Nuvela

Nuvela – specie a genului epic în proză, situată ca amploare între schiţa, povestire şi roman, cu
un singur fir narativ, ce implică un număr restrâns de personaje, accentul căzând nu
pe acţiune, ci pe caracterizarea complexă a personajelor.

Caracteristici:

 naraţiune lineară, cronologică;

 tendinţă de obiectivizare, naraţiune la persoana a III-a;
 acţiunea este structurată pe momentele subiectului şi organizată pe capitole sau părţi;
 intriga este riguros construită;
 se manifestă un conflict exterior şi un conflict interior;
 accentul cade pe definirea personajului (elemente biografice, mediu ambiant, motivarea
reacţiilor psihohogice);
 titlul este concentrat şi sugestiv.

istorică: Alexandru Lăpuşneanu de C. Negruzzi

psihologica: Moara cu noroc de I. Slavici
după temă In vreme de război de I.L. Caragiale
filozofică: Sărmanul Dionis de M. Eminescu
fantastică: La ţigănci de M.Eliade
Nuvela
romantică: Alexandru Lăpuşneanu de C. Negruzzi
Sărmanul Dionis de M. Eminescu
realistă: Moara cu noroc de I. Slavici
după curentul literar
naturistă: In vreme de război de I.L. Caragiale
modernistă: La ţigănci de M.Eliade

Inspiraţie din trecutul istoric, (cronici, documente istorice, lucrări

ştiinţifice), întâmplările prezentate având ca punct de plecare evenimente
ce sunt consemnate istoric;
Realitatea istorică este îmbinată cu ficţiunea şi viziunea autorului;
Acţiunea este lineară, cronologică;
Naratorul este preponderent omniprezent, nararea obiectivă la persoana a
III-a;
Timpul şi spaţiul sunt precizate, evocându-se artistic un Nuvela
moment din istoria naţională;
 istorică Personajele sunt personalităţi istorice(dominitori, boieri, modele sau
antimodele), însă sunt realizate prin transfigurare artistică, în conformitate
cu viziunea autorului;
Ilustrarea unui destin, sfârşitul personajului de regăseşte în sfârşitul operei;
Epoca, atmosfera locală este reconstituită, recurgându-se la detalii
referitoare la mentalităţi, obiceiuri, comportamente, relaţii sociale,
vestimentaţie, limbaj

Ilustrarea inadaptabilităţii individului în societate;

Teme precum: frica, exacerbarea percepţiei, alienarea, parvenirea,
dezumanizarea;
Conflictul este declanşat de raportul individ / societate;
Nuvela Conflictul exterior declanşează conflictul interior;
psihologică Conflictul interior se manifestă în conştiinţa personajului;
Analiza stărilor interioare ale personajelor;
Prezentarea transformărilor suferite de personaje în evoluţia conflictului.
Tehnici narative utilizate: stilul indirect liber, monologul interior, analiza
psihologică, intospecţia.

Acţiunea se desfăşoară pe două planuri: real /ireal;

Apariţia elementului misterios / ireal ambiguizează indicii spaţio-
temporali, astfel dispar limitele de timp şi spaţiu;
Acţiune discontinuă, timpul suferă dilatări şi comprimări;
Teme şi motive: pactul cu diavolul, dedublarea, călătoria Nuvela
cosmică, identitatea incertă, metempsihoza, călătoria în fantastică timp, visul;
Îndoiala, ezitarea eroului şi a cititorului de a opta pentru o explicaţie sau
alta a evenimentului;
Stare de confuzie accentuată;
Naratorul este observator, rolul de a găsi o posibilă explicaţie revenindu-I
personajului, cititorului;
Finalul ambiguu.

Fantastic – categorie estetică, învecinată cu miraculosul, fabulosul şi straniul, ce se bazează pe

contrastul dintre natural şi supranatural.

Într-o lume care este evident a noastră, cea pe care o cunoaştem, fără diavoli şi silfide şi fără
vampiri, are loc un eveniment ce nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare. Cel care
percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una din cele două soluţii posibile: ori este vorba
de o înşelăciune a simţurilor, de un produs al imaginaţiei, şi atunci legile lumii rămân ceea ce
sunt, ori evenimentul s-a petrecut într-adevăr, face parte integrantă din realitate, dar atuci
realitatea este condusă de legi necunoscute.
Fantasticul ocupă intervalul acestei incertitudini; de îndată ce optăm pentru un răspuns sau
pentru celălalt, părăsim fantasticul pătrunzând într-un gen învecinat, fie straniul, fie
miraculosul.

(Tzvetan Todorov, Introducere în literatura fantastică)

folcloric (are la bază superstiţii, credinţe populare);

Fantastic simbolic, alegoric;
feeric (specific basmelor);
literatura S.F.