,Capitolul 6 Managementul stresului

Conţinutul capitolului:
6.1 Stresul – concept, componente, cauze;
6.2 Stresul organizaţional – cauze ale apariţiei şi menţinerii stresului
organizaţional; factorii de influenţă;
6.3 Managementul stresului organizaţional: abordarea organizaţională şi
abordarea individuală.

Obiectivele urmărite:
Parcurgând acest capitol, veţi fi capabili să:
- înţelegeţi ce este stresul;
- constataţi cauzele care provoacă stresul în organizaţii;
- identificaţi factorii provocatori de stres;
- constataţi consecinţele stresului la nivelul individului şi organizaţiei.

Activitatea profesională, ca şi modalitate esenţială a existenţei umane la care nu

se poate renunţa generează în societatea contemporană, cele mai multe situaţii
stresante. Persoana inclusă în activitatea de muncă este constrânsă să se conformeze
unor situaţii organizaţional – ocupaţionale. Când organizaţia desfăşoară activităţi în
care riscul şi suprasolicitarea sunt curente, avem de-a face cu situaţii stresante care
pot conduce la stres.
În ultima vreme, stresul este preponderent un subiect al comportamentului
organizaţional.
Ultimele cinci decenii au fost marcate de preocuparea ştiinţelor umaniste pentru
definirea, caracterizarea şi teoretizarea adaptării individului la cerinţele vieţii
moderne.

6.1. Stresul – concept, componente, cauze.

De origine engleză, cuvântul “stress” este definit potrivit lui Hans Selye ca
“reacţia nespecifică a organismului la orice solicitare”.
Alţi autori definesc stresul ca “un set de circumstanţe la care persoana nu poate
răspunde adecvat stimulilor ambientali, sau poate răspunde cu un cost excesiv pentru
organism (încordare, anxietate, stări depresive)”.
Definiţia cu cea mai largă circulaţie a stresului este “starea biologică de alertă
care mobilizează corpul pentru a răspunde sau a riposta la solicitări sau ameninţări”.
În aceste condiţii, specialiştii afirmă că este mult mai bine ca stresul să fie
cunoscut şi controlat decât ignorat.
Cercetarea stresului face posibilă o abordare pozitivă a lui, prin cunoaşterea,
conştientizarea şi dezvoltarea capacităţii de a reacţiona optim la agresiunile zilnice ale
mediului.
Global, putem afirma că stresul apare în orice situaţie în care starea de echilibru
sau integritatea fizică şi/sau psihică a organismului este ameninţată de factori interni
şi externi, şi faţă de care individul nu dispune de soluţii tip pentru a reduce sau
elimina ameninţarea.
Există două comportamente ale stresului:
- agentul stresor
- starea organismului

62
 Agentul stresor este desemnat prin factori nocivi sau stimuli psihici cu
semnificaţie afectivă puternică.
Starea organismului, se referă, de obicei, la răspunsurile emoţionale, în “exces”,
care se exprimă vizibil în comportarea individului precum şi în devierea diferitelor
constante fiziologice sau psihologice. Starea de stres caracterizează un organism care
face un efort intensiv, deseori penibil, pentru a se adapta unor situaţii puţin obişnuite.
Cercetările efectuate în ultimii ani indică existenţa a numeroase cauze
generatoare de stres.
Grupate după natura lor, aceste cauze apar sub forma unor conflicte:
- conflictele familiale, în care se includ:
 conflictele copilului cu autoritatea părinţilor;
 conflictele copilului cu ceilalţi fraţi;
 conflictele conjugale;
 conflictele paraconjugale;
 pierderi sau prejudicii.
- Conflictele profesionale, datorate: activităţii profesionale excesive, lipsei de
relaxare; somnului insuficient; factorilor perturbatori; raporturilor inadecvate
cu superiorii, subalternii, colegii; insuccese etc.
- Conflicte sociale: probleme materiale şi/sau privind locuinţa; criza de timp;
poluarea sonoră; măsuri coercitive; accidente; şomajul etc.
- Conflicte din sfera vieţii intime: complexe de inferioritate; dificultăţi de
integrare socio-familială; melancolie, tristeţe, datorită subsolicitărilor sau
monotoniei din viaţa personală etc.

6.2. Stresul organizaţional – cauze ale apariţiei şi menţinerii stresului

organizaţional; factori de influenţă.
Interesul faţă de starea individului la locul de muncă şi relaţia cu performanţele
sale au declanşat o serie de cercetări de psihologie socială industrială. În contextul
anumitor situaţii social-economice se poate vorbi şi de stresul ocupaţional, ca variantă
a stresului organizaţional, el se manifestă la anumite categorii socio-profesionale
generat de factori de mediu cu conotaţii negative.
Doi agenţi economici stresori centrali de natură psihologică se află la baza
apariţiei stresului organizaţional:
- conflictul de rol – desemnează situaţiile în care o persoană, ce ocupă un
anumit post, este supusă, în cadrul organizaţiei, unor imperative, solicitări,
presiuni cu caracter contradictorii sau chiar inacceptabile;
- ambiguitatea rolului, care desemnează lipsa ori insuficienţa informaţiilor clare
şi oportune solicitate de rezolvarea corectă a sarcinilor.
Aceste două categorii de agenţii stresori se manifestă în cadrul organizaţiilor în
forme variate şi sunt percepute cu intensităţi diferite de indivizii care o compun.
Această percepţie diferită este generată nu numai de parametrii individuali, ci şi de
poziţia ocupată în cadrul organizaţiei.
Analizând cauzele generatoare de stres organizaţional putem realiza departajarea
lor în: cauze care acţionează exclusiv la nivelul managerilor, cauze care acţionează în
rândul executanţilor şi cauze comune.
Cauzele stresului organizaţional specifice managerilor sunt generate, în cea mai
mare parte, de conflictele de rol pe care încearcă să le armonizeze în cursul activităţii
lor. Cauzele cele mai evidente generatoare de stres managerial sunt:

63
 - complexitatea, diversitatea şi caracterul de noutate frecventă a sarcinilor
curente cu care se confruntă managerul;
- responsabilităţile mari care însoţesc funcţiile de management;
- preocuparea pentru viitorul organizaţiei;
- ritmul alert de adoptare a deciziilor;
- stilul de management neadecvat;
- centralizarea excesivă a autorităţii;
- subordonaţii slab pregătiţi;
- prelungirea duratei zilei de muncă.
Cauzele generatoare de stres, manifestate la nivelul subordonaţilor, cele mai
frecvente sunt;
- incompatibilitatea cu tipul de management generează stres, ca urmare a
conflictului dintre dorinţa de a-şi menţine postul şi tendinţa de a riposta faţă
de atitudini, comportamente, gesturi percepute ca neadecvate;
- delegarea în exces practicată de şefi dă naştere unor presiuni contradictorii
între dorinţa de afirmare şi promovare, şi efortul cerut de rezolvarea propriilor
sarcini, şi concomitent, a sarcinilor multe şi/sau diferite primite din partea
şefilor;
- teama de pierdere a postului, cauză de stres mai intens în situaţiile de criză sau
recesiune economică.
Dintre cauzele comune, cele mai frecvente sunt:
- dispoziţii inaplicabile primite din partea unor superiori sau foruri superioare;
- presiunea termenelor;
- motivaţia nesatisfăcătoare:
- lipsa aptitudinilor sau a pregătirii necesare postului;
- aspiraţia spre funcţii superioare;
- tensiunile familiale;
- ambiguitatea rolului, generată de: deficienţe în proiectarea postului; sistem
informaţional şi/sau formaţie ineficientă; organizare informală puternică.
Factorii cei mai relevanţi care influenţează intensitatea cu care este perceput
stresul organizaţional, sunt:
- Tipul de caracter. Practica demonstrează că stresul este resimţit mai puternic
de caracterele emotive, active: pasionaţii, colericii, sanguinii, sentimentalii în
comparaţie cu flegmaticii, melancolicii sau nonşalanţii.
- Profesia şi nivelul de calificare. Pe domenii de activitate în cadrul
organizaţiilor, angajaţii din departamente de contabilitate, aprovizionare şi
desfacere sunt mai expuşi stresului organizaţional decât cei din
departamentele de planificare, personal – învăţământ, organizarea producţiei.
În ceea ce priveşte nivelul de calificare, la cele două extremităţi se află: la nivelul
superior, intelectualii; la extremitatea inferioară, muncitorii necalificaţi;
- Dimensiunea organizaţiei;
- Vârsta. Practica demonstrează că dacă vârstele tinere – până în 40 de ani –
acţionează ca un amortizor al stresului organizaţional această categorie de
vârstă poate genera stres ca urmare a conflictelor dintre rolul profesional şi cel
familial.
- Sexul. Femeia aflată sub stare de stres poate deveni pasivă, dezorientată,
marcată de un puternic sentiment de inovaţie; bărbatul reacţionează prin
agresivitate, nervozitate, desconsiderarea normelor şi valorilor sociale;

64
 - Nivelul de dezvoltare economică. Practica arată că cel mai afectaţi de stres
sunt managerii aparţinând ţărilor cu un înalt nivel de dezvoltare şi cei care
aparţin ţărilor aflate în profunde şi rapide schimbări, celor confruntate cu
probleme de expansiune şi celor aflate într-un proces de reechilibrare a
situaţiei pe pieţele internaţionale.

6.3. Managementul stresului organizaţional: abordarea organizaţională şi

abordarea individuală.
Managementul stresului poate fi abordat din două perspective: cea organizaţională
şi cea individuală.
Faptul că stresul este identificat de unii manageri ca un factor de reducere a
performanţelor individuale şi organizaţionale nu înseamnă şi o unanimă acceptare a
lui. De aceea, primul pas în reuşita programelor antistres îl constituie recunoaşterea
existenţei şi inevitabilităţii lui.
a) Abordarea organizaţională în managementul stresului.
Această abordare este condiţionată de cunoaşterea nivelului stresului şi a
cauzelor care-l determină. Organizaţia trebuie să cerceteze cele două cauze
majore: conflictul şi ambiguitatea rolului.
Aşa cum rezultă din figura de mai jos, cercetările trebuie să releve nivelul de
toleranţă al fiecărui individ sau nivelul optim al stresului.

Înaltă
Performanţă

∙ Motivaţie înaltă
∙ Energie
∙ Percepţie clară
∙ Calm

∙ Plictiseală
∙ Scăderea ∙ Insomnie
motivaţiei ∙ Instabilitate
∙ Absenteism ∙ Creştere erorilor
∙ Apatie ∙ Indecizie
Scăzută Subîncărcare Nivel optim Supraîncărcare Responsabilitate
Înaltă
Figura 6.1. Relaţia dintre performanţă, gradul de încărcare şi stres.

Pentru a se stabili nivelul optim de încărcare şi respectiv toleranţă la stres este

necesar ca angajaţii:
- să cunoască perfect cerinţele postului;
- să cunoască performanţele aşteptate de organizaţie din partea lor;
- să fie conştienţi că pot realiza aceste performanţe.
O modalitate importantă de cantonare a stresului în limitele suportabile o
reprezintă îmbogăţirea postului.
Abandonarea organizaţională poate fi extinsă până la elaborarea programelor
manageriale antistres. Aceste programe antistres susţinute de companii, pot fi:

65
 - orientate către probleme specifice şi acute cu care se confruntă organizaţia:
alcoolismul, de redistribuire a posturilor, de consiliere în domeniul carierei;
- cu caracter general, promovate de echipe de proiect din organizaţie sau de
centre specializate.
Programele cu caracter general, îmbracă următoarele forme:
- programul clinic bazat pe abordarea medicală tradiţională şi, respectiv, pe
tratamentul acordat diferitelor persoane. În componenţa programului se
includ: diagnoza, tratamentul, supravegherea, prevenirea. Programele clinice
pot fi susţinute prin personal competent angajat permanent sau asigurat prin
contracte de asistenţă cu centre specializate;
- programele organizaţionale care sunt extinse la nivelul tuturor angajaţilor.
Promovarea lor este stimulată fie de identificarea unor probleme în grupurile
de muncă, fie de anumite schimbări impuse organizaţiei: includerea unor
tehnici, introducerea unor noi tehnologii etc. Pentru a se anihila stresul prin
programele organizaţionale se recomandă o varietate de metode:
managementul prin obiective, îmbogăţirea postului, reproiectarea structurii
organizatorice etc.
b) Abordarea individuală în managementul stresului.
Acest tip de abordare pune accent, în primul rând, pe cunoaşterea şi
înţelegerea stării de stres, astfel încât, atitudinea individului să se modifice, din
una fatalistă şi pesimistă, în conştientă şi pozitivă.
Primul demers îl constituie antrenamentul cognitiv pentru adaptarea la stres,
această cunoaştere cere:
- înţelegerea cauzei stresului, mai degrabă, decât tratarea simptomelor;
- confruntarea situaţiei perceptuale cu realitatea;
- conştientizarea posibilităţii de schimbare;
- acţiunea în conformitate cu dorinţa.
Prin cunoaştere se urmăreşte obţinerea “distanţei raţionale” faţă de factorii de
stres, necesară construirii unor comportamente adecvate. În afara
comportamentului de cunoaştere, specialiştii recomandă: exerciţii fizice, tehnicile
de relaxare, de meditaţie, umorul.
A ignora stresul înseamnă a irosi, a uza prematur şi inutil cea mai importantă
resursă a organizaţiei – OMUL.

66
Cuvinte cheie
- Stres
- Agent stresor
- Starea organismului
- Stres organizaţional
- Conflict de rol
- Ambiguitatea rolului
- Managementul stresului

Întrebări de control:
1. Definiţi stresul şi enumeraţi categoriile de factori provocatori de stres.
2. Identificaţi şi explicaţi cauzele care generează starea de stres la nivelul
managerilor.
3. Enumeraţi şi explicaţi cauzele comune şi cele generatoare de stres la nivelul
executanţilor.
4. Explicaţi felul în care anumiţi factori determină apariţia unor consecinţe ale
stresului organizaţional.
5. În ce constă managementul stresului?

Bibliografie

1. Burduş E., Gheorghiţă Căprărescu – Fundamentele Managementul

organizaţiei, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.

2. Frenc R., Russ V., “Relaţii de grup, management şi organizare”, Ed.

Tehnica-Info, Chişinău, 2004.

3. Gibson J., Ivancevich J., Dounely J.H. – Organisations, Sixth Edition,

Homewood, Illinois, 1988.

4. Russu Corduban Cristina – Stresul psihic, revista Psihologia, nr. 6/1993.

5. Zorlenton T., Burdeş E., Căprărescu G. – Managementul organizaţiei, vol. I

& II, Ed. Holding Reporter, Bucureşti, 1996.

67