Piaţa capitalurilor.

Titluri financiare

Piaţa financiară există şi funcţionează în strânsă legătură cu piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa monetară, piaţa muncii şi
procesul investiţional.
Piaţa financiară (a capitalurilor) este locul de întâlnire al cererii de finanţare cu oferta de finanţare; aceasta reprezintă
ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare a activelor financiare pe termen mediu şi lung.
După nivelul de tranzacţionare, se întâlnesc următoarele două pieţe:
1.Piata finaciară primară, specializată în colectarea veniturilor economisite, cuprinde emisiunea şi plasarea de titluri noi:
emitenţii de titluri – vânzătorii, proprietari de firme, statul, etc.- urmăresc obţinerea de capital bănesc, iar posesorii de
economii – cumpărătorii, persoane fizice sau juridice - urmăresc plasarea acestora devenind investitori.
Operaţiile se derulează prin intermediul băncilor, care în schimbul unui comision, plasează titlurile mobilizând capitalul în
favoarea emitentului şi soluţionează probleme ce apar legat de tranzacţiile respective. Preţul de vânzare a titlurilor (cursul) îl
constituie valoarea nominală- suma înscrisă pe titlu- şi este un preţ ferm.
Când scopul este mobilizarea rapidă a unor sume subscrise în favoarea unui împrumut, preţul perceput la plasarea
obligaţiunilor poate fi stabilit sub valoarea nominală (sub pari), răscumpărarea urmând să aibă loc la valoarea nominală (al
pari).
2.Piaţa financiară secundară, asigură mobilitatea şi lichiditatea economiilor plasate şi cuprinde ansamblul tranzacţiilor cu
titluri emise anterior. Tranzacţiile au loc la bursa de valori, se realizează prin intermediul agenţilor de schimb (brokeri) şi au
ca problemă fundamentală formarea preţului (cotaţie, cursul) titlurilor care diferă de valoarea nominală a acestora.
Principalii factorii economici şi extraeconomici ce influenţează cursul titlurilor acţionează:
 direct proporţional (nivelul veniturilor aduse anterior de titlul respectiv, rata inflaţiei, evoluţia de ansamblu a
economiei, climatul socio-politic, situaţia economico-financiară a firmei emitente)
 invers proporţional (nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară).
Piaţa financară (a capitalurilor) este utilizată cu predilecţie pentru valorificarea economiilor. Economiile pot fi:
 inactive – bani neutilizaţi, ce sunt păstraţi în forma reală („la saltea”);
 active – bunuri ce au capacitatea de a genera fluxuri de venit în viitor, ce pot fi:
 Fizice-capital fix, teren, locuinţe, etc.
 Financiare-depozite şi titluri de valoare (acţiuni şi obligaţiuni).
Alegerea unui plasament pentru a investi economiile deţinute, are în vedere mai multe criterii:
1.lichiditatea (disponibilitatea) - intervalul în care pot fi recuperaţi banii;
2. rentabilitatea- venitul obţinut pentru 100 u.m plasate;
3. riscul- şansa de a redobândi suma plasată.
Obiectul tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor este reprezentat de activele financiare pe termen mediu şi lung (titluri de valoare,
mobiliare sau fiduciare): acţiuni şi obligaţiuni. Avem astfel:
A. Acţiunea, este un titlu de valoare care atestă calitatea de acţionar a deţinătorului ei asupra unei părţi din capitalul social al
firmei emitente.
Acţiunile poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii, numărul de identificare a titlului , valoarea nominală,
semnătura persoanei autorizate din partea firmei; elemente de securitate pentru a împiedieca falsificarea.
Clasificarea acţiunilor se poate realiza după diferite criterii:
1. După modul de individualizare:
- nominative- au înscris numele deţinătorului;
-la putător- nu au înscris pe ele numele deţinătorului, avantajele revin posesorului lor.
2. După drepturile conferite deţinătorului:
- ordinare (comune)- dau drepturi egale acţionarilor potrivit numărului de acţiuni deţinut, dividend proporţional cu numărul
de acţiuni deţinut şi drept de vot în adunarea generală a acţionarilor (A.G.A.);
- privilegiate- dau deţinătorului dreptul la un dividend fix şi prioritate în încasarea acestuia (plătit înaintea dividendului pe
acţiuni comune), dar nu şi drept de vot în A.G.A.
Drepturile deţinătorilor de acţiuni sunt proporţionale cu numărul de acţiuni deţinut, şi pot fi patrimoniale şi sociale.
I)Drepturile patrimoniale sunt:
- dreptul de a obţine o parte din profitul societăţii numită dividend;
- dreptul la o parte din capitalul societăţii în situaţia lichidării acesteia;
- obligaţia de a acoperi o parte din pierderile societăţii în cazul în care rezultatele sunt necorespunzătoare.
II)Drepturile sociale ale acţionarilor sunt:
- de a fi informat despre situaţia economico-financiară a firmei;
- de a participa la adunarea generală a acţionarilor şi la alegerea consiliului de administraţie;
- de a participa la administrarea firmei şi la controlul gestiunii acesteia.
Pentru calitatea de proprietar asupra unei părţi din capitalul societăţii, acţionarul obţine o parte din profitul net al societăţii pe
acţiuni numită dividend.
Mărimea dividendului depinde de situaţia economico-financiară a firmei şi de strategia adoptată în ce priveşte utilizarea
profitului.
Emisiunea de acţiuni este realizată prin divizarea capitalului companiei în acţiuni ce vor fi cumpărate de coproprietari ce au
drept de decizie dar şi de obţinere a unui dividend (parte din profitul firmei), în funcţie de numărul de acţiuni.
La momentul emiterii acţiunii avem formula de calcul:

Vi=Capital S.A./număr acţiuni

Unde:
Vi=valoarea iniţială, valoarea de emisiune a unei acţiuni.

Profitul este o mărime variabilă, deci acţiunile sunt titluri financiare cu venit variabil ce determină variaţia dividendului, prin
urmare preţul acţiunii se modifică, fiind calculat după formula:

Ca=D/d
sau
Ca=(D(%)) x Vn

Unde:
Ca=cursul acţiunii(preţul acţiunii);
D=venitul titlului în mărime absolută sau relativă (%);
d=rata medie a dobânzii pe piaţa monetară;
Vn=valoarea nominală.
B. Obligaţiunea este un titlu de valoare care atestă angajarea unui împrumut pe termen mediu şi lung.
Obligaţiunile conţin următoarele înscrisuri:
- numele emitentului
- rata dobânzii (cotă procentuală ce urmează a fi plătită la scadenţă)
- valoarea nominală (suma acordată sub formă de împrumut)
După modul de individualizare, obligaţiunea poate fi
-nominativă, când are înscris numele deţinătorului;
-la purtător, când nu conţine respectivul înscris.
Prin emisiunea de obligaţiuni, se obţin împrumuturi necesare acoperirii deficitului bugetar sau pentru finanţarea anumitor
cheltuieli pentru societate.
Preţul emisiunii de obligaţiuni poate fi egal cu valoarea sa nominală, sau mai mare/mai mic decât aceasta.
Emitenţii de obligaţiuni pot fi: întreprinderile publice, statul şi colectivităţile locale. Emitenţii se obligă să ramburseze
împrumutul într-un timp determinat şi să plătească o dobândă fixă (cupon). Deţinătorii de obligaţiuni –au calitatea de
creditori faţă de emitent- se numesc obligatari, fiind obligaţi să plătească periodic o dobândă numită cupon.Cuponul are rată
fixă, deci obligaţiunea este titlu financiar cu venit fix, fiind garantat cu activele unităţii emitente (administraţia publică
locală sau centrală, ori întreprinderi). Cumpărătorii de obligaţiuni îşi determină profitul după formula:

Po=C/d,

Unde:
Po=preţ obligaţiune;
C=cupon sau dobândă;
d=rata dobânzii pe piaţa monetară.

Randamentul final pentru perioada de posesiune al obligaţiunii se calculează după formula:

Rob=((D+Pv+Pa)/Pa) x 100

Unde:
Rob= Randamentul final pentru perioada de posesiune al obligaţiunii;
D=dobânda;
Pv=preţ de vânzare;
 Pa=preţ de achiziţie.

Un plasament este cu atât mai rentabil cu cât gradul de lichiditate (posibilitatea de a schimba titlul în monedă) este
mai bun, dar contează şi riscul ataşat titlului (este preferabil un grad de risc scăzut) şi venitul obţinut din alt plasament
(investiţii în aur, artă, depozite, etc.). Randamentul plasamentului se poate calcula după formula:

r=Dv/Vn

Unde:

r=randamentul plasamentului;
Dv=dividend anual scontat(sau venit garantat anual pentru obligaţiuni);
Vn=valoare nominală a titlului.
Sintetizând, avem tabelul:

Caracteristici posibile ale titlurilor de valoare: Acţiune Obligaţiune

Proprietar al unei părţi din firmă Da Nu
Pot fi ordinare şi privilegiate Da Nu
Atestă angajarea unui împrumut Nu Da
Are venit fix Nu Da
Pot fi nominative şi la purtător Da Da
Conţin numele firmei şi valoarea nominală Da Da

Tranzacţiile finaciare pe piaţa capitalurilor sunt de două tipuri:

1)Spot-la vedere- când vanzarea/cumpărarea se execută pe loc, vânzătorul cedează titlul în schimbul unor bani
cumpărătorului.
2)Forward -la termen- când tranzacţia este stabilită şi negociată în prezent, schimbul efectiv având loc la o dată ulterioară,
acest tip de operaţiuni fiind speculative (pariu privind evoluţia cursului). În orice activitate speculativă va câştiga cel care
intuieşte evoluţia reală.
Există două tipuri de speculaţii:
a)la creştere (bull sau á la hausse) -cumpărătorul câştigă, deoarece mizează pe creşterea cursului titlului de valoare în raport
cu momentul tranzacţiei (cumpără la cursul din contractul încheiat anterior cu o valoare mai mică şi vinde la o valoare mai
mare avută de tituri la scadenţă);
b)la scădere (bear sau á la baisse) - vînzătorul câştigă, deoarece mizează pe scăderea cursului titlului de valoare în raport cu
momentul tranzacţiei (cumpără titlul la o valoare mai scăzută la scadenţă şi vinde la preţul mai mare conform contractului
încheiat anterior).

Bursa

Bursa de valori asigură mobilizarea rapidă a resurselor pentru investiţii.

Prin modul de funcţionare a bursei, aceasta se apropie cel mai mult de modelul pieţei cu concurenţă perfectă. Pentru a se
forma preţuri unice, un titlu este cotat în general la o singură bursă. Titlurile emise de societăţi de importanţă naţională
(Transelectrica spre exemplu) sunt cotate la bursa din Bucureşti (Bursa de Valori Bucureşti), alături de firme din sectorul
bancar şi financiar, industrial,energetic, farmaceutic şi chimic. Caracteristicile comune a acestor societăţi pe acţiuni este
reprezentată de: profitabilitatea din ultimii ani, un anumit grad de transparenţă şi mărimea considerabilă a firmelor aflate în
discuţie (ca resursă umană, cifră de afaceri, etc.) ş.a.
Pentru societăţile pe acţiuni mici sau medii ce nu au puterea financiară care ar putea să le permită să respecte regulile BVB,
există RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation System, adaptare după NASDAQ, bursa
din New York)
Bursa din Sibiu (BMFMS adică Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu), deşi oscilează între a fi recunoscută ca un
segment al bursei de valori sau ca instituţie distinctă, poate deveni alternativa BVB în tranzacţii cu instrumente derivate şi
nu numai.
 Piaţa financiară (a capitalurilor)

Bursa (piaţa bursieră) Piaţa extrabursieră

-societate pe acţiuni
-condusă de Consiliul bursei
-instituţia centrală a pieţei financiare
-supravegheată de autorităţile publice
-cotarea este permisă după bonitate

Piaţa extrabursieră a titlurilor

cotate
-formată din titluri financiare emise de firme
neadmise la BVB, de pe piaţa RASDAQ

Piaţa extrabursieră a titlurilor

necotate
-formată din tranzacţii de titluri financiare
care nu au cotă de piaţă ( preţ oficial
recunoscut de un organism specializat).

Rolul bursei de valori este exprimat de funcţiile pe care le îndeplineşte:

1. mobilitatea capitalurilor: capitalul bănesc se transformă în capital real şi invers, putând fi transferat de la o firma la alta sau
dintr-o ţară în alta;
2. concentrarea puterii economice: prin asigurarea pachetului acţiunilor de control fie prin ofertă publică de cumpărare, fie
prin cumpărare treptată;
3. oferirea de semnale în legătură cu evoluţia economică (barometrul economiei): scăderea bruscă a cursurilor este semnalul
pentru declanşarea unei crize, iar creşterea este semnal pentru înviorarea acţivităţii economice.