Sunteți pe pagina 1din 3

Piaţa valutară

Pentru a evita trocul, este nevoie de bani care să circule şi în afara graniţei. Atât timp cât aceştia erau
monede din metale preţioase, schimbul se realiza prin comparaţie, adică prin paritatea aur a acestora.
Paritatea aur reprezintă cantitatea de aur cu care se schimba oficial o unitate monetară a unei ţări.
În prezent, monedele sunt susţinute pe piaţa mondială de:
 ponderea mare a ţărilor în comerţul internaţional (SUA şi Japonia deţin 60% din exporturi şi
importuri);
 încrederea agenţilor economici de pe piaţa mondială în diverse valute, observabile prin
cotaţii;
 existenţa unor acorduri financiar-bancare ce poartă numele de Sistemul Monetar
Internaţional.
În România, piaţa valutară funcţionează:
pentru agenţii economici, ca piaţă liberă interbancară;
pentru persoane fizice, ca piaţă a caselor de schimb valutar.
Valuta este moneda naţională utilizată în schimburile internaţionale.
Ca orice piaţă, şi aceasta are instituţii care au rol de supraveghere, coordonare şi intervenţie, cum ar fi
Banca Modială şi Fondul Monetar Internaţional
Piaţa valutară este locul de întâlnire al cererii cu oferta de valută. Tot aici se stabileşte şi cursul de
schimb al monedei naţionale.
Cererea de valută este cantitatea de valută solicitată de agenţii economici din o ţară în o perioadă
de timp, la un anumit curs de schimb.
Purtătorii cererii de valută sunt în principal agenţii economici ce doresc să plătească în moneda altor ţări.
Oferta de valută este stocul de valută adus pe piaţă de agenţii economici în o perioadă de timp, la
un anumit curs de schimb.
Purtătorii ofertei de valută sunt în principal agenţii economici ce deţin valută şi doresc să plătească în
moneda naţională a ţării în care se efectuează tranzacţia.
Curs Legenda

Cv Ov Cv=curba cererii de
valută;
Ov=curba ofertei de
valută;
Ce=curs de echilibru;
Qe=cantitate de valută
Ce de echilibru.

Qe Cantitate valută

Băncile sunt intermediarii pieţei valutare, acestea vând şi cumpără valută atât în cont propriu, cât şi în
contul clienţilor.
Pentru a fi profitabile, băncile cumpără la un anumit curs (curs la cumpărare), urmând să vândă valuta
la un curs mai mare (curs la vânzare).
Cursul de schimb este preţul unei monede exprimat în altă monedă. Acesta poate fi exprimat:
 direct, ca preţ al monedei naţionale în o valută;
 indirect, ca preţ în monedă naţională a monedelor străine cotate pe piaţa valutară.
O monedă se poate:
 aprecia, dacă va creşte cursul acesteia în raport cu altele;
 deprecia, dacă va scădea cursul acesteia în raport cu altele.
Accesul la valute a monedei naţionale depinde de convertibilitatea acesteia.
Convertibilitatea unei monede se referă la capacitatea acesteia de a fi schimbată pe o altă monedă.
Există mai multe grade de convertibilitate:
a)convertibilitate internă limitată (este limitată la operaţiuni de cont curent cum ar fi: plata
importurilor, dobânzilor la credite în valută, transferuri externe, etc);
b)convertibilitate internă nelimitată (plasamente, investiţii, speculaţii valutare, etc);
c)convertibilitate externă limitată (au la bază acorduri statale, ca dolarul canadian);
d)convertibilitate externă nelimitată (dolar american, yen japonez, lira sterlină şi euro).
Cursul de schimb se modifică în funcţie de cererea şi oferta de valută, astfel:
1) cursul creşte dacă creşte cererea sau scade oferta de valută (se depreciază moneda
naţională ce duce la inflaţie şi la ieftinirea exporturilor);
2) cursul scade dacă creşte oferta sau scade cererea de valută (se apreciază moneda
naţională ce duce la scumpirea exporturilor şi la ieftinirea importurilor);

Factori ce afectează cursul: Efect asupra monedei naţionale:


Cererea agenţilor străini (externi) Dacă vor creşte exporturile, se va aprecia moneda
pentru tranzacţii interne naţională.
Cererea agenţilor interni pentru Dacă vor creşte importurile, se va deprecia moneda
tranzacţii străine (externe) naţională.
Variaţia ratei dobânzii la moneda Creşte rata dobânzii, creşte cursul dar şi cererea de
naţională monedă naţională.
Raportul dintre puterea de cumpărare Modificarea cursului este în relaţie pozitivă cu evoluţia
a celor două monede puterii ei de cumpărare.

Icsmn=(Ipcmn/Ipcv) x 100

Unde:
Icsmn==indicele cursului monedei naţionale;
Ipcmn=indicele puterii de cumpărare a monedei naţionale;
Ipcv=indicele puterii de cumpărare a valutei.

Avem şi următoarea formulă ce ne ajută să afectăm cursul cu rata inflaţiei:

Ri=IP-100%;

Unde:
Ri=rata inflaţiei;
IP=indicele preţurilor.
O influenţă majoră a cursului este cea a Băncii Naţionale, prin vânzarea şi cumpărarea de valută.
Aceasta intervine în general pentru echilibrarea pieţei valutare. La noi în ţară, cursul se formează liber în
guncţie de raportul cerere-ofertă, iar cursul de referinţă al Băncii Naţionale A României are caracter
orientativ.
Operaţiuni pe piaţa valutară
Ca şi în cazul pieţei capitalurilor, tranzacţiile de pe piaţa valutară pot fi:
1)Spot-la vedere- când tranzacţia se execută pe loc.
2)Forward-la termen-când tranzacţia este stabilită şi negociată în prezent, schimbul efectiv având loc
la o dată ulterioară, acest tip de operaţiuni fiind speculative cu rol de protecţie faţă de variaţia cursului
(hedging).