De om muncită (pieptenele) Şi de lume înghiţită. Am aici în bătătură (pâinea) O uzină cu untură, Cocoloş pe sub măsuţă Care umblă prin ogradă Îşi ia coada în lăbuţă C-un şurub în loc de coadă. Şi isteţ precum e el (porcul) Îl prinde pe şoricel. Care-i dobitocul (pisoiul) Ce păzeşte focul Are blana mătăsoasă, Şi-şi spală cojocul? La căldură toarce-n casă; (pisica) La lăbuţe-are gheruţe – Cine se naşte-nfăşat? Stau ascunse în pernuţe. (porumbul) (pisica) Stă burtosul pe câmpie Este un lucru Năsturei în el o mie. Pe care unii îl au întreg, (porumbul) Alţii pe jumătate Ce fiară cu limba râmă Iar alţii deloc. Şi cu spatele dărâmă? (părinţii) (plugul) Ce-i gata Ce n-are suflet Şi tot trebuie gătit? Şi suflet fură? (patul) (puşca) Am un frate Peste ape, prins în scoabe, Ţese-o pânză minunată Şade moşu-n patru labe, Fără iţe, fără spată. Şi cum stă aşa plecat (păianjenul) Eu trec apa pe uscat. Ce-i din lumea mare-adus (podul) Şi la mare masă pus? Ia gândeşte-te şi spune (piperul) Cine-i mai bogat în lume? Ciupercă uscată (pământul) În cui agăţată. Cine are pene (pălăria) Şi nu zboară? (perna) Nici în casă nici afară Parcă sufli-n muzicuţă. Talpa mea e drum de ţară. (pepenele) (pragul) Şade “domnul” pe un banc Numa-n cizme şi în frac! Primăvara te înveseleşte, (pinguinul) Vara te umbreşte,
Toamna te nutreşte Iarna te-ncălzeşte, Poftim de ghiceşte. (pomul) De aici până la munte Tot prăjini mărunte. (potecile) În pădure născui, În pădure crescui, Acasă m-au adus, Călcătoarea satului m-au pus. (puntea) Cântăreţul Domnului, Sărăcia omului. (popa) N-are chip şi nici făptură, Unde-i ea nu este ură; E scumpă şi-atât de dragă C-o iubeşte lumea-ntreagă. (pacea) Zeci de umbreluţe mici, S-au unit să fac-o floare, Dar trecu vântul pe-aici Şi le risipi în zare. (păpădia) Ascuns în cămaşă verde, Miezul de foc nu se vede. Când mănânci o feliuţă,