Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ma voi opri asupra unui anumit tip de temperament si anume asupra tipului melancolic.
Datorita trasaturilor temperamentale care-l caracterizeaza si-l influenteaza manifestă dificultăţi
de adaptare socială şi exigenţe ridicate faţă de sine, prezintă sentimente de inferioritate, se
integrează mai greu în grup şi preferă să lucreze singur. Pe de alta parte este serios, are procese
afective bogate, intense şi durabile, sensibilitate mare, ii place sa analizeze pentru a vedea
relatiile logice, convinge prin logica si fapte, renunta din proprie initiativa la interesele sale
(altruist), respectuos (ii trateaza pe ceilalti cu respect si onestitate), sensibil (se intereseaza de
ceilalti). Relaţia de ataşament construită în primii ani de viaţă va constitui baza dezvoltării
emoţionale şi sociale a copilului în anii ce urmează.
Treptat, fiind supus proceselor de socializare,de învăţare cognitivă, verbală, perceptivă, afectivă,
religioasă, morală, copilul – pe măsură ce înaintează în vârstă – îşi combină însuşirile tipologice,
particularităţile sistemului său nervos cu influenţele situaţiilor de viaţă, ale factorilor educaţionali
formali şi informali.Copiii melancolici (interiorizaţi, sensibili, timizi şi visători), în procesele de
adaptare şi integrare în sociogrup, vor dobândi încredere în propriile capacităţi, vor fi activaţi şi
solicitaţi în comunicarea educaţională şi vor fi încurajaţi mai ales de propriile lor succese.
Temperamentul copilului este înnăscut, dar poate fi modelat. Mediul în care el creşte şi educaţia
pe care o primeşte îi vor forma personalitatea. E ca şi cum din acelaşi material se pot croi atât
haine foarte bine cusute cât şi altele care lasă de dorit.Aceasta înseamnă că atitudinea şi
comportamentul adulţilor joacă un rol semnificativ în dezvoltarea copiilor.
Un prim model si anume cel psihanalitic incerca sa explice raportul dintre rnanifestarile
biologice, instinctuale ale personalitatii si cele de natura morala . Cele mai multe dintre
comportamentele noastre sunt initiate si sustinute de motive inconstiente. Anumite ganduri,
sentimente si motive se afla in inconstient din ratiuni bine justificate, iar patrunderea lor in
constient nu ar face altceva decat sa ne produca disconfort si suparare. Spre exemplu, reamintirea
unor evenimente dureroase din trecutul personal, recunoasterea sentimentelor de ostilitate si
invidie, ar putea conduce la un real disconfort pentru cei mai multi dintre noi. Pentru a evita
asemenea experiente neplacute psihicul nostru cauta sa blocheze patrunderea lor in constient. Pe
de alta parte, insa, toate aceste continuturi ale inconstientului se pot releva prin conduita
cotidiana, regasindu-le in acte ratate, lapsus, false perceptii, comportamente irationale etc. Ca
atare, in ciuda tuturor eforturilor depuse de catre constient pentru a le pastra ascunse,
sentimentele si motivele inconstientului ghideaza disimulat comportamentele noastre.
Pentru modelul cognitivist voi pleca de la ceea ce spunea Epictet:"nu evenimentele sunt cele ce
ne tulbura, ci interpretarea pe care noi o dam acestora". Am putea lua ca exemplu faptul ca la
un moment dat e posibil sa observam aparitia unei umflaturi pe unul din membre. Daca se
interpreteaza umflatura ca fiind eparitia unei boli maligne (ex. cancer), probabil vom deveni de
indata deprimat. Dar, daca consideram ca aceasta eparitie este "un neg inofensiv", ne vom
comporta mult mai diferit, am putea fi chiar indiferenti. In fiecare caz, mediul extern e acelasi;
interpretarea pe care o dam insa realitatii este cea care ne influenteaza comportamentul (cel putin
pana ne hotaram sa testam ipotezele, obtinand opinia unui doctor).
3.
Elevul asupra caruia eu mi-am indreptat atentia este un copil care a fost dat la scoala mai
tarziu (avea déjà impliniti 7 ani cand a intrat in clasa pregatitoare). Cred ca aceast fapt a ajutat la
a avea un start bun deoarece acesti copii tind sa aiba rezultate mai bune, o incredere in sine
sporita si o mai buna abilitate de a socializa cu colegii lor Deasemeni parintii baiatului i-au
cultivat ideea ca incepand cu scoala, acesta are anumite responsabilitati pe care trebuie sa si le
asume. .Faptul ca a fost mereu incurajat ,ca s-a simtit iubit si apreciat pentru ceea ce a realizat
asta l-a ajutat mai bine sa se concentreze pe placerea personala de a face aceste activitati, adica
de a lua note bune.
Consider ca felul in care acesta a fost educat a contribuit foarte mult la parcursul educational al
copilului deoarece parintii au rolul cel mai important in a-l stimula pe copil sa invete! Trebuie ca
aprecierea copiilor pentru notele bune sa fie motivationala pentru ei, sa ii ajute sa isi descopere
propria placere de a invata si sa isi cladeasca propriile experiente interioare cu privire la ceea ce
fac
2. Analizati comportamentul unui elev cu rezultate slabe la invatatura. Caror cauze de natura
aptitudinala credeti ca se datoreaza dificultatile sale de adaptare? Cum ar putea fi el ajutat
sa depaseasca aceste dificultati?
Cauzele pentru care un elev obtine rezultate slabe la invatatura pot fi multiple .M-as opri
asupra unor aspecte si anume asupra dezinteresul fata de randament, datorita neangajarii în
activitate. Se stie ca criteriile după care distingem o aptitudine este efortul cu care persoana
realizează o anumită activitate și viteza realizării activității.Acel elev,cu rezultate slabe la
invatatura, nu îsi va mobiliza posibilitatile reale în vederea realizarii optime a sarcinii. În acest
caz el nu resimte nereusita sa obiectiva sub forma insuccesului. În alte cazuri, elevul poate fi
satisfacut chiar si de un rezultat socotit de altii drept nesatisfacator, sau, dimpotriva, el poate fi
nemultumit de o performanta cotata de altul ca satisfacatoare. Prin urmare, putem vorbi despre
diferente individuale accentuate la acest nivel. Motivele învatarii, aptitudinile, trasaturile de
personalitate ale elevului se numara printre cei mai importanti factori interni ce conditioneaza
randamentul scolar si care au o importanta covarsitoare asupra.acestuia,a implicarii eului in
rezolvarea sarcinii. Aici putem aminti mediul familial, profesia parintilor, personalitatea
profesorului, metodele sale de predare si sistemul de cerinte instructiv-educative.
În concluzie, se poate afirma faptul ca randamentul scolar nu exprima niciodata în stare pura
aptitudinile elevului, ci mai degraba eficienta scolara a aptitudinilor, conditionata si de interesele,
motivatia, perseverenta, stabilitatea emotionala, atitudinea elevului fata de activitatea scolara.
Noi,avem datoria de a identifica si de a-l indruma si ajuta pe elev sa depaseasca aceste
obstacole.Orice om are nevoie de recunoastere, are nevoie sa simta ca exista, ajungând sa se
simta în largul sau în momentul în care propriile merite ii sunt recunoscute. În acest caz,
devenind mai sigur pe sine, elevul va avea si un nivel de productivitate mai mare, fiind, deci, mai
cooperativ si mai eficient în ceea ce realizeaza. Contrar acestei stari, în momentul în care stima
de sine lipseste într-o mai mare masura decât de obicei, atunci capacitatea noastra de a functiona
se diminueaza. Copilul trebuie mobilizat pentru a-i insufla dorinta si placerea pentru studiu;
Dupa cum am prezentat si cazul precedent consider ca este deosebit de importanta implicare
din partea parintilor in tot ceea ce inseamna scoala (ajutor la lectii, dar si verificarea lor,
comunicarea permanenta cu profesorii, discutii despre scoala etc.)Laudarea oricarui progres,cat
de mic legat de situatia lui scolara atunci cand incepe sa se redreseze il vor motiva,aratandu-I ca
eforturile ii sunt apreciate. Trebuie explicat mereu la ce il vor ajuta performantele bune la
scoala; trebuie sa aiba un scop ca sa tinda spre el, trebuie sa stie pentru ce invata si ce se
intampla daca o face;
3.Dati trei exemple de domenii de activitate in care performantele de nivel superior sunt
conditionate de creativitate. Motivati de ce este nevoie de creativitate si modul in care ea
faciliteaza performantele in activitate.
Creativitatea există în fiecare dintre noi. Toţi suntem creativi, însă educaţia pe care o primeşte
un individ şi metodele pe care acesta le foloseşte zi de zi, ca să îşi stimuleze gândirea, fac din
unii oameni să fie mai creativi decât ceilalţi. Dezvoltarea potenṭialului creativ, nu se realizeazã
de la sine.Sunt necesare acṭiuni continue şi organizate, de stimulare şi activare.
*Consider ca unul din domeniile de activitate unde creativitatea poate conduce la performanta
este cel pedagogic. Creativitatea pedagogică definește modelul calităților necesare cadrului
didactic pentru proiectarea și realizarea unor activități eficiente, prin valorificarea capacităților
sale de înnoire permanentă a acțiunilor specifice, angajate la nivelul sistemului și al procesului
de învățământ. Profesorii trebuie sa aiba o gandirea rapida, sa gaseasca solutii si raspunsuri
propte si usor de inteles pentru elevi. Creativitatea este o cerinta importanta pentru orice
profesor. Doar asa poti contribui la invatarea si buna dezvoltare din punct de vedere cultural al
generatiilor viitoare.
* Designer de interior este un alt domeniu in care creativitatea face diferenta. In acest job
trebuie sa fii intotdeauna la curent cu cele mai noi tendinte, sa cunosti bine stilurile decorative,
dar in acelasi timp sa vii intotdeauna cu solutii eficiente, practice. Un designer poate fi consideart
artist desavarsit doar daca stie sa imbie cu stil si pricepere creativitatea cu originalitatea.
3. Faceti o lista cu trei activitati scolare care favorizeaza dezvoltarea creativitatii. Analizati
modul in care aceste activitati stimuleaza imaginatia,motivatia intrinseca,atitudinile
creative,formarea unor deprinderi de munca creative.
Învăţând creativ, devenim creativi. Noi, educatorii, învăţăm în fiecare zi să fim creativi,
împreună cu elevii noştri,pe care încercăm să-i înarmăm cu cât mai multe tehnici de învăţare
creativă şi căutând să le punem în valoare cât mai mult potenţialul creativ.În şcoală sunt unele
condiţii şi situaţii specifice care pot duce la dezvoltarea spiritului investigativ, a gândirii
divergente, a atitudinii creative (încurajarea elevilor să pună întrebări, să fie activi prin operare
cu idei şi obiecte, să discute şi să dezbată, să facă critici constructive etc). Tehnicile de
creativitate pot fi utilizate la toate disciplinele de învăţământ: limba română, matematică, istorie,
geografie, educaţie muzicală şi plastică, abilităţi practice etc. În general, ele se pot concretiza în:
compuneri, rezolvări originale, soluţii la exerciţii şi probleme, lucrări practice, alte puncte de
vedere privind contextele mai mult sau mai puţin obişnuite.
Noul Curriculum la clasele I-IV prevede asigurarea unui spaţiu destinat activităţilor inter şi
transdisciplinare alături de cele monodisciplinare. Prin intermediul acestor activităţi se urmăreşte
atingerea obiectivelor tuturor ariilor corriculare într-un context integrat.
Voi lua ca exemplu tema „Toamna” care ne oferă multiple posibilităţi de realizare a unor
activităţi transdisciplinare. Unui grup de elevi li se poate cere sa realizeze un desen pornind de
la întrebarea: „la ce vă gândiţicând auziţi cuvântul „toamna”? altui grup li se va pune la
dispozitie materialele necesare: carton colorat,flori şi frunze presate în cadrul unei activităţi de
observare în natură, aracet, foarfecă zimţată,iar cu al treilea grup se pot purta discuţii despre
anotimpuri prin prezentarea conţinutului lecturii „Moşul An”care avea patru fiice.
Aşadar, noile metode poate face ca intreaga clasa de elevi sa devina o comunitate de învăţare,în
care fiecare contribuie atât la propria învăţare, cât şi la procesul de învăţare colectiva stimulandu-
le motivatia intrinseca,atitudinea creativa. Elevii sunt solicitaţi să apeleze la acele surse care îi
ajută să rezolve problemele şi sunt implicaţi în experienţe de învăţare complexe, proiecte din
viaţa reală prin care îşi dezvoltă cunoştinţele şi deprinderile de munca creativa. Li se trezeste
interesul pentru muncă, spiritul de iniţiativă, fantezie, gustul pentru frumos (estetic) având
totodată siguranţa că activităţile din clasele ce vor urma vor fi mult mai uşor înţelese şi rezolvate.
Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, diferitele jocuri în aer liber sau acasã, au darul de a-
i ajuta sã-şi exprime emoṭiile, gândurile şi sentimentele.