1.

SOLUTIA ORASULUI GRADINA: LONDRA, PARIS, BERLIN, NEW YORK

- Howard – cel mai important din istoria orasului-gradina, trebuie inteles cel
mai bine, desi a fost inteles gresit mereu. ( criticii sai au inteles gresit tot ce
a sustinut el)
- Criticii spuneu ca el a sustinut habitatele cu o densitate mica, desi in
realitate orasul gradina imaginat de el avea o densitate egala cu centrul
Londrei (unde era nevoie de cladiri inalte pentru a-i putea face fata)
- Ideea lui era confundata cu suburbia gradina realizata la Hampstead
(imitata de nenumarate ori), care era de fapt datorata unuia dintre
asistentii sai principali – Raymond Unwin.
- Ce credeau ei: ca a dorit sa transfere oamenii in orase mici, izolate,
departe de provincie. Il acuza ca a vrut “sa mute oamenii ca pionii pe o
tabla de sah”
- Ce propusese de fapt: solutia co-urbanizarii, cu sute de mii, chiar milioane
de locuitori. El visa la comunitati voluntare, care sa se auto-guverneze .
- “ Dar cea mai mare eroare a fost aceea de a crede ca el era un urbanist propriu-zis,
ignorand faptul ca orasele-gradina gandite de el erau doar vehicule ale unei reconstructii complete a
societatii capitaliste, sub forma unei infinitati de comunitati cooperative”
- A scris doar o carte, subtire, in cei 87 de ani , publicata in 1898 cu titlul: “ Tomorrow: A peaceful Path to Real
Reform” , reeditata in 1902 sub titlul: “Garden Cities of Tomorrow” – titlu mai penetrant , dar care ii
impiedica pe oameni sa inteleaga caracterul cu adevarat radical al
mesajului, transformandu-l dintr-un vizionar social intr-un urbanist
obisnuit. ( deci practic el isi dorea o “reorganizare” sociala prin aceasta
solutie a orasului-gradina, nu una urbanistica pura)

2. SURSELE IDEILOR LUI HOWARD

- Ideile sale au inceput sa se dezvolte in Londra anilor 1880 si 1890.
- Era un ganditor eclectic, care a imprumutat liber multe dintre ideile care
circulau la acea vreme.
- S-a nascut la Londra in 1850, a crescut in mici orasele de provincie din sudul si
estul Angliei (Sudbury, Ipswich, Cheshunt). La 20 ani a emigrat in America
unde a fost fermier; intre 1872-1876 a locuit in Chicago unde si-a inceput meseria de

stenograf (senografie - sistem de scriere rapidă cu ajutorul unor semne convenționale care permit
înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit)
- Ca fermier, a trait personal experienta Legii Proprietatii din 1862 ( a deschis preeriile si campiile pionierilor
care nu trebuiau sa plateasca taxe, intemeind astfel o economie si o societate alcatuita din ferme prospere si
orasele mici si cu un sistem educational dedicat progresului tehnic in agricultura si in artele mecanice.)
- Ca locuitor al Chicago-ului (care era cunoscut sub numele de orasul-
gradina chiar si inainte de epoca zgarie-norilor), a fost si martor la marea
reconstructie a orasului, dupa incendiul din 1871
- Probabil a vazut suburbia-gradina Riverside (proiectata de peisagistul Frederick
Law Olmsted) de pe malurile raului Des Plains, la 9 mile departare de oras .
- Intors in Marea Britanie, a inceput sa scrie si sustinea ca ideile centrale ii apartineau dar a descoperit multe
detalii si la alti autori.
- Ideea colonizarii planificate pentru saraci – idee dezvoltata de Edward
Gibbon Wakefield dupa planul colonelului Light pentru Adelaide, in sudul
Australiei, ce impunea ideea ca, odata ce un oras atinge o anumita
marime, trebuie inceputa constructia unui al doilea oras, separat de primul
printr-o centura verde ( ceea ce era pentru Howard originea ideii de oras
social)
- James Silk Buckingham (plan pentru un oras model) - trasaturi principale
pentru diagramele sale cu privire la orasul-gradina: piata centrala,
bulevardele radiale si periferiile industriale .
- Lever’s Port Sunlight (langa Liverpool) si Cadbury’s Bournville (langa Birmingham) – orase industriale
pioniere – “i-au oferit un model concret si o ilustrare practica a
descentralizarii industriale reusite a unui oras congestionat”
- Howard influentat de lucrarea “ Fields, factories and workshops” din 1898 a lui Peter Kropotkin, ce preluase
ideea lui Marshall si anume ca noile tehnologii ar permite dispersarea.
- “ paturi largi ale populatiei
“Economistul Alfred Marshall, articol in 1884, sugera ideea ca existau

din Londra, a caror mutare in provincie ar fi avantajoasa pe termen lung

din punct de vedere economic- ca ar fi atat in beneficiul celor mutati, cat si
a celor care raman”
- Marshall a sugerat si mecanismul prin care se poate produce acest lucru: “Planul general ar cadea
in sarcina unui comitet, fie alcatuit special pentru scopul vizat, fie nu, care
sa se intereseze de formarea unei colonii intr-o zona plasata departe de
smogul Londrei. Dupa ce ar rezolva problema de cumparare a terenului si
construire a caselor, comitetul ar urma sa ia legatura cu unii dintre
muncitorii care castiga putin”
- “Charles Booth, luptandu-se cu problema saracilor din clasa B, “ nucleul problemei sociale”, sustinea, intr-o
versiune paternalista, aceeasi solutie: scoaterea acestora diin randul fortei de munta prin formarea de
 colonii de muncitori, “o extensie a Legii Saracilor” , in afara Londrei : Ideea mea este aceea ca acestor
oameni ar trebui sa li se permita sa traiasca impreuna cu familiile lor in grupuri industriale, ridicate acolo
unde terenul si materialele de constructie sunt ieftine; sa locuiasca in locuinte decente, bine incalzite, sa fie
hraniti; sa fie invatati, pregatiti porfesional si angajati pe tot parcursul zilei in activitati productive, acasa sau
in ateliere, unde sa lucreze pentru ei insisi sau pentru stat; sa lucreze la ridicarea propriilor lor locuinte, la
cultivarea pamantului, la confectionarea hainelor sau in ateliere de mobiila. In schimbul aceste munci,
guvernul ar trebui sa le furnizeze materiale si toate celelalte lucruri care le-ar fi necesare. “
- El recunoastea ca aceasta solutie era draconica “Viata oferita nu ar fi prea atractiva” si “dificultatea este
aceea de a-I face pe acesti oameni sa accepte o viata ordonata de altii”.
- Generalul William Booth, sustinea in mod similar colonizarea saracilor in
mici colonii agricole, cu facilitati industriale la scara mica, la o distanta
rezonabila de Londra, dar destul de departe de orice oras sau sat pentru
a scapa de influenta locuintellor sociale --> trasatura inclusa de Howard in cartea sa si
aplicata in planul de la Letchworth.
- Howard (urmandu-l pe Marshall) nu vede aceste orase gradina ca pe niste colonii pentru saracii nemerituosi,
ci el voia ca aceste orase sa fie intemeiate si administrate de patura imediat urmatoare –clasa C a lui Charles
Booth – care urma sa fie eliberata de servitutea mahalalelor urbane. (solutie ce apartinea traditiei anarhiste,
anarhism - susține distrugerea statului existent ca principala sursă a asupririi și exploatării oamenilor)
- Herbert Spencer – ideea nationalizarii terenului; mai tarziu o varianta
superioara la un predecesor uitat: cumpararea terenului arabil de cate o
comunitate, la valoarea agricola, astfel incat valoarea sporita, care ar
apare in urma construirii unui oras, ar reveni, in mod automat, in visteria
(sursa de bani, tezaur) comunitatii.
- Ledoux, Owen, Pemberton, Buckingham, Kropotkin – vorbeau si eu de
orase cu o populatie limitata, inconjurate de terenuri agricole
- More, Saint-Simon, Fourier – vorbeau de orase ca elemente intr-un
complex regional
- Marshall si Kropotkin au sesizat impactul dezvoltarii tehnologice asupra zonelor industriale
- Kropotkin si Edward Bellamy au apreciat ca aceasta va favoriza dezvoltarea micilor ateliere
- Bellamy –roman science-fiction “Looking backward”(1888) – desi Howard
era atras de acesta, a respins administratia centralizata de factura
socialista sustinuta de el si insistenta asupra subordonarii individului fata
de un grup – o considera autoritarista.
- Howard influentat si de miscarea Back to he Land – alimentata de
dezvoltarea urbana si de mizeria din orase, de criza agriculturii, nostalgie,
motive qvasi-rligioase si conventii anti-victoriene (1880 -1914)
- In spatele toturor acestor miscari sta o miscare mai larga, bine
reprezentata de scriitori precum Morris si Ruskin, care urmareau
 respingerea capcanelor grosolane ale industrializarii si intoarcerea la o
viata mai simpla, bazata pe mestesugarit si ideea de comunitate ->cum
scria Howard, ideea constructiei comunitatii plutea peste tot in aer.

3. ORASUL GRADINA SI ORASUL SOCIAL

- Desi ingredientele solutiei lui Howard nu erau originale, el a sustinut ca
modul in care a combinat aceste ingrediente era original si unic. ( a pornit
de la celebra diagrama a celor trei magneti)
- Realitatea: orasul-mahala victorian era in multe privinte un loc groaznic
desi oferea oportunitati economice si sociale, lumini si multimi; provincia
(satul) din epoca victoriana tarzie era la fel de neatragatoare: desi
promisese aer proaspat si verdeata, a fost in realitate cuprinsa de criza
agriculturii si nu a reusit sa ofere nici locuri suficiente de munca, nici taxe
mai mici, nici o viata sociala adecvata.
- Howard – se putea rezolva prin combinarea celor mai bune trasaturi ale
mediului urban si rural intr-un nout tip de asezare (o a treia cale) – Orasul-
Sat.
- Mecanismul de reaalizare: era nevoie de un grup de oameni –printre care sa se afle
cativa care sa aiba o competenta comeciala si sa fie credibili –care sa
infiinteze o companie cu dividende limitate, ce imprumuta bani pentru a
intemeia acest oras-gradina in provincie, destul de departe de orice alt
oras pentru a avea garantia ca pamantul va fi cumparat la cel mai scazut
pret avand in vedere criza din agricultura. Apoi acesti initiatori urmau sa
obtina promisiunea unor industriasi de frunte ca acestia isi vor muta
fabricile aici; muncitorii din aceste fabrici ar urma sa se mute si eu si si-ar
construi propriile lor case. Orasul-gradina ar avea o limita fixa a locuitorilor
– Howard: 32 000 locuitori pe o suprafata de 1000 acri (aprox 400 ha), cam
o data si jumatate cat fata de suprafata Londrei medievale. Orasul ar fi
inconjurat de o centura verde, mult mai mare decat suprafata locuibila a
orasului, care sa fie tot in proprietatea companiei – Howard: 5000 acri
( aprox 2000 ha), nu doar cu ferme, ci si tot felul de institutii sociale
precum inchisori, sanatorii, care sa beneficieze de mediul rural.
- Dupa ce se muta din ce in ce mai multi oameni in acest oras si se ajunge la
numarul limita de locuitori, la o disanta nu prea mare s-ar incepe
 constructia altui oras. Astfel, in timp, s-ar dezvolta o vasta retea urbana,
care s-ar intinde nelimitat. In cadrul acestei retele, fiecare oras-gradina ar
avea o varietate de slujbe proprii si servicii, dar in acelasi timp, ele fiind
legate atat intre ele cat si cu metropola de un sistem de transport rapid (o
cale ferata inter-municipala, asa cum a numit-o Howard), putand ajunge la
toate oportunitatile sociale si economice oferite de orasul metropola.
- Aceasta viziune policentrica a fost numita de Howard Orasul Social.
- Diagrama a fost fragmentata in cea de-a doua editie a cartii, si astfel majoritatea cititorilor nu ai inteles ca
aceasta retea, si nu orasul-gradina luat separat, reprezenta realizarea fizica
a orasului-sat: cel de-al treilea magnet.
- Cuvintele trecute sub cel de-al treilea magnet: LIBERTATE, COOPERARE, reprezinta esenta planului lui
Howard.
- Howard era mai mult interesat de procesul social, decat de aspectele
concrete ale planului sau. Cheia era faptul ca locuitorii urmau sa aiba in
posesie pamantul pentur totdeauna. In plus alta diagrama (omisa ulterior)
intitulata “ Punctul de disparitie a chiriei catre proprietarulu de teren”,
ilustreaza modul in care valorile sporite ale terenurilor, rezultate in urma
constructiilor urbane in orasul-gradina, s-ar intoarce inapoi in comunitate:
cetatenii ar urma sa plateasca chirii modeste pentru locuinte, fabrici sau
ferme, suficiente pentru a acoperi suma de bani imprumutati initial,
pentru a alcatui un fond financiar care sa acopere capitalul investit si apoi
–progresiv, pe masura ce imprumutul ar fi restituit – pentru a oferi
fonduri abundente pentru crearea unei bunastari locale Howard – solutia
sa era un al treilea sistem socio-economic , superior capitalismului victorian si
socialismului birocratic centralizat.
- Administratia locala si auto-guvernarea – esenta planului sau .
- Howard a ajuns la ideea ca societatea trebuie sa cheltuiasca pentru a iesi din criza.
- Planul lui Howard nu urma sa implice interventii din partea statului, ci prin
intermediul a mii de intreprinzatori mici : fiecare barbat si femeie urmau
sa fie un mestesugar, un antreprenor.
- Pentru planul sau era nevoie de toate treptele intermediare de talent si calificare care fac lehgatura intre
profesionalism si munca necalificata. (muncitori calificati: ingineri, arhitecti, artisti, medici, experti sanitari,
gradinari, peisagisti, experti agricoli, supraveghetori, constructori, mestesugari, comercianti, specialisti in
finante, organizatori sindicali, ai societatilor de binefacere sau co-operativelor dar si forme simple de munca
necalificata)
 - O viziune americana: spiritul de comunicare, adus in Anglia industriala; un spirit
comunitar, adaptat avansului tehnologic, creeand o noua ordine socio-economica.

GERMANIA :

- Heinrich Krebs a achizitionat cartea lui Howard; a initiat un echivalent german al Asociatiei Orasului-Gradina.
- SATUL-GRADINA MARGARETHRNHÖHE (inainte de primul razboi mondial),
la marginea orasului Essen ,ridicat de familia Krupp in 1912: ultimul dintr-
un intreg lant de astfel de asezari industriale (incepute din 1863); de
dimensiuni reduse, cu 5300 locuitori, satul este copie fidela a lui New
Earswick
- Arhitectul sau, Georg Metzendorf a creat un orasel separat de metropola
ptrinr-o mini centura verde impadurita, cu poarta sa de intrare, cu piata
centrala, cu aspectul medieval, cu strazile inguste, sinuoase – arata ca un
Rothenburg al sec 20.
- Membrii asociatiei isi doreau sa realizeze un Letchworth in varianta germana dar n-au reusit
- ORASUL-GRADINA de la HELLERAU – era ca Margarethenhohe, o suburbie-gradina la capatul unei linii de
tramvai; orasul era izolat de metropola printr-o centura verde naturala; terasele lui Tressenow si casele
semi-separate, fidele in intregime traditiei Unwin-Parker, exista chiar si o alee pentru pietoni in stilul
Radburn.
- Dupa primu lrazboi mondial – teama de revolutie
- FRANKFURT: primarul Ludwig Landmann: strategia de a reinstaura pacea
sociala printr-un pact implicit intre patronat si muncitori;
- Arhitectul-urbanist Ernst May – orasul antebelic –achizitionase terenuri
imense, la preturi scazute, in zonele inconjuratoare, deci May avea tot ce ii
trebuia pentru a demara un plan ingenios de dezvoltare;
- May era infleuntat de miscarea orasului-gradinal lucrase cu Unwin
(Letchworth si Hampstead); ideea sa: orasele situate la o distanta de 20-
30 km, separate de marele oras printr-o centura verde  imposibil de
realizat dpdv politic, ramanand la ideea unor orase-satelit, separate de
metropola doar printr-o centura verde ingusta, locuitorii urmand sa
depinde(slujbe si cumparaturi) de metropola, care urma sa fie legata de
sateliti printr-o retea de transport public; dar aceste orase-satelit urmau s
fie construite de catre orasul principal, sub forma unor cartiere de
locuinte;
- May s-a indepartat de Unwin si intreaga traditie britanica a anilor 1920: orasle sale satelit urmau sa
beneficcieze de un design in stilul arhitecturii moderne, sub forma unor terase kungi de case cu acoperisuri
plate, cu gradini pe acoperis.
- Programul avea dimensiuni mici : 15 000 de case; planurile individuale
erau minuscule; ceea ce le-a facut celebre era dispunerea caselor in siruri
de-a lungulu raului, asezarea scolilor si gradinitelor pe terenurile mai joase
si folosirea vaii ca o zona verde naturala cu toate tipurile de utilizari: dte in
arenda, terenuri de sport, parcele comerciale, scoli cu parcuri pt tineri 
proiectul nu a fost realizat cum era el initial, banii s-au terminat iar cladirile
comunitare nu au fost terminate niciodata
- Dupa razboi, valea este sectionata de doua autostrazi ,satelitii sunt
ingropati complet intr-un amorf oras-satelit mai mare; zona a fost insa
aproape in nintregime gentrificata; ceea ce a disparut este spiritul.
- May si berlinezul Martin Wagner impartaseau credinta intr-un nou
parteneriat intre indusrtiasi si muncitori si in reintegrarea muncii in traiul
domestic ( +Howard)
- Varianta May-Wagner – colectivista, foarte diferita de sursele anarhist-cooperatiste ale traditiei Howard si
Unwin.
- Wagner a coordonat un program important de urbanizare si constructie de
locuinte, la o scara mult mai mare
- Wagner nu credea deloc in sateliti; idealul sau era Siedlung: casele erau
grupate in jurul unei fabrici, dar fara sa fie independente de restul
orasului.
- SIEMENSTADT, ridicat de o mare companie electrica in jurul complexului
sau de cladiri in NV orasului intr 1919-1931.
- Impresia de calm; scepticul crede ca blocurile cu apartamente duc in mod
inevitabil la aparitia mahalalelor, sau cel care crede ca un oras-gradina
alcatuit din blocuri de apartamente este o contradictie in trmeni, se
inseala.
- Functionalismul poate deveni satifacator
- CONCLUZIILE: 1. Apartamentel emoderne, atata vreme cat sunt construite
sub formaunor cladiri moderate ca inaltime si asezate ferm pe orizontala,
pot fi la fel de odihnnitoare (calitatea speciala creeata de Unwin si Parker)
2. Calitatea spatiuliu verde inconjurator este extrem de importanta. 3.
Conservarea este totul.
- Onkel-Toms-Hütte (SV ) si Britz, (S), amandoua
Doua mari proiecte din Berlin:

proiectate de Gehag, marea agentie antreprenoriala formata in 1924 si de

Societatea Berlineza pentru Locuinte Sociale; ambele cazuri: suburbii-
gradina,construite pe terenuri care atunci erau la periferia orasului, de-a
lungul extensiilor sistemului U-bahn
- ONKEL-TOMS-HÜTTE (1926-1931), se auto-intituleaza o asezare
impadurita, fapt remarcat prin imensa bolta de copaci inalti care se intinde
de-a lungul intregii zone. Sub aceasta bolta se intind case cu doua sau trei
etaje ( proiectate de Bruno Taut si Hugo Häring intr-un accentuat stil
modern), dispuse in siruri de-a lungul sinuozitatilor blande ale strazilor
lungi sau de-a lungul strazilor scurte si drepte.
- BRITZ (1925-1931) – prBruno Taut si Martin Wagner, este mult mai formal:
terasele sale de case cu cate 2 sau 3 etaje sunt grupate in jurul celebrului
Hufeisensiedlung, unde cladirile de 4 etaje sue intind sub forma unei
potoave uriase in jurul unui lac.
- AMBELE CARTIERE sunt splendide dar reprezinta exact opusul ideii de oras-gradina; ambele erau orase de
provincie de dimensiuni medii, cu un numar de locuitori cuprins intre 500 000 si 750 000 de oameni; astfel ca
o solutie de tipul orasului-satelit putea sa para mai functionala si mai potrivita.
O sa incep cu cel care e ajuns in linia modelului ideologic culturalist respectiv orasul-gradina. Orasul-Gradina nu este
nici pe departe singura idee sau singura aplicatie practica, iesita din gandirea culturalista, insa este cu siguranta cea
care a avut cea mai mare influenta, nu neaparat luata ca atare ca aplicare directa a modelului orasului gradina pe
care o sa-l discutam imedat, cat ca efectul in structurarea unei noi gandiri asupra orasului adica exista tot felul de, si
au existat de-a lungul secolului 20 tot felul de tipuri de oras nou (nu neaparat un oras luat de la zero, poate sa fie si
extinderi urbane) deci tipuri de operatiuni urbanistice care s-au nascut sub semnul teoriilor din cadrul modelului
orasului-gradina. Orasul-gradina este ceva … ca atare la finalul secolului al 19-lea inceputul secolului 20, in jurul
anului 1900, cu aceasta ocazie semnalez din nou distanta destul de mare in timp intre momentele in care aceste
modele sunt teoretizate ideologic pentru ca modelul urbanist de Ruskin de exemplu care e unul dintre teoreticienii
importanti culturalisti scrie in jurul anului 1850… Howard – inventatorul orasului gradina scrie jurul anului 1900 deci
sunt 50 ani intre ei, deci pentru ca acea teorie sa se distileze intr-un model urbanistic fiabil sunt necesare niste
decenii bune.

Ce vrea Howard? Howard este unul dintre acei profesionisti despre care va spuneam care nu este nici arhitect, nici
urbanist, de fapt are o profesie oarecum incerta, a lucrat in diverse domenii administrative, economice – a fost
contabil, deci are o pregatire la baza de ghid economic. Insa s-a afirmat in domeniul urbanismului si de asta il clasam
printre profesionistii orasului. Ce spune Howard? De fapt nu o spune doar el, el o formuleaza, sunt inste idei care
pluteau asa in aer de multa vreme. Howard zice asa: ca exista in momentul de fata, in 1898, sfarsit de secol 19 si
insemnand societatea britanica, societatea cea mai avansata din punct de vedere economic, prima societate
industriala, cea britanica. Deci in acest context exista doua tipuri de asezari urbane: orasul si satul, amandoua au in
acest moment, adica la 1900, niste probleme insolvabile, deci niste probleme de nerezolvat in ansamblul lor. Trebuie
inventat un al 3-lea model, o a 3-a cale ( asta cu a treia cale e ceva ce tot revine in rubanism, in general modelele
astea semi-utopice in general se cer in a se argumenta de ce asta nu e bun dar nu e bun nici opusul lui si atunci hai sa
cautam ceva nu este nici asta nici opusul, este ceva care este altceva, este a treia cale). Orasul nu este bun pentru ca:
e poluat, e aglomerat, se traieste prost, deci critica orasului industrial pe care o facusera ideologii si culturalistii
progresisti cu zeci de ani inainte dar nici satul in forma lui pre-industriala, forma lui strict agricola, cea care precedase
revolutia industriala nu mai este adecvata societatii actuale pentru ca nu ofera suficiente locuri de munca, pentru ca
nu ofera calitatile vietii urbane din punct de vedere cultural, pentru ca nu este adaptat vietii contemporane s.a.m.d.
Aceasta a treia cale………….. Deci exista orasul, exista “country”provincia- satul, la mijloc sunt “the people” si unde se
duc ei? Sunt atrasi fie de magnetul asta fie de celalalt si se intercaleaza un al treilea magnet care este “town-
country”, deci le combina pe cele doua si care se presupune ca va fi mai puternic si decat unul si decat celalalt dar nu
va putea sa le inlocuiasca complet si de fapt asta este ceea ce face si realismul orasului-gradina, el nu isi propune sa
reinventeze lumea cu totul, sa aboleasca orasul, si orasul asta sa-l inlocuiasca complet cu altceva, ci isi propune sa il
completeze, deci isi da seama ca pentru a fi aplicabil nu-si poate propune sa reinventeze lumea din prima, ci isi
propune sa furnizeze o a treia posibilitate, un al treila debuseu, un al treilea magnez care sa se dovedeasca in timp a
fi mai buna decat celelalte doua si in timp, in mod natural, sa le inlocuiasca.

Ce este acest “town-country”? In primul rand, nu este un oras propriu, sau nu este o asezare propriu-zisa, este o
retea de asezari, si de fapt chiar mai mult decat atata, este un model social-economic, deci nici macar nu este in
primul rand un oras in forma fizica, desi obiectul final al discursului lui Howard este o anumita forma de oras dar
ceea ce teoretizeaza el initial este un nou model socio-economic si un model foarte realist si foarte adaptat societatii
britanice e final de secol 19 si inceput de secol 20. Este deci o retea de asezari dar de orase mici, de orase de
dimensiuni limitate si in mod intentionat limitate, adica orase care nu pot si nu trebuie sa depaseasca un anumit prag
( el spune 30 000 locuitori, in timp acest prag a crescut) deci orase de dimensiuni limitate fata de Loondra care deja
la 1900 avea vreo 5 milioane de locuitori, sunt orase mici fata de orice alt oras semnficiativ din Anglia. Deci, retele
de asezari de mici dimensiuni, care sa fie autonome din punct de vedere economic, sa nu aiba nevoie de resurse
externe pentru a trai, ceea ce nu s-a……de schimb economic; care nu au voie sa fie pe ceea ce s-a numit balanta
comerciala negativa. Problema era de fapt ca suburbia orasului industrial, ca orasul industrial oferea si el la acel
moment o forma din asta semi-rurala, semi-urbana care era suburbie, deci cartierele de locuinte erau departe de
oras, in niste conditii de viata semnificativ mai bune, deci exista aceasta alternativa a suburbiei. Ceea ce nu oferea
suburbia erau slujbele, locuri de munca. Suburbia era ceva strict rezidential , suburbia nu avea autonomie
economica, ea depindea de metropola, deci nu putea exista in absenta orasului-mama care furniza nu numai locuri
de munca dar care producea tot felul de servicii de ordin cultural, de sanatate, deci depindea suburbia, cum depinde
si astazi, de metropola.

Aceste noi tipuri de asezari nu trebuiau sa mai depinda de acel oras-mama, ele urmand sa ofere suficient de multe
produse fie pentru consum local fie pentru schimb astfel incat sa nu aiba nevoie de input??? din afara, deci fie ca
mananca ceea ce cultiva, fie ca vand ceea ce cultiva si cu banii castigati isi cumpara altceva, de tipul produse
manufacturiere, la final, cand tragi linie, balanta sa nu fie negativa, adica nu au cheltuit mai mult decat au produs.
Ceea ce face ca in termeni moderni daca e sa zicem ca acest oras sa fie sustenabil pe termen lung, deci sa nu fie
consumatoare de resurse, sa fie ori producatoare de resurse ori la limita pe zero. De ce am spus mai devreme ca
acest model este foarte ancorat in realitatile britanice de final de secol 19: Marea Britanie era in anul 1900 o
societate cu un sistem financiar-bancar foarte avansat, orasul Londra era cel mai mare centru bancar din lume si in
general mecanismele financiare obisnuite erau deja foarte avansate fata de orice parte a lumii.

Acest model, cand Howard teoretizeaza acest model il teoretizeaza sub forma unei anteprize, deci a vorba de niste
oameni, sa zicem de la cateva sute pana la zeci de mii, care pun in comun niste resurse –bani, care s-a numit capital
social, cu acele resurse exista o companie in care sunt toti asociati, acea companie cumpara terenul pe care se va
situa respectiva asezare si pe urma gestioneaza (nu neaparat construieste ea insasi) planul de dezvoltare a asezarii
(joaca rolul a ceea ce numim dezvoltator). La final, aceasta societate trebuie sa fie la un bilant macar zero, daca nu
pozitiv. In mod ideal ar fi sa poata sa traiasca si in dividende adica sa poata sa si produca, sa ofere si venit, deci
capitalul investit sa se si intoarca. Dar daca nu se intoarce, macar sa fie pe zero.

Asta este de fapt ceea ce a facut acest model viabil, faptul ca el a fost de fapt un model foarte ancorat in practica,
deci practic faptul ca Howard nu era arhitect si urbanist, de fapt foarte probabil a fost marea sansa a acestui model
fata de multe altele care nu s-au concretizat atat de mult precum acesta.

Acestea sunt scheme pe care Howard le publica, nu sunt planuri de oras, asta ar fi ceea ce am vazut in slide ul
anterior, este sistemul de asezari, ele sunt legate intre el eprin retele de transport, cu cale ferata in principal dar si cu
drumuri si aflate la o distanta suficient de mare intre ele avand in vedere ca erau dimensiuni limitate pentru a nu fi la
concurenta, a nu se lipi, a nu se suprapune in vreun fel. Fiecarei astfel de asezari ii revine ( este doar o schema) o
parte de teren (un hinterland), o zona de teren neconstruit, pe care il exploateaza in diverse feluri, forme, ca sunt
ferme, ca sunt diverse tipuri de industrii mai mari sau mai mici. Acest hinterland este teritoriul de pe care aceasta
asezare isi extrage resursele , resurse care dupa ori le consuma intern, ori le schimba cu alta similara.

Esentialul in acest model, dat fiindca el se bazeaza pe investitie, se bazeaza pe aportul de capital al locuitorilor,
esentialul este sa fie atractiv, sa aiba un bun marketing si pentru asta exista (nu numai asta, este doar un exemplu)
aceste “pliante” care sa te convinga ca maine cand vei trai aici va fi mai bine decat ieri de cand traiai si lucrai in fum si
decat azi cand e mai bine ca acum esti intr-o suburbie dar tot lucrezi in fum, maine vei si trai si vei si lucra in soare in
Welwyn Garden City. Modelul asta a fost aplicat ca atare deci forma tocmai descrisa niste zeci de ani, sa zicem ca au
inceput cu 1905 si poate pana undeva in perioada interbelica. La un moment dat, pe masura ce practica inlocuia
teoria, pe masura ce experienta practica capata consistenta, ceea ce s-a constatat este ca de fapt tendinta acestor
aseazari era de a se transforma in niste suburbii, adica pericolul principal pe care il intuise Howard, sau ceea ce nu
trebuiau ele sa fie, respectiv localitati care sa nu ofere suficient de multa productie astfel incat sa nu fie autonom
economic, deci acest pericol s-a dovedit a fi unul real. Multe dintre aceste asezari au devenit in timp suburbii,
suburbii ale unei metropole??? ca majoritatea sunt facute in jurul unei metropole??? Dar ele s-au transformat pana
la urma , nu numai ele ci si cele care s-au construit ulterior, nu s-au mai facut sub forma de orase-gradina ci s-au
facut sub forma de suburbii gradina si de fapt asta este forma sub care acest model s-a raspandit in foarte multe
parti ale lumii, pentru ca ceea ce ramane de fapt din toata teoria asta a lui Howard cu orasul autonom, ramane de
fapt o anumita forma foarte reusita si foarte placuta pana la urma de vecinatate, adica o forma spatiala bine
studiata. Forma sub care prima si a doua generatie de arhitecti ai orasului-gradina s-a bazat foarte mult pe ideea
aceasta de comunitate, de vecinatate, de unitate, de “close” fiind un ansamblu de locuinte grupate in jurul unei
funadaturi. Pana la urma genul asta de spatii intermediare, de curti, spatii comune, toata increngatura asta care
devine foarte nuantata, de fapt, pana la urma, a supravietuit modelului originar, modelul originar la un moment dat
s- a oprit . Aproximativ din anii 50’ nu mai putem vorbi de orase-gradina in modelul clasic al lui Howard, dar putem
vorbi din ce in ce mai mult de suburbii-gradina, realizate din experienta primelor orase-gradina si in special a primilor
arhitecti ai oraselor-gradina: Unwin si Parker – cei doi arhitecti, peisagisti care au realizat, proiectat primele orase-
gradina din primul deceniu de existenta a acestui model.

Dupa aia, de aici a derivat “teoria unitatii de vecinatate” , unitatea de vecinatate vazuta ca “ building block” – acea
caramida de baza so constructiei urbane,deci un ansamblu urban care ofera toate serviciile de importanta sau de
relevanta imediata, asta pentru locuire, pe o raza de mers pe jos de cateva minute si care alaturate sau puse sub
forma de ciorchine , sub diverse scheme, dau nastere marilor zone rezidentiale din multe dintre orasele secolului 20.

Despre modelul progresist, si despre felul in care el s-a concretizat in chestiuni practice, in chestiuni cu substanta
arhitecturala si urbanistica. Daca, asa cum spuneam, daca pe culturalistii, pe teoreticienii orasului-gradina, in
particular, nu i-a interesat foarte mult problema locuintei in sine, ci a ansamblului de locuinte, teoretizarea si
cautarile in directia ameliorarii sau reinventarii locuintei moderne au fost ceva absolut esential in cultura
arhitecturala progresista. Locuinta ar fi trebuit, si asta si era de fapt; exista doua directii majore de preocupare ale
progresistilor: una este locuinta si alta este orasul in forma lui functionalista, deci reinventarea orasului la scara
mare. Deci daca e sa privim lucrurile in felul asta, de fapt progresistii se preocupa de doua extreme ale spectrului: pe
de-o parte de locuinta, deci de unitate, si pe de alta parte de oras ca entitate in sine, deci de “the big picture” , in
timp ce culturalistii de ocupa de ceva ce este intre astea, se ocupa de cartiere, de unitatea de vecinatate, de orasul “
mic” . Deci aria lor de preocupare este asta, in timp ce ceilalti se ocupa pe de-o parte de locuinta, pentru ca asta este
unitatea de baza pentru locuitor, pentru individ, si pe de alta parte de oras ca forma de ansamblu si ca reflectare in
“mic” a societatii, sau ca proiectie concreta a societatii in ansamblu.