Sunteți pe pagina 1din 23

MEDICINĂ INTERNĂ ȘI NURSING SPECIFIC (MI-I)

CURS 2 – Îngrijirea pacienților cu afecțiuni reumatismale

REUMATISMUL ARTICULAR ACUT (RAA)


Definiție: Reumatismul articular acut (RAA) este o boală inflamatoare acută determinată
de infecția faringo-amigdaliană cu streptococ beta hemolitic grupa A care poate afecta
inima, articulațiile, sistemul nervos central, pielea, țesutul subcutanat. Boala se poate
manifesta prin apariția izolată sau în asociere a unei poliartrite migratorii cu cardită și/sau
coree. Caracteristici:
- streptococul este agentul etiologic al bolii.
- boala survine frecvent la copii de vârstă școlară între 5 – 15 ani, mai rar la tineri și
adulți.
- apariția bolii depinde de persistența streptococului în faringe și de amplitudinea
răspunsului imun pe care îl induce
- tratamentul prompt al faringitei streptococice cu penicilină previne apariția bolii
- mecanismul prin care streptococul beta hemolitic grupa A induce leziuni inflamatoare
la nivelul articulațiilor, inimii sau sistemului nervos central rămâne incomplet cunoscut:
formarea de complexe imune antigen streptococic/anticorp antistreptococic sau fenomene
autoimune
- timpul care se scurge între debutul infecţiei streptococice şi declanşarea puseului de
RAA variază (1-5 săptămâni) va fi dominată în primele zile de manifestările anginei,
după care intervine perioada silenţioasă propriu-zisă, în care lipsesc manifestări clinice
evidente, în ciuda faptului că procesul patologic continuă
- streptococii pot fi detectaţi în exsudatul faringian cu oarecare dificultate.

Culegerea de date
- Vârsta pacientului
- Condiții insalubre de locuit, frig, umezeală care favorizează apariția anginei
streptococice
- Prezența anginei în antecedentele pesonale ale pacientului, precede instalarea
durerilor articulare
Manifestări de dependență (Simptomatologie )
- debutul RAA este tipic acut şi, de regulă, prima manifestare este artrita
- tabloul clinic al RAA include, după caz: manifestările generale, artrita, cardita,
manifestările cerebrale, cutanate şi altele.
1. Manifestările generale includ: febra, tahicardia, transpiraţiile, paloarea, astenia şi
pierderea ponderală.

 Febra este semnul general cel mai constant în cadrul RAA, fiind prezent de la
debut.

1
 Tahicardia regulată, de 100-120/minut, este întâlnită frecvent în cursul puseului
de RAA
 Transpiraţiile profuze au fost descrise mai ales în formele predominant articulare
ale RAA
 Scăderea în greutate

2. Artrita

 manifestările articulare sunt semnele cele mai evidente şi mai constante ale RAA
 se descrie o poliartrită cu interesare mai degrabă asimetrică a articulaţiilor mari
ale membrelor, într-un proces inflamator acut, cu caracter mobil şi fugace.
 articulaţiile afectate sunt dureroase, tumefiate, roşii şi calde.
 impotenţa funcţională este dată de durerea articulară
 fenomenele inflamatoare se instalează rapid, în câteva ore, şi cedează pe
articulaţiile prinse în câteva zile (caracterul fugace), pentru a apărea la alte
niveluri (caracterul mobil)
 sunt afectate articulaţiile mari (genunchi, coate, articulaţii radio-carpiene şi
tibiotarsiene), dar aproape niciodată articulaţiile centurilor (umeri, coxo-
femurale).
 artrita cedează prompt la medicaţia anti-inflamatoare

3. Cardita

 Cardita defineşte afectarea celor trei tunici ale inimii în cadrul procesului
inflamator reumatismal. Frecvenţa ei este diferit apreciată în funcţie de criteriile
(clinice, electrocardiografice, imunologice) luate în considerare. Totuşi se ştie că
riscul sechelelor valvulare este important la copil şi adolescent
 Cardita reumatismală include: endocardita, miocardita şi pericardita.

4. Manifestările cerebrale

 Manifestările cerebrale ale RAA includ coreea şi encefalita reumatismală


 Coreea reumatismală este caracterizată prin mişcări involuntare, scăderea forţei
musculare şi labilitate emoţională. Mişcările involuntare sunt bruşte, lipsite de
sens şi aritmice. Ele dispar în timpul somnului, apar în repaus. Scăderea forţei
musculare este de obicei moderată, dar poate fi şi deosebit de accentuată. Ea se
traduce prin incapacitatea de a menţine o anumită postură.
 Instabilitatea emoţională a bolnavilor se manifestă în agitaţie, crize de plâns,
comportament neadecvat şi agresivitate.

5. Manifestările cutanate

 Manifestările cutanate întâlnite în RAA sunt eritemul marginat şi nodulii


subcutanaţi.
 Eritemul marginat este întâlnit rar (5-8% din cazuri), dar este considerat o
manifestare tipică a RAA. Se prezintă ca o erupţie nepruriginoasă, de culoare roz

2
sau roşie, cu o arie de răspândire destul de caracteristică: trunchiul şi rădăcina
membrelor, dar niciodată la nivelul feţei. Această erupţie evoluează în interval de
câteva ore, apare şi dispare „tot atât de repede ca şi colacii de fum“
 Nodulii subcutanaţi Meynet, diferiţi de cei din poliartrita reumatoidă, sunt de
asemenea patognomonici pentru RAA. Se prezintă ca nişte proeminenţe conice
sau rotunde, nedureroase spontan şi la palpare, cu dimensiuni între 3-20 mm,
mobile faţă de piele, fără semne evidente de inflamaţie. Repartizarea lor adesea
simetrică se face cu predilecţie la nivelul coatelor, faţa dorsală a mâinilor şi
picioarelor, maleole, rotulă, craniu şi apofizele spinoase ale vertebrelor.

6. Alte semne

 Tabloul clinic al RAA include, în funcţie de caz, o multitudine de manifestări din partea
altor organe: nefrita (proteinurie izolată sau glomerulonefrită difuză), adenopatia,
manifestările seroase altele decât artrita şi pericardita (pleurezie), „pneumonita“, precum
şi diverse manifestări digestive, oculare, endocrine etc.

Laborator
- culturile faringiene sunt adesea negative la momentul instalării RAA
- cercetarea anticorpilor antistreptolizină O (ASLO) sunt uşor de evidenţiat şi par să
exprime destul de fidel consecinţele imunologice ale infecţiei.
- VSH, Proteina C reactivă (CRP), fibrinogen crescute, leucocitoză, anemie microcitară
- Examenul de urină poate releva albuminurie, hematurie sau leucociturie
Intervențiile asistentului:
- asigură repausul la pat, până la dispariția durerilor articulare și în continuare 2-3
săptămâni, cu reluarea treptată a mersului
- folosirea de perne și alte dispozitive medicale pentru suportul articulațiilor dureroase
- asigură igiena corporală și a lenjeriei pacientului
- pregătește și participă la investigațiile specifice ale pacientului: recoltarea de produse
biologice și patologice, efectuare EKG, radiologice, etc.
- administrează tratamentul recomandat de medic: penicilina G (de regulă), după
efectuarea testării sensibilității organismului la antibiotic, respectând doza și ritmul de
administrare; aspirină, alte AINS sau cortizon – cu supravegherea pacientului în
depistarea efectelor secundare: dureri epigastrice, edeme, HTA, etc.
- asigură alimentația pacientului: dieta de cruțare în perioada febrilă (regim hidrozaharat,
apoi lacto-făinos, care se va îmbogăți treptat); dieta hiposodată pe toată perioada
administrării cortizonului
- supraveghează funcțiile vitale: puls, TA, temperatura, respirație și greutatea corporală
- educă pacientul și antrenează familia privind: prevenirea reinfectării streptococice,
continuarea tratamentului prescris cu Moldamin; prezentarea la controale periodice
(clinice și biologice); asanarea focarelor de infecție amigdaliene și dentare (sub protecție
de antibiotice).
- dispensarizare
3
PROFILAXIE
Profilaxia primară
 Tratamentul corect şi prompt al anginei streptococice reduce mult incidenţa RAA.
În ţara noastră se preferă penicilina, injectabilă până la sterilizarea anginei, în
general 7-10 zile. Se acceptă şi tratamentul cu penicilina V orală. Pentru pacienţii
alergici la penicilină, următoarea opţiune este eritromicina sau derivaţii mai noi de
tipul claritromicinei administrate timp de 10 zile, sau cefalosporine de generaţia I
(de tipul cefalexinei), amoxicilină cu acid clavulanic pe aceeaşi perioadă, sau
azitromicină timp de 5 zile.
Profilaxia secundară
 Aceasta se adresează celor care au avut RAA, cu scopul prevenirii recurenţelor
bolii, constând în administrarea prelungită de penicilină sau alt antibiotic anti-
streptococic. Cea mai utilizată schemă în ţara noastră este administrarea lunară a
unei doze de 1.200.000 ui de benzatin-penicilină (Moldamin) im, la copii peste 5
ani şi la adulţi. Terapia orală (400 000 ui penicilină V) este o alternativă posibilă,
dar cu eficienţă ceva mai redusă şi cu complianţă neverificabilă. Durata terapiei
profilactice pentru pacienţii cu RAA fără cardită documentată este de minim 5 ani
de la ultimul puseu.
TRATAMENT
 Tratamentul puseului acut de RAA are ca obiective majore, pe lângă eradicarea
infecţiei streptococice, tratamentul antiinflamator şi cel al eventualelor
complicaţii ale bolii.
 Tratamentul antiinflamator nesteroidian de elecţie este încă aspirina. Alte
antiinflamatoare nesteroidiene (indometacină, diclofenac etc) pot înlocui în
principiu aspirina, la doze uzuale.
 Tratamentul cortizonic este indicat în cardita severă şi este opţional în cea
moderată.
 În plus, tratamentul insuficienţei cardiace este cel clasic: diuretic, inhibitori de
enzimă de conversie sau digitalic, în funcţie de tabloul clinic.
 Coreea se tratează prin repaus la pat şi evitarea stimulilor sonori excesivi.
 Tratamentul anticonvulsivant cu fenobarbital, diazepam poate fi prescris pentru
controlul mişcărilor involuntare.

Testarea cutanata la antibiotice


Definiţie: reprezintă injectarea strict intradermic a unor soluţii diluate din substanţa
medicamentoasă ce urmează a fi administrată .
Scop: prevenirea reacţiilor alergice şi/sau anafilactice.
Efectuarea diluţiilor:
1. Penicilina 400.000 U.I.

În flaconul de 400.000 u.i. se adaugă 4 ml de ser fiziologic, rezultând o concentrație


de 100.000 u.i. /ml.
Din aceasta soluție se ia 1 ml și se adaugă 9 ml ser fiziologic, rezultând o concentrație
de 10.000 u.i. /ml.
Din soluția de 10.000 u.i. /ml se ia 1 ml și se adaugă 9 ml de ser fiziologic, rezultând
o concentrație de 1000 u.i. /ml.

4
Din aceasta soluție, 1000 u.i./ml, se iau 0,3 - 0,5 ml și se injectează la adult, strict
intradermic.
Pentru copii concentrația folosita este de 100 u.i. /ml și se injectează intradermic 0,1
ml. Concentratia de 100 u.i./ ml se obtine luind 1 ml din solutia de 1000 u.i., la care se
adauga 9 ml ser fiziologic.
Penicilină 1 mil U.I.
În flaconul 1 mil. u.i. se adaugă 10 ml de ser fiziologic, rezultând o concentrație de
100.000 u.i. /ml.
Din aceasta soluție se ia 1 ml și se adaugă 9 ml ser fiziologic, rezultând o concentrație
de 10.000 u.i. /ml.
Din soluția de 10.000 u.i. /ml se ia 1 ml și se adaugă 9 ml de ser fiziologic, rezultând
o concentrație de 1000 u.i. /ml.
Din aceasta soluție, 1000 u.i./ml, se iau 0,3 -0,5 ml și se injectează la adult, strict
intradermic.

POLIARTRITA REUMATOIDĂ

Definiţie: poliartrita reumatoidă (poliartrita cronică evolutivă) este o inflamaţie


poliarticulară, care evoluează cronic, cu puseuri acute, localizată de predilecţie la
articulaţiile mici ale extremităţilor, simetrică, cu modificări radiologice de osteoporoză şi
teste biologice pozitive.
Severitatea bolii rezultă din faptul că peste 50% dintre pacienţi îşi încetează activitatea
profesională în primii 5 ani de boală, iar la 10% dintre cazuri apare o invaliditate gravă în
primii 2 ani de evoluţie. Apariţia unor leziuni viscerale este responsabilă de o scurtare a
duratei medii de viaţă cu 5 până la 10 ani.
Etiopatogenie: boala afectează în special sexul feminin, la vârste tinere (< 45 ani). P.R.
este o boală imunologică. Cauza este necunoscută. Leziunile în P.R. sunt distructive,
interesând toate elementele articulare: sinoviala, capsula, cartilajele, epifizele osoase, dar
şi formaţiunile periarticulare (muşchii, tendoanele). Totodată, osteoporoza - care este un
semn precoce în P.R. - conduce la formarea cariilor osoase în epifize (microgeode).
Capsula şi tendoanele vor prezenta edem şi muşchii vor fi atrofiaţi.
Simptomatologie: în evoluţia bolii se deosebesc patru stadii:
= stadiul I (polialgic), dominat de durere;
= stadiul II (exsudativ), în care, alături de durere, apar redoarea articulară, tumefacţiile şi
deformările articulare;
= stadiul III (proliferativ), dominat de atrofii musculare, anchiloze şi subluxaţii;
= stadiul IV (terminal, reprezentând ultima fază din evoluţia bolii), apare după 15 - 20 de
ani de la debut, bolnavul devenind un invalid care-şi petrece toată viaţa în pat.

5
Simptomatologie (manifestări de dependență)
 Redoare articulară matinală = de peste 60 min
 Poliartralgii episodice = durerea este de tip inflamator accentuată în repaus și
nocturn, cu interesare simetrică a articulațiilor. Mâna reprezintă locul de elecție
al modificărilor specifice PR
 Tumefieri articulare = apare ca urmare a sinovitei proliferative
 Mialgii, slăbiciune musculară
 Oboseală
 Limitarea mișcărilor (datorită durerilor şi contracturilor musculare)
 Atrofii musculare
 Deformări, devieri, anchiloze, subluxații
 Pierdere ponderală
 Stare de disconfort
 Noduli reumatoizi subcutanați
 Febră
 Manifestări cardiovasculare, respiratorii, neurologice, oculare, vasculită
Modificări paraclinice
- VSH crescută, anemie, CRP crescut, Factor reumatoid crescut, Anticorpi anti CCP
prezenți, alfa 2 și gama globulinele au valori mari, complementul seric este normal sau
ușor crescut;
- examinarea lichidului sinovial – arată suferința articulară inflamatorie
- Radiografia articulară = îngustarea spațiului articular, osteoporoza, eroziuni marginale,
geode, deformarea articulară, anchiloza
- Ecografie de părți moi = tumefierea structurilor articulare și periarticulare
- RMN = mâini sau picioare bilateral – semne caracteristice precoce față de radiografie.

Tratament
- AINS și AIS
- Antialgice
- Imunosupresive (ciclofosfamida, MTX)
- Remisive (săruri de aur)
- Terapie biologică (Enbrel, Humira, Remicade, Tocilizumab, etc.)

Studiu de caz
Pacient în vârstă de 46 de ani cunoscut cu PR de trei ani de zile se internează pentru
dureri poliarticulare cu caracter inflamator la nivelul genunchilor bilateral, articulațiilor
tibiotarsiene (T.T.), radiocarpiene (R.C.), metocarpofalangiene (M.C.F.), însoțite de
redoare matinală de circa 30 minute, cu impotență funcțională la mers. Concomitent
descrie astenie fizică, febril (38,2 grade Celsius), cefalee, tuse productivă, ușoară dispnee
Dg. medical: PR stadiul III, HTA, Bronșită cronică acutizată
6
1.Nevoia de a evita pericolele :
P1: durere
E: proces inflamator articular.
S: disconfort, pacientul acuză dureri la nivelul articulațiilor radiocarpiene, tibiotarsiene
bilateral, genunchi bilateral și articulațiile mici ale mâinilor, neliniște, agitație, astenie.
O: Pacientul să resimtă diminuarea durerii .

P2: risc de complicatii și IAAM.


E: mediu spitalicesc, evoluția bolii de bază și a celorlalte afecțiuni, imobilitate.
S: posibile complicații (anchiloze, subluxații, atrofii musculare, deformări articulare),
posibile accidente datorită scăderii mobilității.
O: Pacientul să nu dezvolte complicații sau infecții asociate asistenței medicale.

P3: anxietate.
E: prezența bolii și necunoașterea evoluției, mediul spitalicesc.
S: neliniște, agitație, nu colaborează cu echipa medicală.
O: Pacientul să nu mai fie anxios.

Intervenţii cu rol propriu:


- Am aerisit salonul pentru a asigura un aer curat şi oxigenat.
- Am supravegheat pacientul atunci când se afla în repaus şi în mişcare, pentru a evita
pericolul de accidentare sau cădere.
- Am ajutat pacientul să îşi schimbe poziţia ori de câte ori este nevoie.
- Am identificat şi îndepărtat factorii care pot agrava starea de sănătate a pacientului.
- Am luat măsuri de evitare a transmiterii infecţiilor prin: respectarea circuitelor, măsuri
de igienă spitalicească (curăţenie, dezinfecţie, spălare pe mâini cu apă şi săpun, colectare
deşeurilor în recipiente speciale).
- Am evaluat durerea: intensitatea, localizarea, durata, frecvenţa, factorii care-i cresc sau
îi diminuează durerea.
- Am sfătuit pacientul să efectueze mișcări articulare, chiar dacă sunt dureroase.
- Am explicat pacientului în termeni simpli în ce constă boala, pentru a diminua teama
faţă de metodele terapeutice, metodele de tratament şi investigare.
- Am încurajat pacientul să-și exprime îngrijorările, temerile în legătură cu boala sa.
- Am explicat pacientului că evoluția modificărilor articulare poate fi încetinită prin
tratamentul medicamentos și prin efectuarea unor exerciții fizice prin care articulațiile să
fie mobilizate sistematic.
- Am pregătit pacientul psihic și fizic înaintea efectuării fiecărei tehnici medicale,
explicându-i în ce constau investigațiile: radiologice, recoltarea produselor biolgice
pentru analizele de laborator, tratamentul, regimul igieno-dietetic.
- Am supravegheat funcțiile vitale : T°, TA, puls, respirație.

7
- Am pregătit materialele necesare pentru recoltarea produselor biologice și montarea
cateterului periferic: tăviță renală, alcool sanitar, vată, ace pentru vacutainer, recipiente,
seringă și ac steril, cateter, garou, perfuzor, soluții hidroelectrolitice, stativ, leucoplast.
- Am combătut anxietatea prin comunicare la nivel afectiv cu pacientul.
- Am calmat pacientul, determinându-l să gândească pozitiv îm ce privește evoluția
afecțiunii pe care o are.
- Cât timp pacientul s-a deplasat greu i-am asigurat toate condițiile necesare mobilizării
prin folosirea unui cadru metalic.
Intervenţii cu rol delegat:
- se administrează medicația la indicaţia medicului
Evaluare parțială : Durerea a diminuat în intensitate începând cu ziua a 3 a de
tratament și s-a menținut la o intensitate suportabilă, nu a dezvoltat complicații și IAAM,
comunică eficient cu echipa de îngrijire și nu mai este anxios.

2. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.


P: risc de pierdere a capacității funcționale / limitarea mobilității
E: dureri și tumefacții la nivelul articulațiilor
S: dificultate în a se deplasa, mobilizare diminuată, redoare matinală, durere articulară
prelungită, teama de a cădea.
O: Pacientul să se mobilizeze corespunzător.
Intervenţii cu rol propriu:
- Am explicat necesitatea și importanța exercițiilor fizice prin care articulațiile să fie
mobilizate.
- Am planificat și exersat cu pacientul exercițiile învățate de acesta cu profesorul de
gimnastică medicală, în funcție de capacitatea pacientului.
- Am încurajat pacientul să efectueze mișcări active, lente, cu amplitudine moderată.
- Am recomandat pacientului să efectueze mișcări și exerciții fizice care au efect benefic
asupra aparatului locomotor cât și asupra întregului organism, acestea având un rol
important și în prevenirea anchilozelor și semianchilozelor.
- Am asigurat două inele din cauciuc (din sala de gimnastică) cu care pacientul să
efectueze mișcări active ale mâinilor pentru a preveni hipotrofia mușchilor interosoși la
ambele mâini.
- Am ajutat infirmiera la efectuarea igienei pacientului.
- Am încercat să-i insuflu încredere pacientului că starea sa se va ameliora dacă va
respecta programul de exerciții și va urma tratamentul.
- Am ajutat pacientul în satisfacerea nevoilor sale, am asigurat servirea la pat cu cele
necesare și l-am ajutat să se mobilizeze.
- Am însoțit pacientul la masaj, sala de gimnastică, serviciu de radiologie (inițial în scaun
rulant, iar apoi ce durerile au diminuat a folosit un cadru metalic).

8
Intervenții cu rol delegat:
- se administrează medicația la indicaţia medicului
- se recoltează produse biologice pentru examene de laborator: hemoleucograma, VSH,
proteina C reactivă, glicemie creatinină, fosfatază alcalină, factor reumatoid, uree,
creatinină, TGO, TGP, etc.
Evaluare parțială: În primele zile pacientul prezintă rezistență față de
mobilizare, din cauza durerii, începând cu ziua a 3-a efectuează sistematic exercițiile de
mișcare și se deplasează fără ajutor.

3. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație.


P1: circulație inadecvată.
E: alterarea funcției cardiace
S: creșterea valorilor tensionale TA: 170/90 mm Hg, cefalee, puls: 84 bătăi/min,
respirație: 20r/min.
O: Pacientul să prezinte TA în limite de siguranță.

P2: reducerea capacității ventilatorii pulmonare.


E: afectarea funcției respiratorii (bronșită cronică acutizată)
S: dispnee, tuse, disconfort toracic
O: Pacientul să respire eficient și să prezinte o normalizare a ventilației pulmonare.
Intervenții cu rol propriu:
- Am monitorizat funcțiile vitale și vegetative: puls, respirație, temperatură, tensiune
arterială și le-am notat în foaia de observație.
- Am explicat pacientului necesitatea dietei hiposodate, hipolipidice.
- Am informat pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate
să-l depună, asupra importanței continuării tratamentului medicamentos
- Am asigurat confortul ambiental: reducerea zgomotelor, asigurarea unui mediu cu
temperatură adecvată și fără lumină puternică, o cameră aerisită și un pat confortabil.
- Am învățat pacientul cum să efectueze exerciții de respirație.
Intervenții cu rol delegat:
- am efectuat EKG la indicația medicului.
- se administrează medicația la indicaţia medicului
Evaluare parțială :. În primele două zile pacientul este dependent privind nevoia
de a respira și a avea o bună circulație. Începând din ziua a 3-a pacientul prezintă
funcțiile vitale în limite de siguranță, menținându-se până în ziua externării.

4. Nevoia de a se alimenta și hidrata.


P: regim alimentar recomandat
E: alterarea funcției cardiovasculare, administrarea de AINS
S: necesită regim hiposodat, hipolipidic, de protecție gastrică.

9
O: Pacientul să respecte regimul alimentar recomandat.
Intervenții cu rol propriu:
- Am dat explicații privind necesitatea respectării regimului hiposodat, hipolipidic și de
protecție gastrică (evitarea grăsimilor, prăjelii, tocăturii, glucidelor în exces)
- Am informat pacientul și familia acesteia despre alimentele permise și nepermise.
- Am evaluat toleranța digestivă.
- Am sfătuit pacientul să respecte cu strictețe regimul hiposodat impus atât pentru
afecțiunile cardiace cât și administrarea de AINS.
- Urmăresc pacientul să respecte regimul alimentar prescris și orarul.
- Am ajutat pacientul în primele zile să se alimenteze când acesta prezenta durere și
tumefacție la nivelul articulațiilor mâinilor.
- Am discutat cu pacientul pentru a-i explora gusturile alimentare.
- Înainte de servirea mesei am îndepărtat obiectele care provoacă repulsie (bazinete,
urinare).
- Am asigurat hidratare pe cale orală cu lichide (ceaiuri, apă plată, compoturi)
- În perioada de febră am administrat regim hidrozaharat, iar pentru fiecare grad de
temperatură am adăugat 500ml lichide.
Intervenții cu rol delegat:
- se administrează medicația la indicaţia medicului
Evaluare parțială: pacientul respectă strict regimul hiposodat, este alimentat pe
cale orală și parenterală corespunzător, își redobândește autonomia în a se alimenta și
hidrata după diminuarea sindromului inflamator de la nivelul articulațiilor.
5. Nevoia de a dormi și a se odihni.
P: dificultate de a se odihni / insomnie
E: disconfort, durere, proces inflamator.
S: oboseală, agitație, iritabilitate, anxietate, tristețe, insomnie.
O: Pacientul să beneficieze de un somn odihnitor atât din punct de vedere calitativ cât și
cantitativ.
Intervenții cu rol propriu:
- Am creat un climat favorabil pentru odihnă prin îndepărtarea factorilor perturbatori:
lumină, zgomot, mirosuri dezagreabile.
- Am aerisit încăperea înainte de culcare.
- Am calmat durerea și prin asigurarea unei poziții antalgice.
- Am rugat vizitatorii să respecte orele de vizită și implicit orele de odihnă ale acestuia.
- Am asigurat un confort fizic și psihic, am încurajat și liniștit pacientul pentru a-și
recăpăta echilibrul psihic.
- Am sugerat pacientului să servească masa cu 2-3 ore înainte de culcare (alimente ușor
digerabile).
- Am învățat pacientul să bea un pahar de ceai, lapte cald cu 30 min înainte de culcare.
- Am sfătuit pacientul să-și practice obișnuințele legate de somn: igienă, rugăciune.

10
Intervenții cu rol delegat:
- La indicația medicului am administrat un sedativ
Evaluare parțială : În urma îngrijirilor, somnul pacientului a fost corespunzător
din punct de vedere al duratei și profunzimii.

6. Nevoia de a-și păstra temperatura corpului în limite normale.


P: hipertermie.
E: proces inflamator bronșic.
S: febră 38°, transpirații, cefalee.
O: Pacientul să prezinte o temperatură în limite de siguranță.
Intervenții cu rol propriu:
- Am aerisit încăperea fără scăderea exagerată a temperaturii ambiante, minim 18°C.
- Am încurajat creșterea aportului hidric și am monitorizat bilanțul hidroelectrolitic.
- Am schimbat lenjeria de corp și de pat ori de câte ori a fost nevoie.
- Am aplicat comprese reci.
- Am măsurat și supravegheat funcțiile vitale: temperatură, puls, resprații, TA.
- Am asigurat dieta hidrozaharată corespunzătoare calitativ/cantitativ în perioada febrilă.
- Am supravegheat aspectul tegumentelor și mucoaselor.
- Am efectuat bilanțul ingesta/excreta.
Intervenții cu rol delegat:
- se administrează medicația la indicaţia medicului
Evaluare parțială: Pacientul în urma intervențiilor autonome și delegate prezintă
o temperatură în limite de siguranță.

7. Nevoia de a-și menține tegumentele și mucoasele curate și integre.


P: dificultate în a-și acorda singur îngrijiri de igienă.
E: durere, tumefacții articulare, astenie.
S: necesită ajutor în a-și acorda îngrijiri specifice.
O: Pacientul să-și poată efectua singur îngrijirile de igienă.
Intervenții cu rol propriu:
- Cât timp pacientul s-a mobilizat cu greutate, am ajutat la efectuarea toaletei pe regiuni.
- Am asigurat lenjerie curată de corp și de pat.
- După ameliorarea durerilor și a tumefacțiilor, am ajutat pacientul să se deplaseze la
baie, unde a reușit să-și facă singur toaleta.
- Am ridicat moralul pacientului prin a-i explica că o igienă riguroasă, corect aplicată, va
ajuta la o îmbunătățire a stării generale cât mai rapidă.
- După fiecare masă am explicat pacientului că trebuie să-și facă toaleta cavității bucale și
a mâinilor.

11
Evaluare parțială: Pacientul se deplasează singur la baie, cu ajutorul
bastonului, unde își acordă singur îngrijirile de igienă corespunzătoare, prezintă
tegumente și mucoase integre și curate.

8. Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca.


P: dificultate în a se îmbrăca/dezbrăca.
E: redoare articulară, durere, impotență funcțională severă.
S: mobilitate redusă, necesită ajutor la îmbrăcat și dezbrăcat.
O: Pacientul să se îmbrace/dezbrace singur.
Intervenții cu rol propriu:
- Am ajut pacientul să se îmbrace și să se dezbrace ori de câte ori a fost nevoie.
- I-am acordat timp suficient și l-am încurajat să se îmbrace și dezbrace singur.
- Am sfătuit pacientul să poarte îmbrăcăminte lejeră ca să fie posibilă îmbrăcarea fără
ajutor.
- Am ajutat pacientul în efectuarea toaletei zilnice.
Evaluare parțială: Din ziua a treia de spitalizare pacientul a reușit să se îmbrace
singur fără a solicita ajutor.

9. Nevoia de a comunica:
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv.
E: mediul spitalicesc, modificarea imaginii de sine, durere.
S: dificultate de a-și exprima nevoile, opiniile, sentimentele, comunică greu cu echipa
medicală.
O: Pacientul să comunice eficient la nivel afectiv.
Intervenții cu rol propriu:
- Am încurajat pacientul să discute despre problemele sale.
- Am implicat pacientul în activități curente, pentru a-i creea sentimentul utilității.
- Am discut cu familia și anturajul pentru a se constitui un suport pentru pacient;
- Am sfătuit bolnavul să-și dezvolte o atitudine activă față de boală prin practicarea
sistematică a exercițiilor fizice.
- Am sprijinit pacientul să-și accepte imaginea corporală.
- Am încurajat și susținut legătura cu familia.
- Ascult pacientul fără să-l întrerup, empatizez cu el.
Evaluare parțială: Pacientul s-a integrat mai greu în mediul spitalicesc, inițial
era foarte rezervat și reticent, comunicarea cu echipa medicală s-a făcut cu dificultate.
Treptat pacientul a căpătat încredere în echipa medicală și a colaborat eficient.

10. Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea.


P: cunoștințe insuficiente despre boala sa.
E: ignorarea importanței de a învăța despre boala sa, mediul de viață.

12
S: solicită informații, pune întrebări frecvente despre boala și evoluția ei.
O: Pacientul să fie informat despre boala sa și bolile asociate.

Intervenții cu rol propriu:


-I-am explicat în ce constă regimul de viață specific bolii sale:
- evitarea consumului de alcool;
- evitarea stresului, situațiilor conflictuale;
- evitarea sedentarismului dar cu evitarea exercițiilor fizice mari;
- exerciții fizice sistematice ale articulațiilor, după modelul învățat cu profesorul de
gimnastică medicală;
- evitarea frigului și a umezelii;
- reducerea greutății corporale prin dietă și exerciții fizice;
- îmbrăcăminte și încălțăminte comode;
- i-am pus la dispoziție diferite materiale, broșuri, referitoare la diagnosticul și modul de
prevenire a înaintării bolii;
- evitarea căderilor pentru a preveni fracturile.
Am explicat dieta :
- reducerea consumului de sare;
- reducerea consumului de colesterol și grăsimi saturate;
- evitarea grăsimilor animale, a dulciurilor concentrate;
- evitarea metodelor incorecte de preparare a alimentelor: sosuri, tocături, prăjeli,
conserve, afumături;
- consum de legume și fructe, lipide vegetale;
- renunțarea la țigări.
Am explicat necesitatea respectării tratamentului medical privind:
- tratamentul la domiciliu;
- controlul medical periodic.
- Am conștientizat pacientul asupra propriei responsabilități privind recuperarea sa prin
învățarea și efectuarea exercițiilor fizice recomandate de fizioterapeut.
- Am identificat deprinderile greșite și nesănătoase ale pacientului și am discutat cu el în
legătură cu atitudinea unor obiecte benefice pentru sănătatea sa, alimentație rațională,
mod de viață echilibrat, administrarea corectă a medicamentelor, evitarea stresului ,
situațiilor conflictuale.
- Am informat pacientul înainte de externare asupra datelor controalelor medicale la
spital, am recomandat un comportament pozitiv cu privire la conservarea sănătății.
- Am verificat dacă pacientul a înțeles corect mesajul.
Evaluare parțială: Pacientul asimilează cu ușurință toate informațiile și este
capabil să le transmită și colegilor de salon cunoștințele sale.

13
Spondilita anchilozantă
DEFINIŢIE - Spondilita anchilozantă (SA) şi spondilartritele (SpA) sunt boli
inflamatorii cronice, care interesează predominant coloana vertebrală, dar şi articulaţiile
periferice, caracteristica majoră fiind afectarea precoce a articulaţiilor sacroiliace. Boala
evoluează spre fibroză, osificare și anchiloză a coloanei vertebrale.
Impactul socio-economic al spondilartritelor este reprezentat de:
prevalenţa (1%) şi debutul la vârste tinere (18-30 de ani, în special la bărbați), în
perioada cea mai productivă a vieţii;
evoluţie rapid progresivă spre anchiloză şi invaliditate ce determină pensionarea în
primul an după diagnostic a 5% dintre pacienţi, iar 80% dintre pacienţii netrataţi devin
invalizi după 10 ani; speranţa de viaţă a pacienţilor este redusă cu 5-10 ani;
costuri indirecte mari (aproximativ 75%) prin pensionare înaintea limitei de vârstă,
invaliditate severă ce nu le permite auto-îngrijirea, pacienţii având frecvent nevoie de
însoţitor.
Etiopatogenie - Etiologia spondilitei anchilozante este necunoscută. Se presupune că
boala este rezultatul unei predispoziţii genetice care se exprimă, în urma intervenţiei
unor factori de mediu, într-o serie de perturbări imunologice cu potenţial inflamator.
Simptomatologie:
 Durere lombară de cauză inflamatoare (debutează insidios, este recidivantă și
persistentă); exacerbată în a doua jumătate a nopții, se ameliorează după exercițiul
fizic, și se agravează după repaus prelungit
 Dureri coxofemurale = inițial coxită până la anchiloză articulară
 Redoare matinală
 Poate debuta și cu artrite periferice – mai frecvent șold și genunchi dar și talalgii
persistente.
 Diminuarea mobilității coloanei vertebrale cu limitarea mișcării de anteflexie
(măsurarea indicelui deget-sol și manevra Schober)
 Limitarea expansiunii cutiei toracice
 Simptome comune precum fatigabilitatea, pierderea ȋn greutate și subfebrilitatea
apar frecvent.
 Manifestări extraarticulare:
- Oculare = uveită sau iridociclită (cel mai frecvent)
- Cardiovasculare = manifestată clinic prin insuficiență aorticǎ, tulburǎri de
conducere, cardiomegalie, pericardita
- Pulmonare = se caracterizeazǎ prin fibroza progresivǎ a plǎmȃnilor, și apar,
ȋn medie, la aproximativ 20 de ani de la debutul bolii. Pacienții prezintǎ
tuse, dispnee și uneori hemoptizii.
- Neurologice = complicațiile neurologice ale SA pot fi cauzate de fracturi,
compresiuni sau inflamații. Accidentele sau traumatismele minore pot

14
provoca fracturi, cele mai frecvente segmente afectate fiind C5-C6 sau C6-
C7.
- Renale = insuficiență renală cronică.

Investigații paraclinice:
- Laborator: PCR (proteina C reactivă) și V.S.H. crescute. Pacienții pot avea o anemie
ușoarǎ. HLA B 27 = prezent (95% din cazuri)
- Radiologic: sacroileită bilaterală; sunt prezente și modificǎri inflamatorii, anchiloze la
nivelul apofizelor și osificǎri ale ligamentelor adiacente. La un numǎr mare de pacienți,
acestea duc la o unire completǎ ale vertebrelor, formȃnd ”coloana de bambus”.
Computer tomografia și RM: pot evidenția modificǎrile ȋntr-un stadiu mai precoce decȃt
radiografia simplǎ.
Tratament
Tratament profilactic :
 Sunt recomandate metode de profilaxie secundară, prin evitarea poziţiilor
vicioase, gimnastică respiratorie, evitarea staticii prelungite şi mersul pe teren
accidentat.
Tratament igieno-dietetic :
 Caracterul cronic al bolii, modificările degenerative articulare şi atrofiile
musculare, anemia etc., sunt elemente clinice care orientează regimul alimentar al
spondilartriticului. Este necesar un aport caloric suficient, dar cu o proporţie
crescută de proteine animale, în scopul diminuării tulburărilor distrofice şi
anemiei. De asemenea, regimul va include suplimentari de vitamine, în special
vitamina C dar şi a vitaminelor din grupul B, şi a vitaminelor A şi D. Prezenţa
anemiei impune, în plus, o alimentaţie bogată în fier. Mai este recomandat un
regim alimentar moderat hiposodat și un regim de protecţie a mucoasei gastrice,
cu evitarea alcoolului, condimentelor, supelor de carne, dulciurilor concentrate
etc. (deci a tuturor alimentelor care cresc secreţia gastrică) precum şi
administrarea preventivă a laptelui şi derivaților nefermentaţi. Se indică, de
asemenea aplicarea unui sistem de mese mici, repetate cel puţin în perioada
administrării unor medicamente ca antiinflamatoarele nesteroidiene.
Tratament medicamentos :
 AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) au fost primele şi pentru mult timp
singurele medicamente folosite în tratamentul pacieţilor cu spondilită.
Administrate pe termen scurt ameliorează durerea lombară, articulară şi
funcţionalitatea. Cele mai utilizate AINS sunt indometacinul, naproxenul,
ibuprofenul, diclofenacul, meloxicamul, iar dintre coxibi-celecoxibul (celebrex) şi
etoricoxib (arcoxia). În alegerea între AINS se va ţine cont de factori individuali
ai pacientului (afecţiuni gastrointestinale, astm, afecţiuni hepatice, insuficienţa
renală, boli cardiovasculare).

15
 Analgezicele de tipul paracetamolului pot fi luate în considerare pentru
ameliorarea simptomatologiei la pacienţi la care AINS sunt contraindicate/prost
tolerate/ineficiente.
 Corticoterapia – administrarea sub forma injectărilor intra sau periarticulară în
articulaţiile sacroiliace sau periferice. Pulsterapia cu metilprednisolon poate fi
utilă în cazurile severe, refractare .
 DMARDs (medicamente ce modifică evoluţia bolilor reumatice) -. folosite în
poliartrita reumatoidă, puține şi-au dovedit cu adevărat eficacitatea în tratamentul
spondilitei anchilozante .
- Sulfasalazina. Este cel mai folosit DMARDs, cu nivel de indicaţie în
tratamentul formei periferice. Nu influenţează evoluţia formelor axiale.

- Metotrexatul. Studiile nu au arătat un beneficiu semnificativ la pacienţii


trataţi cu metotrexat ± AINS faţă de grupul control. Poate fi considerat o a
doua opţiune, după sulfasalazină, pentru afectarea periferica din spondilite.
Se pot folosi doze de 7,5-25 mg/săptămână, oral sau injectabil.

Tratamentul biologic: Enbrel, Humira, Remicade, etc.


Tratament chirurgical : osteotomii vertebrale, proteze de șold, etc.
Kinetoterapia: Kinetoterapia deţine un rol esenţial, obiectivele ei fiind:
- Evitarea/limitarea deformărilor coloanei şi a şoldurilor;
- Evitarea/limitarea extinderii redorilor şi anchilozelor;
- Menţinerea unei ventilaţii toracice bune, fapt ce asigură volumele pumonare
mobilizabile în condiţii optime.
Pentru menţinerea curburilor fiziologice şi corectarea atitudinilor, se indică:
a) Poziţii corecte, adoptate pe parcursul activităţilor zilnice
b) Posturi corective
c) Exerciţii corective şi de conştientizare posturală
Masoterapia:
Prin masaj terapeutic se defineşte un grupaj de manevre care mobilizează ţesuturile moi
(tegumente, muşchi, fascii), care se aplică la suprafaţa organismului şi are scopul de a
diminua durerea şi contractura, de a favoiza circulaţia, de a crea o stare de relaxare fizică
şi psihică. Contraindicaţii: boli dermatologice, infecţii tegumentare, tromboflebite,
embolism, fragilitate vasculară, fracturi, varice foarte exprimate, sarcina.
Electroterapia:
Curentul galvanic
Curenți diadinamici
Curenți interferențiali
Terapia ocupaţională: În cadrul terapiei ocupaţionale, intră atât activităţile profesionale,
cât şi sportul. În ceea ce priveşte activităţile lucrative, SA poate beneficia mult de muncă
fizică cea mai diversă, cu excepţia acelor munci care încarcă coloana sau se desfăşoară în
condiţii de mediu reumatogene (frig umed, curenţi de aer rece).

16
Plan de îngrijire
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
P1: durere
E1: proces inflamator articular, interesând articulațiile sacro-iliace și coloana vertebrală,
în special segmental dorso-lombar
S/s1: redoare matinală, sensibilitate osoasă, anxietate, postură inadecvată, facies crispat,
dureri la nivelul articulației șoldului bilateral, dureri la nivelul coloanei vertebrale dorso-
lombo-sacrale
O1: calmarea durerii pacientului, în cel mai scurt timp posibil

P2: anxietate
E2: modificarea schemei corporale
S/s2: agitaţie, nelinişte, jenă, nesiguranță
O2: diminuarea anxietăţii pacientului și echilibrare fizico-psihică a acestuia;

P3: risc de complicaţii şi infecţii asociate asistentei medicale (IAAM)


E3: proces inflamator la nivelul articulațiilor sacro-iliace și periferice, mediul spitalicesc
S/s3: posibile complicații ale bolii (complicații respiratorii, circulatorii, fracturarea
coloanei, anchiloză), posibil risc de a contacta IAAM în perioada spitalizării
O3: prevenirea riscului de complicații patologice şi IAAM în perioada spitalizării
Intervenţii proprii:
- am monitorizat funcțiile vitale și am notat valorile în F.O. (TA= 120/70 mmHg, P=
102b/min., R=20r/min., T=37,5°C)
- am creat condiții adecvate de microclimat (salon aerisit, lenjerie curată, igienă strictă),
- am ajutat pacientul să se mobilizeze, iar în perioada dureroasă l-am deservit la pat cu
cele necesare,
- am asigurat o poziție confortabilă pacientului,
- am asigurat pacientul de profesionalismul și complianța personalului medical, creându-i
un mediu de siguranță psihică
…………………………………………………………………………………….
NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
P: altrarea funcțiilor respiratorii și circulatorii
E: durere, proces inflamator la nivelul coloanei vertebrale
S/s: bradipnee (R=14r/min), extremități reci
O: pacientul să prezinte frecvență respiratorie și circulație în parametri normali
Intervenţii proprii:
- am aerisit salonul de trei ori pe zi câte 10 – 15 minute și am umidificat aerul
- am învăţat pacientul să efectueze exerciţii respiratorii,
- am asigurat pacientului o poziție care să-i favorizeze respirația,
- am monitorizat funcțiile vitale și am notat valorile în F.O. (TA= 120/70 mmHg, P=
102b/min., R=20r/min.)

17
- am examinat culoarea tegumentelor, mucoaselor și mişcările toracale
- am supravegheat strict starea şi evoluţia pacientului
……………………………………………………………………………………
NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
P: impotență funcțională
E: dureri la nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare, redoare matinală
S/s:, limitarea mobilității coloanei vertebrale în toate planurile
O: pacientul să se mobilizeze corespunzător și să aibă o postură adecvată, în limta
toleranței individuale
Intervenţii proprii:
- educ pacientul cu privire la poziţiile pe care trebuie să le adopte pentru a-și crea un
mediu pozițional confortabil
- investighez capacitatea de mobilizarea a pacientului și aplic tehnici de gimnastică
pentru a-i favoriza mobilitatea,
- am efectuat cu pacientul mișcări pasive și active pentru corectarea posturii,
- îi explic pacientului necesitatea urmării ședințelor de fizioterapie pentru a nu se agrava
boala,
- am ajutat şi am deservit pacientul în satisfacerea nevoilor la care era dependent
…………………………………………………………………………………………………..
NEVOIA DE A DORMI ȘI A SE ODIHNI
P: insomnie
E: durere la nivelul articulațiilor sacro-iliace și lombare
S/s: somn insuficient cantitativ și calitativ, stare de veghe, oboseală, cearcăne
O: pacientul să beneficieze de somn corespunzator cantitativ și calitativ
Intervenții proprii:
- am asigurat un climat calm şi de securitate
- am sfătuit pacientul să-și găsească o poziție confortabilă pentru somn în care să respire
bine
- am învățat pacientul tehnici de relaxare respiratorie
……………………………………………………………………
NEVOIA DE A SE HIDRATA ŞI ALIMENTA
P: regim alimentar recomandat
E: dezechilibru nutrițional, disfuncționalitate la nivelul tractului digestiv
S/s: carență de Fe, inapetență, dificultate în respectarea regimului impus
O: pacientul să respecte regimul impus de medic și să-si echilibreze valorile Fe în
organism
Intervenţii proprii:
- am identificat obiceiurile alimentare ale pacientului, precum și obiceiurile vicioase
(cafea, țigări)
- am explicat pacientului importanța regimului alimentar în menținerea unui echilibru
între nevoile organismului și controlul evoluției bolii,

18
- am informat pacientul despre alimentația permisă (redusă în calorii, bogată în fier,
calciu și proteine)
NEVOIA DE A-ŞI PĂSTRA TEGUMENTELE ȘI MUCOASELE CURATE ŞI INTEGRE
P: alterarea integrității tegumentelor și mucoaselor
E: valori scăzute ale Fe, anemie
S/s: tegumente palide
O: pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate şi integre
Intervenţii proprii:
- ajut pacientul în efectuarea toaletei corporale,
- asigur lenjerie de corp curată și uscată,
- aplic tehnici de masaj la nivelul extremităților, asigurând o îmbunătățire a circulației
periferice și revenirea tegumentelor la culoarea normală …………………………………
NEVOIA DE A-ȘI MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE
P: subfebrilitate
E: proces inflamator articular
S/s: T0=37,5 grade C, extremități reci
O: pacientul să-si mențină temperatura corporală în limite normale
Intervenții proprii:
- am asigurat repaosul la pat în perioada subfebrilă;
- am aerisit încaperea dimineața și seara;
- am măsurat zilnic temperatura și am notat valorile obținute în foaia de observație;
- am asigurat un climat corespunzător prin: aerisirea salonului, temperatură
corespunzătoare de 18 – 20 grade C, umiditate corespunzătoare …………………………
NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI A SE DEZBRĂCA
P: lipsa autonomiei în procesul de îmbrăcare/dezbrăcare
E: durere, limitarea mișcărilor
S/s: pacientul manifestă dependență în procesul de îmbrăcare/dezbrăcare
O: Pacientul se va îmbrăca/dezbrăca singur, în limita toleranței individuale
Intervenții proprii:
- am ajutat pacientul să se îmbrace/dezbrace
- am procurat (de la aparținători) haine uşor de îmbrăcat/dezbrăcat
- i-am facilitat o poziție comodă pentru a putea face mișcările necesare procesului de
îmbrăcare/dezbrăcare………………………………………………………………………
NEVOIA DE A COMUNICA
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: anxietate, modificarea schemei corporale
S/s: izolare, tristețe, irascibilitate, necooperare,
O: Pacientul să comunice eficient la nivel afectiv
Intervenții proprii:
- identific cauzele stării de disconfort și irascibilitate ale pacientului și îl ajut să-şi
exprime sentimentele, temerile, incertitudinile, prin conversație la nivel afectiv.
- asigur pacientul de competența și complianța echipei medicale

19
- asigur vizita familiei, respectând orarul de vizite și echipamentul de protecție
………………
NEVOIA DE A ÎNVĂŢA
P: deficit de cunoştinţe privind prgnosticul și evoluția bolii
E: lipsa informațiilor, stare de nesiguranță
S/s: pacientul manifestă interes asupra stării sale, solicitând informaţii despre evoluția și
prognosticul bolii și despre posibilele complicații ale acesteia.
O: pacientul să fie informat cu privire la evoluția bolii sale, despre posibilele complicații
și despre profilaxia și tratamentul igieno-dietetic și recuperator
Intervenţii proprii:
- am întreprins discuţii cu pacientul și am identificat ceea ce trebuie să înveţe privind
boala și tratamentul profilactic, igieno-dietetic și medicamentos al acesteia, explicându-i
eventualele nelămuriri
- am informat pacientul despre importanța administrării tratamentului medicamentos și
igieno-dietetic prescris de medic
- am explicat pacientului importanța evitării factorilor favorizanți și determinanți ai bolii
(frig, umezeală, efort fizic prelungit, obiceiuri vicioase, etc)
- am explicat pacientului necesitatea și importanța controalelor periodice la medicul
specialist și de familie (dispensarizării)
- verific dacă pacientul și-a însușit informațiile cerute.

GONARTROZA
Definiție: Gonartroza reprezintă procesul degenerativ de la nivelul cartilajului
genunchiului manifestată prin durere și scăderea mobilității la deplasare, fiind totodată
cea mai frecventă artroză și cea mai des întâlnită afecțiune a genunchiului. În cursul
episoadelor de durere se poate remarca și o mărire de volum a genunchiului bolnav
datorită coexistenței unui proces inflamator la nivelul membranei sinoviale, alături de cel
degenerativ, care interesează cartilajul articular și extremitățile osoase. Inflamația
sinovialei se traduce prin hipersecreția de lichid sinovial, care contribuie la mărirea de
volum a genunchiului.
Etiologie = gonartroza are o etiologie complexă, cauzele de apariție fiind multiple. Unii
medici afirmă că gonartroza ar fi rezultatul unui dezechilibru funcțional între rezistența
componentelor articulare statice și componentele articulare dinamice la care este supus
genunchiul.
Simptomatologie: Debutul este de obicei insidios, manifestat prin dureri ce se
accentuează progresiv, ajungând în decurs de câțiva ani să devină permanente sau să
aducă bolnavul într-o stare de invaliditate. În 4% din cazuri debutul este brutal manifestat
printr-o hidartroză sau un blocaj articular.
Evoluția gonartrozei în general se îndreaptă spre ameliorare, ajungând doar rareori la
forme grave, infirmizante și dureroase.

20
Metode de identificare a gonartrozei
Prin examene de laborator:
- VSH-ul poate fi normal sau discret crescut, hemograma, poate da o valoare normală
Prin examene de specialitate:
- Examen radiografic față și de profil = arată gradul modificărilor artrozice.
- Artroscopia
Tratament
Tratamentul încearcă să cuprindă toate aspectele și are două scopuri:
- Reducerea durerii și jenei funcționale.
- Împiedicarea și oprirea evoluției leziunilor biochimice și histopatologice.
Tratamentul igieno-dietetic
Pacientul va evita surmenajul fizic, mersul prelungit, mai ales pe teren accidentat sau pe
scări. Un factor important reprezintă și combaterea obezității prin regim hipocaloric,
hipoglucidic, hiposodat.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos constă în administrarea de AINS, iar în timpul episoadelor
inflamatoare se utilizează un derivat cortizonic. Se asociază cu infiltrații locale
Tratament recuperator: kinetoterapie, fizioterapie.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este aplicat rareori fiind caracterizat de osteotomii de varizare
sau aplicarea unei proteze totale de genunchi.
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
P: dificultate în a se deplasa și a menține o postură corectă/alterarea mobilității.
E: durere, proces degenerativ articular .
S: durere la nivelul genunchilor bilateral cu iradiere în gambe bilateral, impotență
funcțională la mobilizare.
O: Pacienta să se deplaseze inițial cu ajutor pentru a evita căderile și ulterior singură.
Intervenţii cu rol propriu:
- Pregătesc psihic pacienta în vederea oricărei tehnici de îngrijire.
- Port discuții cu pacienta încercând să-i redau încrederea în forțele proprii.
- Stabilesc un program de exerciții în colaborare cu pacienta și în funcție de capacitatea
fizică a acesteia am început cu mișcări pasive și apoi active, care au avut drept scop
creșterea tonusului muscular.
- Măsor T.A, puls - înainte și după efectuarea exercițiilor fizice.
- Însoțesc pacienta în toate deplasările sale ulterioare.
- Asigur în salon un mediu de siguranță astfel încât pacienta să nu prezinte risc de
accidente asupra sa ori asupra celorlalte persoane din jurul său.
……………………………

21
Nevoia de a evita pericolele.
P 1: durere.
E: proces degenerativ articular.
S: facies crispat, durere la nivelul genunchilor bilateral cu iradiere în gambe, impotență
funcțională la mobilizare.
O: Pacienta să prezinte ameliorarea durerii.
P 2: risc de complicații și IAAM.
E: proces degenerativ articular.
S: posibile complicații ( redoare până la blocarea mișcărilor din articulația genunchilor,
căderi accidentale) și IAAM.
O: Pacienta să nu dezvolte complicații și IAAM pe timpul spitalizării.
Intervenţii cu rol propriu:
- Asigur condiții de mediu adecvate pentru a evita pericolele prin accidentare.
- Așez pacienta într-o poziție antalgică, semișezândă cu picioarele sprijinite.
- Supraveghez adaptarea pacientei la noul mediu spitalicesc.
- Ajut pacienta să-și schimbe poziția în pat la fiecare două ore și efectuez masajul
zonelor predispuse la durere.
Nevoia de a dormi și a se odihni.
P: dificultate în a se odihni și dormi/insomnie
E: dureri articulare difuze, ……….. anxietate.
S: agitație, oboseală, somn insuficient.
O: Pacienta să aibă un somn corespunzător cantitativ și calitativ.
Nevoia de a se alimenta și hidrata.
P: regim alimentar recomandat
E: administrare de AINS, greutate peste medie…..
S: necesită regim alimentar hiposodat, hipolipidic, hipocaloric….
O: Pacienta să se alimenteze corespunzător prin acceptarea regimului.
Nevoia de a-și păstra tegumentele curate și integre.
P: dificultate în a-și păstra igiena.
E: impotență funcțională, dureri articulare.
S: carențe de igienă, necesită ajutor în îngrijire.
O: Pacienta să prezinte o igienă corespunzătoare.
Intervenţii cu rol propriu:
- Explic pacientei necesitatea respectării normelor de igienă.
- Ajut pacienta în funcție de starea sa în efectuarea toaletei pe regiuni în condiții de
liniște și confort.
- Asigur lenjerie de corp și de pat curate și uscate…………..
Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca.
P: dificultate în a se îmbrăca și dezbrăca/deficit de autoîngrijire
E: diminuarea mobilității, durere…………..

22
S: limitarea mișcărilor, necesită ajutor.
O: Pacienta să se poată îmbrăca și dezbrăca singură.
Intervenţii cu rol propriu:
- Ajut pacienta să se îmbrace ori de câte ori este nevoie.
- Asigur îmbrăcăminte lejeră pentru un schimb fără dificultate al hainelor de către
pacientă.
- Ascult cu atenție problemele și îi răspund prompt la cerințele ridicate de aceasta.
Nevoia de a comunica.
P: alterarea mobilității
E: anxietate, mediu spitalicesc, evoluția bolii.
S: dificultate de exprimare, teamă, plânge.
O: Pacienta să comunice cu familia și personalul medical.
Intervenţii cu rol propriu:
- Liniștesc pacienta cu privire la starea sa.
- Evaluez capacitatea de concentrare asupra întrebărilor.
- Port discuții cu pacienta folosind cuvinte scurte și ușor de pronunțat.
Nevoia de a învăța.
P: cunoștințe insuficiente despre boală, tratament.
E: lipsa mijloacelor de informare.
S: pacienta solicită informații.
O: Pacienta să acumuleze noi cunoștințe.
Intervenţii cu rol propriu:
- Evaluez nivelul de cunoștințe al pacientei în legătură cu afecțiunea pe care o prezintă.
- Stimulez dorința de învățare a pacientei, oferindu-i informații în legătură cu evoluția
bolii, tratamentul și prevenirea recidivelor.
- Explic noțiuni simple la nivelul de înțelegere al pacientei.
- Evaluez cunoștințele pacientei purtând discuții pe tema bolii sale.
- Aduc la cunoștință pacientei înainte de externare datele viitoarelor controale medicale
în spital sau dispensar.
……………………………………………………………………………………………

23