Gestionarea pacienților "dificili" începe cu înțelegerea personalităților lor - și a ta

Înțelegerea de ce unii pacienți pot fi mai "dificili" decât alții pot implica înțelegerea diferențelor de
personalitate. "Cine sunt pacienții dificili care nu se descurcă bine și care își iau mult timp? Unul
dintre motivele pentru care lucrurile s-ar putea sa nu mearga bine este ca nu apreciati pe deplin
personalitatea sau temperamentul acelui pacient ", a spus Michael R. Clark, MD, MPH, MBA, de la
Universitatea Johns Hopkins School of Medicine din Baltimore , Maryland la PAINWeek 2014
participanți.

Din trăsăturile de personalitate, înțelegerea setului de "introversiune / extraversiune" este deosebit

de importantă pentru ameliorarea interacțiunilor clinice și îmbunătățirea conformității pacienților.
"Unii oameni sunt mai expediați, mai dramatici, mai exprimați de emoție, iar alții sunt introvertiți,
timizi și rezervați", a spus el.

Furnizorii trebuie să elaboreze strategii pentru a trata pacienții dificili "fără a fi prinși în etichetarea
oamenilor ca având o tulburare de personalitate, în cazurile în care este doar o chestiune de
înțelegere a trăsăturilor de personalitate pe care le posedă și a punctelor forte și a punctelor slabe
ale acestor trăsături de personalitate, A explicat el. Pacienții cu probleme sunt cei care consumă
majoritatea timpului și energiei medicilor. Acestea pot fi pacienți neaderenți care nu urmează
planurile medicamentelor prescrise sau planurile de tratament. Sau acestea pot fi pacienți care sunt
supărați că au trebuit să aștepte atât de mult, frustrați că nu veți prescrie "tratamentul miracol"
despre care au citit despre Facebook sau pe cei care se plâng cronic.

Modul în care vă apropiați de aderența la tratament nu poate fi o afacere de tip cookie-cutter pentru
diferiți pacienți, deoarece neconformitatea poate fi înrădăcinată în trăsături de personalitate
diferite. "Un pacient care nu este grijuliu, fericit și norocos nu este întotdeauna cel mai bun în a-și
lua medicamentele într-un mod de zi cu zi," a explicat el. "Dacă se simt bine, nu o iau. În celălalt
capăt al spectrului, pacientul obsesional se îngrijorează cu privire la efectele secundare și vă poate
tortura cu întrebări despre toxicitate și efecte secundare și paralizați de propria lor îngrijorare.

Luați în considerare "exemplul benign" al introvertitului obsesiv care este foarte detaliat, a spus el.
"Nu este bine sau rău să fii un introvert obsesiv", a spus el. "S-ar putea să fii un contabil fantastic, dar
nu un vânzător de mașini foarte bun. Dacă cineva vă cere să fiți un vânzător de mașini, asta va
genera primejdie și performanță slabă. Dar dacă observați că iubește numerele și acordă atenție
detaliilor, acesta este tipul pe care doriți să-l păstrați în spatele biroului.

Un pacient care este un introvert obsesiv "vrea să știe cât mai mult despre îngrijirea lor", a spus el.
"Ei au sunat în mod constant la birou pentru a cere mai multe informații, cerând să vorbească cu
medicul sau practicianul asistentei medicale. Ceea ce comportă cu adevărat acest comportament
este că nu își petrec suficient timp cu clinicienii lor și că nu au o metodă bună pentru a se simți calm
și liniștiți. Dacă înțelegeți personalitatea acelei persoane, atunci ar putea fi pacientul pe care îl oferiți
articole științifice pentru a citi sau petreceți mai mult timp în educație ".
De asemenea, este important ca furnizorii să ia în considerare propria lor personalitate și cum
afectează relațiile cu pacienții. "Noi toți suntem oameni", a spus dr. Clark. "Avem propriile noastre
puncte forte și puncte slabe. Dacă nu suntem atenți și conștienți de sine ca clinicieni, vulnerabilitățile
noastre pot fi provocate și nu vom fi la fel de eficienți

E același lucru cu pacientul cu durere, a spus dr. Clark. "Vrei ca pacientul să facă bine și când nu
merge bine, trebuie să dai seama de ce. Dacă este din cauza trăsăturilor lor de personalitate, poți
schimba modul în care interacționezi și schimbi modul în care se întâlnesc întâlnirile. "

Cu toții putem fi dificili, dar unii oameni sunt mai des dificili. Ei demonstrează astfel de
comportamente ca argumentând un anumit punct, alegerea propriului interes propriu pentru ceea
ce este mai bine pentru echipă, vorbind mai degrabă decât ascultând și arătând lipsă de respect.
Aceste comportamente pot deveni obiceiuri. În cele mai multe cazuri, oamenii dificili au primit
feedback despre comportamentul lor la un moment dat, dar nu au făcut o schimbare consecventă.

O parte din ceea ce motivează oamenii dificili este că pot să poarte oameni jos și să obțină ceea ce
vor. O asistentă ca Amanda probabil a învățat că, plângându-se, poate evita sarcini provocatoare
chiar dacă acestea sunt în interesul cel mai bun al îngrijirii pacienților. Tulburările de personalitate
sunt tipare ale comportamentelor maladaptive, ale gândurilor și ale emoțiilor care adesea devin
nerecunoscute și pot provoca dezastre în viața interpersonală a pacientului. Aceste modele
inflexibile de gestionare a lumii pot fi disruptive atunci când o persoană este admisă în spital,
provocând suferință atât pentru pacientul care nu are competențele necesare pentru a face față
așteptărilor mediului spitalicesc, cât și pentru echipa de tratament care se simte prost echipată
pentru a gestiona comportament. Având o tulburare de personalitate are implicații pentru
rezultatele individuale de sănătate; cei cu o tulburare de personalitate au o viață de așteptat