Ramuri şi metode de cercetare

Sociologia se ocupa cu studiul ştiinţific al vieţii sociale a oamenilor şi la rezultatelor

interacţiunii lor de grup. Acest domeniu este foarte vast şi nu poate fi tratat în profunzime
în toata întinderea sa, de aceea a apărut necesitatea specilaizării analizei sociologice pe
anumite aspecte ale vieţii sociale.
Intr-o enumerare incompletă, principalele ramuri specializate ale sociologiei sunt:
sociologia comunităţilor, sociologia rurală, sociologia urbană, sociologia umană,
sociologia muncii, sociologia economică, sociologia organizaţiilor, sociologia familiei,
sociologia educaţiei, sociologia sportului, sociologia conflictelor, sociologia religiilor,
teoria sociologică etc.
Etapele cercetării sociologice

Cercetarea sociologica - în sens larg semnifică obținerea și prelucrarea informațiilor

obiectiv verificate, în vederea construirii explicațiilor științifice ale faptelor, fenomenelor,
proceselor sociale. În celălalt sens se face distincția dintre cercetarea teoretică și cea
empirică: Cercetarea sociologică empirică presupune observarea directă a realității,
aplicarea unor metode și tehnici specifice de colectare a informațiilor (ancheta,
experimentul, chestionarul etc.), de prelucrare a lor (corelații, teste de semnificație
statistică etc.). Când cercetarea empirică (concretă sau de teren) are un caracter
preliminar, explorator sau are o amploare sau o profunzime mai reduse se vorbește de
investigație sociologică. Ancheta sociologică se particularizează în urniversul cercetării
sociologice concrete prin aceea că utilizează cu precădere chestionarul și interviul pentru
colectarea informațiilor. Sondajul de opinie publică este un tip de cercetare ce se bazează
pe modalități interogative de colectare a informațiilor, pe tehnici de eșantionare și are ca
notă diferențială restrângerea ariei de cunoaștere la opinia publică.

Clasificarea cercetărilor socioumane

 Cercetările descriptive Orice știință începe prin a fi descriptivă, apoi, într-un

stadiu mai avansat, se încearcă explicarea teoretică a faptelor de observație. Unele
științe rămân preponderent descriptive, ca etnografia, de exemplu.

1
 Cercetările explicative Acestea au ca scop verificarea relațiilor dintre fenomene
– de ex. Cum influențează nivelul salariului satisfacția muncii. A explica, în contextul
cercetării sociologice empirice echivalează cu a demonstra existența relației dintre
efecte și cauze specifice. Unii cercetători afimă că aflarea cauzalității este scopul
cercetărilor explicative și, în sens mai larg, al cunoașterii științifice.
Pentru ca o analiză să poată fi clasificată drept sociologică, este necesar ca ea să se
conformeze unei metode ştiinţifice adică să se integreze într-un proces sistematic şi
formal de colectarea a faptelor şi de căutarea a explicaţiilor logice ale acestora.
Ca şi în cazul altor ştiinţe, metoda utilizată de sociologie constă în repectarea riguroasă a
unor etape:
1. Stabilirea problemei de studiat – în această etapă rolul cercetătorului este de a
formula problema socială în termeni sociologi, astfel încât să poată fi abordată în
mod ştiinţific.
2. Studiul bibliografiei problemei – Etapa constă în principal într-o activitate de
bibliotecă sau de arhivă întrucât rezultatele cercetărilor anterioare sunt prezentate
în cărţi, articole de revistă, rapoarte de cercetare aflate în arhivele instituţiilor
ştiinţifice, bănci de date etc.
3. Formularea ipotezelor – pornind de la experienţa sa şi de la studiul literaturii,
sociologul stabileste anumite legaturi între faptele sociale, legaturi ce urmează a fi
demonstrate prin cerecetarea pe care o întreprinde. Ipotezele pot fi formulate pe
mai multe căi: pe baza propriei experienţe de cercetare, din alte teze sau ipoteze
prezente în literatura de specialitate, sau prin transfer din alte domenii ştiinţifice
sau alte domenii ale realităţii. Metodologia cercetării sociologice distinge între
ipotezele descriptive şi cele explicative; ipotezele descriptive intervin în
construcţia obiectului de cercetat, iar cele explicative au ca scop evidenţierea
raporturilor cauzale ce apar în problema studiată. Rolul ipotezelor este atât
demostrativ cât şi cognitiv; ipotezele arată cercetătorului ce informaţie trebuie să
colecteze, ce întrebări trebuie să pună, ce fenomen trebuie să observe, ce
documente trebuie să analizeze.
4. Determinarea populatiei de studiat – se face referire la esantoin; marimea
eşantionului este în raport cu gradul de precizie pe care îl urmărim; cu cât

2
 urmărim o precizie mai mare sau o eraoare mai mică cu atât eşantionul va fi mai
mare.
5. Stabilirea metodelor şi tehniciilor de cercetare – cercetatorul poate opta pentru
analiza documentara, observarea sistematică, organizarea de interviuri,
experimentare sau se pot cobina aceste metode.
6. Colectarea datelor este etapa de teren, de contact cu populaţia de studiat.
Colectarea datelor se poate face direct, de catre sociolog sau cu ajutorul unor
persoane calificate (asistenti de cercetare, operatori de ancheta etc)
7. Analiza rezultatelor – Datele obţinute în etapa precedentă sunt prelucrate,
combinate şi analizate astfel încât să permită verificarea ipotezelor avansate.
8. Formularea concluziilor – in aceasta etapa Sociologul accepta, respinge sau
modifica ipotezele avansate si formulează concluzii cu finalitate aplicativa sau
teoretica. In raportul de cercetare se prezinta toate etapele parcurse, metodologia
utilizata, astfel incat sa se paoata controla corectitudinea demersului urmat.
Metode şi tehnici de cercetare
În ştiinţele sociale se face distinctia între doua metode de studiu; metoda nomologică
sau generalizantă prin care se urmăreste formularea de legi, de legături generale care
ar exista indiferent de condiţiile de timp şi spaţiu; metoda individualizantă sau
genetică constă in studierea unui aspect sau eveniment singular în condiţii
determinate de timp şi spaţiu.
În literatura de specialitate sunt inventariate numeroase tehnici de cercetare. Acestea
pot fi reduse la patru mari categorii: experimentul, observaţia, ancheta şi analiza
documentară.
Observaţia este cea mai veche tehnică utilizată în ştiinţă, inclusiv în sociologie. În raport
cu poziţia observatorului faţă de grupul studiat, deosebim două tipuri de observaţie:
neparticipativă şi participativă. În primul caz, cercetătorul observă din exterior
comportamentele şi acțiunile indicizilor şi grupurilor, fără să interfereze cu nimic în
activitatea acestora; în al doilea caz, cercetătorul devine membru al grupului studiat şi
participă la activitatea acestuia. Observaţia participativă prezintă şi unele riscuri, rezultate
din implicarea puternică a cercetătorului în viaţa grupului observat. Aceasta poate avea

3
drept consecinţă o pierdere a obiectivităţii, o deformare subiectivă a percepţiei.
Observaţia poate fi realizată într-o formă calitativă sau cantitativă.
Experimentul este tehnica de cercetare care permite cel mai bine verificarea legăturii
dintre două variabile.Cercetătorul constituie două grupuri identice. În primul grup –
numit grup experimental- se introduce o variabilă; al doilea grup, în care nu s-a introdus
această variabilă serveşte drept grup de control. Sub acţiunea variabilei independente, în
primul grup vor apărea anumite modificări , dacă aceste modificări nu apar şi în grupul de
control, se poate deduce că ele sunt provocate de acţiunea variabilei independente.
Ancheta este una dintre cele mai răspândite tehnici de cercetare sociologică . Ea constă
în colectarea de informaţii prin solicitarea oamenilor să răspundă la anumite întrebări.
Ancheta are două forme principale: interviul şi chestionarul.
Interviul se poate desfăşura prin telefon sau faţă în faţă, reprezinta o modalitate de
investigare sociologica asemanatoare cu chestionarul, in sensul ca se realizeaza tot pe
baza de intrebari, dar se deosebeste de chestionar prin forma orala de adresare a
intrebarilor si de formularea raspunsurilor.

Interviurile se impart in 2 categorii:

a) interviuri formale- se realizeaza pe baza unei liste de intrebari, comunicata din

timp celui intervievat dupa care are loc intalnirea dintre acesta si persoana care ii ia
interviul, el raspunzand oral la intrebarile care ii sunt adresate de catre intervievator.
Aceasta forma se foloseste indeosebi in cadrul personalului cu functii publice importante.

b) interviuri informale – se realizeaza pe baza intrebarilor pe care cel care ia

interviul le adreseaza in momentul intalnirii cu cel intervievat, dandu-se impresia ca
asemenea intrebari ar fi fost concepute chiar in momentul respectiv.
In realitate intervievatorul are stabilite din timp intrebarile pe care le va adresa, dar
maniera in care le formuleaza da impresia de spontanietate.
Interviul prezinta fata de chestionar o serie de avantaje si anume:
a) caracterul mult mai flexibil al intrebarilor, in sensul ca aceeasi intrebare poate fi
reluata daca nu a fost inteleasa de catre intervievat sau daca nu s-a obtinut un raspuns

4
multumitor;
b) este asigurata posibilitatea de a se obtine raspunsuri la toate intrebarile ce sunt
adresate intervievatului;
c) se ofera si posibilitatea extinderii intrebarilor.
In acelasi timp interviul va prezenta si o serie de dezavantaje si anume:
a) este mai costisitor decat chestionarul;
b) exista riscul incadrarii cond. anonimatului celui investigat;
c) exista si posibilitatea deturnarii sensului informatiei obtinute prin interviu.
Chestionarul sociologic
Este instrumentul cel mai utilizat in ancheta sociologica si el consta dintr-un set de
intrebari formulate in scris si ordonate in mod logic, care se refera la anumite aspecte ale
vietii sociale.
Calitatea cercetarii realizate cu ajutorul chestionarului depinde in primul rand de calitatea
intrebarilor acestuia, sociologii apreciind ca ancheta nu poate fi mai buna decat
intrebarile continute de chestionar.
In elaborarea chestionarului sociologic se procedeaza in felul urmator: mai intai se
stabileste tema investigatiei, dupa care se vor identifica aspectele ce decurg din aceasta
tema si se va fixa locul fiecaruia in cadrul domeniului investigat. In functie de aspectele
urmarite se vor formula intrebari clare si precise, se va proceda apoi la ordonarea logica a
intrebarilor formulate. Odata intocmit,chestionarul va pre-testat, adica va fi administrat
unui numar redus de persoane pentru a raspunde la intrebarile pe care le contine.
Intrebarile unui chestionar se deosebesc dupa mai multe criterii:

a) dupa rolul pe care il au in cadrul chestionarului:

- intrebari introductive menite sa formalizeze respondentul cu subiectul

investigatiei, sa trezeasca interesul acestuia.
- intrebari de trecere spre continutul propriu-zis al chestionarului
- intrebari filtru care nu permit trecerea la intrebarile urmatoare daca nu s-a
raspuns la intrebarea anterioara
- intrebari bifurcate care directioneaza spre intrebarile urmatoare in functie de

5
raspunsul dat la aceasta intrebare
- intrebari de control cu rolul de a verifica daca respondentul a inteles sensul
intrebarilor anterioare si daca raspunsurile date pana atunci sunt sincere
- intrebari de identificare prin care se cere respondentului sa mentioneze sexul,
varsta, studiile, zona de domiciliu pentru a stabili grupul social carui ii apartine
respectivul respondent

Asemenea de intrebari se plaseaza intotdeauna la sfarsitul chestionarului explicandu-se

totodata ratiunea introducerilor pentru a evita suspiciunile celui care completeaza
chestionarul.
b) dupa forma intrebarilor si posibilitatile de raspuns se impart in:
- intrebari standard sau inchise( da, nu, nu stiu sau foarte mult, putin, foarte
putin,deloc)
- intrebari care contin raspunsuri posibile
- intrebari deschise care dau posibilitatea respondentului sa formuleze el insusi
raspunsul si sa dea propriile explicatii.

Clasificarea chestionarelor, acestea se disting in functie de continutul informatiilor vizate

in: chestionare de date factuale si chestionare de opinie.
Primele se mai numesc si chestionare administrative si ele sunt lansate de catre institutiile
administrative publice pentru cunoasterea diferitelor realitati sociale( structura populatiei,
varste, sexe, profesii, avere, nivelul de pregatire,etc.), un astfel de chestionar il reprezinta
cel administrat cu prilejul recensamantului populatiei.
Cele mai folosite chestionare administrative sunt chestionarele statistice cu ajutorul
carora se colecteaza de catre institutul central de statistica toate informatiile privitoare la
viata economica, culturala, politica, religioasa, etc.
Chestionarele de opinie au ca scop cunoasterea opiniilor si atitudinilor respondentilor
fata de anumite realitati sociale iar prin intermediul lor si cunoasterea realitatilor la
care se refera aceste opinii.
Prin esantion se intelege grupul de persoane selectat pentru a raspunde la chestionar. In

6
raport cu numarul populatiei investigate esantionul este de dimensiuni foarte mici, dar
acesta nu reprezinta un obstacol in calea obtinerii unor informatii foarte corecte.
Analiza documentară –este utilizată mai ales în situaţiile în care cercetătorul nu are acces
direct la realităţile sociale pe care intenţionează să le studieze. Informaţii referitoare la
aceste realităţi se găsesc sub alte forme: arhive publice sau private, jurnale personale,
corespondenţă, date statistice, ziare, reviste, cărţi, lucrări de artă etc. Aceste informații
sunt prelucrate şi utilizate de sociolog în verificarea ipotezelor enunțate.