Sunteți pe pagina 1din 4

Productivitatea

În orice activitate economică, utilizarea factorilor de producţie presupune combinarea acestora.


Combinarea factorilor de producţie se realizează prin unirea mai multor factori de producţie pentru obţinerea
unei eficienţe maxime, întotdeauna fiind prezent factorul muncă.

Combinare factorilor de producţie se realizează în funcţie de

Cererea Abilitatea
Natura Dezvoltatea
aferentă Întreprinză-
activităţii tehnică
bunului torului

Agenţii economici observă productivitatea pentru a vedea nevoile neacoperite şi bunurile necesare acoperirii lor.
Dacă este nevoie foarte mare de un bun cu preţ ridicat, acesta se obţine cu tehnologie modernă şi factori de înaltă calitate,
fiind nevoie de o resursă financiară importantă.
În situaţia în care pentru produsul/serviciul ce se doreşte a se realiza există o concurenţă acerbă, se caută o nişă
pentru a realiza combinaţii ieftine de factori de producţie – aceasta se întâmplă în general în cazul unui bun nou cerut de
piaţă.
Cand se alege între diferiţi factori de producţie, contează preţul şi randamentul acestora, rodnicia factorilor de
producţie (productivitatea).
Productivitatea unui factor de producţie reprezintă volumul de producţie realizat în raport cu cantitatea
consumată din acel factor.
Clasificarea productivităţii
I)Luând în considerare măsurarea productivităţii, avem:
1)productivitate fizică, atunci când productivitatea se măsoară în unităţi fizice (bucăţi, unităţi)
2)productivitate valorică, atunci când productivitatea se măsoară în unităţi valorice (unităţi valorice)
II)Productivitatea apare sub două forme, la nivel de agent economic: 1)productivitatea parţială, adică eficienţa
unui singur factor de producţie implicat în obţinerea unui rezultat;
2)productivitatea globală, adică eficienţa agregată a tuturor factorilor de producţie implicaţi în obţinerea unui
rezultat.
III)Productivitatea poat fi, după modalitatea de calcul:
1)Productivitate medie(WM), adică producţia obţinută pe unitatea de factor de producţie folosită:

WM=Q/x;

2)Productivitatea marginală(Wmg), adică sporul (variaţia) producţiei realizat de creşterea cu o unitate a


consumului de un factor de producţie.

Wmg=ΔQ/ΔX=(Q1-Q0)/(x1-x0)

Unde:

Q=producţia realizată;
x=cantitatea utilizata din factorul de producţie X;
ΔQ=variaţia absolută a producţiei;
ΔX=variaţia absolută a factorilor de producţie X.
Acestea pot fi trecute astfel:

Productivitate Productivitate Semnificaţie simboluri


medie marginală
WML=Q/L WmgL=ΔQ/ΔL WML=productivitatea medie a muncii;
M WmgL=productivitatea marginală a
U muncii;
N Q=producţia realizată;
C L=munca utilizată;
Ă ΔQ= variaţia absolută a producţiei;
ΔL=variaţia absolută a factorului muncă.
WMP=Q/P WmgP=ΔQ/ΔP WMP= productivitatea medie a
N pământului;
A WmgP=productivitatea marginală a
T pământului;
U Q=producţia realizată;
R P=pământ (resursă naturală);
Ă ΔQ= variaţia absolută a producţiei;
ΔP=variaţia absolută a factorului natură.
C WMK=Q/K WmgK=ΔQ/ΔK WMK=Productivitatea medie a capitalului;
A WmgK=productivitatea marginală a
P capitalului;
I Q=producţia realizată;
T K=capital;
A ΔQ= variaţia absolută a producţiei;
L ΔK=variaţia absolută a factorului capital.
G WG=Q/ Wmg G= WG=productivitate medie globală;
L (L+P+K) ΔQ/(ΔL+ΔP+Δ Q=producţia;
O K) L, P, K= factorii de producţie muncă,
B natură, capital;
A Wmg G=productivitate marginală
L globală;
Ă ΔQ= variaţia absolută a producţiei;
ΔL,ΔP,ΔK= variaţia absolută a factorilor
de producţie muncă, natură, capital;

Orice întreprinzător doreşte să obţină profit, prin urmare va încerca să îşi conducă afacerea prin relaţia de optim.
Nivelul optim al producţiei apare când productivitatea medie este egală cu cea marginală, costul unitar
devenind astfel minim.(profit mare)
Producătorul trebuie să combine factorii de producţie astfel încât să obţină producţia la costuri cât mai mici. Relaţia
de optim se exprimă astfel: raportul productivităţii marginale a factorilor de producţie este egal cu raportul preţurilor acestora,
optimizarea factorilor de producţie va avea forma:

WmgX/WmgY=PX/PY,

Unde:

WmgX,Y=productivităţi marginale ale factorilor de producţie X şi Y;


Px,y=preţurile factorilor de producţie X şi Y.

Datorită limitării resurselor, apare nevoia substituirii factorilor utilizaţi în producţie, avem astfel rata marginală de
substituire, ce arată cantitatea dintr-un factor de producţie x necesară pentru a compensa lipsa unei unităţi dintr-un factor
y, astfel încât producţia să rămână constantă.

Rms = Δx/-Δy
sau
Rms=-Wmgy/Wmgx
Unde:

Rms = rata marginală de substituire;


Δy = modificarea cantităţii din factorul y;
Δx = modificarea cantităţii din factorul x;
WmgX,Y=productivităţi marginale ale factorilor de producţie X şi Y;

În determinarea dinamicii productivităţii, o importanţă deosebită are indicele productivităţii aferent factorilor de
producţie.
Indicele economic rezultă din compararea a două niveluri diferite ce caracterizează un fenomen economic,
arătând schimbarea acestuia în o perioadă, după formula:

I = (W1/W0) x 100
W

Unde:
I = indicele productivităţii;
W

W1 = productivitate la momentul 1;
W0 = productivitate la momentul 0 (sau de bază).

O condiţie esenţială creşterii economice a unei firme este ca dinamica productivităţii muncii să fie superioară
dinamicii salariului, adică mai întâi să crească productivitatea, iar apoi salariile.
Orice întreprinzător trebuie să acţioneze pe principiul eficienţei economice, astfel încât să obţină maxim de efect cu
minim de efort.
După cum s-a discutat în capitolul anterior, factorii de producţie pot fi variabili sau ficşi, prin urmare putem emite
legea productivităţii marginale descrescânde ce afirmă că atunci când se utilizează un factor fix şi unul variabil, iar
cantitatea utilizată din factorul variabil creşte, productivitatea creşte până la un punct, după care începe să scadă, adică, în
condiţii tehnologice date productivitatea marginală va scădea progresiv, dacă ceilalţi factori de producţie rămân
constanţi.
Întreprinzătorul ce acţionează pe principiul eficienţei economice va căuta optimul şi anume proporţia la care
productivitatea medie este egală cu cea marginală.
În funcţie de productivitatea medie şi cea marginală, avem situaţiile:

Productivitatea marginală depăşeşte pe cea medie Productivitatea creşte


Productivitatea marginală este depăşită de cea medie Productivitatea scade
Productivitatea marginală este aceeaşi cu cea medie Combinarea factorilor
de producţie este optimă

Dacă luăm în considerare doar productivitatea marginală, avem situaţiile:

Productivitatea marginală Factorul variabil Producţia totală


pozitivă creşte creşte
nulă(=0) - este maximă
negativă creşte scade
Există numeroşi factori ce afectează dinamica şi nivelul productivităţii, cum ar fi calitatea factorilor de producţie
utilizaţi, climatul economic, politic şi social, etc. Aceştia ar putea fi clasificaţi astfel:

Factorii Exemple
productivităţii
Factori naturali  Condiţii de sol, climă, aşezare geografică;
şi de mediu  Abundenţa/raritatea resurselor;
 Relaţiile ţării cu exteriorul;
Factori tehnici  Dotarea tehnică;
şi economici  Managementul activităţii economice;
 Combinarea factorilor de producţie;
Factori sociali  Pregătirea profesională a populaţiei;
şi psihologici  Climatul la locul de muncă şi motivaţia de a munci;
 Ambianţa în familie