P A R T E A a IV-a

CÂMPUL MAGNETIC STAŢIONAR SI CUASISTATIONAR

1. ECUAŢIILE CÂMPULUI MAGNETIC

1.1. Ecuatiile campului magnetic stationar

În regimul staţionar, legea circuitului magnetic capătă forma teoremei lui Ampere
(v. par.3.3 de la Partea I):
³ H ⋅dl = ³ J⋅ ndS (1.1)
∂s s
cu forma locală :
rotH = J (1.1')
Legea fluxului magnetic este (v. par.2.8 de la Partea I):
∫ B⋅ ndS = 0 (1.2)
∂ω
cu forma locală :
divB = 0 (1.2')
O relaţie între B şi H este oferită de legea legăturii între inducţia magnetică şi intensitatea
câmpului magnetic. Pentru medii liniare, de exemplu, avem (v. par.2.4 de la Partea I):
B = µH sau H = νB (1.3)
Dacă la ecuaţiile (1.1), (1.2), (1.3) adăugăm şi condiţii de frontieră corect
formulate, atunci câmpul magnetic (B,H) este unic determinat (v. Anexa B). Deci, putem
studia componenta magnetică (B,H) a câmpului electromagnetic, independent de
componenta electrică (D,E).

1.2. Ecuatiile campului magnetic cuasistationar

In regim cuasistationar se neglijeaza intensitatea curentului de deplasare
d
dt ∫ DndA si legea circuitului magnetic capata forma (1.1) sau (1.1’) din regimul
SΓ

stationar. Celelalte ecuatii din regimul staionar, adica (1.2) sau (1.2’) si (1.3), se
pastreaza.
Observatii
a) Daca se cunoaste J atunci campul magnetic poate fi determinat fara a calcula si
campul electric (ca in regimul stationar).
∂B
b) Daca nu se cunoaste J atunci rotE = − si J = σE deci campul magnetic
∂t
variabil in timp produce o densitate de curent J care da valoarea rotorului lui H, iar
 B=µH deci nu se poate calcula campul magnetic fara a determina campul electric. In
continuare se va considera cazul in care se cunoaste J.

1.3. Spira perfect conductoare

Fie o spiră perfect conductoare, în jurul

căreia mediul este perfect izolant
(Fig.1.1).
Curentul spirei. Pentru a arăta că această
mărime este bine definită, alegem o
S i2 suprafaţă închisă Σ=S1∪ S2∪ S
(Fig.1.1), unde S1 şi S2 sunt suprafeţe
i1 S2 transversale prin spiră, iar S este
S1 suprafaţa laterală ce leagă bordurile lui S1
şi S2, aparţinând suprafeţei ce mărgineşte
spira conductoare. Din teorema
conservării sarcinii electrice, pentru
regimul staţionar, rezultă:
Fig.1.1. Por\iune de spir` perfect conductoare.

0= ³ J⋅ ndS = ³ J ⋅ndS + ³ J⋅ ndS + ³ J⋅ ndS =− i1 +i2 .

Σ S1 S2 S
Deci, i1 = i2 = i.
Fluxul magnetic al spirei. Această mărime este bine definită prin fluxul magnetic
pe orice suprafaţă cu bordura pe suprafaţa spirei. Într-adevăr, pentru a arăta că fluxul

ϕ’

n’ S’
dS ϕ”
n”

S” dS

∂S” i
dS S
∂S’
n
spirei nu depinde de suprafaţa care are bordura pe suprafaţa spirei, alegem o suprafaţă
închisă Σ= S’∪ S”∪ S, unde S’ şi S” sunt suprafeţe având bordurile pe suprafaţa ce
mărgineşte spira, iar S este porţiunea din suprafaţa spirei, mărginită de bordurile ∂S’ şi
∂S” (Fig.1.2). Din legea fluxului magnetic, aplicată suprafeţei închise Σ, rezultă:
0= ³ B⋅ ndS = ³ B⋅ ndS + ³ B⋅ ndS + ³ B⋅ ndS =− ϕ '+ϕ "
Σ S' S" S
Deci:
ϕ’ = ϕ” = ϕ
Asociem sensurile fluxurilor şi curenţilor spirelor prin regula burghiului drept.

1.4. Teoremă de unicitate

În Anexa B, este formulată şi demonstrată o teoremă generală pentru câmpurile
staţionare. Vom prezenta în continuare o consecinţă a acestei teoreme, utilă pentru
problemele de câmp magnetic ce vor urma.
Fie o incintă cu peretele perfect conductor (Fig.1.3). Peretele poate fi şi suprafaţa
de la infinit. În interiorul incintei, avem n spire perfect conductoare (pentru simplitate,
vom lua n=3). În mediul perfect izolant din jurul conductoarelor, este cunoscută legătura
dintre B şi H. Câmpul electric (B,H) (descris de ecuaţiile (1.1’), (1.2’), (1.3)) este unic
determinat dacă se dau:
a) Fluxurile magnetice ale spirelor ϕ1, ϕ2, ϕ3
sau:
b) Curenţii spirelor i1, i2, i3.
Observaţie. Teorema de unicitate este valabilă şi dacă mediul din incintă este
neliniar, dar cu caracteristică B=f(H) disipativă. În această categorie, intră toate tipurile
de medii, cu excepţia celor cu histerezis.

1.5. Teorema de superpoziţie

Presupunem că mediul din incintă este liniar (1.3).
' ' '
Curenţilor electrici ( i1 , i2 , i3 ) le corespunde unic câmpul magnetic (B’,H’), iar
" " "
curenţilor electrici ( i1 , i2 , i3 ) le corespunde unic câmpul magnetic (B”,H”) Atunci,
 ' ' ' " " "
curenţilor electrici ( i1 , i2 , i3 )=α’( i1 , i2 , i3 )+α”( i1 , i2 , i3 ) le corespunde câmpul
electric (B,H)=α’ (B’,H’)+α” (B”,H”).
Teorema de superpoziţie rezultă imediat din liniaritatea ecuaţiilor (1.1’), (1.2’),
(1.3) şi din teorema de unicitate.

2. RELAŢIILE DINTRE FLUXURILE ŞI CURENŢII SPIRELOR PERFECT

CONDUCTOARE (MAXWELL)

Fie un sistem de spire perfect conductoare aflate intr-o incintă cu peretele perfect
conductor (Fig. 1.3). Să presupunem că se dau curenţii spirelor ik. Atunci, conform
teoremei de unicitate, câmpul magnetic (B,H) din Ω este unic determinat şi deci sunt unic
determinate fluxurile ϕk pe suprafeţele σk. Este deci bine definită funcţia:
i → ϕ = f(i)
sau:
ϕk = fk (i1, i2, ..., in), k = 1, 2,..., n (2.1)
Pentru medii liniare, relaţia (2.1) devine:
n
ϕ k = ¦ Lkj i j , k =1,2,..., n , (2.2)
j =1
unde coeficienţii L jj se numesc inductivităţi proprii, iar Lkj , cu j≠k, inductivităţi
mutuale sau de cuplaj. Relaţiile (2.2) sunt cunoscute prin denumirea de “relaţiile lui
Maxwell pentru inductivităţi”. Semnificaţiile fizice ale acestor coeficienţi rezultă din
relaţiile (2.2). De exemplu, dacă ik =0, pentru k>1, şi i1 ≠0, atunci inductivitatea proprie
L11 este numeric egală cu fluxul magnetic al spirei 1 pentru curentul i1 =1 sau:
ϕ
L11 = 1 (2.3)
i1 i = 0, k >1
k
Inductivitatea mutuală L21 este numeric egală cu fluxul magnetic al spirei 2 pentru
curentul i1 =1 sau:
ϕ
L21 = 2 (2.4)
i1 i = 0, k >1
k
Matriceal, relaţiile (2.2) se mai pot scrie:
§ ϕ1 · § L11 L12 L13 ·§ i1 ·
¨ ¸ ¨ ¸¨ ¸
¨ ϕ 2 ¸ = ¨ L21 L22 L23 ¸¨ i2 ¸ (2.2’)
¨ϕ ¸ ¨ L L32 L33 ¸¹¨© i3 ¸¹
© 3 ¹ © 31
 Admitem în continuare că sensurile fluxurilor magnetice şi ale curenţilor spirelor
verifică regula burghiului drept. Se poate arăta (v. Cap.3) că matricea inductivităţilor
(L ) este simetrică Lij = L ji şi pozitiv definită: (i )T (L )(i ) > 0 , oricare ar fi

matricea (i ) ≠ (0) . De aici rezultă că inductivităţile proprii sunt întotdeauna pozitive.

Într-adevăr, făcând, de exemplu ( i , i , i )=(1,0,0), din proprietatea de pozitiv definire
1 2 3
rezultă L11 >0.
În cazul unei singure spire, avem:
ϕ = Li (2.2”)
Factorul de cuplaj
Fie două spire cu inductivităţile L11 , L22 şi L12 = L21 . Factorul de cuplaj al
celor două spire este:
L12
λ= (2.5)
L11L22
Factorul de cuplaj este subunitar λ<1. Într-adevăr, din proprietăţile de pozitiv
definire şi simetrie (sau din pozitivitatea energiei acumulate in cele doua bobine) rezultă:
L11i12 + L22i22 + 2 L12i1i2 > 0
unde cel puţin unul dintre curenţi este nenul. Fie i2 ≠0. Împărţim relaţia de mai sus prin
i
i22 > 0 şi notăm x = 1 . Rezultă:
i2
L11x 2 + 2 L12 x + L22 > 0, ∀x ∈ R
Atunci, discriminantul acestei funcţii de gradul 2 este strict negativ:
2
∆' = L12 − L11L22 < 0
Împărţind relaţia de mai sus prin L11L22 > 0 , rezultăλ<1. Cazul ideal, în care
factorul de cuplaj ar avea valoarea 1, se numeste cuplaj perfect iar cele doua bobine
formeaza un transformator perfect; daca inductivitatile transormatorului perfect tind
catre infinit spunem ca avem un transformator ideal.
Inductivităţile fasciculelor de spire
Fie spirele 1 şi 2 de grosimi mult mai mici decât lungimile lor şi cu inductivităţile
l11, l 22 şi l12 = l 21 (Fig.2.1a). Să presupunem acum că aceleaşi poziţii în spaţiu sunt
ocupate de două fascicule cu N1 şi respectiv N 2 spire, având inductivităţile L11 ,
L22 şi L12 = L21 (Fig.2.1b). Ne propunem să determinăm relaţiile dintre
inductivităţile lkj şi Lkj .
 i1 i2

a ) d o u ` sp i r e cu p la te m a g n eti c

N1 i1 N2 i2 I2
I1

b ) d o u` f a s c ic u le d e s p i re c u p la te m a g ne ti c

F ig . 2 .1 . F a sc ic u le d e sp ire .

Conform relaţiilor (2.3) şi (2.4), în cazul a două spire cuplate (Fig.2.1a), avem:
ϕ ϕ
l11 = 1 şi l21 = 2 (2.6)
i1 i = 0 i1 i = 0
2 2
Câmpul magnetic produs de fasciculul de N1
spire, parcurs de curentul i1 , este acelaşi
cu câmpul magnetic produs de o singură spiră parcursă de curentul I1 = N1i1 . Atunci,
conform relaţiilor (2.6), fluxurile magnetice printr-o singură spiră din fasciculele 1 şi 2
sunt:
ϕ1 = l11I1 = l11N1i1 şi ϕ 2 = l21I1 = l21N1i1 (2.7)
Un fascicul de spire este tot o spiră, dar care are o structură complexă, ce rezultă din
înserierea unor spire identice, ce ocupă aproape aceeaşi poziţie în spaţiu (Fig.2.2).
Deseori, se mai foloseşte termenul de “bobină cu N spire”. Cum primul fascicul este
format din N1 spire, fluxul magnetic prin întreaga suprafaţă a fasciculului este:

Φ1 = N1ϕ1 = N12l11i1 (2.8)

La fel, al doilea fascicul este format din N 2 spire şi atunci fluxul magnetic este:
Φ 2 = N 2ϕ 2 = N 2 N1l 21i1 (2.9)
Conform relaţiilor (2.3) şi (2.4), rezultă:
Φ1
L11 = = N12l11 (2.10)
i1 i = 0
2
şi:
Φ2
L21 = = N 2 N1l21 (2.11)
i1 i = 0
2
Asemănător:

L22 = N 22l22 (2.12)

Relaţiile de mai sus sunt valabile şi dacă

avem mai multe fascsicule de spire cuplate.
Factorul de cuplaj pentru 2 fascicule de spire
nu depinde de numărul de spire. Într-adevăr,
conform relaţiilor (2.5), (2.10), (2.11) şi
Fig.2.2. Fascicul de spire.
(2.12), avem

L12 N1 N 2l12 l12

λ= = =
L11L22 N12l11N 22 L22 l11l22

Tensiunea electrică de la bornele unei spire perfect conductoare

Fie un conductor perfect cu două borne, ca în Fig.2.3, care poate fi asociat unei
spire închise, astfel încât se poate defini fluxul magnetic al spirei ϕ (v. partea din dreapta
liniuţei verticale ab, în Fig.2.3). Fluxul magnetic al părţii din stânga liniuţei ab, în
Fig.2.3, este neglijabil. Din punct de vedere tehnic, legăturile la borne sunt foarte strânse,
nefăcând loc altor fluxuri.
Bornele sunt suprafeţe cu condiţia
Et = 0 . Atunci, în zona bornelor,
poate fi definit potenţialul
i a Γ
electric, bornele sunt
u ϕ
b echipotenţiale şi este bine definită
tensiunea la borne (v. Cap.2, de la
Partea a III-a). Trebuie să
Fig.2.3. Tensiunea de la bornele unei spire ideale. menţionăm faptul că, în vol.2 al
acestei lucrări, va fi definit
elementul de circuit inductiv şi va fi stabilită relaţia u-i la bornele sale.
 Fie curba închisă Γ, care trece prin interiorul spirei şi se închide prin curba
tensiunii de la borne. Am ales pentru curba Γ acelaşi sens cu al curentului electric, iar
pentru tensiunea la borne, sens invers curbei Γ (sensurile tensiunii şi curentului electric
sunt alese conform regulii de la receptor). Aşa cum am precizat şi mai sus, sensurile
fluxului magnetic şi al curentului spirei respectă regula burghiului drept. Aplicăm legea
inducţiei electromagnetice pe curba Γ şi, deoarece în mediul perfect conductor din
interiorul spirei E=0, rezultă:

dϕ
− = ³ E ⋅ dl = ³ E ⋅ dl + ³ E ⋅ dl = −u
dt Γ spira borne
Deci:

dϕ
u= (2.13)
dt
Dacă mediul este liniar şi inductivitatea proprie a spirei L nu depinde de timp, atunci,
conform relaţiei (2.2”), avem:

di
u=L (2.14)
dt
Dacă sunt mai multe spire cuplate, atunci, conform relaţiilor (2.2), avem
n di j
uk = ¦ Lkj (2.15)
j =1 dt

3. ENERGIA ŞI COENERGIA CÂMPULUI MAGNETIC. FORŢE

GENERALIZATE ÎN CÂMP MAGNETIC

3.1. Energia câmpului magnetic

Fie un sistem de n spire perfect conductoare parcurse de curenţii ik şi având

fluxurile ϕ k (Fig.3.1). Mediul din jurul spirelor este perfect izolant. Peretele incintei
este perfect conductor.
 Pentru a creşte curenţii spirelor şi energia din incintă, introducem în fiecare spiră
o sursă ideală de tensiune. Puterea debitată de sursă conduce la apariţia curenţilor ik şi a
fluxurilor ϕk , deci conduce la apariţia câmpului magnetic în domeniul Ω din afara

ϕ2
ϕ1

i2
u2
i1 e2
u1 ϕ3
e1

i3

u3
e3
F ig . 3 .1 . E n e rg ie p rim it` d e siste m u l fo rm a t d in sp ire ]i c @ m p
m a g n e tic .

spirelor. Fie o curbă Γk ce trece prin interiorul părţii perfect conductoare a spirei k şi se
închide pe la bornele sursei. Aplicăm pe această curbă închisă legea inducţiei
electromagnetice:
dϕ k
³ E ⋅ dl = ³ E ⋅ dl + ³ E⋅dl = 0−uk = − dt
Γk interior borne
Puterea debitată de sursă este:
dϕ k
pk = u k ik = ik
dt
Energia pe care o primeşte sistemul format din spire şi din câmpul magnetic este deci:
n n
dW = ¦ pk dt = ¦ ik dϕ k (3.1)
k =1 k =1
Dacă ţinem spirele imobile, atunci întreaga energie va fi dată câmpului magnetic.
Presupunem că modificările termice din domeniul Ω sunt neglijabile. Atunci:
 n

ϕ3
dWm = ∑ ik dϕ k (3.2)
k =1
T (Φ1, Φ2 , Φ3 ) Conform teoremei de unicitate,
fluxurile spirelor definesc unic câmpul
magnetic, deci ele sunt variabile de stare
pentru câmpul magnetic. Curenţii ik
•M sunt funcţii de ϕ k . Pentru a determina
energia câmpului magnetic într-o
anumită stare T (Φ1 , Φ 2 , Φ 3 ) , se
O ϕ2
integrează (3.2) între starea cu energie
nulă (originea, de exemplu) şi punctul T,
pe orice curbă din spaţiul stărilor (Fig.
ϕ1
3.2):
Fig. 3.2. Spa\iul st`rilor ϕ1 ,ϕ2 ,ϕ3 .
T n
Wm(T) = ³ ¦ i k dϕ k
0 k =1
(3.3)
Rezultatul din relaţia (3.3) nu depinde de drum şi deci, în relaţia (3.2), avem o
diferenţială totală exactă.
În cazul mediilor liniare, cel mai comod drum de integrare este segmentul OT,
unde un punct oarecare M are coordonatele ( ϕ1 , ϕ 2 , ϕ 3 ) = λ (Φ1 , Φ 2 , Φ 3 ) , cu
λ ∈ [0,1] . Dacă în punctul T avem curenţii electrici ( I1 , I 2 , I 3 ), atunci în punctul M
avem ( i1 , i2 , i3 )=λ( I1 , I 2 , I 3 ). Rezultă ik = λI k , dϕ k = Φ k dλ şi integrala
(3.3) devine
1 1
Wm(T) = ³ ¦ λI k Φ k dλ = ¦ I k Φ k ³ λdλ
0k k 0
Deci
1
Wm = ¦ Ik Φk (3.4)
2k

3.2. Coenergia câmpului magnetic

Prin definiţie, variaţia de coenergie este:

§ n ·
*
dWm = d ¨ ¦ ik ϕ k ¸¸ − dWm (3.5)
¨
© k =1 ¹
Ţinând cont de (3.2) şi dezvoltând diferenţiala sumei din membrul drept, rezultă:
n
*
dWm = ¦ ϕ k dik (3.6)
k =1
Conform teoremei de unicitate, curenţii spirelor definesc unic câmpul magnetic,
deci şi aceştia pot fi consideraţi variabile de stare. Fluxurile spirelor ϕ k sunt funcţii de
ik (relaţia (2.2)). Pentru a determina coenergia câmpului magnetic într-o anumită
stare T( I1 , I 2 , I 3 ), se integrează (3.6) între starea de coenergie nulă şi punctul T , pe
orice curbă din spaţiul stărilor ( i1 , i2 , i3 ):
T
Wm* = ³ ¦ ϕ k dik (3.7)
ok
Rezultatul integralei (3.7) nu depinde de drum. În cazul mediilor liniare, cel mai
comod drum de integrare este segmentul OT, unde un punct oarecare M are coordonatele
[ ]
( i1 , i2 , i3 )= λ( I1 , I 2 , I 3 ), cu λ ∈ 0,1 . Dacă în punctul T avem fluxurile magnetice
(Φ1 , Φ 2 , Φ 3 ) , atunci în punctul M avem fluxurile (ϕ1 ,ϕ 2 ,ϕ 3 ) =
λ (Φ1 , Φ 2 , Φ 3 ) . Rezultă ϕ k = λΦ k , dik = I k dλ şi integrala (3.7) devine:
1 1
*
Wm(T) = ³ ¦ λI k Φ k dλ = ¦ I k Φ k ³ λdλ
0k k 0
Deci:
1
Wm* = ¦ Ik Φk (3.8)
2k
Se observă că în cazul mediilor liniare energia este egală cu coenergia.

Teoreme de reciprocitate
Deoarece relaţia (3.6) este o diferenţială totală exactă, sunt valabile relaţiile:
∂Wm* ∂Wm*
ϕk = şi ϕj =
∂ik ∂i j
De aici, rezultă:
∂ϕ k ∂ϕ j
= (3.9)
∂i j ∂ ik
 Dacă relaţia de reciprocitate (3.9) nu este indeplinită, atunci nu poate fi definită
coenergia câmpului magnetic. În cazul mediilor liniare, sunt valabile relaţiile lui Maxwell
pentru inductivităţi (2.2) şi egalitatea (3.9) devine:
Lkj = L jk
Deci, matricea inductivităţilor este simetrică.

3.3. Densitatea de volum a energiei şi a coenergiei

Dacă fluxurile bobinelor au o mică creştere dϕ k , atunci şi mărimile H,B din

domeniul Ω au mici creşteri δH,δB . Fie domeniul Ω' ce rezultă din Ω prin adăugarea
tăieturilor σ k . La fel ca în demonstraţia teoremei de unicitate (Anexa B), se obţine:

§ ·
¨ n ¸
³ VδB⋅ ndS = ¦ ¨ ³ VδB ⋅n dS + ³ VδB⋅ ndS ¸
k =1¨ σ ' σ k" ¸
∂Ω' © k ¹
n n n
= ¦ u k ³ δB⋅n dS = − ¦ u k dϕ k = − ¦ ik dϕ k
k =1 σk k =1 k =1
' "
unde σ k şI σ k sunt cele două feţe ale tăieturii, unde componenta normală a lui δB se
conservă, iar saltul lui V este chiar curentul spirei. Aplicând formula lui Gauss şi ţinând
cont de legea fluxului magnetic, rezultă de asemenea:
³ VδB⋅ ndA = − ³ H⋅ δBdv
∂Ω ' Ω
Comparând cele două relaţii de mai sus, avem:
n
dWm = ¦ ik dϕ k = ³ H ⋅δBdv (3.10)
k =1 Ω
Admitem că energia câmpului magnetic este distribuită în volum cu densitatea de volum
δwm :
dWm = ³ δwm dΩ (3.11)
Ω
Comparând (3.10) cu (3.11), rezultă că variaţia densităţii de volum a energiei câmpului
magnetic este:
δwm = H ⋅ δB
iar densitatea de volum a energiei este:
 B
wm = ³ H ⋅ δB (3.12)
0
Asemănător, se arată că:
n
* = ¦ ϕ di = B ⋅ δHdv
dWm k k ³ (3.13)
k =1 Ω
iar densitatea de volum a coenergiei este:
B
*
wm = ³ BδHdv (3.14)
0
În cazul în care mediul este liniar:
2
* 1 1 1B
wm = wm = B ⋅ H = µH 2 = (3.15)
2 2 2 µ
ϕ
Exemplul 1
Φ
Energia şi coenergia câmpului magnetic al
unei spire. Să presupunem că relaţia dintre fluxul
magnetic şi curentul electric al spirei este neliniară
(Fig.3.3). Energia câmpului magnetic pentru fluxul
Φ al spirei este (3.3):
Φ
Wm = ³ idϕ
0
Valoarea energiei câmpului magnetic este dată de
aria suprafeţei cuprinse între grafic şi axa oϕ.
0 I i Coenergia câmpului magnetic este (3.7):
Fig.3.3. Rela\ia ϕ-i pentru o I
spir` [n mediu neliniar. *
Wm = ³ ϕdi
0
Valoarea coenergiei câmpului magnetic este dată de aria suprafeţei cuprinse între grafic şi
axa oi.. In cazul mediului liniar, avem:
2
1 1 1Φ
Wm = Wm* = ΦI = LI 2 = (3.16)
2 2 2 L
Exemplul 2
Energia şi coenergia câmpului magnetic a două spire cuplate magnetic.
Presupunem că mediul este liniar. Atunci, conform relaţiilor (3.4) şi (3.8), avem:
 1
Wm = Wm* = (Φ1I1 + Φ 2 I 2 ) (3.17)
2
Dacă ţinem cont de relaţiile lui Maxwell pentru inductivităţi (2.2), atunci avem:
1
Wm = Wm* = ( L11I12 + L22 I 22 ) + L12 I1I 2 (3.18)
2
Primul termen din membrul drept se mai numeşte energie (coenergie) magnetică proprie:
1
Wm p = Wm* p = ( L11I12 + L22 I 22 )
2
în timp ce al doilea se numeşte energie (coenergie) magnetică de interacţiune:
Wmi = Wm* i = L12 I1I 2

3.4. Forţe generalizate în câmp magnetic

Vom proceda la fel ca în cazul forţelor generalizate de natură electrică. Pentru a

calcula forţele ce se exercită asupra unui corp în câmp magnetic, lăsăm acel corp să se
deplaseze în direcţia forţei pe o mică distanţă δx şi determinăm lucrul mecanic astfel
obţinut (Fig.3.4). Energia pe care o primeşte sistemul format din câmp magnetic şi
corpuri este dată de relaţia (3.1). Ea se consumă atât pentru creşterea energiei câmpului
magnetic, cât şi pentru lucrul mecanic efectuat de corp în deplasarea lui:
n
¦ ik dϕ k = dWm + Fx δx (3.19)
k =1
Dacă impunem ca, în timpul deplasării corpului, fluxurile spirelor să fie constante, avem:
∂W
Fx = − m ϕ k = ct (3.20)
∂x k =1,2,..., n
x
Observaţii: a) În relaţia (3.19), Fx
dx şi dx pot fi orice cuplu de mărimi al căror
produs este lucru mecanic. De exemplu:
Fig. 3.4. Mic` deplasare pe direc\ia x. forţă inerţială - deplasare, cuplu - unghi,
presiune - volum etc. Din acest motiv, Fx
se numeşte forţă generalizată, iar dx, coordonată generalizată. Relaţia (3.20) se numeşte
prima formulă a forţelor generalizate în câmp magnetic.
b) În relaţia (3.20), energia câmpului magnetic apare ca funcţie de variabilele de
stare ϕ k . Coordonata generalizată x apare ca parametru.
 c) Condiţia ca fluxurile spirelor ϕ k să fie constante este o condiţie teoretică. Dar
ea este îndeplinită pentru spire perfect conductoare. Într-adevăr, oricare ar fi suprafaţa
Sk cu bordura ∂S k pe suprafaţa spirei k, din legea inducţiei electromagnetice rezultă
că:
∂ϕ k
=− ³ E⋅ dr =0
∂t ∂S k
deoarece în mediul perfect conductor E=0.
În relaţia (3.19), introducem coenergia din relaţia (3.5) şi obţinem:
n
*
0 = − dWm + ¦ ϕ k dik + Fx δx
k =1
Dacă impunem ca, în timpul deplasării corpului, curenţii spirelor să fi constanţi, avem:

∂Wm*
Fx = (3.21)
∂x ik = ct
k =1, 2,..., n
Observaţii: a) Relaţia (3.21) este a doua formulă a forţelor generalizate în câmp
magnetic.
b) În relaţia (3.21), coenergia câmpului magnetic apare ca funcţie de variabilele
de stare ik . Coordonata generalizată x apare ca parametru.
c) Condiţia de a avea curenţii spirelor ik constanţi este o condiţie teoretică.
Practic, ea poate fi îndeplinită dacă plasăm în fiecare spiră o sursă de curent.

Exemplu
Într-un câmp magnetic uniform de
inducţie magnetică B, se introduce o spiră
dreptunghiulară, de contur Γ, parcursă de
SΓ
curentul electric I. Mediul din jurul spirei
i
este uniform, liniar şi nemărginit. Să se
M Γ determine cuplul M ce acţionează pe axa
mediană, perpendiculară pe liniile de câmp
(Fig.3.5).
Rezolvare. Fluxul magnetic al spirei
θ
ϕ are două componente:
n • fluxul magnetic datorat câmpului
uniform:
B
Fig. 3.5. Cuplul ce ac\ioneaz` asupra ϕ 0 = ³ B ⋅ ndS = ³ B cosθ dS
unei spire dreptunghiular, [n c@mp SΓ SΓ
magnetic uniform.
= B cosθ S (3.22)
unde S este aria suprafeţei dreptunghiulare, iar θ este unghiul dintre normala la această
suprafaţă şi inducţia magnetică a câmpului uniform;
• fluxul magnetic propriu, care apare la trecerea curentului electric i:
ϕ p = Li (3.23)

Datorită fluxului magnetic ϕ 0 , dependenţa dintre fluxul magnetic şi curentul

electric al spirei este neliniară (deşi mediul este liniar):
ϕ = ϕ 0 + Li (3.24)
Coenergia câmpului magnetic este (3.7):
I
1
Wm* = ³ ϕdi = ϕ 0i + 2 Li
2
(3.25)
0
Cuplul ce acţionează asupra spirei este (3.21):

*
∂Wm ∂ϕ 0 i 2 ∂L
M= =i +
∂x ∂θ 2 ∂θ
i = ct
∂L
Deoarece mediul din jurul spirei este uniform, liniar şi nemărginit, = 0 . Din relaţia
∂θ
(3.22), rezultă:
M = − i B sinθ S