Atât...
Un singur an...

Iubire, bibelou de porţelan!...

Glosar:
Bibelou - obiect decorativ mic, folosit pentru împodobirea interioarelor.
Porțelan - material ceramic vitrifiat și translucid, alb, alb-albăstrui, gălbui, obținut
prin arderea, la temperaturi ridicate, a unei paste de caolin, cuarț și feldspat, folosit la
fabricarea vaselor industriale de laborator, a vaselor de uz casnic, a izolatoarelor, a
obiectelor decorative și: (reg) marmură1. 2 (Csc) Obiect din porțelan (1). 3 (Înv)
Faianță.
A vitrifica-A transforma într-o masă sticloasă prin topire.

Construieşte, într-o formă grafică liberă, câmpul asociativ al cuvântului

iubire.
Examinează cuvintele din câmpul semantic al adjectivului efemer:
trecător, temporar, provizoriu, pieritor, pasager, momentan, încercând substituirea lor în poezie
cu anumite echivalente.

https://www.youtube.com/watch?v=-Wj9qjY9QeM

Sarcini de lucru:
1. Îndepliniți ultima rubrică a tabelului de mai sus (Rubrica Comentariul)
2. Ilustrați câteva sisteme semiotice prin 7-10 elemente actuale-naturale descifrabile
(vrăbiile se scaldă în praf-ploaie, sarea se înmoaie –ploaie, urlă câinii cutremur,
înflorește caisul toamna – va fi lungă toamna, tună primăvara – se va încălzi).
3. Încearcați să alcătuiți o listă de semne și sisteme importante ale unui text narativ pentru a
stabili cronotopul.
4. Continuă şirurile, selectând din textul poeziei cuvintele ce se raliază la aria tematică
indicată.

A Ce e al iubirii: iubire, suflet,veghe, îngrijit, aşteaptă,

.............................................................................................
B Ce e al bibeloului: bibelou, porţelan, obiect, etajeră,
.............................................................................................
C Ce indică timpul: efemeră, un an, timp, ....................
.............................................................................................
D Ce sugerează spaţiul: etajeră, pe loc, ......................
.............................................................................................
5.Examinează drapelele şi stemele unor state. La ce concluzii poți ajunge?