MITOLOGIE

O mitologie este un ansamblu relativ coerent de mituri, întâmplări care

descriu o anumită religie sau un sistem de valori.
Cuvântul "mitologie" provine din limba greacă , din fuziunea cuvintelor
"mythos" ("poveste" sau "legendă") și "logos" ("cuvânt").
În general, miturile sunt opere literare narative tradiționale care au rolul de
a explica diferite fenomene ale naturii, originea omului și a animalelor, etc.
De obicei, miturile implică prezența unui element sacru, a unor zeități, a
unor forțe fabuloase, supraomenești. Miturile se suprapun adeseori
cu legendele, diferențele dintre acestea fiind că legendele au un sâmbure
de adevăr, în timp ce miturile sunt complet imaginare.
Eventual,termenul "mitologie" poate include totalitatea miturilor dintr-o
cultură sau o religie (de exemplu: mitologie greacă, mitologie egipteană,
mitologie nordică) sau o știință care se ocupă cu reconstruirea, studiul și
interpretarea miturilor.
Mitologia ca sistem general este elaborată începând din stadiul culturii
primitive, până în momentul apariției civilizației tehnice timpurii și a formelor
ei de gândire teoretică, adică până atunci când mitologia - ca sistem
integral - este absorbită și codificată - integral sau în parte - de religie.
Marile mitologii se formează - pentru fiecare grup uman în parte -
între mezolitic și sfârșitul neoliticului, adică atunci când oamenii își
înlesnesc existența printr-un mod de viața nou, cu un oarecare confort
asigurat, față de riscurile traiului precedent, peregrin și aleator, din
civilizația cinegetică și pescărească. În acest cadru au început să se
compună epic și primele mituri coerente, a căror datare cronologică este
imposibilă("dar important e să nu confundăm << vârsta >> unei concepții
religioase cu data primului document care o atestă" - Mircea Eliade, Istoria
credințelor și ideilor religioase, I, Cuvânt înainte, 1976).
Mitologiile naționale au caracteristic specifice care reflectă concepția sau
viziunea etnică despre relațiile vizibile și invizibile dintre om și univers.
Majoritatea mitologiilor arhaice, antice sau primitive, care au conținut
concepțiile din epoca formativă a miturilor, au ajuns până la generațiile care
dispuneau de mijloace tehnologic de conservare culturală sub formă de
transcripții literare (epopeile
lui Homer, Theogonia lui Hesiod, Mahābhārata), teologice (Biblia, Avesta),
istorice (Popol Vuh, Kojiki, Huainan zi a lui Liu An), folcloristice (Edda
Veche, Kalevala), filosofice (Veda, ciclul Upanișad), sau etnografice.
Datorită acestor transmisii, fiecare mitologie s-a reorganizat treptat,
influentată de copiști, traducători, poeți, istorici, filosofi, etnografi și
folcloriști și mai puțin teologi. Conținutul mitologic a fost determinat de
operații complicate de triere, interpolare, replicare filosofică,
resistematizare istorică, restilizare poetică (cu filtrarea narațiunii mitice prin
alegorie) și eventual includerea în ideile religioase. Intervențiile și
influențele reciproce au creat mitologii care pot include diferite surse și
concepte.

Clasificări ale miturilor

De-a lungul timpului s-au evidențiat diferite tipuri de mituri.
Miturile rituale explică eficiența unei anumite practici religioase sau sunt
legate de un templu sau de un sanctuar.
Miturile originii explică începerea unui obicei sau apariția unui obiect sau a
unui nume.
Miturile unui cult sunt cele ce redau importanța și semnificațiile unui ritual
dedicat unei anumite zeități.
Miturile de prestigiu sunt asociate adesea unui erou, unui oraș sau unor
oameni, aleși și sprijiniți de o divinitate.
Miturile escatologice descriu un eveniment catastrofal care de obicei pune
capăt lumii oamenilor, sau chiar întregului univers.
Miturile sociale întăresc, justifică sau apără niște valori morale și practicile
unei societăți.