Piaţa muncii

Activitatea economică presupune utilizarea factorilor de producţie; în cazul factorului muncă piaţa specifică este piaţa
muncii.
Piaţa muncii reprezintă locul de întâlnire între purtătorii cererii şi ofertei de muncă.
Caracteristicile pieţei muncii:
 receptivă la semnale emise de celelalte pieţe, modificând cererea şi oferta de muncă ce se
formează în timp îndelungat;
 caracter structurat după criterii demografice (sex, vârstă), educaţionale (profesionale) şi
teritoriale;
 factorul muncă nu este omogen, există mai multe pieţe ale muncii;
 mobilitatea relativ redusă a cererii şi ofertei de muncă;
 lipsa de transparenţă se datorează caracterului contractual din negocierile individuale şi colective;
Din cele de mai sus se poate observa faptul că piaţa muncii este o piaţă cu concurenţă imperfectă, unde putem
observa că există:
- monopolul-reprezentat de federaţiile sindicale (salariile tind să crească, iar firmele reduc din personal)
- monopsonul-când o firmă mare domină piaţa muncii din o zonă;
- monopol bilateral-când apar confruntări între federaţii sindicale şi asociaţii patronale;
- oligopson coordonat-prin asociaţii patronale ce stabilesc salariul sub cel de echilibru.
Piaţa muncii se poate spune că are două faze:
I) Prima, manifestată pe ansamblul economiei, unde se formează condiţiile generale de angajare, principiile
stabilirii salarizării şi tendinţa acestora.
II) A doua fază, ce presupune întâlnirea reală a cererii şi ofertei, la nivelul organizaţiei.
Cererea de muncă este nevoia de muncă salariată la nivel de zone exprimată prin numărul de locuri de muncă.
Purtătorii cererii de muncă sunt angajatorii, deci cererea depinde de investiţii.
În ceea ce priveşte cererea de muncă, un rol important îl ocupă contractul de muncă ce reflectă acordul referitor la condiţiile
în care se desfăşoară munca, salarizare, promovare, etc. Contractele de muncă pot fi:
1. Individuale, ca rezultat al negocierii libere dintre angajator şi angajat
2. Colective, ca rezultat al negocierii dintre angajatori şi sindicat (sau cu un colectiv de lucrători).
Cererea de muncă este influenţată de mai mulţi factori, dar primează:
A)Mărimea cererii de pe piaţa bunurilor şi serviciilor - ce influenţează cererea de muncă în acelaşi sens;
B)Nivelul salariului – a cărui influenţă asupra cererii este invers proporţională (acesta se corelează şi cu productivitatea
muncii).
Oferta de muncă este cantitatea totală de muncă pe care indivizii din o economie sunt dispuşi să o presteze în condiţii
salariale.
Purtătorii ofertei de muncă sunt angajaţii, deci oferta depinde de dinamica populaţiei, sistemul de învăţământ, dar şi de
mărimea salariilor şi legislaţia muncii.
Este de reţinut faptul că oferta este perisabilă (nu se poate conserva) şi este relativ rigidă (relativ indiferentă la modificarea
salariului)
Oferta de muncă poate fi analizată la nivel individual, de ramură sau la nivel naţional, acesta din urmă are ca şi categorii
principale:
-populaţia ocupată-persoane ce desfăşoară o activitate economică în scopul obţinerii unui salariu;
-şomerii-populaţia aptă de muncă fără loc de muncă dar caută să îl obţină;
-populaţia activă-populaţia aptă de muncă fără loc de muncă sau îl solicită (populaţia ocupată şi şomeri).
Salariul reprezintă preţul la care este tranzacţionată forţa de muncă.
Salariul este cost pentru întreprinzător (cheltuială salarială), dar venit pentru angajat (principal suport al cererii de bunuri şi
servicii).
Salariul, ca orice alt preţ, depinde şi influenţează raportul cerere-ofertă de muncă. Atunci când cererea este egală cu oferta de
muncă avem salariul de echilibru.
Salariul este o mărime variabilă, dar pe termen lung acesta are o tendinţă de creştere, datorat în principal creşterii
productivităţii, investiţiilor dar şi costului vieţii.
 Legenda
S Cl Ol
Cl=curba cererii de
muncă;
Ol=curba ofertei de
muncă;
Se Le=ocuparea forţei de
muncă în echilibru;
Se=salariul de
echilibru.

Le L

Raport între Revendicări

cerere şi ofertă sindicale
Productivitatea Fact Fact Legislaţia
muncii ori s ori Politici de
Veniturile firmei econ extra protecţie
Costul a -eco socială
omic
capitalului uman i l nomi Calitatea
Dezvoltarea a ci capitalului
economiei r uman
Migraţia forţei
i de muncă
u
l

Factori determinanţi ai salariului

Salariul are în principal două forme:

1)Salariul nominal este suma primită de salariat/plătită de firmă în schimbul muncii depuse de salariat.
Acesta poate fi:
1.a)Salariul nominal brut este suma totală de bani prevăzută în statul de plată.
Acesta cuprinde toate veniturile provenite din muncă, adică la salariul de bază se adaugă sporuri, premii, etc
1.b)Salariul nominal net este salariul nominal brut din care se scad contribuţiile la sistemele de asigurări şi a impozitului.
Acesta reprezintă suma pe care posesorul factorului muncă o utilizează pentru satisfacerea nevoilor de consum.
Salariul net se obţine după formula:

Sn=Sb-Is

Unde:
Sn=salariul nominal net;
Sb= salariul nominal brut;
Is=impozit pe salariu şi alte contribuţii datorate statului.

2)Salariul real este cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi procurată cu salariul nominal.
Pentru calcul avem formulele:
 SR=SN/P,

Unde:
SR=salariul real;
SN=salariul nominal;
P=nivelul general al preţurilor;

Tendinţa de evoluţie a salariului real se măsoară cu ajutorul indicelui salariului real, conform formulelor:

ISN= (SN1/SN0) x 100

ISR=(ISN/IP) x 100
IP=(P1/P0) x 100
Pcb=1/P

Unde:
ISN=indicele salariului nominal;
SN0,1=salariul nominal la momentul 0, respectiv 1;
ISR=indicele salariului real;
IP=indicele preţurilor;
P0,1=preţul la momentul 0, respectiv 1;
Pcb=puterea de cumpărare a banilor.

Pentru stimularea,respectiv ajutorul angajaţilor, salariul mai poate îmbrăca şi alte forme, avem astfel:
1. Salariul colectiv, se acordă în sumă globală salariaţilor pentru participarea la profitul firmei (se poate acorda
şi sub formă de facilităţi).
2. Salariul social, se acordă pentru a spori veniturile unor grupuri de salariaţi ce se confruntă cu dificultăţi
majore.
Mai este cunoscut şi salariul minim pe economie, care reprezintă un factor de stabilitate socială, un venit minim garantat
pentru a putea trăi în o societate civilizată (are la bază coşul de consum zilnic), dar şi salariul mediu pe economie (adică o
medie a salariilor la nivel de ţară).

Şomajul

Definire şi caracteristici
Şomajul este un dezechilibru macroeconomic major, manifestat prin excedentul ofertei de muncă în raport cu cererea de
muncă.
Conform Legii 76/2002 şomer poate fi doar cel care:
 are vârsta peste 16 ani,
 nu are loc de muncă,
 nu are venituri,
 este disponibil de muncă,
 este înregistrat la instituţiile specializate.
Caracteristicile şomajului:
I)Nivelul şomajului se exprimă în mărime absolută ca număr al şomerilor, dar şi ca mărime relativă prin rata şomajului (Rs).
Rs=(Număr şomeri/Populaţia activă disponibilă)x100
II)Din perspectiva intensităţii şomajului avem şomaj total -încetarea totală a activităţii-, şi şomaj parţial –restrângerea
activităţii urmată de scăderea salariului.
III)Durata şomajului constă în intervalul de timp dintre pierderea temporară sau totală a locului de muncă până la
reînceperea activităţii.
IV)Structura şomajului redă clasificarea şomerilor pe categorii de: vârstă, sex, rasă, calificare, instruire.

Forme de şomaj
În literatura de specialitate apar în principal următoarele forme ale şomajului:
A)Şomaj ciclic, ce apare ca urmare a crizelor economice – sau a stagnării economiei. Spre deosebire de următoarele două
tipuri ce sunt considerate normale, acesta reprezintă un dezechilibru major în o economie, putându-se depăşi doar prin
relansare economică.
B)Şomaj structural, ce apare ca urmare a diferenţei dintre structura cererii şi ofertei de forţă de muncă. Se datorează în
principal modificării cererii de bunuri şi servicii dar şi schimbărilor tehnologice.
C)Şomaj fricţional (tranzitoriu), datorat în principal inadaptării rapide la piaţa muncii a populaţiei.
De reţinut este faptul că una din multiplele cauze ale apariţiei şomajului poate fi considerată şi informarea imperfectă, adică
lipsa de informare a posesorilor forţei de muncă.

Diminuarea şomajului şi protecţia socială

Persoanele sunt afectate de şomaj în special prin scăderea nivelului de trai şi scăderea încrederii în sine, pe când în economie
efectele se observă prin scăderea producţiei.
Măsuri de diminuare a şomajului:
 stările de recesiune vor fi abordate prin relansare economică: creşterea investiţiilor, stimularea exporturilor
şi a întreprinzătorilor prin creşterea cererii de locuri de muncă;
 schimbările tehnologice se acompaniază cu: orientarea învăţământului spre pregătirea cerută de piaţă dar şi
prin cursuri de recalificare;
 deficienţele de informare se diminuează prin: birouri de plasare, târguri, burse de locuri de muncă, etc.
Indemnizaţia de şomaj reprezintă protecţia socială acordată celor afectaţi de şomaj prin garantarea unui venit minim.