ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR ÎN

ROMÂNIA

1
Cuprins
1. Noțiunea de control financiar..............................................................................3
1. Organizarea controlului financiar.......................................................................5
2.1 Controlul financiar preventiv...........................................................................5
2.1.1 Controlul financiar preventiv propriu (intern)..............................................7
2.1.2 Controlul financiar preventiv delegat (extern) (Corpul Controlorilor
Delegaţi)....................................................................................................................8
2.2 Control financiar ulterior...............................................................................10
2.2.1 Control specializat - Curtea de Conturi......................................................10
2.2.2 Control specializat – Direcția Generală Antifraudă Fiscală.......................11
2.2.3 Control specializat – Inspecțiile Fiscale din cadrul Agenției Naționale de
Administrare Fiscală și din Autoritățile Publice Locale..........................................13
3. Bibliografie.......................................................................................................14

2
 1. Noțiunea de control financiar
Controlul financiar este o concretizare practică a funcţiei de control a finanţelor,
el exercitându-se doar acolo unde se manifestă relaţii, procese şi raporturi
financiare, deci procese ale reproducţiei sociale din care rezultă şi se mobilizează
resursele financiare. Controlul financiar constituie o manifestare a funcţiei de
control a finanţelor publice. Această din urmă funcţie se referă la modul de
constituire a fondurilor în economie, la repartizarea acestora pe beneficiari şi la
eficienţa (eficacitatea) cu care unităţile economice cu capital de stat şi instituţiile
publice utilizează resursele de care dispun, indiferent dacă acestea sunt proprii sau
împrumutate. Funcţia de control a finanţelor constă în folosirea raporturilor
financiare ca mijloc de exercitare a unui control în formă bănească
asupra ansamblului de procese ale reproducţiei sociale. Ea vizează
procesele şi fenomenele cu conţinut financiar, caracteristice formării şi
repartizării de fonduri financiare constituite la nivelul diferitelor structuri
organizatorice din economie (firme, instituţii publice locale, stat, ş.a.), din care
rezultă şi se mobilizează, sau către care sunt dirijate spre utilizare resursele
financiare. Controlul financiar nu se poate exercita acolo unde nu se manifestă
relaţii, procese şi raporturi financiare.
Controlul financiar reprezintă, prin rezultatele sale, una din cele mai importante
surse de informaţii necesare desfăşurării, în condiţii de eficienţă, a acţiunii de
management general al cărei principal scop este stabilirea deciziilor optime ce
urmează a fi utilizate ca pârghii ale statului sau ale conducătorului de activităţi
economice în realizarea obiectivelor din programele propuse.
Controlul este o necesitate obiectivă şi subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc
de perfecţionare a activităţii executive, inclusiv a managementului. Pe această
linie, controlul are ca direcţii esenţiale:
organizarea mai bună a muncii;
întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea activităţii
economice;
gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă, materiale şi financiare;
descoperirea operaţiunilor nereale, neeconomicoase şi nelegale;

3
 preîntâmpinarea apariţiei deficienţelor, neregulilor şi pagubelor;
evaluarea eficienţei rezultatelor obţinute;
remedierea abaterilor constatate şi perfecţionarea activităţii viitoare.
Exercitată în condiţii de eficienţă, activitatea de control financiar are ca principal
efect furnizarea tuturor elementelor necesare fundamentării unor decizii optime ce
urmează a fi utilizate ca pârghii ale statului sau ale conducătorului de activităţi
economice la realizarea obiectivelor din programele propuse.
Dintre funcţiile specifice controlului financiar putem menţiona următoarele:1
 Funcţia preventivă si de perfecţionare-care constă în preîntâmpinarea
producerii deficienţelor sau pagubelor în desfăşurarea activităţii economico-
financiare. Prin prevenirea fenomenelor care necesită corecţii se asigură
perfecţionarea organizării şi conducerii activităţii economice, controlul
orientând munca spre obiective majore care să înlăture risipa de efort uman şi
material pentru asigurarea eficienţei economice si sociale.
 Funcţia de constatare şi de corectare-în cazul apariţiei unor nereguli. Astfel,
controlul urmăreşte modalitatea de realizare a echilibrului financiar între
venituri şi cheltuieli şi, îndeplinirea deciziilor referitoare la activitatea firmei
pentru respectarea intereselor acesteia.
 Funcţia de cunoaştere si evaluare a situaţiei la un moment dat, a rezultatelor
obţinute intr-o perioadă de timp, a desfăşurării activităţii în condiţii de legalitate
si eficienţă. Funcţia de cunoaştere presupune o analiză atentă în vederea
depistării tuturor neregulilor dintr-o activitate. Ea se completează cu funcţia de
evaluare, care stabileşte si individualizează după caz consecinţele gestionării
unei activităţi.
 Funcţia educativă si stimulativă a participanţilor la realizarea procesului de
management. Prin realizarea celorlalte funcţii ale sale, controlul capătă si un
aspect educaţional pentru perioadele viitoare, pe baza rezultatelor obţinute şi a
valorificării acestora. De fapt, controlul stimulează agenţii economici pentru
depăşirea situaţiilor dificile şi obţinerea unor rezultate mai bune în viitor.

1
M.Boulescu,M.Ghita, ”Control Financiar”,Editura Eficient, Bucuresti 1997,pg.25

4
 1. Organizarea controlului financiar
În România, controlul financiar se execută, în principiu, de către organe
specializate în astfel de activităţi, dar şi de către structuri interne ale organizaţiilor
pentru care există obligativitatea legală de a organiza şi desfăşura activităţi
specifice de control financiar.
A. Controlul financiar preventiv:
1. controlul financiar preventiv propriu (intern);
2. controlul financiar preventiv delegat (extern) (Corpul Controlorilor
Delegaţi).
B. Controlul financiar ulterior:
1. control ierarhic;
2. control specializat exercitat de:
a) Curtea de Conturi;
b) Structuri cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Finanţelor Publice:
 controlul financiar al statului (Direcţia Generală Antifraudă Fiscală);
 controlul fiscal (Inspecţiile fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi din cadrul autorităţilor publice locale).2

2.1Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv este forma controlului financiar care se exercită
înainte de efectuarea operaţiunii sau activităţii supuse verificării, sau înainte ca un
document să fie lansat în procesul economic. Controlul preventiv verifică, în
primul rând, concordanţa între acţiunile supuse acestei forme de control şi
legislaţia în vigoare şi, în limita posibilităţilor, eficienţa şi oportunitatea
acestora,având ca scop esenţial prevenirea, sub orice formă, a irosirii resurselor
financiare. Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care au
fost consemnate operaţiuni patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice,
prin aprobarea lor de către titularul de drept al competenţei sau de către titularul
unei competenţe delegate în condiţiile legii.3 Controlul financiar preventiv are
2
Notele de curs dr. Cristina Oneț, Control Financiar, Universiatea Lucian Blaga
3
I. Bostan,P.Radu „Control financiar si auditul intern la instituţiile publice” Edit.Sedcom Libris,Iasi,2003,pg.55

5
drept scop identificarea proiectelor de operaţiuni care nu respectă condiţiile de
legalitate şi regularitate sau, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia
creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia
patrimoniul public sau fondurile publice4.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operaţiunilor care
fac obiectul acestuia din punct de vedere al :
a) respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare la
data efectuării operaţiunilor (control de legalitate);
b) îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale şi
metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte
operaţiunile supuse controlului (control de regularitate);
c) încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare sau de angajament,
după caz (control bugetar).
Organizarea controlului financiar preventiv propriu se realizează de
conducătorii entităţilor publice care au obligaţia să emită un ordin sau o decizie de
organizare a controlului financiar preventiv propriu şi să stabilească proiecte de
operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele justificative şi
circuitul acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni care vizează,
în principal:
angajamente legale şi credite bugetare sau credite de angajament, după caz;
deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei
bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
ordonanţarea cheltuielilor;
efectuarea de încasări în numerar;
constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii titlurilor
de încasare;

4
M.Boulescu – „O nouă reglementare privind exercitarea controlului financiar preventiv la entităţile publice”.
Revista „Control financiar” nr.6/2003, pg.10-11

6
 reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, reprezentând
contribuţia viitoare a României la acest organism;
recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite;
vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul
privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale5;

2.1.1 Controlul financiar preventiv propriu (intern)

Controlul financiar preventiv propriu se defineşte ca fiind activitatea prin care se
stabilesc legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor
publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora. Entităţile publice
au obligaţia de a organiza controlul financiar preventiv propriu şi evidenţa
angajamentelor în cadrul compartimentului contabil. Organizarea controlului
financiar preventiv propriu se realizează de conducătorii instituţiilor publice.
Aceştia au obligaţia să emită un ordin sau o decizie de organizare a controlului
financiar preventiv propriu şi să stabilească proiecte de operaţiuni supuse
controlului financiar preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora, cu
respectarea dispoziţiilor legale
Principalul obiectiv al controlului financiar preventiv constă în stabilirea
legalităţii, regularităţii şi încadrării în limitele aprobate, pentru următoarele
categorii de operaţiuni:
 angajamente bugetare;
 deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
 modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare
a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
 ordonanţarea cheltuielilor;
 efectuarea de încasări în numerar;
 constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii titlurilor de
5
Art. 6 din OUG 119 din 1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată cu
modificările și completările ulterioare

7
 încasare;
 reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
 recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite;
 vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat
al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
 concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale.
Sfera de acţiune a controlului financiar preventiv se stabileşte de catre fiecare
conducător al instituţiei publice, ordonator de credite, în funcţie de specificul
acesteia şi este formată din ansamblul activităţilor şi al documentelor derulate într-
o anumită perioadă fixă, de obicei de un an6.

2.1.2 Controlul financiar preventiv delegat (extern) (Corpul Controlorilor

Delegaţi)
Conform legislaţiei în domeniu controlul financiar preventiv delegat se exercită de
Ministerul Finanţelor Publice prin controlori delegați. Ministrul finanţelor publice
numeşte, pentru fiecare instituţie publică în care se exercită funcţia de ordonator
principal de credite al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau al
bugetului oricărui fond special, unul sau mai mulţi controlori delegaţi, în funcţie de
volumul şi de complexitatea activităţii instituţiei publice respective. De asemenea,
ministrul finanţelor publice numeşte unul sau mai mulţi controlori delegaţi pentru
operaţiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului, pentru operaţiuni privind
datoria publică şi pentru alte operaţiuni specifice Ministerului Finanţelor Publice.
Numirea controlorilor delegaţi se face prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Controlorii delegaţi exercită viza de control financiar preventiv delegat asupra
proiectelor de operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv
propriu al instituţiei publice. Controlorii delegaţi îşi desfăşoară activitatea la sediul
instituţiilor publice la care au fost numiţi. Instituţiile publice prevăzute la alin. (2)
asigură controlorului/controlorilor delegat/delegaţi spaţiul de lucru şi dotarea
necesară, precum şi cooperarea personalului propriu, îndeosebi a personalului
desemnat să exercite controlul financiar preventiv propriu, pentru îndeplinirea în
bune condiţii a atribuţiilor de control financiar preventiv delegat. 7 Controlul
financiar preventiv delegat se efectuează în termenul cel mai scurt, permis de
6
Notele de curs dr. Gheorghe Moroșan, Control Financiaar, Universitatea Ştefan cel Mare Suceava, pag. 27

8
durata efectivă a verificărilor necesare, astfel încât să nu afecteze desfăşurarea în
bune condiţii şi în termen a operaţiunii al cărei proiect se supune controlului
financiar preventiv delegat8.
Corpul controlorilor delegaţi se organizează ca un compartiment distinct în
structura Ministerului Finanţelor Publice, la nivel central şi teritorial, şi cuprinde
ansamblul controlorilor delegaţi.
Corpul controlorilor delegaţi asigură, în principal:
aplicarea şi dezvoltarea principiilor şi practicilor avansate de bună conduită
financiară;
colaborarea şi schimburile profesionale între controlorii delegaţi;
colaborarea şi schimburile profesionale cu alte structuri de profil interne,
externe şi internaţionale.
Corpul controlorilor delegaţi este condus de controlorul financiar şef.
Controlorul financiar şef are 2 adjuncţi ale căror atribuţii se stabilesc prin ordin al
ministrului finanţelor publice, la propunerea controlorului financiar şef.
Controlorul financiar şef şi adjuncţii acestuia sunt numiţi prin hotărâre a
Guvernului pentru un mandat de 6 ani, pe baza propunerii nominale făcute de către
ministrul finanţelor publice în urma intervievării a 6 candidaţi desemnaţi din rândul
controlorilor delegaţi de către Corpul controlorilor delegaţi, în şedinţă plenară, cu
majoritate simplă. La data şedinţei plenare de desemnare a celor 6 candidaţi este
obligatoriu ca numărul controlorilor delegaţi încadraţi efectiv şi efectiv prezenţi la
şedinţă să fie cel puţin jumătate din numărul de posturi de controlor delegat9.
Atribuţiile controlorului delegat sunt, în principal, următoarele:
exercitarea controlului financiar preventiv delegat asupra proiectelor de
operaţiuni ale ordonatorului de credite, în conformitate cu ordinul de numire şi cu
normele metodologice aprobate potrivit prezentei ordonanţe;

7
Art. 12 din OUG 119 din 1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată cu
modificările și completările ulterioare
8
Art. 14, alin. 1 din OUG 119 din 1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv,
republicată cu modificările și completările ulterioare
9
Art. 19 din OUG 119 din 1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată cu
modificările și completările ulterioare

9
 supravegherea organizării, ţinerii, actualizării şi raportării evidenţei
angajamentelor;
prezentarea de rapoarte lunare controlorului financiar şef cu privire la
situaţia curentă a angajamentelor efectuate, vizele acordate şi situaţiile intenţiilor şi
refuzurilor de viză, formularea de avize cu caracter consultativ, precum şi aspectele
deosebite ale derulării operaţiunilor financiare;
formularea de avize cu caracter consultativ, la solicitarea ordonatorului de
credite pe lângă care este numit sau la cererea ministrului finanţelor publice,
precum şi din iniţiativă proprie, în privinţa conformităţii, economicităţii,
eficacităţii sau eficienţei unor operaţiuni ori proiecte de acte normative;
monitorizarea şi îndrumarea metodologică a controlului financiar preventiv
propriu;
elaborarea de propuneri şi proiecte privind perfecţionarea controlului
financiar preventiv;
participarea la activităţile Corpului controlorilor delegaţi10;

2.2 Control financiar ulterior

2.2.1 Control specializat - Curtea de Conturi

Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de
administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului
public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de
Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate. Curtea de Conturi
prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului
public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.
La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează
modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate11.
În structura Curţii de Conturi se cuprind departamentele, camerele de conturi
judeţene şi a municipiului Bucureşti şi un secretariat general. În cadrul Curții de
Conturi sunt organizate şi structuri care funcționează în subordinea directă a
10
Art. 17 din OUG 119 din 1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată cu
modificările și completările ulterioare
11
Art. 140 din Constituția României

10
preşedintelui Curţii de Conturi. Departamentele alcătuiesc structura centrală de
specialitate şi sunt conduse de câte un consilier de conturi, care îndeplineşte şi
funcţia de şef de departament. Conform hotărârii plenului, în cadrul Curţii de
Conturi sunt organizate 12 departamente. În cadrul departamentelor Curţii de
Conturi pot fi organizate direcţii, servicii, birouri şi compartimente de specialitate.
Camerele de conturi judeţene şi ale municipiului Bucureşti alcătuiesc structura
teritorială de specialitate a Curţii de Conturi şi sunt conduse de câte un director şi
un director adjunct. În structura camerelor de conturi judeţene pot funcţiona
servicii şi birouri12.
Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care
nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în
exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi
incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători. Curtea de Conturi se
înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de Parlament, din 3 în 3 ani,
în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii. Revocarea membrilor Curţii de
Conturi se face de către Parlament, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

2.2.2 Control specializat – Direcția Generală Antifraudă Fiscală

Agenția Națională de Administrare Fiscală, se organizează și funcționează
ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu
personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din
bugetul de stat13.Agenția asigură administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor
și a altor venituri bugetare date prin lege în competența sa, aplicarea politicii și
reglementărilor în domeniul vamal și exercitarea atribuțiilor de autoritate vamală,
precum și controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și
combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect evaziunea fiscală și frauda fiscală
și vamală, precum a altor fapte date prin lege în competența sa 14. În cadrul Direcţiei
Generale Antifraudă Fiscală au fost create 8 direcţii regionale antifraudă fiscală, de
asemenea fără personalitate juridică, cu sediile în următoarele oraşe: Suceava,
Constanţa, Alexandria, Târgu Jiu, Deva, Oradea, Sibiu şi Bucureşti15.
12
Art. 6-7 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi a României
13
Art. 1 din HG 520 din 2013 privind regulamentul de organizare și funcționare Agenției Naționale de Administrare
Fiscală
14
Art. 4 din HG 520 din 2013 privind regulamentul de organizare și funcționare Agenției Naționale de Administrare
Fiscală
15
Notele de curs dr. Cristina Oneț, Control Financiar, Universiatea Lucian Blaga

11
Agenția îndeplinește următoarele funcții16:
 de strategie și management;
 de gestiune a contribuabililor și a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a
celorlalte venituri bugetare date în competența sa, conform legii;
 de inspecție fiscală și de verificare fiscală;
 de colectare a veniturilor statului;
 de asigurare de servicii pentru contribuabili;
 de control operativ și inopinat
 de prevenire și combatere a evaziunii fiscale și a fraudei fiscale și vamale
 de suport tehnic de specialitate acordat procurorului în efectuarea urmăririi
penale;
 de supraveghere vamală și fiscală;
 de control vamal;
 de coordonare, îndrumare și control al aplicării reglementărilor legale în
domeniul de activitate, precum și al funcționării structurilor care își
desfășoară activitatea în subordinea sa;
 de suport, respectiv de management al resurselor umane, financiare și
materiale, de reprezentare juridică, de audit public intern, precum și de
comunicare internă și externă
 de cooperare internațională.

2.2.3 Control specializat – Inspecțiile Fiscale din cadrul Agenției Naționale de

Administrare Fiscală și din Autoritățile Publice Locale
Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii
declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către
contribuabili, a respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea

16
Art. 6 din HG 520 din 2013 privind regulamentul de organizare și funcționare Agenției Naționale de Administrare
Fiscală

12
sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor
de plată şi a accesoriilor aferente acestora.
Principalele momente ale activităţii de inspecţie fiscală sunt:
- constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor ce rezultă din
activitatea contribuabilului supus inspecţiei privind legalitatea şi conformitatea
declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în
vederea aplicării corecte şi în termen a prevederilor legii fiscale;
- analizarea şi evaluarea diferitelor informaţii fiscale, în vedere comparării cu
declaraţiile fiscale ale contribuabililor;
- sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri
pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederii legislaţiei fiscale.
Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor
de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de
lege17.

17
Notele de curs dr. Gheorghe Moroșan, Control Financiaar, Universitatea Ştefan cel Mare Suceava, pag. 159

13
3. Bibliografie
 Notele de curs dr. Cristina Oneț, Control Financiar, Universiatea Lucian
Blaga
 Notele de curs dr. Gheorghe Moroșan, Control Financiaar, Universitatea
Ştefan cel Mare Suceava
 HG 520 din 2013 privind regulamentul de organizare și funcționare Agenției
Naționale de Administrare Fiscală
 Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi a României
 OUG 119 din 1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar
preventiv, republicată cu modificările și completările ulterioare
 Constituția României

14