Sunteți pe pagina 1din 4

Subiectul 1.

Evoluția turismului internațional după 1950


„Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, turismul se prezenta ca un fenomen bine
articulat și structurat. Devenind un fenomen de masă, prin amploarea fluxurilor umane generate
și prin efectele multiple asupra economiei locurilor turistice, în perioada interbelică, turismul s-
a impus definitiv ca o ramură economică distinctă, generând noi profesii. Această evoluție,
întreruptă de cel de-al doilea Război Mondial, a continuat după restabilirea echilibrului de forțe
la nivel planetar prin schimbarea scării fenomenului turistic. Cantonat până atunci la nivel local
sau regional, doar o infimă parte a turiștilor permițându-și un sejur în străinătate, turismul se
internaționalizează ca efect conjugat al revoluției mijloacelor de transport și al stabilirii
barierelor frontaliere. Această internaționalizare se reflectă atât în sporirea numărului de turiști
care sejurează în afara țării de reședință, cât și în modul de organizare a activităților specifice,
controlate de firme cu ramificații la nivel continental sau planetar.” (Muntele & Corneliu Iațu,
2006, p. 29.)
Evoluția turismului internațional se poate aprecia prin acțiunea a doi indicatori:
sosirile/plecările turistice și încasările/cheltuielile din turismul internațional. Primul grafic
arată creșterea numărului sosirilor turistice după cel de-al doilea război mondial din 1950.
Organizația Națiunilor Mondiale pentru Turism (OMT) estimează că la nivel internațional au
fost doar 25 de milioane de sosiri de turiști în 1950. 68 de ani mai târziu, acest număr a crescut
la 1,4 miliarde de sosiri internaționale pe an. (Roser, 2020) Evenimentele care au contribuit la
creșterea sosirilor turistice sunt: 1948- Crearea comisiei europene de turism, 1949- Crearea
Asociației internaționale a experților științifici în turism (AIEST), 1950- la Monaco, crearea
Academiei Internaționale de Turism, 1956- în Elveția are loc primul congres de turism social,
1970- Fondarea Organizației Mondiale a turismului, cu sediul la Madrid, 10 ani mai târziu, tot
în Spania are loc primul congres internațional al presei turistice. (Muntele & Corneliu Iațu,
2006, p. 39)

Fig. 1 Evoluția numărului de sosiri turistice internaționale, exprimate în milioane, între 1950 și
2018

1
Al doilea grafic arată distribuția relativă a sosirilor turistice pe regiune. (Roser,
2020)Turismul este o activitate cu caracteristici spațiale foarte marcate. Repartiția sa nu este
uniformă. În 1950, două treimi din turiști au ajuns în Europa. Astfel, se observă concentrarea
extremă a turismului internațional la nivel european, fiind cea mai importantă regiune turistică
și azi. Asia și Pacificul, Orientul Mijlociu și Africa au avut o importanță foarte mică ca
destinație turistică în 1950. În 2018, însă, putem observa o ușoară evoluție a ponderii de sosiri
turistice în Orientul Mijlociu și Africa, zona Asia și Pacific cunoaște o creștere substanțială, iar
în America poate fi observat declinul.
Fig. 2 Evoluția ponderii continentelor lumii în numarul total de sosiri turistice internaționale,
între 1950 și 2018

„Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu. Se


deosebesc două grupe majore de resurse turistice: naturale (relief, structuri geologice, climat,
ape, vegetație, faună) și antropice (vestigii istorice, edificii religioase, muzee, etnografie etc.)
Fluxurile turistice sau circulația turistică presupun deplasarea vizitatorilor de la
reședința acestora la locul ales, altul decât propria reședință, pentru satisfacerea necesităților
recreativ-curative sau a altor motivații, altele decât o activitate remunerată sau stabilirea
domiciliului. În dimensionalitatea spațială a fluxurilor turistice sunt recunoscute trei arii
turistice distincte: aria emitentă (emițătoare) sau bazinul cererii, aria de tranzit și aria receptoare
sau bazinul ofertei turistice/ destinația turistică.” (Bacal Petru, 2012, p. 11)
“În cadrul activităților turistice se pot identifica următoarele forme: turismul intern
(domestic tourism) - rezidenții unei țări care călătoresc în propria țară; turismul internațional
receptor (inbound/international-receptor tourism) – vizitarea unei țări date de către non-
rezidenți; turismul internațional emitent (outbound/outgoing tourism) - rezidenții unei țări
date care vizitează alte țări.” (Boghean, p. 5)

2
Subiectul 2.
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași
Monument inconfundabil, veche vatra a culturii și spiritualității din Moldova și nu
numai, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi este situată în centrul tradițional al Iașului, pe bulevardul
Ștefan cel Mare și Sfânt - fosta Uliță Domnească - pe partea dreapta venind dinspre Catedrala
Mitropolitană, foarte aproape de Palatul Culturii. Biserica "Trisfetitelor" a fost ridicată de către
voievodul Vasile Lupu, între anii 1637 -1639, că necropola domnească, reflectând aspirația
ctitorului spre lumea bizantină, combinând structuri și forme tradiționale cu materiale prețioase
și o decorație fastuoasă. Mitropolitul Varlaam a sfințit acest sfânt locaș la dată de 6 mai 1639,
iar doi ani mai târziu aici au fost așezate moaștele Sf. Cuvioase Parascheva. În cadrul acestei
mănăstiri au funcționat o tipografie și un Colegiu, viitoarea Academie Domnească. În anul
1970, mănăstirea a fost închisă, slujbe fiind oficiate doar de sărbătoarea hramului și în ziua de
24 ianuarie. Mănăstirea a fost redeschisă după 1989, la inițiativa IPS Daniel, Mitropolitul
Moldovei și Bucovinei. Faima monumentului o constituie broderia de piatră a zidurilor
exterioare, păstrată în formă originală, în cea mai mare parte. Treizeci de bandouri ornamentale
evoluează succesiv pe întreg spațiul exterior al zidurilor bisericii, de la temelie până sus la
cornișa turlelor, rememorând și prelucrând vechile crestături în lemn și broderii naționale
împrumutând însă elemente asiatice și occidentale. O impunătoare torsadă constând în
împletirea a trei elemente - simbol al Sfintei Treimi - desăvârșite complexul arhitectonic al
bisericii.

3
Bibliografie
• Bacal Petru, C. I. (2012). Geografia turismului, Note de curs. Chișinău: ASEM.
• Boghean, L. u. (n.d.). ECONOMIA TURISMULUI, suport de curs.
• Muntele, I., & Corneliu Iațu. (2006). Geografia tursmului. Concepte, metode și forme
de manifestare spațio-temporală. Iași: Libris.
• Roser, M. (2020). Tourism. Retrieved 03 09, 2020, from
https://ourworldindata.org/tourism