Producătorul şi factorii de producţie

Pentru a exista bunuri necesare acoperirii nevoilor, trebuie să existe producţie, iar aceasta este realizată de
producător.
Producătorul este agentul care utilizează resurse pentru a produce bunuri şi servicii.
Pentru a realiza acest fapt, resursele se combină sub anumite forme, având rezultate diferite, în funcţie de abilitatea
întreprinzătorului.
Întreprinzătorul este cel ce iniţiază o afacere, investind cu scopul de a obţine un profit mai mare. Aceasta se
realizează prin intermediul firmelor astfel:
F
cumpărarea elemente necesare producerii de cheltuieli cu procurarea elementelor necesare
I
bunuri economice I producerii de bunuri economice
N
T
R R I
Ă
R
I
obţinerea de venituri prin vanzarea producţiei M vanzarea efectivă a producţiei
R
I

A
Ş
E
I

Principalul obiectiv al întreprinzătorului este obţinerea de profit -prin producţie.

Producţia este activitatea umană care se manifestă prin crearea de bunuri şi servicii capabile să satisfacă nevoi.
Realizarea producţiei are la bază existenţa unei firme, care presupune trei caracteristici:
1)organizare specifică,
2)specializare,
3)maximizarea profitului.
Firmele, pentru a activa în scopul pentru care au fost create, au ca fundament libera iniţiativă.
Libera iniţiativă, presupune:
I)desfăşurarea oricărei activităţi în limitele impuse de lege,
II)dispunând şi administrând proprietatea după propria dorinţă,
III)în condiţiile asumării responsabilităţilor aferente.
Ca fundament al unei economii concurenţiale, apare conceptul de proprietate.
Proprietatea este relaţia dintre persoane -fizice sau juridice, reprezentând subiectul proprietăţii- cu privire la
însuşirea bunurilor -existente sau produse de societate reprezentând obiectul proprietăţii.
Exercitarea proprietăţii se realizează utilizând unul sau mai multe atribute ale proprietăţii (drepturi):
1.posesia (însuşirea bunurilor);
2.dispoziţia (decizia referitoare la obiectul aflat în posesie);
3.folosinţa (utilizarea bunului în posesie);
4.uzufructul (dreptul asupra veniturilor legate de bun).
Bunurile aflate în proprietate pot fi înstrăinate în două moduri:

Proprietate Total=pierderea totală a drepturilor Parţial= pierderea anumitor

înstrăinată: de proprietate. drepturi de proprietate.
Tip Cu Fără Chirie Management
contraechivalent contraechivalent
Transfer Total Total Folosinţă Parţial toate
Exemplu Vânzare- Moştenire sau Concesionar Administrare
cumpărare donaţie e, arenda,
etc.

Proprietatea poate exista sub formele:

Formele Particulară Publică mixtă

proprietăţii (privată) (de stat)
Explicare Poate fi individuală Firmele aparţin Combină
scurtă (unic asociat) sau administraţiei proprietatea
asociativă (mai publice (de stat, particulară cu cea
mulţi asociaţi). locale şi centrale). publică.
 Exemplu KFC Hidroelectrica Dacia-Renault

Dar producţia, aşa cum s-a afirmat anterior, presupune folosirea resurselor, care în limbaj economic se numesc
factori de producţie.
Factorii de producţie reprezintă totalitatea elementelor necesare producerii de bunuri şi servicii.

Tipuri de factori de producţie

Tradiţionali Originari(primari):munca şi natura
Derivat:capitalul
Neofactori Inovaţia, întreprinzătorul, informaţia, progresul tehnic, etc.

Neofactorii sunt în o continuă dinamică, prin urmare se pot explica factorii de producţie tradiţionali, după cum
urmează:
Munca, se referă la ansamblul resurselor umane antrenate în activitatea economică.
Munca este un factor activ şi determinant al producţiei, unde se foloseşte forţa de muncă.
Diviziunea muncii, apare ca urmare a diversificării muncii fiind procesul de specializare a muncii pe genuri
distincte de activităţi. Munca îşi are premisa în populaţie ce poate fi analizată cantitativ-populaţie aptă de muncă-, calitativ-
nivelul pregătirii-, structural – ca pondere categorie socio-profesională. în total populaţie.
Natura, se referă la ansamblul elementelor pe care omul le transformă şi le utilizează în producţie conform
intereselor de consum. (pământ, apă, aer, flora, fauna, mineralele, resurse energetice).
Caracteristica principală al acestui factor de producţie primar este caracterul limitat ce propune raţionalizarea
resurselor cu accent pe latura ecologică.
Capitalul, reprezintă ansamblul bunurilor produse prin muncă şi utilizate pentru producerea altor
bunuri/servicii destinate vânzării.
Capitalul, ca rezultat al interacţiunii dintre muncă şi natură, este format din bunuri de producţie (capital
utilizat).

K=kf+kc

Unde:

K=capital utilizat (sau capital tehnic, sau capital total);

kf=capital fix;
kc=capital circulant.

Capital utilizat
Fix Circulant
(clădiri, maşini, unelte, licenţe de fabricare, (materii prime, materiale, energie, combustibil,
utilaje, etc) etc)
 participă la mai multe activităţi  participă la o singură activitate
economice economică
 se consumă treptat  se consumă dintr-odată
 se înlocuieşte după mai mulţi ani de  se înlocuieşte de fiecare data
utilizare
Capitalul fix, spre deosebire de cel circulant, se uzează:
 fizic, ca urmare 1)a folosirii îndelungate, 2)utilizarea necorespunzătoare şi 3)amplasarea în medii inadecvate;
 moral, ca urmare a progresului tehnic.
Cele două uzuri se recuperează prin amortizare.

A=kf/T
A=(kF+Cd-Vr)/T
RA=(A/kf)*100

Unde:

A=amortizarea;
kf=capital fix;
T=durata de funcţionare;
KF=valoarea capitalului fix;
Cd=cheltuieli de demontare (casare);
Vr=venituri realizate din casare;
RA= rata anuală a amortizării.

Pentru întreprinzător sunt de un real interes şi formulele:

kcons=A+kc
Cs=kc/Q

Unde:

kcons=capital consumat;
A=amortizarea;
kc=capital circulant;
Cs=consum specific;
Q=producţia.