Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Intrând în București în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm
de către masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821,
conducerea țării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezența lui Alexandru
Ipsilanti la București în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acțiunea lui
fusese dezavuată, ca și a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situație
dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, așa cum
promisese inițial, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de
război.
Pe 21 martie 1821, Tudor Vladimirescu intra în Bucureşti, ţinând în mână o pâine
mare, semn al păcii şi belşugului. Până pe 23 martie, a continuat tratativele cu
boierii, finalizate cu două documente. În primul rând, mitropolitul ţării, episcopii
de Argeş şi Buzău, împreună cu alţi 53 de dregători, îi dau lui Tudor o „carte de
adeverire”, în care afirmă că: „pornirea dumnealui slugerului Teodor
Vladimirescu nu este rea şi vătămătoare, nici în parte fiecăruia, nici
patriei, ci folositoare şi izbăvitoare”.
La rândul său, Tudor dă un „jurământ” scris prin care se angajează să recunoască
ca reprezentant legal al ţării „vremelnica ocârmuire” (practic, boierii rămaşi în
Bucureşti), în care figura centrală era marele vistier Alexandru Filipescu-Vulpe. În
realitate, „vremelnica ocârmuire” reprezenta aparenţa puterii, iar Tudor –
realitatea ei. Sau, cum sugestiv nota cronicarul Dobrescu: „Tudor era
poruncitor ţării”.
Mişcarea lui Tudor Vladimirescu (de fapt, un război, având în vedere strategia şi
regulile militare după care s-a desfăşurat) începuse pe 23 ianuarie 1821 la Padeş,
unde el a citit celebra proclamaţie. Pe 28 februarie, Tudor a părăsit tabăra de la
Ţânţăreni, pornind în marş către Bucureşti. Între timp, cópii ale Prclamaţiei de
la Padeş au fost trimise în toată Oltenia, fapt care a contribuit la o masivă
adeziune a populaţiei la mişcarea iniţiată de el. În zilele de 16 şi 20 martie, înainte
de intrarea sa “oficială” în Capitală, Tudor Vladimirescu a adresat locuitorilor
Bucureştiului, acelaşi mesaj:
„Proclamaţia către bucureşteni” (16 martie 1821)
„Către toţi locuitorii din oraşiul Bucureştilor, parte bisericească şi
mirenească, boierească şi negustorească, şi către tot norodul.
Pricinile care m-au silit a apuca armele, sânt: pierderea privilegiurilor
noastre şi jafurile cele nesuferite care le pătimea fraţii noştri. Mai
naintea intrării mele în Bucureşti, cu cale am socotit să vă vestesc mai
întâi ca din partea norodului uitare de istov celor mai nainte lucrate; şi
să vă chiem pe toţi ca să vă uniţi cu norodul şi să lucraţi cu toţii
dinpreună obşteasca fericire, făr’ de care norocire în parte nu poate fi.
Fraţilor! Câţi n-aţi lăsat să se stingă în inimile dv. sfânta dragoste cea
către patrie, aduceţi-vă aminte că sunteţi părţi ale unui neam; şi că,
câte bunătăţi aveţi, sânt resplătiri din partea neamului către strămoşii
noştrii pentru slujbele ce au făcut. Ca să fim şi noi vrednici acestei
cinstiri ale neamului, datorie netăgăduită avem să uităm patimele cele
dobitoceşti şi vrăjbele care ne-au defăimat atât, încât să nu mai fim
vrednici a ne numi neam. Să ne unim dar cu toţii, mici şi mari, şi ca
nişte fraţi, fii ai unia maici, să lucrăm cu toţii împreună, fieştecare după
destoinicia sa, câştigarea şi naşterea a doua a dreptăţilor noastre.
Vericarele va îndrăzni a face cea mai mică împotrivire în lucrarea
acestei naşteri de al doilea, unul ca acela, fraţilor, să se pedepsească
cumplit ca să cunoască adevăraţii patrioţi şi osârdia celor ce voiesc a
sluji patriei cu dreptate şi făr’de vicleşug, cu cale am găsit a se întări
legătura cea de obşte pentru binele norodului şi prin jurământ, care să
şi trimite ca să-l iscăliţi, adeveraţii fii ai patriei.”
Moartea
Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat
prin trădare de la Golești, la 21 mai Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la
Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu
otomanii împotriva eteriștilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. L-a
avut ca dușman pe redutabilul locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu, decorat la
Paris de Alexandru I pentru merite deosebite în executarea de hărți militare.
Rude
Tudor Vladimirescu a avut un frate (Papa) și o soră (Constandina) ai căror
descendenți trăiesc și în ziua de azi în Oltenia.
Legende
Destinul lui tragic, romanțat desigur, a devenit (în 1962) sursă de inspirație
pentru scenaristul Mihnea Gheorghiu și regizorul Lucian Bratu, care au realizat
un lung metraj artistic cu Emanoil Petruț în rolul titular.