Sunteți pe pagina 1din 8

Afazii, apraxii, agnozii

Limbajul
• = un sistem de comunicare specific speciei umane, caracterizat, prin capacitatea de a
înțelege cuvinte și de a transmite informații prin cuvinte
• = un proces cognitiv a cărui bază funcțională este formatå dintr-un sistem de
neurocircuite de o complexitate remarcabilă, care permite codificarea ideilor în
cuvinte, astfel putând fi comunicate altora
• Gândire ≠ limbaj:
• proces responsabil de evocarea experiențelor trecute și de producerea ideilor
• Gândire fără limbaj? – greu de imaginat
• Nou-născuții, pacienții cu tulburări de limbaj
• gândesc folosind imagini, reprezentări sau concepte abstracte cărora le
atașează o semnificație sau o încărcătură emoțională
• Achizițiile limbajului au loc mai ușor în copilărie

Vorbirea ≠ Limbaj
• = actul motor al exprimării prin cuvinte
• cuprinde articularea cuvintelor și este precedată de fonație (emisia de sunete)
• coordonarea expirului, care prin vibrația corzilor vocale duce la apari¡ia sunetelor, cu
mișcările limbii, mandibulei și dinților, care permit pronunția cuvintelor
• Dizartria (anartria)= tulburarea de pronunție a cuvintelor – înțelege perfect
semnificația cuvintelor, le poate evoca, dar nu le poate pronunța
• Disfonia = afectarea fonației (cauze locale, neurologice sau ale aparatului respirator)

Ariile corticale ale limbajului:


Organizarea limbajului
• Reprezentarea corticală a limbajului – niveluri de organizare:
– 1) fonematic (comun tuturor oamenilor)
– 2) lexical și semantic (totalitatea cuvintelor pe care un individ le înțelege și le
folosește)
– 3) sintactic (organizarea cuvintelor în propoziții, fraze, structuri complexe)
– 4) melodic (prozodia, reprezentarea intonației cuvintelor)
Limbajul - predominanța emisferică
• Tradițional - ariile corticale ale limbajului sunt lateralizate la nivelul unui emisfer
cerebral
• Aceste arii se găsesc în emisferul stâng la 90% dintre dreptaci și 60% dintre stângaci,
restul indivizilor – repartiție biemisferică a limbajului
• numai 3% dintre oameni au ariile limbajului numai la nivelul emisferului drept (toți –
stângaci)
• 15% din populația europeană – stângaci
• emisferul drept joacă oricum un rol în limbaj – în nivelul de organizare melodic

Ariile principale ale limbajului


• descrise ca urmare a studiului deficitului de limbaj (afazie, disfazie)
• nu există modele experimentale animale care să permită studiul limbajului
• două arii cerebrale sunt importante și au responsabilități diferite în limbaj:
– Broca: partea laterală a lobului frontal (operculul inferior) – rol motor,
expresiv (în elaborarea cuvintelor)
– Wernicke: partea posterioară și superioară a lobului temporal – rol senzorial,
receptiv (în înțelegerea cuvintelor)
• Informațiile auditive – transformate în descărcări neuronale – ajung prin nervul
vestibulo-cohlear la nucleii trunchiului cerebral – de aici pe căile ascendente – la
nivelul ariilor auditive primare și secundare
• Aria Wernicke (aria Brodmann 22) = arie auditivă de asociație (cuvintele sunt
decodate, căpătând înțeles)
• Alte arii de asociație importante: girusuri angular și supramarginal (Brodmann 39 &
40) – integrarea informațiilor auditive, vizuale și senzitive
• Aria Wernicke – conectată cu aria Broca (Brodmann 44 și 45) prin fasciculul arcuat
• Aria Broca – neurocircuite care codifică semantica, gramatica și articularea cuvintelor
- conectată mai departe cu arii din cortexul premotor și motor implicate în pronunția
cuvintelor
• Limbajul expresiv – în permanență controlat și modulat prin feedback de la nivelul
ariei Wernicke
• Limbajul muzical – o altă arie de integrare corticală față de ariile principale ale
limbajului – la nivelul lobului parietal din emisferul cerebral non-dominant
• Limbajul muzical – folosit și pentru recuperarea pacienților cu afazie (tehnică de
logopedie)

Afazie, disfazie
• = tulburare de limbaj
• tipuri: Broca, Wernicke, de conducere, globală, etc.

Afazia Broca (motorie, expresivă)


• pacientul înțelege cuvintele, dar nu poate vorbi
• limbajul spontan – sever afectat, uneori este posibilă rostirea cu dificultate a unor
cuvinte simple sau a unor silabe (afazie non-fluentă)
• afectate și: denumirea obiectelor (anomie), repetiția cuvintelor
• vorbirea are un caracter “telegrafic”
• Parafazia fonemică: înlocuirea unei litere a unui cuvânt, ex. „masă“ în loc de „casă“
• Parafazia verbală: înlocuiește un cuvânt cu un altul greșit, “văd cu urechile” sau
“unde sunt armatele mele” (în loc de lucrurile mele)
• Perifrazele = propoziții care înlocuiesc un cuvânt pe care bolnavul nu îl poate evoca
(ex. denumește creionul ca „ăla cu care se scrie“)
• Înțelegerea frazelor mai complicate – imperfectă (nu există afazie pur motorie!)

Afazia Wernicke (senzorială, receptivă)


• tulburare severă a înțelegerii limbajului vorbit (surditate verbală)
• pacientul păstrează un discurs fluent (afazie fluentă)
• numeroase greșeli gramaticale, parafazii și neologisme (cuvinte noi, care nu există,
dar care pentru bolnav au semnificație) – “vreau turmelulu” (turmelulu = înghețată)
• jargonafazia = pacientul vorbește o limbă numai de el înțeleasă
• denumirea obiectelor și repetiția – parțial afectate (nu există afazie pur senzorială!)

Afectarea limbajului scris


• limbajul scris – afectat și el în mod obișnuit în afazii
• informațiile vizuale – aria vizuală primară –ariile secundare – în cele de integrare,
care decodifică simbolurile scrise (literele), acordându-le înțeles și integrându-le cu
informațiile auditive
• în afazia Broca apare de obicei agrafia (incapacitatea de a scrie) iar în afazia
Wernicke cecitatea verbală sau alexia (incapacitatea de a citi prin nerecunoașterea
cuvântului scris)

Afazia de conducere
• cauzată de lezarea fasciculului arcuat sau a regiunii insulare
• afectare severă a repetiției (nu pot să repete cuvintele pronunțate de medicul
examinator)
• prezintă un limbaj spontan cu întreruperi de căutare a cuvintelor
• componenta receptivă a limbajului este ușor afectată
Afazii transcorticale
• Termenul de afazie transcorticală = afectarea altor arii corticale în afară de Broca și
Wernicke
• Afazia transcorticală senzorială – prin afectarea zonei postero-inferioare a lobului
temporal, apare clinic, pe lângă tulburarea de înțelegere, deficit de câmp vizual
• Afazia transcorticală motorie – prin leziuni ale lobului frontal stâng, fără distrugerea
ariei Broca, clinic – tipică echolalia (repetarea involuntară a cuvintelor auzite).
• Afazia anomică (amnestică) – prin leziuni corticale temporoparietale sau de
substanță albă corespunzătoare – imposibilitatea de a denumi obiecte, care însă sunt
recunoscute și folosite corespunzător

Alte tipuri de afazii


• Afazia subcorticală – poate adopta orice tablou clinic dintre cele deja menționate –
structurile lezate: talamus, ganglioni bazali, capsula internă
• Afazia globală:
– combinație a afaziilor de tip Broca, Wernicke și de conducere
– implică toate compartimentele limbajului
– pacientul nu poate vorbi spontan
– nu execută ordine simple date de către familie sau medicul examinator
– uneori pacienții înțeleg câteva cuvinte simple (de exemplu propriul nume)
– perseverența (repetarea la nesfârșit a unui singur cuvânt) și neologismele
apar frecvent
– repeti¡ia cuvintelor la ordin – sever afectată; paciențiisunt anomici

Limbajul gestual/emoțional
• nu este afectat de regulă în afazii
• pacienții realizează conotațiile emoționale pozitive și negative, ex. revederea unei
persoane dragi sau tonul ridicat și agresiv al vocii cuiva.

Alexii/agrafii izolate
• Alexii izolate – în leziunile temporo-occipitale stângi
– pacienții sunt capabili să recunoască literele individuale, dar nu pot citi
• Agrafii izolate – în afectarea lobulului parietal superior dominant (aria 6 Brodmann)

Diagnosticul diferențial al afaziei


• Anartria
• Afonia
• Apraxia oro-linguală
• Boli psihiatrice (ex catatonia)

Etiologia afaziilor
• AVC ischemice (ACM stângă), AVC hemoragice de emisfer dominant
• TCC
• Tumori cerebrale (deficitul poate apărea târziu, când tumora are deja dimensiuni
mari)
• Boli degenerative (demențe)
• Boli inflamatorii-infecțioase (encefalite, infecție HIV/SIDA etc.)
• Nu există o proporționalitate directă între
• dimensiunile leziunii și intensitatea simptomelor!

Praxia
• = Capacitatea de a elabora și executa acte motorii secvențiale pentru a atinge un
scop
• Pentru efectuarea actelor motorii sunt necesare:
– percepția corectă a mediului înconjurător
– percepția corectă a schemei corporale
– integrarea acestor informații prin prisma experien¡elor anterioare
– motivația pentru actul motor respectiv.
• Aria corticală responsabilă pentru praxie – în lobulul parietal inferior, în vecinătatea
răspântiei parieto-occipitale a emisferului dominant - conectată cu regiunile corticale
premotorii și motorii din ambele emisfere
Apraxia
• = Incapacitatea de a executa un act motor în absența deficitelor motorii, de
sensibilitate sau de limbaj și în condițiile păstrării stării de conștiență și absența
tulburărilor psihice majore
• Diagnosticul apraxiei se pune dând pacienților ordine:
– intranzitive (nu utilizează obiecte, ci doar descriu și mimează utilizarea
acestora)
– tranzitive (utilizează obiecte)

Apraxia ideatorie
• imposibilitatea de elaborare a programului motor, pe care nu îl pot imagina, nu îl pot
descrie sau mima examinatorului
• pacientul nu poate mima de ex. cum se dă un telefon sau cum se mănâncă
• la gesturile tranzitive acest tip de apraxie se agravează
• leziunea responsabilă se află în vecinătatea răspântiei parietooccipitale – lob
dominant
Apraxia ideomotorie
• elaborarea unui program motor imperfect
• pacientul poate elabora și evoca programul motor – îl poate mima în general dar cu
greșeli
• la gesturile tranzitive, acest tip de apraxie se ameliorează
• leziunile responsabile:
– fibrele care conectează aria praxiei cu ariile motorii, aria vizuală sau a
limbajului
– fibrele care conecteazå cele douå emisfere (leziunea corpului calos cu
sindrom de disconecție)

Forme particulare de praxie


• apraxia oro-linguală (leziunea girusului supramarginal stâng sau a cortexului motor
de asociație stâng)
• apraxia construcțională/apraxia de îmbrăcare (ambele determinate de leziuni
parietale)
Relația apraxie – afazie
• cel mai adesea apraxia însoțește afazia
• tulburări apraxice izolate pot apărea în:
– AVC de mai mici dimensiuni
– vasculitele cerebrale
– diabetul zaharat
– afecțiuni neurodegenerative
– procese tumorale
Agnozia
• = un sindrom cortical, reprezintă tulburarea de recunoaștere senzorială în condițiile
conservării percepției și atenției
• agnozie:
– tactilă (astereognozia)
– vizuală (cecitate corticală)
– auditivă (surditate corticală)
– corporală (asomatognozia)

Agnozia – alte elemente semiologice


• Anozognozia = simptomul în care pacienții neagă prezența deficitului neurologic sau
a bolii (lez parietal non-dominant)
• Anozodiaforia este o tulburare disforică în care bolnavii au o stare de bine
nemotivată (lez parietal non-dominant, si Anton-Babinski)
• Lez parietal dominant (si Gerstmann):
– agnozie digitală (incapacitatea de a identifica și denumi degetele mâinii)
– dezorientare dreapta-stânga
– acalculie (incapacitatea de a face calcule aritmetice)
– agrafie