Coxartroza (artroza soldului)

Coxartroza este artroza soldului. Boala artrozica inseamna degenerarea

cartilajului ce acopera extremitatile osoase din articulatie, asociata sau
nu cu alte modificari locale ale oaselor, ligamentelor si membranei ce
inveleste la interior articulatia (numita sinoviala).

Variatii (tipuri de coxartroza):

Coxartroza primara apare la pacienti cu varsta mai mare de 60 de ani la

care articulatia soldului a fost normala in copilarie si la varsta adultului
tanar.
Coxartroza secundara apare la pacienti mai tineri la care insa exista
factori de risc ce favorizeaza degradarea prematura a articulatiei soldului .

Cauze si factori de risc in coxartroza

 Inaintarea in varsta creste riscul de deteriorare articulara la toate

persoanele. Coxartroza este singura localizare a artrozei mai
frecventa la sexul masculin, pentru toate celelalte artroze frecventa
fiind mai mare la femei.
 Modificarile innascute ale articulatiei predispun la aparitia
coxartrozei la o varsta mai tanara deoarece solicitarile mecanice
asupra unei articulatii anormale ca forma, chiar daca sunt de
intensitate obisnuita, au efectul unor suprasarcini.
 Traumatismele survenite prin accidente de diverse tipuri, activitati
sportive sau profesiuni ce implica solicitare articulara repetitiva
si/sau de mare intensitate reprezinta de asemenea factori de risc
pentru dezvoltarea artrozei.
 Greutatea corporala ce depaseste normalul (obezitatea) reprezinta
o suprasolicitare de lunga durata a articulatiilor soldurilor.

 Nu in ultimul rand, alte boli ce afecteaza metabolismul intregului

organism si implicit pe acela al sistemului musculoscheletic vor
favoriza si dezvoltarea coxartrozei: diabetul zaharat, hipotiroidia
(activitatea scazuta a glandei tiroide), guta, boala Paget a osului .
 Simptome de coxartroza

Durerea se poate resimti la nivelul fesei, coapsei sau chiar genunchiului.

In cazurile avansate durerea este prezenta si in repaus iar mersul devine
schiopatat.

Dimineata si la reluarea miscarii dupa o perioada de inactivitate se poate

resimti redoarea articulara (“intepenirea”) care dispare dupa cateva
miscari.
Pacientul poate percepe uneori aparitia unor zgomote (pocnituri) in
timpul miscarilor (aceste zgomote sunt numite cracmente) iar in stadiile
mai avansate senzatia ca “se freaca os pe os”.

Mobilitatea articulatiei se reduce treptat astfel incat pacientul afectat nu

mai poate executa miscarile soldului cu aceeasi amplitudine, resimtind
blocare inainte de a putea efectua complet miscarea.

Diagnostic. Investigatii radioimagistice si de laborator

Principala investigatie necesara pentru confirmarea diagnosticului si

stabilirea stadiului in care se afla afectiunea este radiografia de bazin.

Aceasta va pune in evidenta modificari specifice: ingustarea spatiului

articular (prin erodarea cartilajului), comprimarea si deformarea osului in
imediata vecinatate a cartilajului, aparitia unor excrescente osoase
numite osteofite (asa numitele “ciocuri”).

Pentru detalii suplimentare (necesare in special inainte de o interventie

ortopedica) se poate recurge la examinarea prin rezonanta magnetica
nucleara, tomografie computerizata sau ecografie musculoscheletala.
Pentru evaluarea starii generale a pacientului si identificarea altor
afectiuni ce pot influenta evolutia sub tratament, medicul poate
recomanda efectuarea unor analize de laborator.

Tratamentul coxartrozei

Obtinerea si mentinerea greutatii corporale in limitele normale este un

obiectiv important. Pacientul poate practica mersul pe jos in ritm alert 30
de minute zilnic, ciclismul, inotul si exercitiile de kinetoterapie pentru
mentinerea mobilitatii articulatiei si intarirea grupelor musculare care o
stabilizeaza.
Va evita mersul pe teren accidentat, statul prelungit in picioare si
manipularea de greutati pe distante lungi. In stadiile avansate ale bolii va
utiliza un baston pentru sprijin in mers, pe care il va purta de partea
opusa soldului afectat.

Tratamentele medicamentoase se adreseaza in special durerii. Se

foloseste paracetamolul iar in cazurile care nu raspund la acest
tratament se utilizeaza antiinflamatoare non-steroidiene, cu actiune mai
puternica impotriva durerii dar si cu posibile efecte adverse asupra
stomacului si/sau cardiovasculare. Din acest motiv antiinflamatoarele vor
fi administrate la recomandarea medicului, pe durate cat mai scurte
posibil.

O alta linie de tratament o reprezinta preparatele medicamentoase

sau suplimentele alimentare cu actiune lenta asupra
articulatiilor. Acestea contin de obicei combinatii de extracte vegetale.
Efectul lor se instaleaza incet, dupa mai multe saptamani de
administrare, dar este de regula mentinut pentru mai multe luni dupa
intreruperea tratamentului.

Injectiile intraarticulare reprezinta o alta modalitate de

tratament. Pentru articulatia soldului injectiile se administreaza de obicei
sub control ecografic. Se utilizeaza solutii/suspensii de acid hialuronic
care lubrefiaza articulatia si usureaza functionarea acesteia. 

O metoda moderna de tratament care insa se adreseaza numai

primelor trei stadii ale bolii este terapia cu ser autolog. Pacientului i
se recolteaza sase flacoane de sange dintr-o vena de la cot iar acest
sange este apoi prelucrat in laborator prin incubare la 37 grade ceea ce
determina celulele albe sa produca si sa elibereze substantele care
combat inflamatia si repara tesuturile. Apoi  prin centrifugare se obtin
sase seringi a cate 3 ml de ser ce va contine concentratii mari din aceste
substante cu care organismul isi vindeca ranile in mod natural. Serul va fi
injectat in articulatia pacientului, fara niciun adaos de substante straine.
Efectele terapiei aplicate cazurilor selectionate se mentin pentru
aproximativ doi ani.

Stadiile avansate ale bolii beneficiaza de tratament ortopedic (protezare).

Evolutie. Complicatii. Profilaxie

Evolutia naturala a bolii este catre reducerea progresiva a mobilitatii
soldului, durere permanenta si incapacitatea de a desfasura activitatile
zilnice fara ajutor. Din acest motiv este foarte important ca pacientul sa
se adreseze unui medic de la primele semne de boala.

Profilaxia se poate realiza prin evitarea factorilor de risc mentionati mai

sus, in special obezitatea si sedentarismul.