Structura organizatorica

CUPRINS

ARGUMENT--------------------------------------------------------------------3
CAPITOLUL I
STABILIREA OBIECTIVELOR PENTRU DIFERITE POZITII IN STRUCTURA
ORGANIZATORICA---------------------------------------------------------5
1.1 Postul ----------------------------------------------------------------7
1.2 Functia --------------------------------------------------------------8
1.3 Compartimentul si agentul economic ---------------------------9
CAPITOLUL II
STABILIREA UNUI PLAN SI ALOCAREA RESURSELOR NECESARE
PENTRU REALIZAREA ACTIVITATII-------------------------------12
2.1 Stabilirea planului individual si colectiv----------------------12
2.2 Resursele materiale ----------------------------------------------13
2.3 Resursele umane -------------------------------------------------15
2.4 Resursele financiare ---------------------------------------------17
Concluzii-------------------------------------------------------------------------22
ANEXE--------------------------------------------------------------------------24
BIBLIOGRAFIE----------------------------------------------------------------25
 ARGUMENT

Mi-am ales aceasta tema deoarece organizarea activitatii pentru diferite pozitii in
structura organizatorica constituie un rol foarte important in functionarea unei firme.
Organizarea reprezinta un proces esential al activitatii intr-o intreprindere si
depinde de capacitatea intreprinzatorului de a asigura gruparea proceselor de munca pe
formatii de lucru,compartimente pentru simplificarea realizarii lor si cresterea eficientei.
Structura organizatorică este o parte a organizăr ii de ansamblu a întreprinderii.
Aceasta din urmă implica o serie de activităţi cum ar fi:elaborarea deciziil or, procesele
comunicaţionale, sistemele de stimulare, etc. acestea combinate pot conduce la nivelul
dorit de profit şi la îndeplinirea misiunii firmei .
Structura organizatorică trebuie să favorizeze realizarea de cât mai multe contacte
cu mediul, să accelereze circulaţia informaţiilor şi procesul de luare a deciziilor, să
asigure desfăşurarea noilor activităţi şi noilor strategii axate pe inovaţii şi progres.
Cea mai bună structură este aceea care face capabilă firma de a interacţiona cu
mediul ei prin canalizarea, dirijarea efectivă şi eficientă a eforturilor oamenilor ei, de
asemenea, a resurselor pentru ca astfel să întâlnească nevoile consumatorilor şi realizarea
obiectivelor ei .
În fapt, între implicaţiile „strict economice” şi cele „strict umane” ale structurii
organizatorice există o legătură organică, ele întrepătrunzându -se şi determinând ceea ce
numim eficienţa social-umană a organizării structurale a organizaţiei.
Structura organizatorică asigură postura sistemului managerial, de raţionalitatea sa
depinzând într-o proporţie apreciabilă conţinutul şi îmbinarea sistemului de obiective,
configuraţia şi funcţionalitatea subsistemelor informaţional şi decizional, gama metodelor
şi tehnicilor de management utilizate etc. Evident, toate acestea determină modul de
folosire a resurselor, condiţiile de vânzare a produselor şi, implicit, volumul cheltuielilor,
mărimea profitului etc. Resursele întreprinderii se concretizează în potenţialul material,
financiar, uman de care aceasta dispune la un anumit moment . Elementele care formează
cadrul organizaţional sunt decisive pentru existenţa, funcţionarea şi dezvoltarea firmei.
Organizarea şi funcţionarea firmei este orientată spre realizarea obiectivelor sale, în
sensul că fiecare componentă organizatorică sau acţiune trebuie să corespundă unor
cerinţe clar definite, rezultate din obiectivele acesteia.
O întreprindere este o colectivitate umană legal constituită în vederea cooperării
pentru realizarea în comun a unor produse, servicii sau lucrări destinate vânzării la un
preţ care să acopere cheltuielile şi să aducă profit.
Lucrarea este structura pe doua capitole. In primul capitol al lucrarii scot in
evidenta stabilirea obiectivelor pentru diferite pozitii in structura organizatorica vorbesc
depre
lucrariipost, functie
despre , compartimente
stabilirea si agentul
planului unei economicsi iar
intreprinderii in cel de-al
alocarea doilea capitol
de resurse al
necesare
desfasurarii activitatii. Cele mai importante resurse in realizarea activitatii unei firme sunt
resurse materiale, resurse umane si resursele financiare.
Organizarea firmei consta în stabilirea si delimitarea proceselor de munca fizica si
intelectuala, a componentelor acestora (miscari, timpi, operatii, lucrari, sarcini), precum
si gruparea lor pe posturi, compartimente, formatii de munca, corespunzator anumitor
criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, în vederea realizarii obiectivelor

2
previzionate în cele mai bune conditii.
In concluzie pentru ca o firma sa functioneze corect trebuie sa aiba o structura
organizatorica bine pusa la punct.

3
 CAPITOLUL I
STABILIREA OBIECTIVELOR PENTRU DIFERITE POZITII IN
STRUCTURA ORGANIZATORICA
Întreprinderea îsi desfasoara activitatea într-un anumit cadru organizatoric ce
reprezinta ansamblul de activitati dinamice, complexe ce se pot grupa pe anumite
functiuni care se conditioneaza reciproc si a carei integrare permite întreprinderii sa
reactioneze la solicitarile mediului, sa se dezvolte continuu, sa evolueze eficient.
În functie de continut, organizarea firmei îmbraca doua forme principale:
organizarea procesuala si organizarea structurala.
Organizarea ca functie a managementului cuprinde ansamblul actiunilor prin care se
constituie sistemul conducator, sistemul condus si sistemul legaturilor dintre acestea.
Dupa domeniul la care se refera deosebim:
- organizarea productiei contine actiuni referitoare la: definirea structurii de productie,
conceperea si functionarea sistemului de reparatii, a sistemului de transport intern, a celui
de control a calitatii produselor, alegerea metodelor de îmbinare a factorilor de productie,
etc.
- organizarea muncii ansamblul de actiuni privind diviziunea muncii pe operatii, selectia
personalului, servirea normala a locurilor de munca, stabilirea ritmului normal de munca,
normarea muncii, stimularea eficienta a angajatilor, crearea conditiilor economice ale
muncii.
- organizarea managementului cuprinde în principal actiuni prin care se constituie
structura organizatorica a conducerii organizatiei si sistemul informational al acesteia.
Functiunea reprezinta ansamblul activitatilor omogene desfasurate în cadrul
întreprinderii în vederea obtinerii unor obiective partiale, derivate din obiectivele
generale.
Activitatea reprezinta multimea actiunilor de aceeasi natura (tehnica, economica,
comerciala) a caror realizare necesita cunostinte dintr-un domeniu determinat de
specialitate si are ca rezultat îndeplinirea unei parti dintr-o anumita functiune.
Pentru o întreprindere moderna se pot defini 5 functiuni de baza:
1) Functiunea de cercetare-dezvoltare
2) Functiunea de productie
3) Functiunea comerciala
4) Functiunea financiar-contabila
5) Functiunea de personal sau de resurse umane
Functiunea reprezinta o serie de caracteristici ce îi confera întreprinderii un rol bine
determinat în ansamblul organelor de conducere si organizare.
În cadrul functiunii se suprapun cu activitatile / compartimentele în care se realizeaza
aceste activitati.
Funcţiunea de cercetare –dezvoltare cuprinde ansamblul activitatilor prin care se
studiaza concepte, elaboreaza si realizeaza cadrul tehnic-tehnologic, organizarea si
economicizarea întreprinderii.

4
 Aceasta functiune si cea comerciala asigura adaptarea întreprinderii la mediul
economico-social exterior.
Se disting 2 grupe de activitate:
- cercetare stiintifica, inginerie tehnologica, introducerea progresului tehnic
- investitii, modernizari si retehnologizari
Funcţiunea de producţie cuprinde o serie de activitati referitoare la:
- organizarea de ansamblu a întreprinderilor, sectiilor, atelierelor de productie;
- organizarea desfasurarii în conditii optime a proceselor de productie auxiliare, de
deservire si conexe
Functiunea de productie cuprinde totalitatea activitatilor legate nemijlocit de realizarea
productiei.
Scopul întreprinderii este realizarea de produse conform standardelor de calitate, cu
forta de munca, materii prime, materialele si utilajele, tehnologiile, care se afla la
dispozitia firmei.
Odata cu stabilirea productiei, a tehnologiilor, utilajelor, utilitatilor, standardelor de
calitate, normelor de consum, se stabileste costul produsului.
Funcţiunea comercială include activitati care pot fi grupate în trei categorii si
anume:
- activitati de aprovizionare tehnico-materiala
- activitati de livrare de produse (desfacere)
- activitati de marketing
În cadrul activitatii de aprovizionare sunt incluse actiuni referitoare la aprovizionarea
firmei cu materii prime, materiale, precum si cele prin care se asigura repartizarea lor în
mod organizat fundamentat stiintific, conform normelor de consum, în cadrul sectiilor,
atelierelor - productie, de baza, de deservire, auxiliare, conexe.
Functiunea activitatii de marketing cuprinde ansamblul actiunilor de studiere a pietei
interne, a necesitatilor si comportamentului consumatorilor în scopul stabilirii celor mai
adecvate modalitati de orientare a activitatii firmei si de crestere a volumului vânzarilor.
Funcţiunea financiar-contabilă reprezinta activitatea prin care se asigura
obtinerea si utilizarea rationala a mijloacelor financiare necesare desfasurarii activitatilor
în ansamblu ale firmei, evidenta valorica a activitatii comerciale, evaluarea modului de
realizare a rezultatelor economice generale ale firmelor.
Executarea activitatilor componente ale functiunii financiar-contabile se face în mod
activ prin stabilirea cadrului financiar al procesului economic ce se desfasoara în firma si
în mod pasiv prin înregistrarea datelor economice ale tuturor activitatilor firmei si a
schimbarilor ce se produc în relatia cu partenerii de relatii economice din afara firmei.
Funcţiunea de personal/resurse uman cuprinde activitati prin care se asigura
resursele umane necesare realizarii obiectivelor întreprinderii, utilizarea rationala a
acestora, dezvoltarea continua a competentelor personalului, rezolvarea problemelor de
salarizare si sociale.
În practica toate functiunile întreprinderii se afla într-o strânsa interdependenta, se
întrepatrund si se completeaza reciproc, formând sistemul organizarii procesuale a
întreprinderii.
Manifestarea corecta a unei functiuni determina manifestarea corecta si a celorlate
functiuni; dupa cum aparitia unei dereglari în o functiune provoaca perturbatii în
celelalte.

5
 1.1. Postul
Postul - reprezinta componenta primara a structurii organizatorice si functionale a
organizatiei. Pentru individ, postul reprezinta suma activitatilor pe care acesta trebuie sa
le presteze în coordonate spatiale si de timp determinate.
Prin fisa postului sunt descrise cantitativ si calitativ atributiile salariatului, conditiile
de munca, durata activitatilor zilnice, recompensele, etc.
Definirea posturilor reprezinta activitatea de proiectare a obiectivelor, sarcinilor,
competentelor si responsabilitatilor salariatilor care si le vor asuma.
Sarcina proiectarii postului revine managerilor organizatiei, atât la înfiintarea
acesteia, precum si pe toata durata activitatii.
Procesul de definire/proiectare a posturilor este:
- dinamic, fiind conditionat de realizarile organizatiei, din transformarile
tehnologice din domeniu de activitate al organizatiei, de raportul cerere/oferta de
pe piata fortei de munca si de gradul de scolarizare al populatiei;
- interactiv
- comunicarea dintre organizatie si oficiile pentru forta de munca neocupata este
benefica pentru partile aflate în proces;
- cresterea gradului de scolarizare determina adoptarea unei politici specifice
privind forta de munca;
Descrierea posturilor are ca scop stabilirea:
- obiectivelor
- sarcinilor
- competentelor
- responsabilitatile
Proiectarea posturilor si reproiectarea tehnicilor, dintr-o intreprindere, presupune:
- identificarea celor mai importante nevoi ale angajatilor si ale organizatiei
- inlaturarea tuturor obstacolelor de la locurile de munca ce ar impieta asupra
acestor nevoi
Obiectivele postului reprezinta motivatia care astat la baza înfiintarii lui. Ele sunt
clasificate în functie de:
a) aria de acoperire
- obiective punctuale - sunt proiectate pentru realizarea unor activitati de moment care nu
pot fi atinse prin activitati desfasurate în cadrul altor posturi
- obiective limitate - activitatile aferente postului acopera o secventa bine definita din
domeniul postului
- obiective largi - acopera o plaja larga a domeniului
b) anvergura temporara
- obiective instantanee - trebuie atinse
limitate - obiectivele imediatpecedurate
sunt definite apare previzibile
oportunitatea
de timp
- obiective cvasi-permanente - vizeaza activitatile de rutina
c) durata de existenta estimata
- obiective tactice - vizeaza realizarea unor activitati concrete, planificate a se desfasura
în timp îndelungat
- obiective strategice - de atins pentru momente îndepartate de timp si care vizeaza
dezvoltarea ulterioara a organizatiei

6
 - materii prime auxiliare : care ajută producţia şi se degradează
în timpul acesteia, practic neregăsindu -se în corpul material al
produsului finit.
Întreprinderile trebuie să fie preocup ate, în mod constant, de asigurarea :
- aprovizionării ritmice cu materii prime si materiale;
- consumului raţional al materiilor prime si materialelor în
procesul de producţie.
Prin resurse energetice se înţelege cantitatea de energie care poate fi
utilizată/exploatată într-o anumită perioada de timp, prin folosirea unor surse energetice.
SursaUtilizarea
energetica
lorreprezintă
raţională orice
purtător de energie sub formă concentrată.
produce trei efecte importante. Astfel, la nivelul întrep rinderii
determină reducerea costurilor de producţie şi diminuarea impactului asupra economiei
naţionale, în ceea ce priveşte cererea de resurse energetice, în special cele fosile fiind un
domeniu extrem de sensibil.
În ţările UE există o sensibilizare a populaţiei şi a mediului de afaceri cu privire la
importanţa recuperării şi reciclării de resurse materiale, precum şi a unor programe care
vizează creşterea eficienţei energetice. Prin diferitele sale programe, UE susţine
dezvoltarea unor metode care vor conduce la o mai mare eficienţă energetică, dezvoltarea
unor noi tehnologii pentru exploatarea combustibililor fosili, cu efecte reduse asupra
mediului înconjurător precum şi dezvoltarea energiei din surse regenerabile: biomasa,
celule fotovoltactive, pile de combustie, utilizarea hidrogenului, a metanolului etc.
Toate actele normative adoptate în acest domeniu de ţările UE au în comun câteva
elemente :
- economia de energie este concepută ca o sursă importantă de energie,
care înscrie în acelaşi timp printre cele mai eficiente măsuri de
reducere a poluării;
- alocarea unor sume importante pentru activităţi de cercetare -
dezvoltare;
- introducerea măsurilor de utilizare eficienta a energiei;
- existenţa unei structuri organizatorice naţionale care concepe şi aplică
programe coerente de conservare a energiei.

Clădirile, elemente ale capitalului fix, participă la mai multe cicluri de producţie şi îşi
transmit valoarea asupra produselor/serviciilor în mod repetat. Recuperarea valorii
transmise se realizează prin amortizare.
Sub denumirea de utilaje de producţie sunt grupate într-o întreprindere maşinile,
instalaţiile, mijloacele de transport, uneltele, aparatele, echipamentele şi accesoriile
destinate realizării procesului de producţie. Ele participă, la fel ca şi clădirile la mai multe
cicluri de producţie, iar recuperarea valorii se realizează prin amortizare. Utilajele pot fi
specializate , destinate realizării în mod repetat a unor operaţii tehnologice sau procese
pentru o gamă redusă de produse, si universale, care execută operaţii tehnologice sau
procese pentru o mare varietate de produse.

13
 Maşini de prelucrare simple, echipate cu un anumit tip
de sculă (maşini de găurit, frezat, strunjit etc.)

Maşini agregat, echipate cu mai m ulte

scule/capete de prelucrare

Maşini semi-automate (operaţiile tehnologice se execută

automat, iar restul operaţiilor se execută manual)

Maşini automate (toate operaţiile tehnologice, auxiliare,

de servire sunt automate)

Creşte gradul de complexitate

2.3. Resurse umane

Resursele umane reprezintă salariaţii întreprinderii, resursele active, creatoare ale

unei întreprinderi.
Omul reprezintă resursa cea mai importantă a unei întreprinderi, fiind singura resursă
care îşi poate cunoaşte şi învinge propriile limite, constituindu-se de cele mai multe ori într-
un potenţial neexploatat. Monitorizarea corespunzătoare a cestui a tip de resurse, de la
stabilirea necesarului de personal şi recrutarea acestuia până la motivarea şi păstrarea lui în
firmă, este vitală pentru avantajul concurenţial pe care întreprinderea îl are pe piaţă.
Realizarea obiectivelor întreprinderii sepoate face doar prin activităţi de muncă organizate şi
orientate ale resurselor umane.
În teoria tradiţională a întreprinderii, salariaţii erau priviţi prin prisma moduluicare
în
aceştia executau anumite operaţii, fiind grupaţi sub denumirea generică de „forţă de
muncă".
angajate, Această denumire,
nu trebuie însă să care esteşifolositoare
implice atitudinea pentru a desemna
întreprinderii faţătotalitatea
de propriipersoanelor
angajaţi, care
prin utilizarea acestei denumiri generice, întotdeauna la singular, desemnează masa tuturor
angajaţilor şi nu permite diferenţierea individului, cu personalitatea sa complexă, nevoile
specifice, şi viziunea sa creatoare. Deşi unele firme continuă astăzi să manifeste această
atitudine, este nevoie de o strategie a întreprinderii în domeniul resurselor umane. Aceasta
implică furnizarea de programe de instruire şi diverse activităţi, printre care şi crearea unui
climat/cultură de învăţare, prin care resurse umane ale firmei pot fi dezvoltate şi educate în

14
scopul îmbunătăţirii utilizării lor în cadrul organizaţiei respective, pentru a contribui la
îndeplinirea obiectivelor întreprinderii.
Realizarea fiselor de post, cuprinzand descrierea activitatilor specifice fiecarui loc de
munca si a relatiilor ierarhice si functionale cu celelalte posturi.
Compartimentarea interna, cele mai intalnite metode fiind compartimentarea
functionala (functie de natura activitatii: productie, financiar, marketing etc.) si ierarhica
(salariatii desfasoara activitati similare si raporteaza direct managerului). Trebuie avuta in
vedere si compartimentarea informala care poate aparea in diferite situatii (existenta unor
relatii anterioare intre unii angajati, dezacord fata de unele decizii ale conducerii etc.). In
masura in care este posibila, structurile informale trebuie transformate in structuri
formale.
Stabilirea ariei de control a fiecarui post, respectiv a persoanelor care se afla in
subordinea ierarhica a fiecarui post. Cu cat marimea afacerii si a resurselor umane
implicate este mai mare, este din ce in ce mai importanta delegarea sarcinilor si
responsabilitatilor.
Practic, pentru a fi sigur de rezultatele angajatilor sai, intreprinzatorul trebuie sa
recruteze, sa selecteze, sa asigure instruirea, sa evalueze si sa recompenseze fiecare
angajat astfel incat sa existe permanent motivatia pentru a lucra cu maxima eficienta.
A. Recrutarea
Recrutarea are drept scop identificarea potentialilor candidati pentru diferite posturi
in cadrul firme.
In cazul recrutarii din interiorul firmei, avantajele principale sunt cunoasterea
salariatului si a deprinderilor sale de lucru, costul angajarii (legat practic numai de
asimilarea noilor deprinderi necesare), posibilitatea preluarii sarcinilor fara intreruperea
activitatii, precum si crearea motivatiei salariatilor de a munci mai bine pentru a fi
promovati la randul lor.
Dezavantajele principale sunt legate, in principal, de experienta superioara si de
ideile noi pe care le poate avea un specialist adus din afara organizatiei.
Recrutarea din exteriorul firmei se poate baza pe prietenii sau cunostintele
intreprinzatorului, informatiile furnizate de Oficiul fortelor de munca sau institutii de
invatamant, fostii salariati, recomandari din partea unor angajati, furnizori sau clienti,
anunturi in mass-media. O sursa cu o importanta particulara o reprezinta concurentii, ai
caror fosti angajati pot aduce intreprinzatorului nu numai experienta ci si informatii
privind fostul angajator.
B. Selectia
Intreprinzatorul trebuie sa evalueze capacitatea fiecarui solicitant de a rezolva
problemele specifice locului de munca vizat. Pentru aceasta, informatiile obtinute in
momentul recrutarii trebuie completate cu informatii mai detaliate privind studiile pe care
le are solicitantul, experienta in munca, deprinderi aplicabile in munca, istoricul muncii,
pregatirea speciala ceruta, experienta manageriala. Sunt importante si referintele
profesionale sau cele personale.
Deseori, pot fi aplicate diferite tipuri de teste, care furnizeaza informatii
suplimentare foarte utile. Pot fi utilizate teste de performanta in realizarea diferitelor
tipuri de activitati specifice postului, teste de aptitudini, teste de personalitate, teste de
inteligenta.

15
 C. Pregatirea angajatilor
Personalul selectat si angajat trebuie introdus rapid in mediul de lucru al activitatii
ce se va desfasura.
Intreprinzatorul trebuie sa familiarizeze noii salariati cu firma si cu munca pe care
o vor desfasura. In primele zile vor avea loc intalniri cu ceilalti salariati, vor fi prezentate
facilitatile fizice, procedurile si politicile firmei. Un accent deosebit trebuie pus pe modul
in care este prezentat noul venit celorlalti salariati, pentru ca acestia sa nu-1 respinga.
Chiar daca noul angajat are calificarea necesara postului respectiv, un anumit grad
de instruire este probabil necesar. intr-o firma mica este deosebit de important ca
salariatii sa poata realiza mai multe activitati. Ei reprezinta un activ puternic pentru
intreprinzator, in lipsa altora, ei ii pot suplini pe cei absenti, asigurand continuitatea
activitatii. De asemenea, salariatii bine instruiti nu trebuie supravegheati permanent, asa
ca intreprinzatorul va avea mai mult timp disponibil pentru alte activitati.
Metodele de instruire cele mai frecvent utilizate sunt instruirea la locul de munca,
rotatia posturilor, cursuri de calificare.
Perfectionarea profesionala are drept consecinta imediata o munca mai eficienta si
o crestere a productivitati. Astfel, cheltuielile pentru pregatirea personalului reprezinta o
investitie ca oricare alta.
Pregatirea angajatilor poate fi realizata la locul de munca si in afara locului de
munca.
Micile intreprinderi folosesc in special metoda pregatirii la locul de munca, care
are un mare impact asupra angajatilor, intrucat este legata direct de performante.
Pregatirea in afara locului de munca presupune urmarea unor scoli, seminarii ori
lucrul in afara locului de munca.
Ca o regula generala, impulsul principal al perfectionarii profesionale trebuie sa il
dea intreprinzatorul. Daca el va continua pregatirea, ceilalti il vor urma.

2.4. Resurse financiare

Resursele financiare desemneaza potentialul intreprinderii sub forma mijloacelor
banesti, inclusiv valutare.
Resursele financiare sunt utilizate de intreprindere pentru a achizitionarea factorilor
de productie si satisfacerea altor necesitati legate de fabricarea si comercializarea
produselor.Resursele financiare necesare desfasurarii normale a activitatii intreprinderii
se obtin astfel:pe calea finantarii de la buget, in cazul regiilor autonomepe calea creditarii
de la sistemul bancarpe calea autofinantariiprin vanzarea de actiuni si obligatiuni pe
piataInfirconditiile economiei de piata principala cale de formare a resurselor financiare ale
intreprinderii o constituie autofinantarea.Aceasta reprezinta acoperirea financiara a
cheltuielor cerute de activitatile economice si sociale ale intreprinderii, din profit si
amortizare.
In cazul resurselor financiare obtinute pe calea creditarii, intreprinderea are
obligatia atat a rambursarii creditului cat si a dobanzii.

16
 Resursele Întreprinderii

Clădiri
Resurse
materiale Utilaje de producţie
Materii prime

Materii prime şi
Resurse materiale Materii prime
auxiliare
Resurse energetice

Resurse Obţinute prin finanţarea de la

buget
între rinderi aflate în ro rietatea

Obţinute prin credite bancare

Obţinute prin credite comerciale

(vânzarea pe credit)

Obţinute prin autofinanţare

(reinvestirea profitului, amortizări
etc.

Obţinute prin leasing

(acordul prin care se transferă dreptul
de folosinţă asupra unui bun, pe o
durată stabilită, în schimbul unei
redeven e

Obţinute prin emiterea de

obli a iuni

Alte forme

Resurse

Resurse

25
26