Piaţa capitalurilor.

Titluri financiare
Piaţa financiară există şi funcţionează în strânsă legătură cu piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa monetară, piaţa
muncii şi procesul investiţional.
Piaţa financiară (a capitalurilor) este locul de întâlnire al cererii de finanţare cu oferta de finanţare; aceasta
reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare a activelor financiare pe termen mediu şi lung.
După nivelul de tranzacţionare, se întâlnesc următoarele două pieţe:
1.Piata finaciară primară, specializată în colectarea veniturilor economisite, cuprinde emisiunea şi plasarea de
titluri noi: emitenţii de titluri – vânzătorii, proprietari de firme, statul, etc.- urmăresc obţinerea de capital bănesc,
iar posesorii de economii – cumpărătorii, persoane fizice sau juridice - urmăresc plasarea acestora devenind
investitori.
Operaţiile se derulează prin intermediul băncilor, care în schimbul unui comision, plasează titlurile mobilizând
capitalul în favoarea emitentului şi soluţionează probleme ce apar legat de tranzacţiile respective. Preţul de
vânzare a titlurilor (cursul) îl constituie valoarea nominală- suma înscrisă pe titlu- şi este un preţ ferm.
Când scopul este mobilizarea rapidă a unor sume subscrise în favoarea unui împrumut, preţul perceput la plasarea
obligaţiunilor poate fi stabilit sub valoarea nominală (sub pari), răscumpărarea urmând să aibă loc la valoarea
nominală (al pari).
2.Piaţa financiară secundară, asigură mobilitatea şi lichiditatea economiilor plasate şi cuprinde ansamblul
tranzacţiilor cu titluri emise anterior. Tranzacţiile au loc la bursa de valori, se realizează prin intermediul
agenţilor de schimb (brokeri) şi au ca problemă fundamentală formarea preţului (cotaţie, cursul) titlurilor care
diferă de valoarea nominală a acestora.
Principalii factorii economici şi extraeconomici ce influenţează cursul titlurilor acţionează:
 direct proporţional (nivelul veniturilor aduse anterior de titlul respectiv, rata inflaţiei, evoluţia de
ansamblu a economiei, climatul socio-politic, situaţia economico-financiară a firmei emitente)
 invers proporţional (nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară).
Piaţa financară (a capitalurilor) este utilizată cu predilecţie pentru valorificarea economiilor. Economiile pot fi:
 inactive – bani neutilizaţi, ce sunt păstraţi în forma reală („la saltea”);
 active – bunuri ce au capacitatea de a genera fluxuri de venit în viitor, ce pot fi:
 Fizice-capital fix, teren, locuinţe, etc.
 Financiare-depozite şi titluri de valoare (acţiuni şi obligaţiuni).
Alegerea unui plasament pentru a investi economiile deţinute, are în vedere mai multe criterii:
1.lichiditatea (disponibilitatea) - intervalul în care pot fi recuperaţi banii;
2. rentabilitatea- venitul obţinut pentru 100 u.m plasate;
3. riscul- şansa de a redobândi suma plasată.
Obiectul tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor este reprezentat de activele financiare pe termen mediu şi lung (titluri
de valoare, mobiliare sau fiduciare): acţiuni şi obligaţiuni. Avem astfel:
A. Acţiunea, este un titlu de valoare care atestă calitatea de acţionar a deţinătorului ei asupra unei părţi din
capitalul social al firmei emitente.
Acţiunile poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii, numărul de identificare a titlului , valoarea
nominală, semnătura persoanei autorizate din partea firmei; elemente de securitate pentru a împiedieca
falsificarea.
Clasificarea acţiunilor se poate realiza după diferite criterii:
1. După modul de individualizare:
- nominative- au înscris numele deţinătorului;
-la putător- nu au înscris pe ele numele deţinătorului, avantajele revin posesorului lor.
2. După drepturile conferite deţinătorului:
- ordinare (comune)- dau drepturi egale acţionarilor potrivit numărului de acţiuni deţinut, dividend proporţional cu
numărul de acţiuni deţinut şi drept de vot în adunarea generală a acţionarilor (A.G.A.);
- privilegiate- dau deţinătorului dreptul la un dividend fix şi prioritate în încasarea acestuia (plătit înaintea
dividendului pe acţiuni comune), dar nu şi drept de vot în A.G.A.
Drepturile deţinătorilor de acţiuni sunt proporţionale cu numărul de acţiuni deţinut, şi pot fi patrimoniale şi
sociale.
I)Drepturile patrimoniale sunt:
- dreptul de a obţine o parte din profitul societăţii numită dividend;
- dreptul la o parte din capitalul societăţii în situaţia lichidării acesteia;
- obligaţia de a acoperi o parte din pierderile societăţii în cazul în care rezultatele sunt necorespunzătoare.
II)Drepturile sociale ale acţionarilor sunt:
- de a fi informat despre situaţia economico-financiară a firmei;
- de a participa la adunarea generală a acţionarilor şi la alegerea consiliului de administraţie;
- de a participa la administrarea firmei şi la controlul gestiunii acesteia.
Pentru calitatea de proprietar asupra unei părţi din capitalul societăţii, acţionarul obţine o parte din profitul net al
societăţii pe acţiuni numită dividend.
Mărimea dividendului depinde de situaţia economico-financiară a firmei şi de strategia adoptată în ce priveşte
utilizarea profitului.
Emisiunea de acţiuni este realizată prin divizarea capitalului companiei în acţiuni ce vor fi cumpărate de
coproprietari ce au drept de decizie dar şi de obţinere a unui dividend (parte din profitul firmei), în funcţie de
numărul de acţiuni.
La momentul emiterii acţiunii avem formula de calcul:

Vi=Capital S.A./număr acţiuni

Unde:
Vi=valoarea iniţială, valoarea de emisiune a unei acţiuni.

Profitul este o mărime variabilă, deci acţiunile sunt titluri financiare cu venit variabil ce determină variaţia
dividendului, prin urmare preţul acţiunii se modifică, fiind calculat după formula:

Ca=D/d
sau
Ca=(D(%)) x Vn

Unde:
Ca=cursul acţiunii(preţul acţiunii);
D=venitul titlului în mărime absolută sau relativă (%);
d=rata medie a dobânzii pe piaţa monetară;
Vn=valoarea nominală.
B. Obligaţiunea este un titlu de valoare care atestă angajarea unui împrumut pe termen mediu şi lung.
Obligaţiunile conţin următoarele înscrisuri:
- numele emitentului
- rata dobânzii (cotă procentuală ce urmează a fi plătită la scadenţă)
- valoarea nominală (suma acordată sub formă de împrumut)
După modul de individualizare, obligaţiunea poate fi
-nominativă, când are înscris numele deţinătorului;
-la purtător, când nu conţine respectivul înscris.
Prin emisiunea de obligaţiuni, se obţin împrumuturi necesare acoperirii deficitului bugetar sau pentru finanţarea
anumitor cheltuieli pentru societate.
Preţul emisiunii de obligaţiuni poate fi egal cu valoarea sa nominală, sau mai mare/mai mic decât aceasta.
Emitenţii de obligaţiuni pot fi: întreprinderile publice, statul şi colectivităţile locale. Emitenţii se obligă să
ramburseze împrumutul într-un timp determinat şi să plătească o dobândă fixă (cupon). Deţinătorii de obligaţiuni
–au calitatea de creditori faţă de emitent- se numesc obligatari, fiind obligaţi să plătească periodic o dobândă
numită cupon.Cuponul are rată fixă, deci obligaţiunea este titlu financiar cu venit fix, fiind garantat cu activele
unităţii emitente (administraţia publică locală sau centrală, ori întreprinderi). Cumpărătorii de obligaţiuni îşi
determină profitul după formula:
 Po=C/d,

Unde:
Po=preţ obligaţiune;
C=cupon sau dobândă;
d=rata dobânzii pe piaţa monetară.

Randamentul final pentru perioada de posesiune al obligaţiunii se calculează după formula:

Rob=((D+Pv+Pa)/Pa) x 100

Unde:
Rob= Randamentul final pentru perioada de posesiune al obligaţiunii;
D=dobânda;
Pv=preţ de vânzare;
Pa=preţ de achiziţie.

Un plasament este cu atât mai rentabil cu cât gradul de lichiditate (posibilitatea de a schimba titlul în
monedă) este mai bun, dar contează şi riscul ataşat titlului (este preferabil un grad de risc scăzut) şi venitul obţinut
din alt plasament (investiţii în aur, artă, depozite, etc.). Randamentul plasamentului se poate calcula după formula:

r=Dv/Vn

Unde:

r=randamentul plasamentului;
Dv=dividend anual scontat(sau venit garantat anual pentru obligaţiuni);
Vn=valoare nominală a titlului.
Sintetizând, avem tabelul:

Caracteristici posibile ale titlurilor de valoare: Acţiune Obligaţiune

Proprietar al unei părţi din firmă Da Nu
Pot fi ordinare şi privilegiate Da Nu
Atestă angajarea unui împrumut Nu Da
Are venit fix Nu Da
Pot fi nominative şi la purtător Da Da
Conţin numele firmei şi valoarea nominală Da Da

Tranzacţiile finaciare pe piaţa capitalurilor sunt de două tipuri:

1)Spot-la vedere- când vanzarea/cumpărarea se execută pe loc, vânzătorul cedează titlul în schimbul unor bani
cumpărătorului.
2)Forward -la termen- când tranzacţia este stabilită şi negociată în prezent, schimbul efectiv având loc la o dată
ulterioară, acest tip de operaţiuni fiind speculative (pariu privind evoluţia cursului). În orice activitate speculativă
va câştiga cel care intuieşte evoluţia reală.
Există două tipuri de speculaţii:
a)la creştere (bull sau á la hausse) -cumpărătorul câştigă, deoarece mizează pe creşterea cursului titlului de valoare
în raport cu momentul tranzacţiei (cumpără la cursul din contractul încheiat anterior cu o valoare mai mică şi
vinde la o valoare mai mare avută de tituri la scadenţă);
b)la scădere (bear sau á la baisse) - vînzătorul câştigă, deoarece mizează pe scăderea cursului titlului de valoare
în raport cu momentul tranzacţiei (cumpără titlul la o valoare mai scăzută la scadenţă şi vinde la preţul mai mare
conform contractului încheiat anterior).
Bursa
Bursa de valori asigură mobilizarea rapidă a resurselor pentru investiţii.
Prin modul de funcţionare a bursei, aceasta se apropie cel mai mult de modelul pieţei cu concurenţă perfectă.
Pentru a se forma preţuri unice, un titlu este cotat în general la o singură bursă. Titlurile emise de societăţi de
importanţă naţională (Transelectrica spre exemplu) sunt cotate la bursa din Bucureşti (Bursa de Valori
Bucureşti), alături de firme din sectorul bancar şi financiar, industrial,energetic, farmaceutic şi chimic.
Caracteristicile comune a acestor societăţi pe acţiuni este reprezentată de: profitabilitatea din ultimii ani, un
anumit grad de transparenţă şi mărimea considerabilă a firmelor aflate în discuţie (ca resursă umană, cifră de
afaceri, etc.) ş.a.
Pentru societăţile pe acţiuni mici sau medii ce nu au puterea financiară care ar putea să le permită să respecte
regulile BVB, există RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation System,
adaptare după NASDAQ, bursa din New York)
Bursa din Sibiu (BMFMS adică Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu), deşi oscilează între a fi
recunoscută ca un segment al bursei de valori sau ca instituţie distinctă, poate deveni alternativa BVB în
tranzacţii cu instrumente derivate şi nu numai.

Piaţa financiară (a capitalurilor)

Bursa (piaţa bursieră) Piaţa extrabursieră

-societate pe acţiuni
-condusă de Consiliul bursei
-instituţia centrală a pieţei financiare
-supravegheată de autorităţile publice
-cotarea este permisă după bonitate

Piaţa extrabursieră a titlurilor

cotate
-formată din titluri financiare emise de firme
neadmise la BVB, de pe piaţa RASDAQ

Piaţa extrabursieră a titlurilor

necotate
-formată din tranzacţii de titluri financiare
care nu au cotă de piaţă ( preţ oficial
recunoscut de un organism specializat).

Rolul bursei de valori este exprimat de funcţiile pe care le îndeplineşte:

1. mobilitatea capitalurilor: capitalul bănesc se transformă în capital real şi invers, putând fi transferat de la o
firma la alta sau dintr-o ţară în alta;
2. concentrarea puterii economice: prin asigurarea pachetului acţiunilor de control fie prin ofertă publică de
cumpărare, fie prin cumpărare treptată;
3. oferirea de semnale în legătură cu evoluţia economică (barometrul economiei): scăderea bruscă a cursurilor este
semnalul pentru declanşarea unei crize, iar creşterea este semnal pentru înviorarea acţivităţii economice.