Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann
(Mainz)
1 Cf. Ana-Stanca Tabarasi: Der Landschaftsgarten als Lebensmodell. Zur Symbolik der „Gartenrevoluti-
on“ in Europa. Würzburg: Königshausen & Neumann 2007.
2 Cf. Berlin-Brandenburgische Akademie der Wissenschaften / Akademie der Wissenschaften in Göttin-
gen / Heidelberger Akademie der Wissenschaften (ed.): Goethe-Wörterbuch, Stuttgart / Berlin / Köln:
Kohlhammer 1988, vol. III, pp. 1101-1110.
3 Referitor la diverse aspecte ale motivului grădinii la Goethe, v. şi: Michael Niedermeier: „Goethe und
die „Revolution” in der Gartenkunst seiner Zeit”. În: Harri Günther (ed.): Gärten der Goethezeit. Leipzig:
Edition Leipzig 1993, pp. 9-28; Jost Hermand: „Rousseau, Goethe, Humboldt: ihr Einfluss auf die späte -
ren Befürworter des Naturgartens”. În: Germanisch-romanische Monatsschrift 46.3 (1996), pp. 270-283;
Irmgard Egger: „,…vorsorgliche Anstalten’. Gartenkunst und Seelendietätik in Goethes Wahlverwandt-
schaften”. În: Germanisch-romanische Montasschrift 47 (1997) . H. 1-2, pp. 151-157; Helmut J. Schnei-
der (2004): „Dichter, Herrscher, Natur: die Entstehung des Ilmparks und das Pild des Parks in Goethes
Dichtung”. În: Goethe Yearbook 12 (2004), S. 93-109.
Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann
4 J. W. Goethe, Gedenkausgabe der Werke, Briefe und Gespräche, ed. De Ernst Beutler, 25 volume, Zü-
rich / Stuttgart: Artemis 1949, vol. IV, pp. 383-384 (4 mai).
acest lucru într-o formă ridicolă: „A făcut rost de nişte câini şi i-a deghizat în
lupi, de nişte pisici de Cipru pe care le-a deghizat în tigri, mieii i-a vopsit cu
galben şi maron ca pe leoparzi, iar şoarecii i-a mascat în hermeline. Ani-
malele fugeau în livada lui Werther şi-şi lepădau măştile de lemn care le fu-
seseră legate, frecându-se de copaci.”8 Vecinul îşi mai doreşte şi o cascadă
care să ilustreze genul sublim şi mută în acest scop albia unui fluviu, fiind în
culmea fericirii când vede şuvoaiele puternice curgând de pe munte; însă apa
ajunge în grădina lui Werther, smulge copacii din rădăcini şi distruge pavilio-
nul din grădină, pustiind straturile de varză. Această descriere e o trimitere la
un pasaj din Werther de Goethe, unde se spune că „fluviul geniului” izbuc-
neşte rareori din cauză că pe malurile sale tot felul de domni vor să facă în-
grădiri pentru a-şi proteja pavilioanele, straturile de lalele şi de varză.9 Aces-
tei perspective individualiste, Nicolai i-o opune pe aceea a societăţii, pentru
care geniul e egoist şi destructiv.
Lotte şi copiii sunt disperaţi, însă Werther, devenit înţelept datorită experi-
enţei conchide doar că „un geniu nu e un bun vecin”, şi dându-şi seama că
nu poate depune plângere împotriva celui sus-pus se hotărăşte să-i vândă
acestuia propriul pământ şi să se mute. Vecinul e în culmea bucuriei şi îi
plăteşte mult mai mult decât valorează pământul: „S-a făcut! strigă vecinul.
Văd că sunteţi un iubitor al lucrurilor măreţe. Uite cum sunt culcaţi copacii
cu rădăcinile în sus şi cum atârnă acoperişul căsuţei într-o parte, iar verzele
se rostogolesc pe deasupra. Ei, vecine, natura din grădină depăşeşte afurisita
de artă; un astfel de peisaj n-ar fi putut să inventeze nici o teorie, cum i se
zice acestui spanac.”10 Iar Werther îşi cumpără o nouă casă cu grădină şi
plantează noi flori şi legume, uitând de peisajul cu verze rostogolite...
Cartea lui Nicolai a fost ironizată atât de Goethe, într-o epigramă din Poezie
şi adevăr, cât şi de Jakob Michael Reinhold Lenz. Niciunul dintre aceştia nu
s-a referit la simbolul grădinii, însă romanticii care aveau propria lor ceartă
cu Nicolai şi-au amintit de admiraţia lui pentru verze, ironizându-l din plin.
8 Friedrich Nicolai: „Freuden des jungen Werthers. Leiden und Freuden Werthers des Mannes”, ed. cit.,
p. 54.
9 J. W. Goethe, Gedenkausgabe, ed. cit., vol. IV, p. 392 (26 mai).
10 Friedrich Nicolai: „Freuden des jungen Werthers. Leiden und Freuden Werthers des Mannes”, ed. cit.,
p. 56.
11 Joseph von Eichendorff: Werke. München: Winkler 1980, Vol. IV, p. 351.
12 Scrisoare către Auguste von Stolberg, 18. mai 1776.
13 Cf. Katharina Mommsen: „Die Bedeutung von Wörlitz und des Fürsten Leopold III. Friedrich Franz
von Anhalt-Dessau für Goethes Friedenspolitik in Sachsen-Weimar“. În: Deutsche Akademie für Sprache
und Dichtung. Jahrbuch 2007, pp. 33-46.
19 De fapt, nu molizi (Fichten) cum sunt numiţi în text, ci pini (Kiefer) Weymouth, denumire pentru pi-
nus strobus, după scriitorul George Weymouth care a adus primul exemplar din America în Europa, şi la
modă în parcurile englezeşti.
20 Sălcii plângătoare, pe atunci o raritate, neffind de multă vreme importate în Europa. Erau numite astfel
datorită asocierii cu Psalmii 137, 1-2: „Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne
aduceam aminte de Sion. În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harfele.”
21 J.W. Goethe, Gedenkausgabe, ed.cit., vol. VI, pp. 525-526.
Peter Joseph Lenné, ş.a. În schimb, crearea de grădini baroce presupunea di-
ficultăţi tehnice, calcule, măsurători care nu erau la îndemâna oricui.
Utilitatea diletantismului în grădinărit ţine de arătarea idealului în real şi a
masei amorfe care încearcă să prindă formă. Pe deasupra, face din realitate o
imagine, reprezentând astfel un prim pas în direcţia artei. Pentru întreg, e util
din cauză că un peisaj purificat şi frumos are un efect pozitiv asupra so -
cietăţii, fiind un spaţiu bun pentru socializare şi plimbări în grup. Pe de altă
parte însă e şi dăunător, tratând obiecte reale ca pe nişte obiecte ale fanteziei
şi fiind orientat spre infinit. Nu poate fi oprit în loc cu ajutorul unei idei,
fiind caracterizat de o perpetuă schimbare, mai ales că materialul se schimbă
mereu, tinzând să se opună aşadar ideii. În plus, abuzează de alte arte, tratân-
du-le ca pe un obiect de joacă şi promovează nimicurile sentimentale, micşo-
rând sublimul naturii.
Atât stilul baroc (francez) cât şi cel englezesc sunt cercetate şi în privinţa folo-
sului lor, fiind comparate cu vechile grădini utilitare. Aceeaşi perspectivă do-
mină şi romanul Afinităţile elective (1807-1809), unde peisajul (grădină ba-
rocă, parc englezesc, cimitir, capelă gotică restaurată, sat înfrumuseţat etc.)
oferă o cheie de interpretare a acţiunii. Încă din primele propoziţii ale romanu-
lui, Eduard e asociat cu vechea grădină formală şi utilitară, iar Charlotte, cu
noul parc englezesc. Relaţia lor cu Ottilie şi căpitanul e descrisă prin interme-
diul interesului acestora pentru cele două părţi ale grădinii, Ottilie fiind de alt-
fel născută în ziua în care Eduard plantase plopii şi platanii din grădina sa. Însă
în spaţiul grădinii diferenţele sociale reale dintre cei patru tind să fie şterse,
făcându-i să uite că Ottilie şi căpitanul sunt de fapt subalterni, şi să uite marile
schimbări petrecute în afara grădinii (revoluţia franceză şi războaiele napoleo-
niene). Schimbările istorice şi sociale sunt însă sugerate atât de observaţiile
călătorului englez care vizitează parcul şi povesteşte despre propriile sale do -
menii, unde nu locuiesc nici el, nici fiul său, fiind plecaţi în călătorii sau în In-
dia, lăsând domeniile doar în seama vizitatorilor în căutare de peisaje pitoreşti.
Englezul pare a fi adeptul stilului de grădinărit al lui Humphrey Repton, grădi-
nar celebru care folosea albume cu decupaje în folii suprapuse (red books)
pentru a ilustra schimbările propuse de el. Peisajele celor două grădini le pri-
veşte cu ajutorul unui proiecţii într-o cameră obscură.
Tema schimbărilor sociale şi a raportului lor cu grădina e tratată exemplar în
Bibliografie:
24 Cf. Michael Niedermeier, Das Ende der Idylle. Symbolik, Zeitbezug, „Gartenrevolution” in Goethes
Roman „Die Wahlverwandtschaften”. Berlin etc.: Peter Lang 1992.
25 Goethe,Gedenkausgabe, ed. cit, vol. IX, p. 198.
26 Ibidem, vol. VIII, p. 56.
Wandsbecker Bothen, 8. Teile, Hamburg: Beim Verfasser und Fr. Perthes, 1775-
1778.
3. E GGER , IRMGARD : „,…vorsorgliche Anstalten’. Gartenkunst und Seelendietätik in
Goethes Wahlverwandtschaften”. În: Germanisch-romanische Montasschrift 47
(1997) . H. 1-2, pp. 151-157.
4. J OSEPH VON E ICHENDORFF: Werke. München: Winkler 1980, vol. IV.
5. G ERNDT, S IEGMAR : Idealisierte Natur. Die literarische Kontroverse um den Land-
schaftsgarten des 18. und frühen 19. Jahrhunderts in Deutschland , Stuttgart: J.B.
Metzler 1981.
6. G OETHE , J.W.: Gedenkausgabe der Werke, Briefe und Gespräche, ed. de Ernst Beut-
ler, 25 volume, Zürich / Stuttgart: Artemis 1949.
7. H ERMAND , J OST: „Rousseau, Goethe, Humboldt: ihr Einfluss auf die späteren Befür -
worter des Naturgartens”. În: Germanisch-romanische Monatsschrift 46.3 (1996),
pp. 270-283.
8. M OMMSEN , K ATHARINA : „Die Bedeutung von Wörlitz und des Fürsten Leopold III.
Friedrich Franz von Anhalt-Dessau für Goethes Friedenspolitik in Sachsen-Wei -
mar“. În: Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung. Jahrbuch 2007, pp. 33-46.
9. N ICOLAI , F RIEDRICH : „Freuden des jungen Werthers. Leiden und Freuden Werthers
des Mannes”. Berlin: Friedrich Nicolai 1775, facsimil, în: Klaus R. Scherpe
(1975): Werther und Wertherwirkung. Zum Syndrom bürgerlicher Gesellschaftsord-
nung im 18. Jahrhundert. Wiesbaden: Athenaion 1975
10. N IEDERMEIER , M ICHAEL: Das Ende der Idylle. Symbolik, Zeitbezug, „Gartenrevoluti-
on” in Goethes Roman „Die Wahlverwandtschaften”. Berlin etc.: Peter Lang 1992.
11. N IEDERMEIER , M ICHAEL : „Germanen in Gärten. ,Altdeutsche Heldengräber’, ;goti-
sche’ Denkmäler und die patriotische Gedächtniskultur“. În: Jost Hermand / Mi -
chaels Niedermeier (ed.): Revolutio germanica. Die Sehnsucht nach der ,alten’
Freiheit der Germanen 1750-1820, Frankfurt a.M.: Peter Lang 2002 pp. 22-24.
12. N IEDERMEIER , M ICHAEL : „Goethe und die „Revolution” in der Gartenkunst seiner
Zeit”. În: Harri Günther (ed.): Gärten der Goethezeit. Leipzig: Edition Leipzig
1993, pp. 9-28.
13. S CHNEIDER , H ELMUT J. (2004): „Dichter, Herrscher, Natur: die Entstehung des Ilm -
parks und das Pild des Parks in Goethes Dichtung”. În: Goethe Yearbook 12 (2004),
S. 93-109.
14. TABARASI, A NA-S TANCA: Der Landschaftsgarten als Lebensmodell. Zur Symbolik der
„Gartenrevolution“ in Europa. Würzburg: Königshausen & Neumann 2007.
Abstract
The present article deals with the role of gardening in Goethe’s works (especially
Die Leiden des jungen Werthers, Der Triumph der Empfindsamkeit and Die Wahl-
verwandtschaften). Goethe’s use of the garden symbol is put into its literary context
(the garden symbol in Matthias Claudius and Friedrich Nicolai) as well as into its
social and horticultural context (the evolution of the so-called jardin anglo-chinois
and of the German landscape gardens, most notably Wörlitz). The different garden
styles are interpreted as expressions of different life views and identities.
***
Schlüsselwörter/Keywords: gardening; identity; Goethe; Friedrich Nicolai; Werther;
Die Wahlverwandtschaften; Der Triumph der Empfindsamkeit.