Sunteți pe pagina 1din 82

2 (268) / 2010

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

Jurnal pe sărite
de Eugen Simion

Temă pentru acasă:


închisoarea ca
demnitate umană
de Tudor Nedelcea

Marin Sorescu
- Amintiri
de Fănuş Neagu, Ion Brad,
Nicolae Iliescu, Lucian Chişu

Adonis, un om liber
de Basarab Nicolescu
CUPRINS

2/2010

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: „Un maniac al detaliului" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
Eugen SIMION: Jurnal pe sãrite (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

CRONICI LITERARE
Tudor NEDELCEA: Temã pentru acasã: închisoarea ca demnitate umanã . . . . . . . . . . . . . . . 8
Marian BARBU: Calvaruri ºi daruri ale scrisului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
George NEAGOE: 1948: G. Cãlinescu în defensivã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

DOCUMENT
Nicio faptã bunã nu ramâne nepedepsitã (Marin Sorescu demis de la "Ramuri"). . . . . . . 21

CONVORBIRI
Sorin Preda în dialog cu Ilinca Baltac (1920-1996), sora lui Marin Preda . . . . . . . . . . . . . 23

INEDIT
Ingeborg Bachmann ºi Paul Celan. Corespondenþe (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

MARIN SORESCU - AMINTIRI


„Pãrinte, Marin Sorescu n-a greºit niciodatã cu cuvântul"
Fãnuº Neagu: Prieten ºi bãrbat din asprul þinut al celor care ºtiu sã fie
învingãtori peste timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Ion Brad: „Mã retrag în minerale Pe cotitul drum de om" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Lucian Chiºu: El, omul care nu putea sta locului din dorinþa permanentã
de a lucra. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Nicolae Iliescu: Era înjurat cel mai vehement, deºi era cel mai în mãsurã
sã fie ministru al culturii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

COMENTARII
Bogdan CREÞU: Liliacul angelic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

1
LITERATURÃ STRÃINÃ
Basarab NICOLESCU: Adonis, un om liber . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: Scriitorul are nevoie de cititori........................................................................56

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Maria MOLDOVEANU: Structuri ºi frontiere - cercetarea complexã
a organizaþiilor ºi activitãþilor culturale .................................................................58

ARTÃ ªI SPECTACOLE
Serge FAUCHEREAU: Expressions indigenistes en amerique latine
et aux Antilles (II) ......................................................................................................65
Pavel ªUªARÃ: Ochiul lui Sorescu..............................................................................................73
Dana DUMA: Festivalul International al Filmului de la Valladolid -
Triumful realismului..................................................................................................74
Cãlin CÃLIMAN: DAKINO 17.....................................................................................................77

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri plastice


de Marin SORESCU

Acest numãr a apãrut cu sprijinul


Primãriei Sector 2 - Bucureºti,
primar Neculai Onþanu

2
Fragmente
critice
Eugen SIMION

„Un maniac
al detaliului"
Abstract
This a response to the accusations brought by Cristian Vasile to the Romanian Academy and
Professor Eugen Simion in the book Perfectul acrobat: Leonte Rãutu ºi mãºtile rãului ("The
Perfect Acrobat: Leonte Rautu and the Masks of Evil", Bucharest, Humanitas, 2008).
Keywords: Vladimir Tismaneanu, Cristian Vasile, Leonte Rautu, Eugen Simion, communism,
Dictionarul general al literaturii române ("The General Dictionary of the Romanian Literature")

Un coleg din altã disciplinã decât critica vârsta responsabilitãþilor. Cum mi-am trãit
ºi istoria literarã îmi atrage atenþia asupra copilãria, adolescenþa, tinereþea ºi, în fond,
volumului „Perfectul acrobat. Leonte Rãu- cea mai mare parte a vieþii mele în acest sis-
tu. Mãºtile rãului”, întocmit de Vladimir tem, suportând ca toþi din generaþia mea
Tismãneanu ºi Cristian Vasile. O carte de rigorile sistemului (dosarul pãrinþilor ºi al
colportaj cum sunt atâtea apãrute în ultima rudelor apropiate ºi îndepãrtate, ritualul
vreme despre o epocã tragicã din istoria autobiografiilor, ºedinþele interminabile de
României: epoca totalitarismului comunist. demascare, ºedinþele de prelucrare a docu-
Ce-i cu adevãrat interesant în aceastã carte mentelor de partid, inevitabilele vânãtori de
de convorbiri (cu Vladimir Tismãneanu, vrãjitoare ideologice etc.), înþeleg ºi accept
Mihai ªora ...) este capitolul de documente acest spirit de independenþã... Nu este o
din partea a doua, unde aflãm o antologie regulã ca douã generaþii sã gândeascã în
de discursuri pronunþate / scrise de Leonte acelaºi fel ºi sã facã aceeaºi politicã... Mã îm-
Rãutu, cel mai longeviv ºi mai temut ide- pac, totuºi, mai greu cu ideea ca, dupã ce ta-
olog al P.C.R.-lui. De reþinut, la lecturã, sunt tãl m-a judecat ºi mi-a fãcut o mare injustiþie
ºi unele relatãri fãcute de Vladimir Tismã- moralã ºi existenþialã, apare, dupã câteva
neanu despre relaþiile din interiorul clasei decenii, fiul, trecut între timp în tabãra ad-
politice comuniste. Fãcând el însuºi parte versã, ºi mã judecã din nou, speculând
din aceastã familie politicã, povesteºte, acum tãcerile, micile mele acte de confor-
acum, ce-a auzit de la alþii (în primul rând mism în regimul totalitar (regimul tatãlui).
de la pãrinþii sãi) ºi ce-a vãzut ºi a trãit în El face, pe scurt, cu aceeaºi abnegaþie ºi
chip nemijlocit înainte de a pleca în Statele cruzime procesul lumii prin care am trecut.
Unite. O problemã moralã ºi un destin pe Situaþia paradoxalã, deloc comodã. O
care politologul o explicã ºi o justificã în mai accept, repet, pentru cã, principial, fiul libe-
multe rânduri. Explicaþia poate fi, în fond, ral poate fi mai înþelept ºi, teoretic vorbind,
acceptatã. Copiii nu trebuie sã tragã ponoa- mai drept decât pãrintele fanatic ideologic...
sele pãrinþilor (cum s-a întâmplat aproape Rãmâne sã ne convingã comentariile lui.
50 de ani în România sub dominaþia bolºe- Rãmâne sã ne convingã ºi altfel, moral-
vicã!), nici pãrinþii nu trebuie sã fie la infinit mente, cã, dupã ce te-ai nãscut, ai copilãrit
responsabili de faptele copiilor ajunºi la ºi þi-ai petrecut o bunã parte din tinereþe în
3
Eugen Simion

serialul comunist, poþi judeca faptele celor date, de pildã: un abuz se cheamã extin-
care au trãit în infernul lumii comuniste... derea Bibliotecii Academiei Române sau
În cazul de faþã, Vladimir Tismãneanu lupta (victorioasã) pentru recuperarea a
aduce informaþii din interiorul sistemului, 5000 de ha. din averea Academiei Române,
ne spune cine cu cine colabora, cine pe cine un altul (mare de tot) facsimilarea manu-
turna, cine a renunþat la identitatea origi- scriselor lui Eminescu sau seria de opere
narã ºi în ce mãsurã ipochimenii unei epoci fundamentale în colecþia „Pléiade”, în fine,
de teroare pentru români „s-au poziþionat” un impardonabil abuz poate fi calificat chiar
într-o împrejurare sau alta, s-au luptat pen- faptul cã am reuºit sã duc la capãt „Dic-
tru putere ºi cum au câºtigat sau au pier- þionarul General al Literaturii Române” (7
dut... Nu-mi dau seama în ce mãsurã faptele volume) de care dl. Cristian Vasile este atât
relatate de el sunt exacte sau nu, numai de nemulþumit. E dreptul lui.
istoricii ar putea sã ne spunã. Portretul Ce nu ºtie sau nu vrea sã ºtie este faptul
„marelui acrobat” este, oricum, reuºit... Îl cã un articol de dicþionar nu se confundã cu
prefer, desigur, pe acela fãcut de Petru un pamflet, nu înjurã de mamã sau nu
Dumitriu în romanele sale (Malvolio), dar reproduce alte insanitãþi. Pe toate acestea le
nu trebuie sã confundãm ficþiunea (în cazul pot folosi jurnaliºtii în pamfletele sau, mã
de faþã mai reuºitã) cu memorialistica, pam- rog, în convorbirile lor... Dicþionarul folo-
fletul, naraþiunea bazatã pe procedeul col- seºte alt stil: înregistreazã succint datele
portajului: „am auzit”, „mi s-a spus”, „se biografiei (inclusiv biografia politicã), ºi
vorbeºte cã” etc.
judecã estetic în câteva fraze opera unui
Confidentul Dlui Vladimir Tismãneanu,
autor.
Cristian Vasile, istoric, se amestecã, observ,
Recitesc articolul despre Nicolae Moraru,
ºi în problemele literaturii ºi criticii literare.
scris de un cercetãtor priceput ºi prob,
Nu-i cunosc competenþa ºi nici obiectivi-
Nicolae Bârna. Spune tot ce trebuie ºi judecã
tatea în acest domeniu.
faptele omului ºi scrierile lui (nule, alt-
Dacã l-aº judeca dupã felul în care citeºte
minteri, din punct de vedere estetic) cu
„Dicþionarul General al Literaturii Româ-
asprime, dar nu în termeni de mahala.
ne”, aº zice cã priceperea lui nu este prea
mare, ºi nici buna credinþã. Un exemplu: Despre ideologul, activistul N. Moraru pre-
venind vorba, în convorbirea cu V. T., de cizeazã, de pildã: „era o adevãratã „speri-
Nicolae Moraru, teoreticianul nefast al pro- etoare” pentru scriitori în perioada dur dog-
letcultismului românesc, dl. Cristian Vasile maticã, stalinistã a regimului totalitar
gãseºte prilejul de a ataca Dicþionarul citat comunist” sau despre articolele lui de
mai sus ºi pe coordonatorul lui, spunând cã îndrumare: „totul într-o limbã de lemn,
dicþionarul n-a spus ce trebuie, iar coordo- impregnantã de jargon stalinist, jdanovist ,
natorul (adicã eu) i-am împiedicat ºi i-am cu multe „consideraþii” rizibile”, în fine,
cenzurat pe cei care ar fi putut scrie corect despre epica lui N.M., Nicolae Bârna scrie
despre amãrâtul de Nicolae Moraru. limpede: „de o verbalitate în cele din urmã
Pare o glumã proastã, dar nu-i decât un vulgarã” sau „în calitate de prozator nu
denunþ urmat de o ameninþare: „cel din prezintã vreun interes”...
urmã (adicã tot eu, E. S.) îºi face iluzii dacã Unde vede dl. Cristian Vasile com-
crede cã aceste aspecte penibile vor scãpa plezenþã ºi abuz (acoperire, cocoloºire a
atenþiei celor care vor scrie în viitor o istorie imposturii) în aceste propoziþii?. N-a înþe-
a Academiei Române”... O istorie, cum pre- les, îmi dau seama, ce este ºi ce poate sã fie
cizeazã tot dl. Vasile, a abuzurilor mele... un dicþionar academic, deºi, dupã câte
Þin sã-l asigur cã nu-mi fac iluzii ºi cã aºtept deduc, lucreazã în mediul academic ºi se
relativ relaxat apariþia acestei istorii. I-aº crede „un maniac al detaliului”. Nu se vede
putea furniza istoricului respectiv câteva sau se vede altceva.
4
Eugen nã a lui Nietzsche din 1882: „încã un secol
de jurnalism ºi toate cuvintele vor puþi”...
SIMION Nu mai pot spune nimic. N-am deloc chef
sã-1 combat pe marele filosof, profet al
nihilismului european Sã spun, poate, atât:

Jurnal uneori profetismul cel mai negru se slujeºte


de cuvinte bine alese, cuvinte norocoase,
într-un discurs sclipitor. Cioran, dintre

pe sãrite români, este cel mai elocvent în aceastã


privinþã. Dar Cioran nu este jurnalist...
*

(I) Apropo de Cioran. Recitesc Îndreptar, o


carte scrisã între 1941-1944 ºi abandonatã.
„Nepublicabilã”, noteazã moralistul unde-
Abstract va. Ea a fost, totuºi, publicatã dupã dispa-
riþia lui. N-am apucat s-o comentez în
The author publishes a few fragments from his Fragmente critice IV, acolo unde mã ocup de
cultural diary, in which he makes commen- existenþionalismul românesc al cãrui repre-
taries about the books he read and some prob- zentant esenþial este chiar Cioran. O temã la
lems regarding the human condition. care ar trebui sã revin într-o zi pentru cã
Keywords: diary, culture, E. M. Cioran, Virgil trãirismul ºi, în genere, miºcarea de idei din
Ierunca, Nicolae Steinhardt jurul generaþiei tinere din anii ‘20-’30 re-
prezintã o ramurã a expresionismului euro-
pean insuficient studiatã pânã acum. S-a
Nu mai ºtiu ce om politic a spus cã sco- vorbit, cu precãdere, despre implicaþiile po-
pul puterii este puterea. Cu alte vorbe, mã litice ale fenomenului, mai puþin despre
lupt sã capãt puterea pentru a avea, în con- substanþa lui intelectualã ºi efectele asupra
tinuare, putere. ªi, dupã ce am obþinut-o ºi o creaþiei propriu zise (în sfera filosofiei ºi
exercit, mã lupt sã pãstrez puterea... Dacã literaturii)...
este aºa (ºi pare a fi, într-o oarecare mãsurã Revin la Îndreptar. Nu-i, într-adevãr, o
chiar aºa!), lucrurile ar avea o notã de gra- carte reuºitã, la nivelul celorlalte. Se vede
tuitate ºi o notã de nobleþe... Dar este aºa? uºor fãcãtura, artificiul, cãutarea abuzivã a
Puterea vrea sã primeascã, de regulã, bene- paradoxului (un paradox al ideilor întoarse
ficii, scopul ei este câºtigul imediat, puterea pe dos, un paradox al nefirescului, în fine, o
vrea putere ca sã domine ºi sã-ºi sporeascã, logicã a ilogicului!). Un Cioran manierist la
de regulã, contul la bancã. Nu cred cã orice culme, inteligent ºi, sã nu zic cu pãcat, steril,
formã de putere este opresivã, acaparatoare, chinuit sã strâmbe toate lemnele gândirii
imoralã, dar am motive sã cred cã puterea
normale ºi sã rãstoarne cu capul în jos toate
din epoca postmodernã a divorþat de mult
ideile acceptate... Fraze chinuite ºi cuvinte
ºi pentru totdeauna de orice formã de idea-
obosite...
lism. Idealismul puterii este o vorbã în vânt, Câteva însemnãri sunt, totuºi, autentic
un vis - mai degrabã - al oamenilor fãrã pu- cioraniene. Reflecþii pe care numai Cioran
tere. le-ar fi putut scrie în limba românã. Cu acel
Este suficient sã mã uit la oamenii noºtri sentiment de urgenþã, de disperare, de
politici ºi sã mi se facã, deodatã, dor sã mã inevitabilã ºi iremediabilã catastrofã în
retrag în singurãtãþile deºertului ºi sã con- lume ºi cu sugestia de inutilitate a oricãrui
versez cu ºopârlele ºi scorpionii... act de a împiedica iremediabilul ºi catastro-
* fele, sentiment specific discursului ciora-
Mi-am amintit zilele acestea, rãsfoind nian. „Omul – scrie el – n-a inventat o eroa-
gazetele din capitalã, de o observaþie malig- re mai preþioasã ºi o iluzie mai substanþialã
5
Eugen Simion

ca eul; respiri, închipuindu-þi cã eºti unic, pare o petrecere cu ideile. Pesimismul lui
inima-þi bate fiindcã eºti tu”... Aºa dar: eul este o sãrbãtoare a cuvintelor ce se hrãnesc,
este eroarea noastrã majorã, sentimentul ca armãsarul din basm, cu jãraticul negativi-
unicitãþii este pãcatul de moarte al omu- tãþilor din univers. Paradoxalul Ciorarn.
lui!... Dar tot secolul al XlX-lea (secolul
romantismului) n-a fãcut altceva decât sã *
punã în drepturi ego-ul omului, sã impunã Vorbind de istorie (una din oile negre ale
ideea de unicitate a fiinþei, în fine, sã creeze moralistului), Cioran nu uitã sã ne amin-
o mitologie a geniului care încearcã sã rãs- teascã faptul cã ea este „o lecþie de inumani-
toarne legile contingentului. Cioran nu este tate”. Istoria, observã el, vorbeºte cu pre-
de acord cu aceastã supremaþie a eului. El cãdere de prigonitori, mai puþin de martiri.
este de pãrere cã, pentru a se mântui, omul Asta vrea sã sugereze cã rãul rãmâne mai
trebuie sã renunþe la prenumele sãu („sen- mult în memorie, decât binele, sacrificiul,
sul mântuirii e dispariþia prenumelui”)... frumosul din existenþã. Aici, moralistul pare
Ce-i ciudat este faptul cã acela care for- a avea dreptate. Exemplul pe care îl aduce
muleazã aceastã erezie are un ego foarte mã pune pe gânduri: „în orice memorie
activ, nesupus (în sensul dat de Gide acestui Neron e viu ºi seducãtor [...], e mai puþin
termen), iritabil, gata oricând sã facã pustiu banal decât Iisus; Pillat cu o singurã între-
în jurul lui. Discursul lui Cioran este un dis- bare a rãmas în lumea filosofilor [...] pe când
curs al preteriþiunii. Scrie ca sã denunþe scri- Ioan Evanghelistul, neavând îndoieli, n-a
itura, dar scriitura este atât de frumoasã, aºa putut supravieþui adoraþiei; creºtini l-au
de fastuos originalã încât negaþionismul lichidat prin iubire; Iuda a devenit un sim-
6
Jurnal pe sãrite (I)

bol; trãdarea ºi sinuciderea i-au acordat o neam? [...]. Sã nu fim mãcar demni de
veºnicã actualitate, pe când Petru a rãmas o sclavii ei?”...
piatrã de bisericã”... Repet ce-am mai spus despre Cioran: nu
Mã abþin sã comentez acest fragment, trebuie sã încerci sã dovedeºti cã nu are
dealtfel splendid, tipic cioranian. Îmi dau dreptate pentru cã dreptatea, adevãrul, obiec-
seama cã filosoful are ºi nu are dreptate, e tivitatea nu sunt conceptele pe care el le
memorabil ce spune ºi este nemaipomenit respectã ºi cu care opereazã. Cioran trebuie
de frumos cum spune, dar... Dar nu-mi doar citit ºi, din când în când, trebuie sã fugi
place morala acestei fabule morale. Nu-mi din discursul lui cu sentimentul cã, întoc-
place deloc cã istoria reþine mai mult pe pri- mai ca poezia europeanã, de la Baudelaire
gonitori ºi uitã uºor victimele lor... O moralã încoace, el ºtie sã valorifice în chip eminent
perversã, o istorie care ne poate demoraliza. negativitãþile existenþei ºi ale imaginaþiei.
Mã consolez, totuºi, cu ideea cã Iisus este Ce e surprinzãtor în acest Îndreptar în
mai prezent azi în lume decât Neron, Pillat care scepticismul sapã la rãdãcina tuturor
ºi Iuda la un loc. Morala lui a învins ºi lucrurilor ºi ideilor este faptul cã în el se
morala lui a devenit o religie. Iubirea pe agitã un moralist care se apucã de sforile
care a propovãduit-o este mai tare ºi mai deznãdejdii, visând la azururi prãbuºite ºi
creatoare decât puterea ºi ura celor care l-au la un cer plin de bube. Filosoful acesta,
rãstignit. Cioran se înºealã în cele din urmã. vreau sã zic, are momentele lui de lirism.
Iuda este, într-adevãr, un simbol, dar niciun
*
individ, oricât de jos ar cãdea, nu vrea sã fie
Ca sã-mi înseninez spiritul, trec la altã
un Iuda – Iscarioteanul...
istorie. O micã istorie pe care o descopãr în
* prefaþa lui Virgil Ierunca la corespondenþa
Tot Cioran face un tablou infernal al sa cu Nicolae Steinhardt. Iat-o, în rezumat:
lumii balcanice. Iatã în ce culori de apocal- la 5 febr. 1989, pãrintele Nicolae de la Rohia
ism (un apocalism al derizoriului): „Din (evreul Nicolae Steinhardt convertit la orto-
priveliºtea Balcanilor, universul este o doxie) primeºte o scrisoare din Israel în care
mahala pe care colindã þaþe venerice ºi este numit „trãdãtor” ºi i se pune, insidios,
þigani asasini; patima lor de gunoi vast – în urmãtoare întrebare: „ce gânduri îþi trec
care rãneºte o veselie cu goarne de îngropã- prin minte, cãlugãre Nicolae, la douã noap-
ciune – n-a scornit nici mãcar vreun zeu tea?”. Cãlugãrul Nicolae rãspunde numai-
libidinos; ce astru dornic de periferie ar fi decât agresorului sãu moral (probabil un
cãzut pe-acolo? “... spirit religios fanatizat) în acest chip demn,
Ce putem spune în faþa acestui dezgust aºa cum fãcuse ºi cu alte prilejuri: „monahii
cosmic ºi la auzul acestor fraze care ar putea aceºtia, neamul acesta de pãstori ºi þãrani,
descuraja – nu un regiment, cum zice o oamenii aceºtia atât de diferiþi de mine,
vorbã franþuzeascã – ci un univers întreg, m-au primit, m-au înþeles ºi acceptat, cu o
cu zeii lui virili ºi cu aºtrii lui luminoºi?!... mãrinimie, o bunãvoinþã, o rãbdare, o sim-
Trebuie sã recunosc, totuºi, cã îmi place patie care au desfiinþat orice barierã ºi mã
imaginea cu þaþe venerice care colindã prin fac sã mã simt la ora douã a.m. – ora ade-
acest þinut. Nu-mi place însã când Cioran vãrului – cu totul nefrãmântat de dubii,
ataºeazã acestui spaþiu de vaste gunoaie câtuºi de puþin strãin, stingher, nefericit,
materiale ºi umane naþia valahã... O fantas- nostalgic ori gândind sã mã întorc din dru-
mã, iarãºi, eternã în literatura moralistului. mul pe care am apucat”...
Fantasma (care uneºte, din nou, toate impu- Splendid. Iatã, dar, cã în istoria prin care
ritãþile lumii) este exprimatã însã în propo- românii au trecut timp de o jumãtate de
ziþii seducãtoare. Mai exact: umilitoare ºi secol a existat ºi alt univers decât acela al
seducãtoare: „Ce naþie este asta? [...] Mersul infamiei. Bunãtatea, inteligenþa ºi demni-
ei nu se aude în lume [...]. Sã nu fi lãsat tatea unui singur om pot ºterge de pe faþa
Roma nici o picãturã în sângele acestui istoriei urmele infamiei.
7
Cronici
literare
Tudor NEDELCEA
O carte eveniment
Temã pentru acasã:
închisoarea ca demnitate
umanã
Abstract
This is a book review about Nicolae Dabija's novel Tema pentru acasa ("Homework"), in which
the main character, Mihai Ulmu, suffers a long detention in Siberia. In our opinion this is a book
which deserves the Nobel Prize.
Keywords: Nicolae Dabija, communism, detention, Nobel Prize.

Cunoscut ºi apreciat ca atare drept poet, amândoi rãniþi ºi îngheþaþi / Sã ne încãlzim


eseist, istoric literar, autor de manuale cu bucurie / Unul lângã altul ca doi fraþi”)
ºcolare, gazetar din descendenþã emines- cu cele ale olteanului Radu Gyr din Iisus în
cianã, om politic ºi militant al românismului celulã („Azi-noapte Iisus mi-a intrat în
în Basarabia ºi pretutindeni, academicianul celulã / O, ce trist ºi ce’nalt pãrea Christos! /
Nicolae Dabija (nãscut la 15 iulie 1948 în Luna venea dupã El în celulã / ªi-l fãcea ºi
comuna basarabeanã Codreni) ne surprinde mai înalt ºi mai trist”), asemãnãrile sunt
prin apariþia acestui roman: Temã pentru izbitoare (vezi ºi prefeþele noastre la Poemele
acasã (Iaºi, Princeps Edit, 2009, redactor nemurii de Vasile Militaru, 1995, ºi De sub
Daniel Corbu), cu o postfaþã pertinentã ºi tãvãlug, de Ilie Tudor, 2004).
sugestivã, Dragoste în Infern, de Theodor Prezenþa Mântuitorului ºi a lui Dumne-
Codreanu, reputat ºi deopotrivã temut cri- zeu în gulagurile comuniste din Þarã sau
tic, istoric literar ºi polemist cu argumente. din Serbia depãºeºte semnificaþia pur
Scrierea acestui roman þine de domeniul creºtinã, El „nu înseamnã numai forþã divi-
paranormanului: în vara anului 2007, auto- nã, ci ºi Omul care a îndurat chinuri pãmân-
rul a avut un accident: a cãzut de pe o tene ºi o moarte cumplitã în numele ade-
stâncã din preajma Mãnãstirii basarabene vãrului de care nu putea sã se dezicã. Iisus
Þipova. „ªi atunci, în acele clipe dintre viaþã ºi devine, astfel, simbolul rezistenþei împotri-
moarte, iar mai exact – dintre moarte ºi viaþã, mi va Rãului din infernul închisorilor pentru
s-a arãtat aceastã carte: mai întâi am vãzut-o – deþinuþii politici”, scrie Aurelian I. Popescu,
toatã ! – în câteva fracþiuni de secundã, apoi, pe ºi el „beneficiar” al acestor închisori, în pre-
mãsurã ce trecea timp, aceasta mi se dezvãluia faþa la antologia Poezia în cãtuºe (Craiova,
filã cu filã, frazã cu frazã, cuvânt cu cuvânt, în Editura Omniscop, 1995, p. 135).
toatã dimensiunea ei”. Caznele eroului romanului Temã pentru
ªi, totuºi, totul este normal. Tema roman- acasã sunt aceleaºi pe care le-a îndurat
ului fiind comportamentul uman într-una cosângenii sãi din Þarã: Nichifor Crainic,
din cele mai groaznice închisori din lume Radu Gyr, Petre Þuþea, Mircea Vulcãnescu,
(Siberia), ea are corespondent în creaþiile de monseniorul Vladimir Ghica, pãrinþii D.
dincoace de Prut, fãrã ca autorii basarabeni Stãniloae ºi Bartolomeu Valeriu Anania, Al.
sã fi cunoscut, la vremea scrierii lor, aceste Mironescu, Mircea ºi Dragoº Morãrescu, I.
cãrþi. D. Sîrbu, A. Ciurunga, V. Militaru, D.
Dacã se comparã, de pildã, versurile ba- Ciurezu, N. Steinhardt, V. Voiculescu, Radu
sarabeanului Grigore Vieru din Reaprindeþi Ciuceanu, C. C. Giurescu, Gh. Brãtianu,
candela („Doamne, intrã ºi-n a mea chilie / ªi Teodor Mihadaº etc., etc. Suferinþa cunu-
8
Temã pentru acasã: închisoarea ca demnitate umanã

„Bucuraþi-vã! De acum încolo sunteþi


liberi”, le-a ordonat ofiþerul sovietic însãrci-
nat de Stalin cu binele popoarelor, înlocuind
tricolorul românesc cu secera ºi ciocanul
bolºevic. Arestat ºi umilit în faþa elevilor sãi,
producând un ºoc, o „neliniºte oarbã”,
acuzat, ulterior, de a fi agent al serviciilor
secrete româneºti, americane, engleze etc.,
cã vrea sã destrame, prin Eminescu, Uniu-
nea Sovieticã, Mihai Ulmu este îmbarcat, ca
ºi alþi indezirabili, în vagoane de vite ºi dus
în Siberia spre reeducare. (Închisoarea de la
Piteºti din perioada stalinistã este de sor-
ginte siberianã). Veridicitatea descrierilor
atmosferei acestei închisori din închisoare
(Siberia din URSS) este punctul forte al ro-
mancierului. Ajunºi la destinaþie, deþinuþii
vii sunt separaþi de cei care au murit în
vagoane, sunt repartizaþi ºi împroprietãriþi
cu câte o roabã, pe care o iubesc „ca pe o
soþie rea: ºtie cã nu poate trãi cu ea, dar nici
fãrã dânsa”. În Siberia, iadul este pretutin-
deni, „e fãrã de margini”, unde diavolul nu
te aºteaptã cu cazane de smoalã, ci te
pândeºte în frig ºi zãpadã”, în Siberia te
natã cu credinþa, nãdejdea ºi iubirea i-a vegheazã nu numai temnicerii ci ºi moartea.
adus pe aceºti martiri ai libertãþii pe „calea În Siberia, dragostea este interzisã, fiind un
regalã a mântuirii” (Petre Þuþea). Jurnalul sentiment meschin. „În clipa în care l-am
fericirii lui N. Steinhardt, care reconstituie ca desfiinþat pe Dumnezeu, noi am desfiinþat ºi
ºi romanul lui N. Dabija, experienþa carce- dragostea, aceastã prejudecatã burghezã”,
ralã, sugereazã, cum afirmã cu temei Eugen se laudã cu aceastã „realizare”, colonelul-
Simion (în Ficþiunea jurnalului intim.vol. III. comandant al închisorii, Kudreavþev
Diarismul românesc, p. 366), „indirect soluþia „omul-fãrã-chip”, un Þurcanu piteºtean în
misticã ºi, mai mult, dovedesc cã, însoþit de variantã sovieticã, sau invers.
credinþã, individul iese întãrit, moral ºi spi- Nu numai dragostea este prohibitã, dar
ritual din încercarea detenþiei”. ºi credinþa în Dumnezeu, astfel încât preotul
Revenind la romanul lui Nicolae Dabija, Ioan Florenski (ajuns aici pentru cã s-a opus
Temã pentru acasã, dedicat „intelectualitãþii canonizãrii lui Lenin) se poate întâlni cu
basarabene din toate timpurile”, el este Dumnezeu doar în gândurile sale, motiv de
reprezentativ pentru destinul neamului invocare a Tatãlui ceresc de a le da puterea
românesc, de cele mai multe ori aflat în sã suporte suferinþa, cãci „omul devine tare
situaþii-limitã, nevoit nu numai sã supravie- prin suferinþã. Ea face parte din puþinele
þuiascã în condiþii vitrege, inumane, dar sã bucurii ale morþii”.
nu facã rabat demnitãþii umane. Profesorul Asemeni deþinuþilor politici din Româ-
de literatura românã, ºcolit la universitatea nia, personalitãþi marcante ale vieþii politice,
ieºeanã, Mihai Ulmu, este arestat chiar în militare literare, religioase sau ºtiinþifice,
timpul predãrii unei teme eminesciene, rugãciunea nu putea fi interzisã, în ciuda
într-o zi fatidicã: 28 iunie 1940, când Stalin, mãsurilor inumane ale temnicerilor. Carcera
„tãtucul” copiilor, a ordonat ca Basarabia ºi devine chilie, în care „spaþiul îngust ºi sin-
Bucovina sã intre în închisoarea cea mare, în gurãtatea sunt cele mai prielnice rugã-
U.R.S.S. ciuni”. „De multe ori în acea cãmãruþã rece
9
Tudor Nedelcea

ºi umedã – se confeseazã pãrintele Ioan („Vei muri, dar nu când vei dori tu, începu
Florenski – am auzit adesea respiraþia lângã sã urle colonelul, ci atunci când vom dori
umãrul meu. Acolo ºi întunericul, ºi frigul ºi noi”). De aceea, rugãciunea: „Doamne,
tãcerea, ºi foamea te ocrotesc, te ajutã sã nu-mi lua deznãdejdea” este aici mai pro-
comunici mai bine cu cerurile. De multe ori fundã decât în afarã.
am zis: binecuvântatã sã fii, închisoare! Dar, în acelaºi univers carceral existã ºi
Pentru cã tu m-ai ajutat sã gãsesc drumul deþinuþi de drept comun, cum este Jorj
cel mai scurt cãtre Atotºtiitorul. Pentru cã tu Odesa, plãtit de temniceri sã-l ucidã pe
m-ai învãþat sã-mi fie fricã de Dumnezeu, ºi Mihai Ulmu în schimbul unei perechi de
nu de oameni, care cel mult mã pot omorî”. pâslari; existã ºi câini dresaþi sã ucidã, iar în
În Þarã, în închisorile staliniste, asemeni afara lagãrului convieþuiesc oameni liberi,
celor din URSS, deþinuþii politici urmau precum Moº Mazari, care este plãtit sã-i
îndemnul eminescian, conform cãruia „prin prindã ºi sã-i predea pe eventualii evadaþi
rugãciune ºi umilinþã se întãreºte muºchiul doar pentru un sac de fãinã sau zahãr, astfel
inimei noastre, de putem suporta durerea” încât, în acel spaþiu, libere sunt doar
(mss. 2275 B). pãsãrile cerului.
În Siberia cea realã, descrisã cu mãiestrie Figura colonelului Kudreavþev este
artisticã de N. Dabija, lumea este pestriþã, tipicã pentru orice torþionar, fie el de tip
„oamenii nu sunt rãi, ei sunt doar înrãiþi. Iar stalinist sau nazist ºi acesta este încã un
rãutatea se contamineazã, ea e o boalã”. merit al lui N. Dabija. Pentru cãlãu, lagãrul
Oamenii acestui lagãr siberian sunt de este o binecuvântare, o ºcoalã de reeducare,
diverse profesii ºi etnii, religii ºi mentalitãþi. unde lupta ideologicã se ascute, ca în
Hriþko e ucrainian din Polonia care se romanul Japiþa lui Marin Sorescu (aici, un
ceartã, zilnic, cu sieºi; Gheorghi al II-lea se personaj face, voit, confuzia între lupta de
crede regele Bulgariei; Drezda a fost arestat clasã cu lupta de-acasã, „c-aºa vrea tãtu-
ºi învinuit pentru „omisiune de denunþ”, ca cul”). În lagãr, þipã torþionarul, „vom trans-
scriitorul ºi filosoful I.D. Sîrbu (cel omis forma sudoarea voastrã în aur. Voi veþi face
fiind... ªtefan Aug. Doinaº); ªagov e pictor; ºosele prin care va curge aurul cãtre inima
Hudic e condamnat pentru cã n-a avut grija þãrii”. Omul fãrã chip visa ca închisoarea sã-
orãtãniilor care au zburat în faþa maºinii lui i poarte numele, iar ideile din prelegerile
Beria, punându-i viaþa în pericol; Galin este sale în stil ºi scop stalinist au darul de a
arestat pentru deþinerea cãrþii „Motanul înfiora pe oricine: „orice semnãturã a mea
încãlþat”; Nekrasov este închis pentru cã i-a decide soarta a mii de oameni. Scrisul
cerut lui Stalin o temniþã mai mare; Lott a vostru ce decide?” îi întreba el, schizofrenic,
fost negustor de... vorbe; filosoful Ozea pe deþinuþii intelectuali, conchizând: „omul
Mendelstam ºi academicianul Sorokin sunt nu trebuie învãþat cum sã gândeascã, el tre-
condamnaþi doar cã erau savanþi. Lumea buie învãþat ce trebuie sã gândeascã”. Cu
temniþei de la Zarianka este: „Feluritã. cinism nemãsurat, le ordonã nefericiþilor
Ciudatã. Amarã. Voiasã. Deznãdãjduitã. întemniþaþi sã fie fericiþi. Din pãcate, spuse-
Pasionatã. Ridicolã. Necãjitã. Zâmbitoare. le torþionarului au fost adeverite în istorie ºi
Tristã. Zgomotoasã. Indiferentã. Nerãbdã- nu numai la noi.
toare. Tãcutã. Vorbãreaþã”. ªi în privinþa lichidãrii creºtinismului,
Toþi aceºtia, în strategia bolºevicã, nu mai torþionari de teapa lui Kudreavþev se cre-
sunt oameni, ci simple numere, îºi uitã deau atotputernici ºi, temporar, chiar au
numele, pe care le preiau torþionarii, ajung fost: „Pãcat, bã, cã acest Iisus, al vostru n-a
sã se teamã mai mult de viaþã decât de cãzut pe mâinile mele. Dacã Iisus ar reveni
moarte, sunt rupþi de realitate, libertatea pe pãmânt, aici la Bezbojenka, eu aº ºtii cum
este un cuvânt obscen, care se reînvaþã greu sã-l rãstignesc din nou, astfel încât sã nu
dupã eliberare, nu le rãmâne disponibil mai învie niciodatã [...] Ce lipsã de imagi-
decât singurãtatea interioarã ºi evadarea naþie la cei care l-au bãtut în cuie pe rãstig-
prin moarte, pe care o dorea ºi Mihai Ulmu nire, dându-i ºi dreptul de a vorbi de pe
10
Temã pentru acasã: închisoarea ca demnitate umanã

cruce în faþa unei mulþimi de martori. Eu aº un foc ceresc, un sentiment din cele care te
fi gãsit cum sã-l ucid profesionist”. ªi, într- împreunã cu cerul ºi face sã te simþi
adevãr, temporar, Iisus a fost ucis profesion- Dumnezeu”. Flãmânzi de dragoste, cei doi
ist. Transformarea bisericilor ºi mãnãstirilor iubiþi au conceput un copil, considerat în
din Basarabia ºi Bucovina în depozite sau lagãr ca fiind „din flori”. Nici faþã de aceºti
închisori nu înseamnã tot o ucidere profe- prunci, temnicerii cu ordin de la Moscova
sionistã a Sa?! nu aveau nicio milã. Când împlineau doi
În Epistola întâia cãtre corinteni, Sfântul ani, aceºti „copii ai lui Stalin” erau mutaþi
Apostol Pavel definea iubirea: „iubirea rab- într-o colonie-creºã, iar mamele readuse în
dã’ndelung; iubirea se dãruie, ea nu invidi- temniþã.
azã; ea nu se trufeºte, nu se îngâmfã; ea nu Încercãrile celor doi de a evada au fost
se poartã cu necuviinþã, nu-ºi cautã pe ale sortite eºecului; în plus, li s-a suplimentat
sale, nu se întãrâtã, ci de adevãr se bucurã; anii de detenþie, Mihai însumând 24 de ani,
pe toate le suferã, pe toate le crede pe toate 8 luni, 3 sãptãmâni, 2 zile, 8 ore ºi 30 minute,
le nãdãjduieºte, pe toate le rabdã”. Dintre iar Mariei nu i se permite sã evadeze nici
cele trei cãi pe care trebuie sã le strãbatã bu- mãcar din ea însãºi. Singura evadare era
nul creºtin adicã credinþa, nãdejdea, iubirea, posibilã doar prin moarte, cum s-a întâm-
Sfântul Apostol Pavel (fratele Sfântului plat în cazul ei.
Apostol Andrei care ne-a creºtinat), pe care Moartea lui Stalin la 5 martie 1953, orele
creºtinii l-au aºezat în vârful Columnei lui 3,00 a fost o binefacere pentru întreaga
Traian de la Roma, considerã cã cea mai omenire; în schimb, deþinuþii siberieni nu
puternicã dintre aceste trei virtuþi teologice erau pregãtiþi pentru libertatea cea realã,
este iubirea (Biblia, în traducerea lui Bartolo- pieþele publice li se pãreau prea mari.
meu Valeriu Anania, 2001, p. 1651). Libertatea se învaþã, cu adevãrat, greu, ei
Pe acest fundament aºeazã romancierul încearcã sã înveþe a redeveni oameni liberi.
Nicolae Dabija iubirea dintre Mihai Ulmu ºi Întoarcerea lui Mihai Ulmu, alãturi de
fosta sa elevã din localitatea basarabeanã fiul sãu, Mircea, la Poiana, este emoþionan-
tã. În clasa din care fusese arestat, foºtii
Poiana, Maria Rãzeºu, deºi dragostea era
elevi, acum maturi, îl aºteaptã pentru
interzisã cu desãvârºire în orãºelul de peni-
finalizarea orei de literaturã românã ºi pen-
tenciare, Zarianka. Ca în romanul Adela al
tru a-ºi primi tema pentru acasã: „A fi om –
lui Garabet Ibrãileanu, eleva se îndrã-
o artã sau un destin?!”
gosteºte sincer ºi profund de profesorul sãu,
Profesorul lor le-a cultivat însã ideea
la baza acestei iubiri fiind ºi identitatea de demnitãþii umane: „Turma nu are demni-
idealuri ºi chiar dragostea pentru Eminescu. tate, chiar dacã atacã sau se apãrã. Omul o
O dragoste puternicã care o marcheazã ado- are ºi atâta timp cât nu o pãrãseºte, el nu
lescentin ºi o determinã sã-l caute ºi în poate fi învins”. La întoarcerea sa din lagãr,
infernul siberian, unde se angajeazã, iniþial, profesorul constatã cã lecþia despre demni-
ca spãlãtoreasã, dupã ce strãbãtuse nesfâr- tate a fost învãþatã ºi datoritã vitregiilor
ºitul drum din Basarabia pânã în Siberia în vremii. Dar întrebarea pe care romancierul o
cãutarea dragostei pure ºi a fericirii, o pune: „A fi om – o artã sau un destin” este
dragoste petrecutã într-un timp anistoric, o tulburãtoare ºi incitantã ºi la ea trebuie sã
când „era rãzboi ºi Basarabia se afla acum în meditãm oriunde ºi oricând.
altã þarã”. Prin acest strãlucit debut ca romancier,
Doar ºapte ani (cifrã beneficã) a durat Nicolae Dabija se dovedeºte a fi un scriitor
dragostea lor, concretizatã prin naºterea lui total ºi un model uman. Traducerea acestei
Mircea Ulmu-Rãzeºu, dar ea, dragostea, a cãrþi în limbi de circulaþie internaþionalã l-ar
învins iadul carceral, iar pedepsele Maria le aduce, dupã opinia noastrã, în apropierea
primeºte cu blagoslovire, îºi începe o nouã unui binemeritat Premiu Nobel, ceea ce ar fi
viaþã, „viaþa ei adevãratã”, ºapte zile trãite o mândrie naþionalã ºi o dovadã cã literatu-
plenar, în dragoste purã: „Ceea ce fac simt ra românã nu vine cu firimituri la masa
pentru el nu e dragoste. E ceva mai mult. E marilor literaturi ale lumii.
11
Marian scriiturii de facturã confesivã. Istoriceºte, ea
s-a înregistrat încã din antichitatea greco-
BARBU latinã (de ce nu, ºi asiaticã), sporindu-ºi pre-
zenþa prin diversitate, în Evul Mediu, ulteri-
or, prin miºcãrile romantice, devenind o

Calvaruri
cauzã pentru efecte scontate. Astfel cã
faptele ºi memoria s-au încadrat în suma
bunurilor angajate în vederea unui scop,

ºi daruri ale
fiind înregistrate sub zodia momentului,
sau a depozitãrii lor în scris ca orice zestre –
fie fãcutã public, fie lãsatã urmaºilor. În

scrisului
fond, de o fi una, de o fi alta, memoriile sunt
o formã de eliberare, de derobare a con-
ºtientului, dar ºi a sufletului. Apoi, cu cât
vârsta îºi adaugã neaºteptate cercuri, sufle-
Abstract tul iese înainte ca un steag al trupului,
putând fi identificate o stare de gândire ºi
This is a bookreview of Bartolomeu Anania’s un limbaj particular, adecvat acesteia.
volume of memories entitled Memorii Aºadar, I.P.S. Bartolomeu Anania, arhi-
("Memoires"). During his life, the prelate had episcop al Vadului, Feleacului ºi Clujului
a series of crucial experiences such as the (din 1993), mitropolit al Clujului, Albei,
detention. He received the mission to promote Criºanei ºi Maramureºului (din 2006), dupã
the idea of peace in the USA. His book is a sign
o cãutatã ºi împlinitã activitate literarã, cu
of wisdom.
premii naþionale în domeniu, dupã o recu-
Keywords: memories, orthodoxy, communism,
noscutã depoziþie religioasã în cãrþi de spe-
detention, Bible translation.
cialitate, a oferit (în 2001) o lucrare unicat ca
valoare, dupã o cercetare ºtiinþificã de
Ajuns la vârsta patriarhilor, când înþelep- muncã trudnicã, depãºind douã decenii: o
ciunea capãtã orizonturi fãrã margini, fãrã ediþie jubiliarã a Bibliei, cu textul Vechiului
limite, preaînvãþatul Valeriu Anania ºi-a Testament, îndreptat dupã Septuaginta. Aici,
publicat, în 2008, la Polirom (Iaºi), o carte de spiritul enciclopedic, comparatist – prin sin-
Memorii (696 pagini). cronie ºi diacronie -, urcã ºi lumineazã
Dacã slavonescul hvala, cu sensul de poliglotismul savantului ca-ntr-un sistem
strãlucire, mãreþie, renume, n-ar fi concurat, de vase comunicante. Acum, în Memorii, el
prin popularitate, de latineºtile fama, famo- se mãrturiseºte pe spaþii întinse de carte,
sus, din care a derivat ºi franþuzescul fameux organizatã prin voia autorului, în douã
– deºi cred cã într-un plan semantic nu prea pãrþi, fiecare cu un Cuvânt înainte: primul
îndepãrtat se întretaie benefic –, determi- dateazã din 9 mai 1974, cu indicatorul de
nantul de întâmpinare, de calificare a volu- spaþiu american – Detroit, al doilea consem-
mului Memorii este de falã, în primul rând în neazã „Cluj, februarie 2004”.
cadrul genurilor biograficului. Aº spune, Prima parte se prezintã mai unitarã, cu-
fãrã tãgadã, cã Memorii armonizeazã toate prinzând o biografie foarte tensionatã,
componentele acestuia: biografie, corespon- vãzutã de aproape, meticulos, veridic. Dacã
denþã, jurnal intim, portret(e) º.a.; este o bio- termenul n-ar tinde sã se compromitã, aº
grafie în sine, sau, dupã o formulã a lui zice cã obiectiv/obiectivitatea se diferenþiazã
Roland Barthes, „structura unei existenþe”. pasional ºi alternativ literar/documentar la
Ocupându-se, în douã rânduri (2002 ºi nivelul celor 12 secvenþe, din care amintesc
2008), de genurile biograficului, prin cãrþi doar Adolescenþã verzuie, Cãrãrile pribegiei,
devenite de referinþã, istoricul literar Eugen Din nou, pe brânci, nella citta dolente, Sinistrul
Simion a cãutat sã punã în evidenþã, în folo- interludiu, Balans pe trambulinã etc. Multiple-
sul literaturii, stilistica parþialã sau totalã a le ipostaze în care viaþa îl pune, cu voia sau
12
Calvaruri ºi daruri ale scrisului

Biografia învãþatului Anania se-ntretaie


cu timpuri istorice, unele de tristã amintire,
dar ºi cu fiinþe mai mult sau mai puþin slu-
jnice, scãpãrãtoare de funcþii ºi misiuni,
aciuate în diverse medii ale unei lumi
mereu în transformare rapidã.
Autorul s-a nãscut în 1921 (localitatea
Glãvile, judeþul Vâlcea), deci dupã Marea
Unire, într-o Românie gata sã se modern-
izeze sub benefice influenþe europene. Ceea
ce era „ieri” în faºã, ca un licãr îndepãrtat,
dupã Primul Rãzboi Mondial, se aprinde,
tinzând sã ardã cu flãcãri sub zodia celor
douã sisteme crescute: capitalismul ºi co-
munismul.
Derivatele lor, în toate þãrile europene (ºi
nu numai!), au produs mutaþii ºi mutanþi
care ºi astãzi sunt greu de cuantificat. Cei
mai striviþi – fiind deopotrivã ºi beneficiari
– au fost oamenii, indiferent de rang, de ier-
arhie socialã. În patul lui Prokrustes al unor
asemenea stratificãri, unii oameni au trebuit
sã se aºeze, ori sã încerce sã i se sustragã.
Toþi se gãseau sub vremuri, vorba croni-
carului.
fãrã voia sa, îl determinã pe autor, ca peste Alternativa oferitã românilor dupã cel
timp, sã fie sincer cu sine însuºi, fãrã ten- de-al Doilea Rãzboi Mondial i-a dus pe
taþia înfrumuseþãrii sau a cosmetizãrii lu- aceºtia într-o înfundãturã a vieþii care pãrea
crurilor, chiar ºi atunci când îºi prezintã de neschimbat pânã în Decembrie 1989. ªi
familia (pãrinþii, fraþii), prietenii de ºcoalã, totuºi, lasã a se-nþelege Valeriu Anania, lui
de facultate, colegii de politicã sau de personal i s-a deschis o poartã spre lumina
carcerã. Sunt scene de viaþã, de existenþã libertãþii, în perioada 1966-1976: 11 ani a stat
crudã, pe care timpul nu le mai poate aduce în America de Nord (S.U.A. ºi Canada), con-
înapoi ºi cu atât mai puþin nu le poate repe- tribuind, îngrijind ºi supraveghind bunul
ta. Nu numai cã aºa ceva este imposibil, dar mers al Bisericii Ortodoxe.
nici dorita luminare a acestora nu se poate Reiese din tot acest periplu misionar ide-
arãta mai darnicã în alt fel. Oricum, viitorul ea cã românii trebuie ºi pot sã se adapteze în
biograf al autorului Anania va fi obligat sã alte spaþii ale vieþii dacã pãstreazã ºi duc cu
cântãreascã logic/legic toate avatarurile ei gândul de bine al lui Dumnezeu, pro-
înregistrate de un nobil ºi important homo povãduit liber, deschis lor de Bisericã.
religiosus. Misionarul Anania, în aceeaºi posturã a
Viaþa lui ca individ nu l-a sustras de la mãrturisitorului întru adevãr, nu trece cu
implicaþiile socio-profesionale, în care tenta vederea greutãþile întâmpinate, începând de
politicului i s-a aºezat ca un stigmat. Astfel la Episcopia din Detroit (statul Michigan) ºi
încât memoriile din partea întâi nu trebuie gãsite în toate cãlãtoriile sale in cele douã
vãzute ca o disculpare în faþa istoriei, a þãri, ca ºi fricþiunile de negândit ale unor fe-
semenilor contemporani (unii vociferatori þe bisericeºti, care merg pânã la deturnarea
de profesie sau de ocazie, cu mizã), ci ca o de limbaje în rapoartele conferinþelor ori
confesiune în faþa sinelui, cu puþin înainte congreselor celorlalte biserici. În aceastã pri-
de a intra în circuitul luminii sau întuneri- vinþã, semnificativ (sau explicativ) rãmâne
cului, pe care i-l rezervã viitorul. capitolul Cele douã episcopii româno-ameri-
13
Marian Barbu

tempoul de scriitor profesionist, e drept, cu


intermitenþe, în locuinþa episcopalã din
Detroit, („de pe strada Riopelle, nr. 19959”),
dar cu un sejur prelungit ºi compact în Ho-
nolulu, Hawaii. Drumul cunoaºterii începe
aici de la familia poetului ºi publicistului
român ªtefan Baciu, a cãrui soþie era din
pãrþile vâlcene, extinzându-se vizibil la oa-
meni din cele mai diverse locuri ale pãmân-
tului, la instituþii de culturã, magazine ºi
poºtã, la apele liniºtite ale oceanului învã-
luitor.
Impresiile din perioada hawaiianã sunt
oferite în diferite forme: de atelier literar
(Fiºe pentru un roman, Texte dramatice ne vari-
etur) sau de jurnal. Prima datã înscrisã în
jurnal este 29 decembrie 1970, ultima, 21
iunie (luni) 1971.
Însemnãrile sunt aproape zilnice, conþi-
nând un ingenios ºi deloc exotic panoramic
informaþional al unui prelat. Jurnalul deru-
leazã tot ceea ce înseamnã viaþa cotidianã –
de la cumpãrãturi ºi bucãtãrie, pânã la plim-
bãri în aerul diversificat al oceanului, la
vizite ºi conversaþii pe plajã ori în spaþii în-
chise, neuitându-se rugãciunile obligatorii,
cane. De aci, aflãm cã Episcopia Ortodoxã zi de zi, searã de searã.
Românã din America a luat fiinþã ca insti- În perioada hawaiianã, Valeriu Anania
tuþie în 1929, dar cã un spirit coordonator n- ºi-a conceput sau definitivat o parte din
a avut decât în 1935, când a fost numit epis- scrieri: Mioriþa, Meºterul Manole, Steaua Zim-
cop Policarp Moruºca. Nu prea târziu, aces- brului (teatru), Strãinii din Kipukua (roman).
ta avea sã constate cã „în Lumea Nouã, reli- Citeºte în permanenþã, interesat de mitolo-
gia e o problemã particularã a fiecãrui cetã- gia Hawaiilor, provocându-ºi imaginaþia
þean.” Mai mult decât atât, o veche meteah- pentru poeme, studii comparate, povestiri
nã a românilor – dezbinarea -, s-a amplificat (în ciclul Legendele Hawaiiului), iar în Du-te
incredibil, sporitã fiind ºi de dezinteresul vreme, vino vreme „nu mai ºtiu câte versuri
„oficialitãþilor” din zonã ºi profitându-se ºi migãlite de-a lungul unei vieþi, se cerea,
de distanþa uriaºã faþã de Patriarhia din practic, rescrisã”.
Bucureºti. În ciuda interesului arãtat cu prioritate
Acestora li s-au suprapus preceptele ºi literaturii, cãrturarul misionar nu ºi-a uitat
ideologia comunistã care n-au fãcut nicio- rãspunderile de la Episcopie: corespon-
datã loc prioritar Bisericii. Iatã de ce putem denþa (cu mulþi români din þarã: editori, re-
spune cã iniþiativa Patriarhului Justinian de gizori, scriitori, rude), grija pentru apariþia
a-l trimite pe Valeriu Anania în America de revistei „Credinþa” ºi angajamentul ferm de
Nord pentru a deschide nebãnuite cãi paci- a scrie zilnic ce ºi cum, urmare a promisiunii
fismului ºi instaurãrii libere a ortodoxismu- fãcute lui Pat Pâslaru, la plecarea din
lui în cât mai multe regiuni locuite de Detroit. Aºa s-a nãscut un Hawaiian Diary,
români, s-a dovedit o adevãratã revelaþie, pe care l-a recuperat foarte târziu, reprodus
fiind extrem de productivã. în versiune româneascã, – potrivit scri-
Ca-ntr-un respiro binevenit dupã o activi- itorul, „cu foarte mici intervenþii” – , ºi
tate încordatã, Valeriu Anania îºi regãseºte inclus în actualul volum de Memorii.
14
Calvaruri ºi daruri ale scrisului

Un personaj luminos se desprinde din în- S.[teaua] Z.[imbrului], reaºezând câteva


treg jurnalul, purtând numele de Mira. Bla- scene. O idee nouã ºi bunã: sã intensific
gian sau nu, purtãtoarea numelui îi întreþine dramatismul momentului când steaua zim-
cultul eruditului ºi talentatului Valeriu Ana- brului piere, Dorna devenind nebunã ºi pãs-
nia, fiindu-i partener ideal în comentariile trând-o astfel în scenele urmãtoare. Acum
despre literatura lumii ori despre cea a trebuie sã revizuiesc scena hotãrârii pentru
românilor rãmaºi în þarã sau risipiþi aiurea. luptã a lui Bogdan; Dorna se va întretãia cu
Nici mediile universitare din Honolulu nu aceastã hotãrâre într-un mod mai tragic.
sunt ocolite de scriitorul român, preocupat Gãselniþa mi se pare excelentã. În unele situ-
îndeaproape ca sãnãtatea sã-i fie restabilitã, aþii, tragicul e mai bine exprimat prin râsuri
adusã la starea normalã, optimã. nebune decât prin lacrimi sincere.”
Întregul jurnal descrie un sejur american Luând în calcul numãrul de pagini rezer-
pe care învãþatul român l-a folosit admi- vat însemnãrilor hawaiine, (aproape o sutã),
rabil, explorând o parte din spaþiul miracu- putem preciza cã ele constituie epicentrul
los al Oceanului Pacific, despre care unii pãrþii a doua din Memorii. Înainte de jurnal
dintre noi ºtim, poate, doar câteva date sunt aºezate notele cu substanþã religioasã,
geografice, dar cu siguranþã nu aspecte de iar dupã acestea, scurte medalioane: Licã
istorie, culturã, viaþã concretã. Este cu atât Herºcovici, Mihai Iancu, Constantin Anto-
mai interesantã experienþa cu cât ne gândim novici, Ion Cârja, Nicu Caranica, George
cã avionul este singurul mijloc de transport Uscãtescu, Mircea Eliade, Mira Simian.
pentru a ajunge în statul Hawaii, cu munþii Despre distinsa soþie a lui ªtefan Baciu,
ºi vãile sale, vulcani, bulevarde, oficii socia- scriitorul Valeriu Ananaia compune texte ca
le de toate categoriile pentru cei aproape un fiziolog, ca un reporter analist. Începe ex
1.300.000 de locuitori, întreg statul cuprin- abrupto : „Mira Simian este, practic, eroina
zând 16.635 kmp (în 2004). principalã a Jurnalului hawaiian, aºa încât
Jurnalul rãmâne un documentar capti- evocarea ei aici va fi, oarecum, sumarã ºi
vant, fie sub raportul informaþiei fruste, dar epilogicã. Dupã plecarea din Honolulu, am
ºi al scriiturii mereu diferenþiate, abilã ºi în continuat sã comunicãm prin corespon-
context. De fiecare datã, aproape la fiecare denþã. Eram prietenul ei cel mai apropiat ºi,
însemnare din jurnal, intevine ochiul critic, în momentele ei dificile (care nu erau puþine
paznicul analizei ºi confortului stilistic. ºi nici simple), mãrturisea cã întotdeauna
Aleatoriu, transcriu o notã: gãsise în mine pe cel care avea puterea s-o
„Duminicã, 24 ianuarie [1971]. Trezit la liniºteascã, s-o încurajeze, sã-i redea opti-
ora 11, am lipsit iarãºi de la Bisericã. De alt- mismul ºi puterile de care avea nevoie .”
fel, nu am sentimentul vinovãþiei. Mergând Pe parcursul celor 6 pagini, textul trece
la o bisericã neortodoxã, îmi dau seama cã uºor de la evocare la evidenþieri epistolare,
în sufletul meu lucreazã mai mult curiozi- din care reiese dorinþa arzãtoare a femeii
tatea decât evlavia. Aºa cã mi-am fãcut cultivate de a ocupa o catedrã universitarã
rugãciunile acasã, ceea ce pare a fi lucrul cel chiar în Honolulu. Dupã multe peripeþii, ºi
mai bun în astfel de circumstanþe. datoritã subiectului ales – Sentimentul morþii
Azi nu am ieºit. Am bãtut la maºinã în teatrul lui Eugène Ionesco – , unele dintre
Aquaforte ºi am scris Pagini de jurnal, pentru ele provocate chiar de autorul Scaunelor,
Noi, despre moartea lui Streinu ºi Comar- care refuza categoric sã-ºi recunoascã drept
nescu, dupã niºte notiþe pe care le am cu ascendenþi pe Caragiale ºi Urmuz (nu mai
mine. Text revizuit, scurtat ºi dactilografiat. zic de G. Ciprian!) – Mira Simian a obþinut
Am schiþat o genealogie completã a teri- doctoratul la Universitatea din Strasbourg.
bilei Pele, zeiþa hawaiianã a focului. Cred cã Câteva fugare adnotãri despre Monica
urmãtoarea legendã e pe cale de a fi scrisã în Lovinescu ºi Virgil Ierunca (oltean ºi el) îl
curând. recomandã pe istoricul literar Valeriu
Lucrând pânã la ora 3 dimineaþa, am Anania nu numai cu ºtiinþã de carte, dar ºi
realcãtuit întregul tablou al treilea din cu simþul mãsurii, al echilibrului.
15
Marian Barbu

Lângã medalioanele nominalizate deja, numele sãu de scriitor, rãmâne un eveni-


sunt ataºate zece fiºe de biografie implicatã ment editorial, ci ºi prin densitatea infor-
în meandrele timpului, de dupã 1976, dupã maþiilor care traverseazã epoci ºi destine,
venirea în þarã. Una dintre aceste fiºe regimuri politice, mentalitãþi, realizãri ºi de-
reprezintã un comentariu pertinent al ana- viaþii, produse în România, dar ºi în Europa,
listului neînrolat politic, cu simþul verbului S.U.A., Canada, India sau Etiopia. Oricum,
încã viu. Titlul fiºei îºi recomandã singur cartea, tipãritã în condiþii grafice aparte, cu
valenþele conþinutului: Eu ºi Securitatea între un portret al autorului in sepia pe copertã,
1965 ºi 1976. este o bunã dovadã a faptului cã, de cele
Cu o luciditate demnã de un chirurg, cãr-
mai multe ori, conþinutul dicteazã forma.
turarul Valeriu Anania explicã pe-ndelete
Memoriile rãmân un reper bibliografic,
refuzul sãu de a se converti, relaþiile avute
atât pentru autor, cât ºi pentru instituþii de
cu propria fiinþã, înlãturând constant ipo-
culturã, de politologie, de manifestare a
teticile accidente psihologice, ce puteau fi
oricând speculate, cãci îi pierise entuzias- credinþei ortodoxe, în orizontul cãreia
mul verde din adolescenþã, în sine sedimen- Biserica trebuie sã vieþuiascã în libertate,
tându-se treptele independenþei. Scrie emi- prin cugetare cãtre Dumnezeu.
nescian, aº spune cã nici la stânga, nici la 11 noiembrie 2009
dreapta, ci deasupra. Aceasta ar fi forma de
comportament a personalitãþilor accentuate. N.B. Cronicãreºte, scriitorul Valeriu
Aºadar, dupã degajate ºi substanþiale Anania îºi evalueazã din mers „însem-
interpretãri, autorul scoate „din prizã” cor- nãrile”, fiind chemat spre rosturi misio-
voada textului în prozã ºi cu „agenda mea nare, precizând: „Le-am scris în grabã, cu
pe anul 1976” scrie din nou... jurnal, înce- ochii pe calendar, fãrã meºteºug ºi fãrã
pând cu ziua de 4 mai („Seara, un telefon de pretenþii, cãutând sã le þin amintirilor o
la sculptorul Constantin Antonovici: Un- curgere în timpul lor, care suferã de unele
gurii pregãtesc o demonstraþie de stradã la aproximaþii”.
New York pe tema Ardealului”) ºi ter- Nu comentez în vreun fel indicativul cla-
minând cu 4 februarie 1977, când, timp de sic ca memoriile sã fie publicate postum,
douãzeci de minute s-a întreþinut cu precizându-se unele detalii: „ele sã nu fie
ambasadorul S.U.A. la Bucureºti ºi cu vice- date publicitãþii decât dupã ce vor fi tre-
consulul acestuia. cut cinci ani de la moartea mea, în afarã
De la acea datã s-au terminat ºi tra- de cazul cã împrejurãrile vor porunci alt-
casãrile înaltului prelat ºi scriitor. De aceea, fel”. Numai cã împrejurãrile, de timp, dar
o serie de alte subiecte – colaborarea cu ºi de spaþiu, au fãcut ca în 2008 sã ne
patriarhii Justinian Marina, Iustin Moisescu bucurãm de un tom minunat, doldora de
ºi Teoctist Arãpaºu, retragerea la Vãratec, informaþii infiltrate fericit în relatãri,
explicaþiile pertinente privitoare la noua comentarii deschise, analize, jurnale, me-
versiune a Bibliei, la o fugarã ºi îngãduitoare dalioane º.a., adevãrate oglinzi retrovi-
creaþie de tip stampã despre Bucureºti zoare ale unei vieþi aºa cum a fost (împru-
(Cetatea culturii) ºi altele despre schimbãrile mutând o expresie de la Nicolae Iorga).
din cadrul Bisericii Ortodoxe Române – þin Încã o precizare, tot a autorului: „întâia
tot de faima (parcã îi zisesem fala!) biografi- parte a Memoriilor mele a fost transcrisã
cului, desfãºurat sub formã de evantai pe suport electronic dupã manuscrisul
chinezesc, adicã larg, liniºtitor, fiecare dintre original de pe hârtie, cu foarte rare inter-
pliuri având o altã coloristicã – infor- venþii, în 2007-2008.” Partea a doua a
maþionalã ºi stilisticã. Memoriilor s-a înfãptuit „dupã o pauzã de
Nu numai prin masivitatea numãrului treizeci de ani”, de data aceasta la
de pagini conþinute, volumul de Memorii, computer („Nici acum nu urmãresc efecte
semnat de Î.P.S. Bartolomeu Anania cu stilistice; îmi propun doar sã fiu veridic”.)
16
George mânã se afla încã în tranziþia spre regimul
comunist. Totuºi, apare dilema dacã editori-
NEAGOE alistul fãcea propagandã din convingere
„idealurilor progresiste” sau doar mima
adeziunea. Dacã alegem ultima variantã, se

1948:
contureazã cel puþin douã întrebãri: îºi plia
Cãlinescu atitudinea pe tactica Partidului
Unic Muncitoresc (ulterior Partidul Munci-

G. Cãlinescu
toresc Român) de a simula pluripartitismul
ºi încerca astfel sã apere integritatea for-
maþiunii politice din care fãcea parte, im-

în defensivã
plicit, sã-i protejeze pe membrii acestui par-
tid de posibile represiuni din partea noilor
autoritãþi? Sau cãuta sã-ºi arate fidelitatea
faþã de „þelurile comuniste” doar pentru a-ºi
Abstract plãti libertatea de scrie eseuri precum
Universul poeziei sau Poezia „realelor” ºi a
Book review. This is a short analysis of the 7th face criticã literarã din perspectivã esteticã,
volume from the edition G. Calinescu, Opere cum considerã Andrei Terian în volumul
(Works), in which there are published his
politic and literary articles between 1948 and
1955. We focus our attention on the critic's
articles from Naþiunea, the newspaper whose
director was.
Keywords: G. Cãlinescu, Naþiunea, P.N.P.
(National Popular Pary), communism, ideolo-
gy, public discourse.

Apariþia a douã noi volume1 din seria


Opere de G. Cãlinescu reprezintã un eveni-
ment cultural. Cercetãtorii coordonaþi de
Nicolae Mecu ºi-au dovedit încã o datã min-
uþiozitatea ºi eficienþa. În acest al ºaptelea
volum, echipa a început tipãrirea publicis-
ticii din perioada comunistã. Editorii au
readus în atenþia exegezei un capitol tulbu-
re din activitatea criticului. Un detaliu care
sporeºte meritele celor cinci îngrijitori este
integrarea, în secþiunea Note ºi comentarii, a
unui dosar despre excluderea lui Cãlinescu
de la Facultatea de Litere (p. 1416 – 1440).
Articolele politice scrise de G. Cãlinescu
în 1948, în calitate de director al ziarului
Naþiunea, creeazã percepþii contradictorii.
Cometariile sale despre problemele admi-
nistrative ºi legislative lasã impresia cã
proaspãt înfiinþata Republicã Popularã Ro-

1 G. Cãlinescu, Opere, publicisticã, vol. VII (1948 – 1955), ediþie coordonatã de Nicolae Mecu, text îngrijit,
note ºi comentarii de Alexandra Ciocârlie, Alexandru Farcaº, Nicolae Mecu, Pavel Þugui ºi Daciana
Vlãdoiu, Bucureºti, Academia Românã, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, 2009, 1528 p.
17
George Neagoe

du-l „avangarda clasei muncitoare, luptând


pentru construirea societãþii socialiste”2. Pe
de altã parte, aºa cum presupune Andrei
Terian, „[…] directorul Naþiunii credea cã,
prin obedienþa sa ideologicã absolutã ºi prin
fervoarea activismului civic, va fi suficient
de convingãtor pentru ca noii gardieni ai
societãþii româneºti sã-i permitã sã-ºi
desfãºoare nestingherit în micul sãu «turn
de fildeº», inofensivul Glasperlenspiel care se
presupunea a fi critica literarã. Ceea ce, în
ultimã instanþã s-a ºi întâmplat. Dar nu pen-
tru mult timp” (p. 372).
Într-un regim condus dupã ideologia
marxist-leninistã, discursul public se reven-
dica de la autoritatea „pãrinþilor fondatori”
(Marx, Engels, Lenin ºi Stalin) ºi „glãsuia”
în numele maselor proletare. Dificultatea lui
Cãlinescu nu consta în a-ºi însuºi cliºeele, ci
de a le apropria interesului personal. Cum
individul nu exista decât ca membru al unei
„clase”, directorul Naþiunii trebuia sã-ºi
adapteze luãrile de cuvânt în funcþie de
statutul politic al „pãturii mijlocii” din care
era alcãtuit P.N.P-ul. ªi, dat fiind cã „pãtura
mijlocie” era constituitã în mare parte din
intelectuali, Cãlinescu îºi gãsise cel mai put-
ernic aliat în Stalin, care afirmase cã scriitori
sunt „inginerii sufletelor”. Ignorase însã
dimensiunea ideologicã a cuvintelor lideru-
lui Uniunii Sovietice, faptul cã discursul ofi-
cial comunist funcþioneazã ca o cursã de
ºoareci, în care victimele cad din naivitate.
De asemenea, uitase cã „tovarãºii de drum”
erau fie abandonaþi în deºert, fie debarcaþi
fãrã colac de salvare.

Un partid al „lãmuriþilor”
În publicistica sa din 1948, G. Cãlinescu
sãu – G. Cãlinescu: a cincea esenþã? Interesul se aflã în defensivã, chiar ºi atunci când
personal este inclus în ambele versiuni. Pen- pare cã adoptã postura acuzatorului public,
tru cã, pe de o parte, fãcând parte dintr-o precum în articolul în care denunþã tentati-
organizaþie politicã toleratã de noile auto- va Partidului Naþional Liberal – Tãtãrãscu
ritãþi de la Bucureºti ºi conducând o gazetã, de a fura electoratul P.N.P-ului3. Nu numai
Cãlinescu rãmânea o persoanã publicã, dar, cã se vede nevoit sã rãspundã atacurilor
lucru ºi mai important, avea statutul de venite din partea lui V. Mândra sau I. Vitner
„tovar㺠de drum” al P.M.R.-ului, partid pe cu referire la activitatea sa de comentator li-
care îl elogiazã în repetate rânduri, numin- terar încã nedeprins cu directivele criticii
3 Vezi Prietenul proletarilor, ed. cit., p. 51 – 53.
2 Forþa conducãtoare, ed. cit., p. 568.
18
1948: G. Cãlinescu în defensivã

marxist-leniniste, ci ºi sã gãseascã modali- Cã ºeful Catedrei de istoria literaturii ro-


tatea de a ilustra necesitatea existenþei unui mâne moderne a Facultãþii de Litere ºi Filo-
partid alcãtuit în primul rând din intelectu- sofie din Bucureºti se temea pentru cariera
ali, într-un moment când aceºtia începuserã sa politicã, reiese dintr-un text apãrut pe 4
sã fie marginalizaþi. ianuarie, când acesta îºi face autocritica
Încã din prima zi a anului 1948, Cãli- pentru simpatiile dinastice din trecutul nu
nescu redacteazã un articol în care, folosind tocmai îndepãrtat. Directorul Naþiunii se
poncifele vehiculate dupã 23 august 1944, comportã ca ºi cum ar scrie o dare de seamã
militeazã pentru unirea „forþelor progre- în faþa cititorilor. În realitate, se aflã într-o
siste”. Tonul entuziasmat derivã din ºirul situaþie dificilã, când trebuie sã-ºi reitereze
lozincilor. Limba de lemn se solidificase, iar fidelitatea faþã de cauza comunistã: „Obiº-
frazele intrã în recuzita ritualicã a inter- nuiþi a vorbi cu sinceritate ºi de a da expli-
venþiilor jurnalistice. Situaþia se aratã mai care gesturilor noastre, nu vom uita cã întot-
complexã, deoarece retorica marºazã pe rel- deauna aci am apãrat ideea monarhicã, în
evarea similitudinilor dintre condeieri ºi acord de altfel cu programul Partidului
categoriile sociale pe a cãror activitate se Naþional Popular care era «pentru monar-
forjaserã sloganurile comuniste: „Deschi- hia constituþionalã în cadrul unui regim
deþi-ne braþele, plugari ºi muncitori din fab- parlamentar». Acesta era programul de ieri
ricã. De atâta vreme lucrãm ºi noi aici cu ºi dacã azi ne-am schimbat punctul de
mica noastrã sapã, cu micul nostru ciocan ce vedere, faptul se datoreazã nu contrazicerii
se cheamã peniþã. Cerneala e sãmânþa ºi noastre, ci unei contradicþii ivite în natura
varul nostru. Arãm ºi construim în literã”4. însãºi a lucrurilor”7. Susþinând cã a înþeles
Cu ajutorul unor metafore ºcolãreºti de pro- cã regalitatea se opune propãºirii, Cãlinescu
pagandã, Cãlinescu propune existenþa unei îºi recunoaºte eroarea ºi promite cã se va
singure comunitãþi, bazate pe aceleaºi in- corija, exclamând din toþi rãrunchii: „ªi,
terese. Dorinþa de aliere înseamnã confir- prin urmare, din toatã inima, întorcându-ne
marea rolului important al P.N.P-ului în ochii de la trecut, cu grija numai a viitorului,
Republica Popularã Românã. Încredinþat cã ca adevãraþii progresiºti strigãm: Trãiascã
demersul sãu va gãsi un rãspuns pozitiv, Republica Popularã Românã!”8.
ziaristul renunþã, pentru un moment, sã-ºi Fondatorul Jurnalului literar depune efor-
transmitã mesajul de pe o poziþie inferioarã turi pentru a demonstra importanþa istoricã
ºi, recurgând la dreptul istoric, dovedeºte cã deþinutã de formaþiunea sa politicã. Ele-
personalitãþile culturale au luptat împotriva mente din registrul mesianismului profan
retrograzilor (a tombaterelor) ºi în favoarea se combinã cu reamintirea statutului de
celor asupriþi: „Noi oamenii cãrþii v-am combatant alãturi de partidele conduse de
dezrobit la 1848 de stãpânirea iºlicelor, noi Gheorghiu-Dej ºi respectiv de Petru Groza:
am cerut pentru voi pãmânt ºi egalitate”5. „[…] Partidul Naþional Popular reprezintã...
La final, Cãlinescu revine la atitudinea din tripedul pe care se va sprijini de aci
umilã, convins, poate, cã demonstraþia sa înainte politica democraþiei populare ºi ale
este impecabilã ºi cã, prin urmare, pe cãrui picioare sunt Partidul Unic Muncito-
drapelul roºu al comunismului va fi adãu- resc, Frontul Plugarilor ºi partidul nostru,
gat al treilea simbol: „Primiþi-ne dar acum la reprezentând respectiv cele trei armate ale
dreptul ºi datoria de a lupta împreunã cu muncii: lucrãtorii, plugarii, producãtorii cu
voi pentru binele nostru al tuturora, în anul intelectul. În aceastã raþionalizare a vieþii
pus sub semnul secerei, ciocanului ºi al con- politice, misiuni mari aºteaptã în viitor
deiului, cu ajutorul lui Dumnezeu”6. Partidul Naþional Popular”9.
4 1948, ed. cit., p. 4.
5 Ibidem.
6 Ibidem.
7 Res-publica, ed. cit., p. 14.
8 Ibidem, p. 15.
9 Doi ani, ed. cit., p. 56.
19
George Neagoe

G. Cãlinescu pune în evidenþã rolul de manenþã nevoie de confirmãri. În publicisti-


apostolat pe care ºi-l asumase de la înfi- ca sa din 1948, universitarul bucureºtean se
inþare P.N.P-ul: „Indiferent de unde provin strãduieºte sã înlãture aceste diferenþe,
partizanii noºtri, noi am þinut sã lãmurim cã proclamând identitatea idealurilor. Depun
apãrãm interesele pãturilor mijlocii în coor- mãrturie texte precum Frontul Democraþiei
donare cu ale muncitorimii ºi ale plugarilor. Populare, Drumul adevãrat, Pãturile munci-
Partidul nostru are un rost propriu, cãci toare neproletare sau Rolul ziarului nostru.
pãturile mijlocii existã cu structura lor spe- Probabil cã abdicarea regelui a generat în
cialã, totuºi cu condiþia de a trece de la polul mintea criticului ideea cã regimul comunist
democraþiei capitaliste la acela al demo- din România se va baza pe un singur partid.
craþiei populare”10. Cu acest articol, tipãrit la Iar Cãlinescu n-a sprijinit „democraþia pop-
22 ianuarie 1948, discursul de legitimare a ularã” înscriindu-se în P.C.R, ci a preferat sã
partidului se epuizeazã. De aici înainte, Cã- se numere printre liderii unei formaþiuni-
linescu reia întreaga argumentaþie, insis- satelit. Prin urmare, oportunismul se
tând asupra calitãþii sale de „proletar inte- dizolvã în credulitate. Rãmâne dificil de sta-
lectual” care aderã fãrã tãgadã la ideologia bilit dacã, din momentul în care simte
marxist-leninistã, dar care are nevoie de ameninþarea dictaturii, directorul Naþiunii
timp pentru a o discerne în profunzime: apãrã democraþia veritabilã sau se zbate
„Iar eu sunt un muncitor ºi am dat mâna cu exclusiv pentru interesele proprii. E clar
ceilalþi muncitori. Partidul Naþional Popu- însã cã scopul personal depinde de men-
lar e întâiul partid politic în care m-am þinerea pluripartitismului: „Ca director al
înscris ºi în el voi rãmâne pânã la sfârºit.// ziarului Naþiunea, ca membru în comitetul
Însã m-am înscris nu într-un partid al executiv al P. N. P, ca deputat reprezentat de
muncitorilor propriu-zis, ci în Partidul pãturi mijlocii, eu am o direcþiune care nu se
Naþional Popular, dedicat pãturilor mijlocii, poate discuta cu facilitate ºi cu oricine.
lãmuririi ºi democratizãrii lor. Am fãcut Ziarul nostru are scopul de a lãmuri zonele
aceasta pentru cã nu eram pregãtit ºi mãr- cãrora ne adresãm (profesori, ingineri,
turisesc cã n-am pãtruns de la început în medici, comercianþi etc.), de a le face perme-
doctrina cea adevãratã. Eu din viþiu intelec- abile ideologiei clasei muncitoare. Aceste
tual vreau la toate o explicaþie suplimenta- zone merg încet, deºi leal ºi sigur, din cauza
rã”11. O lecturã fãrã pretenþii de a surprinde structurii lor intelectuale. Cu ele trebuie
subtilitãþi ne ajutã sã observãm cã directorul folosit în cel mai înalt grad instrumentul ce
Naþiunii strecoarã o contradicþie. Deºi sunt se numeºte tact. Am spus dinainte cã dorim
încadraþi într-un mare grup, muncitorul- sã realizãm o «literaturã de partid» (de
creator ºi muncitorul din uzinã nu depun aceea mi-am enumerat mai sus toate cali-
acelaºi tip de efort. Greºeala lui Cãlinescu tãþile civile). Însã partidul nostru este deo-
este sinceritatea. Din neglijenþã, el indicã camdatã Partidul Naþional Popular ºi prin
vulnerabilitãþile Partidului Naþional Popu- urmare ºi tonul paginii noastre literare
lar. În primul rând, cei mai mulþi membrii ai urmeazã a se acorda cu programul nostru
acestuia nu produc bunuri materiale. Prin politic la fiece moment dat”12.
urmare, proletarii îi pot considera „duº- Retorica directorului Naþiunii merge în
mani de clasã”. În al doilea rând, nu ei direcþia susþinerii necesitãþii istorice a exis-
reprezintã principalii destinatari ai pre- tenþei P.N.P-ului. Încercând sã facã o ple-
ceptelor marxist-leniniste. De aceea, conver- doarie pro domo cu ajutorul ideologiei ofi-
tirea lor se deruleazã cu dificultate. În al ciale, G. Cãlinescu spera sã înºele vigilenþa
treilea rând, mutatis mutandis, intelectualii noilor autoritãþi. Probabil n-a bãnuit cã
seamãnã cu Toma Necredinciosul, au în per- secera ºi ciocanul îi vor reteza condeiul...

10 Ibidem, p. 57.
11 „Locul muncitorimii intelectuale este alãturi de muncitorimea manualã”, p. 84.
12 Spre o criticã literarã marxistã-leninistã, ed. cit., p. 107.
20
Document

Nicio faptã bunã nu


ramâne nepedepsitã
(Marin Sorescu
demis de la "Ramuri")
Abstract
We reproduce here two documents. The first one is the letter from the 21st of February 1991, in
which the editors from the "Ramuri" magazine (Craiova) renounced to support Marin Sorescu, who
was editor in chief. The second one is the poet's demission from the publication, addressed to Stefan
Augustin Doinas, honorific president of the Romanian Writers Union (Uniunea Scriitorilor din
Romania) and Mircea Dinecu, executive president.
The document signed by Marin Sorescu was published in "Adevarul", II, no. 250, the 5th of March
1991 and was followed by a series of protests made by writers who sustained Marin Sorescu.
Keywords: Marin Sorescu, demission, Ramuri, Stefan Augustin Doinas, Mircea Dinescu.

Reproducem mai jos cele douã documente, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Mano-
Scrisoarea , din 21 februarie 1991, prin care lescu), refuzând sistematic sã-i publice;
grupul redactorilor de la „Ramuri” se dezice Având în vedere cã denigreazã marii
de redactorul-ºef al publicaþiei, Marin Sores- scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil
cu, ºi, în legãturã cu ea, Demisia poetului de Cioran (,,E. Cioran a ajuns ca Ceauºescu pe
la conducerea revistei ºi din Uniunea Scrii- toate gardurile“) ºi denigreazã U.S. (,,Uniu-
torilor, adresatã lui ªtefan Augustin Doinaº, nea Scriitorilor se va desfiinþa; s-o ajutãm sã
preºedinte de onoare al U. S., ºi Mircea Di- se prãbuºeascã“);
nescu, preºedinte executiv. Având în vedere cã în redacþie se poartã
Documentul semnat de Marin Sorescu a fost dictatorial, socotind redacþia ºi Oltenia ca pe
publicat în „Adevãrul”, II, nr. 250, din 5 o moºie proprie, devenind o piedicã în dez-
martie 1991 ºi a stârnit un val de proteste din voltarea spiritualã a acestei regiuni;
partea comunitãþii scriitoriceºti. Numeroase Îl recuzãm pe Marin Sorescu din funcþia
articole, de solidarizare cu Marin Sorescu, au de redactor ºef al revistei ,,Ramuri“.
prelungit ecourile acestui straniu eveniment Menþionãm cã laureatul Premiului Her-
din tulburea tranziþie româneascã, inclusiv der nici nu primeºte salariul de la revista
culturalã, în care contestarea autenticelor va- noastrã, fiind salariat la edit. ,,Scrisul Ro-
lori s-a amestecat nu odatã cu legitimele re- mânesc“. Menþionãm, de asemenea, cã
vendicãri. prezentul memoriu n-a fost semnat de dac-
tilografã, de tehnoredactorul Alin Roºca ºi
Cãtre, de femeia de serviciu.
ªt.Aug.Doinaº, preºedinte de onoare al Ion Buzera
U.S. Valentin Bazãverde
Mircea Dinescu, preºedinte al U.S. Gabriel Chifu
Romulus Diaconescu
Având în vedere cã activitatea lui Marin Marius Ghica
Sorescu în cadrul revistei ,,Ramuri“ este Sabin Gherman
aproape nulã: Ion Lascu
Având în vedere cã Marin Sorescu deni- George Popescu
greazã marii scriitori de azi (ªt.Aug. Doinaº, Constantin Barbu
21
Document

Dupã ce a trecut pe la Uniunea Scrii-


torilor, pentru a-ºi depune demisia, domnul
Marin Sorescu ne-a vizitat la redacþie,
înmânându-ne o copie a documentului. Iatã
deci cã nu noi am bãtut câmpii…

Domnului
Mircea Dinescu,
Preºedintele
Uniunii Scriitorilor
Subsemnatul Marin Sorescu îmi dau
demisia:
– din funcþia de redactor ºef al revistei
,,Ramuri“
– din Uniunea Scriitorilor.
Mã simt în plus, uluit de ceea ce se
întâmplã, umilit. Plecând la cerere de la chistã, care m-a costat nervi, sãnãtate ºi mii
revista ,,Ramuri“, aº preciza cã înlãturarea de ore de navetã, fascinat de utopia creãrii
mea de la aceastã publicaþie era o veche unor noi valuri, am fabricat ºi eu, vai, la
obsesie a fostului pcr. Încercãrile energice în Craiova, niºte mici monºtri veninoºi. Cu
acest sens au început încã din 1981, cu Gabriel Chifu, Constantin Barbu, Marius
ocazia ,,complotului“ Meditaþia transcen- Ghiþã nu-i bine sã înnoptezi pe drum, sau
dentalã ºi au continuat, cu puseuri, mai tot sã treci ziua printr-o pãdure. Le urez în con-
timpul, pânã în anul de groazã 1989, când, tinuare o creºtere frumoasã.
prin octombrie, fusesem practic înlocuit cu Comitetul director a luat în scris, cu o
Romulus Diaconescu. grabã suspectã, un memoriu aberant. Eu nu
ªedinþa Comitetului director din 21 feb- cred, domnule ªtefan Augustin Doinaº, cã
ruarie 1991 m-a descumpãnit. Dacã o fi exis- e democratic sã fiu pus la colþ, fiindcã nu
tând ºi pe lumea cealaltã pcr, are acum stau chiar tot timpul la Craiova, de redactori
(acolo sus sau acolo jos) un bun prilej de-a care sunt de peste cinci luni ºi pentru mai
se bucura. mult timp, la Lyon. (Marius Ghica, fost
Mãrturisesc, îmi vine greu sã mã despart Ghiþã, când i-am adus de la Calafat în
de vechi prieteni, de Uniunea noastrã de redacþie ºi Ion Buzerea). L-aº întreba ºi pe
creaþie, care, chiar în condiþiile îngrozitoare prietenul meu, criticul ºi istoricul literar
din trecut, a apãrat, atât cât se putea, profe- Nicolae Manolescu: ºtie câte rânduri de lite-
sionalitatea ºi statutul de scriitor. ªedinþa raturã a scris Valentin Bazãverde?
amintitã mi s-a pãrut cã rimeazã prea bine E drept, n-am fãcut ºcoala de disidenþi de
cu un fenomen periculos, care se petrece câteva luni, care sã-mi dea acum noian de
astãzi în toatã þara ºi anume Înlocuirea spe- drepturi. Disidenþa mea a început cu vreo
cialiºtilor cu petiþionari. Consecinþele au ºi 23 de ani în urmã ºi se aflã în cãrþile mele.
început sã se vadã peste tot ºi ne bântuie rit- Plec de la Uniunea Scriitorilor ºi pentru
mic precum cicloanele. Refuz sã cred cã cã am înþeles cã orice pretext e bun pentru
democraþia este mai rea decât dictatura. Cea înlãturarea unui redactor ºef, care, acum ca
dintâi trebuie sã aibã pe undeva – ascunse, ºi în trecut, refuzã sã se alinieze ºi tocmai
ºi nu le gãsim noi, deocamdatã – acele me- declarase la TV cã publicaþia ,,Ramuri“ va
canisme care stopeazã incompetenþa, velei- face imposibilul pentru a se menþine exclu-
tarismul. Altfel, la ce bun Revoluþia ºi atâta siv în sfera esteticului.
A fi scriitor pur ºi simplu îmi este de
tam-tam?
ajuns.
Desigur, nu intenþionam sã rãmân o ve-
Marin SORESCU
cie la ,,Ramuri“. Sunt foarte nemulþumit ºi
de mine. Cu o încãpãþânare aproape maso- Adevãrul, II nr. 350, 5 martie 1991, p. 1
22
Convorbiri

„Il întâlnesc pe prostul de Petre


Bãlosu ºi-l întreb : „Mã, cine-i
Bãlosu din cartea lui Mãrin?…
Mi-a întors spatele. Adica, s-a
supãrat cã mã leg de familia lui"
Sorin Preda în dialog cu Ilinca Baltac (1920-1996), sora scriitorului
ºi a lui Alexadru (Sae)
Abstract
In August 1994, Sorin Preda took an interview to Ilinca Baltac and Alexandru(Sae), the sister and
brother of Marin Preda, one of the Romanian most important novelists of the 20th century. He asked
them about their relatives (mainly their father, Tudor Cãlãraºu) and Moromeþii ("The
Morometzi"), the writer's masterpiece. The interviewer was curious to know who were the people
described by Preda in the book. A few of the answers were evasive.
Keywords: Ilinca Baltac, Alexandru (Sae), Marin Preda, Moromeþii ("The Morometzi"), Tudor
Cãlãraºu, Siliºtea Gumeºti.

Îmi amintesc cu drag de Siliºtea, de Brãganul zgrumþuros ºi fierbinte, de ciudatele piste abando-
nate ale fostei unitãþi aviatice din capul satului. Îmi amintesc de þestul lipit cu lut din curtea
Ilincãi, de camera „bâtei” cu trepþi prea înalþi pentru picioarele ei obosite, aºa cum îmi amintesc
de culoarea ºi mirosul grâului þinut peste varã într-o ladã imensã de lemn – o ladã în care, copil
fiind, îmi plãcea sã mã tãvãlesc ºi sã mã afund ca într-o apã ciudatã, nelichidã, dar rece ºi plinã
de primejdii, de vreme ce Ilinca mã extrãgea urgent de acolo, speriatã ca nu cumva sã spurc pâinea
casei sau, Doamne fereºte, sã fac aprindere la plãmâni ºi pocinogul sã cadã asupra ei.
Pe Ilinca o þin minte ca o femeie de toatã isprava - nerepezitã ºi om dintr-o bucatã. Faþa ei nu trãda
nici sentimente, nici trãiri speciale. Era ca un câmp de porumb. Doar vântul îi mai muta uneori
vreo ºuviþã rebelã pe frunte, animându-i cât de cât figura. In orice situaþie, prefera sã asculte,
privindu-te îndelung cu o privire ce încerca sã-þi spunã cu frumosul, sã te punã la curent, sã te
avertizeze cã ar fi mai bine pentru tine ºi pentru familia ta sã-þi vezi liniºtit de drum ºi de
necazurile tale decât sã te legi de ea.
Doar când venea Marin ºi auzea maºina la poartã, Ilinca ieºea din carapacea ei de muþenie,
tresãrea, se fâstâcea niþel ºi se grãbea sã scoatã masa afarã, sub bolta de vie, dispãrând apoi în cutia
de varã, pentru a învârti în sarmale ºi a iuþi focul din plintã. Când toate erau puse pe masã, Ilinca
se retrãgea cu spatele rezemat de perete, de unde îl privea pe Marin cum ia mujdeiul cu lingura
ºi înghite lacom bucãþile de carne pârjolite la ceaun; cum mormãie a mulþumire, regãsind ceva din
gustul copilãriei ºi a mâncãrurilor de altã datã, pentru a ridica într-un târziu privirea lui mioapã
ºi, gãsind-o cu greu pe Ilinca, sã mai cearã doar cu o miºcare scurtã a capului o porþie în plus – o
porþie de brânzã, unt ºi ou fiert moale, peste care torni într-un blid adâncit de lut mãmãliga
fierbinte, abia trasã de pe foc, în aºa fel încât toate cele deja pregãtite (mai ales untul) sã prindã a
urca leneº spre marginile de sus ale strãchinii, amestecând suprapus ºi în parte aromele, dimpre-
unã cu gustul ºi consistenþa lor feluritã.
Nu cred cã Ilinca i-a spus vreodatã lui Marin cã-l iubeºte, cã þine la el, cã-i este dor sã-l vadã. De
altfel, nici nu trebuia sã o spunã. Ea doar îl privea ºi privirea aceea spunea totul - o privire de om
23
Convorbiri

îndrãgostit, cu patimã ºi fãrã mãsurã. Dacã ar fi avut ocazia, cu siguranþã cã Ilinca s-ar fi arun-
cat în foc pentru Marin. S-ar fi aruncat bineînþeles în felul ei moromeþian, cu zâmbetul pe buze,
încercând sã salveze aparenþele ºi vorbind la douã capete: „Ia aminte, Mãrine, cã nu mã arunc în
foc neapãrat pentru tine, ci ca sã-þi arãt cum se procedeazã în caz cã vrei sã faci acelaºi lucru pen-
tru persoana mea.”
In Siliºtea, când iubeºti nu o spui, nu scrii versuri în ascuns ºi nici nu vii cu flori la poartã. Dacã
cineva din Siliºtea iubeºte cu adevãrat, ori furã fata de la pãrinþi, ori iese seara „pe linie” ºi cântã
sã se audã în tot satul. In Siliºtea, efuziunile sentimentale nu sunt neapãrat un pãcat, cât o izme-
nealã sentimentalã, o dovadã de slãbiciune personalã sau, mult mai grav, o gravã lipsã de educaþie.

Ilinca, am venit la Siliºtea ºi te-am luat de la


treabã cu un scop – sã-mi vorbeºti despre
Marin Preda.
De ce sã-þi vorbesc eu ? Ce, tu nu l-ai
cunoscut? De ce crezi cã la 74 de ani aº avea
o memorie mai bunã ca a ta?
Sunt lucruri pe care nici tata nu le ºtie. De
multe ori, când îl întreb ceva despre Siliºtea
ºi despre copilãria lui, mã trimite la tine.
„Întreab-o pe Ilinca” îmi zice. Uite, acum aº
vrea sã ºtiu ce s-a întâmplat în familia voas-
trã dupã apariþia „Moromeþilor”. De pildã,
Tudor Cãlãraºu, Moromete, a citit romanul?
A zis ceva? I-a plãcut? I s-a pãrut o scor-
nealã?
Tata nu l-a citit. I-au povestit alþii despre
ce este vorba. Chiar ºi eu i-am citit niºte
pagini, dar nu a zis nimic. S-a ridicat doar
de pe scaun ºi a ieºit la poartã, sprijinindu-
se în baston, aºa cum fãcea de obicei la ora
prânzului.
Dar siliºtenii, ei ce au zis?
Sã ºtii cã oameni mulþi din sat nici nu au
cunoscut cã Moromete e tata. Chiar dacã
unii au mai citit vreun capitol (toatã cartea
era prea groasã pentru ei), n-au înþeles cum
devine treaba cu literatura ºi numele per-
sonajelor. De altfel, nici alþii cu pretenþii nu Nu cunosc aspectul, dar ºtiu cã unul din
s-au arãtat mai breji. Odatã a venit o echipã bãieþii lui Moromete l-a oprit pe bãrbatã-
de la Bucureºti sã facã un film ºi primul lor meu, Ion Baltac, ºi i-a zis: „E dat dracului
drum a fost în vale, la casa consãteanului Marin Preda. A tãiat salcâmul în vârful dea-
nostru Moromete, crezând cã acela e totuna lului ºi aceasta a cãzut tocmai în vale, în
cu Moromete din roman. curtea lui tata. Al dracului salcâm – a zbu-
Despre Moromete cel real, Moromete în car- rat singur jumãtate de sat...” În Siliºtea,
ne ºi oase cum ar veni, se spun multe. Marin puþini cunosc acþiunea romanului ºi cine
Preda povestea râzând cã, într-o zi, s-a întâl- din sat corespunde personajelor. Sã-l luãm
nit cu Moromete pe uliþã ºi ãla i-a cerut niºte pe Bãlosu. Întreabã-l pe Sae cine este Bãlosu
bani. Ceva mai târziu s-a lãmurit chestiunea. o sã-þi zicã adevãrul – cã e nea Mãrin Mitroi.
Cineva, mai deºtept, îl sfãtuise pe bãtrânul El era vecinul nostru din spatele casei. El
Moromete sã cearã „drepturi de autor”. avea pãmântul lângã Guica. Bãlosul (omul,
24
Ilinca Baltac

nu personajul) zice cã el este carte, cã fãrã el De la Marin Preda ºtiu cã Tudor Cãlãraºu nu
romanul nu ar mai fi avut nici un succes. a fost prea încântat de cele scrise în roman. I
Chiar am avut de curând o discuþie pe tema se pãreau lucruri simple, pe care le ºtia toatã
asta. Il întâlnesc pe prostul de Petre Bãlosu lumea din sat. Pentru el, a fi scriitor însem-
ºi-l întreb: „Mã Petre, cine-i Bãlosu din na sã scrii despre lucruri nemaivãzute, sã
cartea lui Mãrin? Cum cine? rãspunde el. scrii poveºti ca Petre Ispirescu. E adevãrat cã
Toatã lumea din sat ºtie. E tata mare. Ce îi plãceau basmele cu zâne ºi zmei?
vorbeºti, mã? îi zic eu. De unde scoþi cã în I-o fi plãcut, de ce sã nu-i placã? Era ºi el
roman e tac-tu mare? Era el chior ca Mãrin om ca oricare altul, cu ceva ºcoalã ºi multã
Mitroi? Locuia el în spatele casei noastre? minte în cap.
Atunci de o þii cã-i tata mare?” Nu i-a con- Bãnuiesc cã ºi ceilalþi oameni din sat gân-
venit ºi a plecat, fãcând a lehamite din deau ca el…
mânã. „Hai dom’le cã n-avem de discuta.” Nu ºtiu ce gândeau, dar ºtiu cã se uitau
S-a supãrat adicã, cã mã leg de familia lui. chiondor⺠la Marin. Orice ar fi fãcut Marin,
Sã revenim la cei din familia Moromete - cel tot nu era bine. Cum o întorcea, tot rãu
din deal, nu cel din carte. Ce poþi sã-mi spui ieºea. Odatã a scris despre þãrãniºtii lui Ma-
despre ei? Au citit romanul? L-au comentat niu ºi i-a pus niºte vorbe în gura lui Coco-
într-un fel? Nu erau mândri cã Marin Preda ºilã, cã ãla s-a supãrat ºi l-a înjurat pe Marin
le imortalizaserã numele, cã îi fãcuse celebri în public, cu toatã lumea prezentã în centru,
în toatã þara? la monument: „Dar-ar dracu peste ochelarii
Ba bine cã nu. Îmi amintesc cã bãiatul lui, lui sã dea cã numai belele vrea sã-mi facã”.
ãl mare, de câte ori se întorcea de la Câm- De faþã cu Marin a mai înmuiat-o, spunân-
pulung, oprea cãruþa în dreptul bibliotecii ºi
du-i cam nervos: ,,Bine mã, Pârlitule, mã
zicea tare, sã-l audã toatã lumea: „Mã duc sã
pui rãu cu organili? Taci bã – l-a liniºtit Ma-
iau cartea lui tetea”. Zicea cã-i cartea lui
rin – cã eu n-am scris acolo ca sã te aresteze
taicã-sãu ºi acest amãnunt trebuia cunoscut
pe tine. Am scris treburi de-ale mele lite-
de tot satul.
rare.”
Înþeleg cã romanul lui Marin a provocat în
Cã veni vorba, ce politicã fãcea Tudor
sat mai multã zarvã decât bucurie; cã lumea
s-a certat ºi se mai ceartã încã din cauza lui, Cãlãraºu? Unii spun cã el vota cu Aristide,
neºtiind prea bine de unde începe realitatea ºi cu liberalii…
unde se sfârºeºte literatura. Sunt curios ce Vezi-þi de treabã. Tata era cu þãrãniºtii.
spunea despre toate acestea Tudor Cãlãra- Trup ºi suflet. Pânã la moarte, altcumva, o fi
ºu… Cã veni vorba, el a apucat sã citeascã votat ºi cu Aristide, nu zic nu, cã în viaþã
romanul? uneori e mai bine s-o dai ºi aºa, ºi aºa.
Nu prea cred. Câte ceva ºtia însã. Îl þinea Dar tãlicã ai citit „Moromeþii”? Cu þi s-a
la curent alde Andreescu, þiganul. Îl iubea pãrut cartea?
pe tata ºi citea mult, aºa þigan cum era. Eu, drept sã spui, n-am citit cartea, cã
Nu cumva Andreescu acesta era bãiatul lui stãteam prost cu timpul. Mi-a povestit însã
Iocan? soþul meu, Ion. El citea ºi era la curent cu
Nici vorbã. Ilie Andeescu era ginerele lui toate. era lucruri trãite de mine ºi de toatã
Ion Þiganu, un om foarte de treabã, dar familia, dar cum a scris Mãrin nu oricine
pânã la urmã au reuºit sã se certe. A trecut putea sã o facã ca el. Îmi amintesc cã odatã
tata pe la poarta lui ºi i-a strigat: ,,Bã Ilie ! Bã m-am dus la Piteºti, la dentist, ºi dentistul
chirule ! Cu ce te mai ocupi ?” ºi ãla s-a su- m-a întrebat: „Când reediteazã Marin Preda
pãrat, deºi nu trebuia. Aºa era vorba tatii volumul doi la Delirul? De cinci ori l-am
uneori, în doi peri. Numai proºtii se supãrã citit”. Iþi dai seama ce carte e aia de-þi vine
din nimic. Se supãrã cum s-a supãrat popa sã o citeºti de cinci ori? E carte nu glumã.
Alexandru pentru o vorbã a tatii: „Ia-o mai În „Moromeþii” sunt lucruri mai puþin ade-
la vale, pãrinte, cã-þi intrã pleavã în vãrate, scoase din imaginaþia scriitorului?
pantofi.” De pildã, Polina.
25
Convorbiri

Polina e Bujoreasca. Iar Stan Coterici e Ce anume fãcea în cele douã-trei zile cât
Bujorescu. Unii zic cã Polina e Florica lu stãtea la Siliºtea ?
Bâzdoacã, dar nu e aºa. Marin venea la Siliºtea sã se odihneascã.
Cum era Marin când era mic? Citea aºa mult Rar se întâmpla sã aibã chef sã discute cu
cum scria el despre Nicolae? cineva. Când ºi când, îi plãcea sã îl pri-
Te cred ºi eu cã citea. Noi ne culcam cu meascã pe Ilie al lui Matei, care era bâlbâit
toþii ºi dimineaþa îl gãsea mama cu capul pe din naºtere. Bâlbâiala asta îl fãcea sã râdã. Îl
masã ºi cartea alãturi. Tot timpul citea. binedispunea. Apoi, avea niºte discuþii ceva
Citea, scria ºi rupea. Scria întruna. Aºa ºi-a mai serioase cu Cocoºilã, cu al lui Miai, cu
stricat ochii. Dacã mergea cu oile, lua cartea Dumitru lui Nae, cu Iocan.
cu el. Mama însã îi þinea partea, cã îl vedea Discuta, cum ar veni, cu personajele din
mai plãpând. roman. Dar pentru cã ai pomenit de Iocan,
Dacã Marin era plãpând ºi Sae prea mic, cine cât s-a mai pãstrat în sat obiceiul bãrbaþilor
mai muncea în casa voastrã? Munca în de a se întâlni duminica la fierãrie?
seama cui cãdea? S-a pierdut repede, imediat dupã rãzboi.
Cãdea pe mine ºi pe sorã-mea. Miþa. Nilã Nici nu mai avea cine sã-l pãstreze. Toþi
ºi cu Nenea erau duºi la Bucureºti, iar erau de-acum bãtrâni, de un leat cu tata, iar
Gheorghe era la armatã. ªi taicã-tãu, Sae, cei tineri aveau alte preocupãri – plecau la
muncea în felul lui, dar mai puþin. Mama îl oraº, se angajau care în construcþii, care
cocoloºea ºi de multe ori îi zicea: „Sae, vezi paznici la vreo fabricã. În sat au rãmas doar
sã nu te iei dupã Ilinca”. Adicã, sã nu mun- cei proºti ºi ãi buni de muncã.
ceascã prea mult. Sã se menajeze, cu alte Care-i adevãrul cu numele lui Tudor Cãlã-
cuvinte. raºu? Cãlãraºu era de fapt o poreclã. Tata zice
Tot nu mi-ai rãspuns. Cum era Marin Preda cã pe Cãlãraºu ar fi trebuit sã-l cheme
copil? Neacºu. Tudor Neacºu.
Era cuminte ºi plãpând. Tãcea mai tot Cãlãraºu i s-a zis dupã ce a fãcut armata
timpul ºi nu se amesteca în joaca celorlalþi la Cãlãraºi. Dar, iniþial, nu-l chema Neacºu,
copii. De asta, cei din sat care l-au cunoscut ci Ion. Numele lui era Tudor Ion. Deci, dacã
se mirau dupã ani ºi ani ca proºtii: „Cum pãrinþii noºtri s-ar fi cãsãtorit oficial, pe
dom’le? A lui Paþanghel a ajuns scriitor? Marin ar fi trebuit sã-l cheme Marin Ion.
Ãla, bã?” Uite cã a ajuns. A ajuns de ce sã nu Mai am o curiozitate. De unde vine numele
ajungã? A ajuns pentru cã avea talent. Chiar de Cocoºilã?
Marin mi-a zis odatã: „Ilinco, dacã mi-aº Ei, Cocoºilã era prieten cu tata.
vinde talentul, aº înveli toatã Siliºtea în Nu mã du cu vorba. De unde vine porecla
bani. Dar nu pot sã vând aºa ceva, cã m-aº asta de Cocoºilã ?
vinde pe mine însumi”. Voia sã zicã el cã Cine mai ºtie. Vine de unde vine ºi pore-
degeaba ai talent dacã îþi vinzi sufletul cla lui tata, Paþanghel.
diavolului. Când l-a chemat Ceauºescu ºi i- Trebuie sã fie o explicaþie. Cocoºilã vrea sã
a zis cã dacã scrie despre realizãrile socialis- spunã cã omul era cocoºat sau cã se purta ca
mului îi dã vilã, premii ºi maºinã la scarã, un cocoº ?
Marin i-a rãspuns cã n-are nevoie. „Daþi-le Nici una, nici alta. Ce, Paþanghel avea
scriitorilor tineri ca sã-i încurajaþi. Eu am vreo explicaþie ?
destule”. Ce vor sã afle ziariºtii sau grupurile de vizi-
Multe se spun despre întâlnirea asta. Printre tatori când ajung la casa pãrinteascã? Mai
altele, se zvoneºte cã l-ar fi ameninþat pe sunt oamenii interesaþi de amintirea lui
Ceauºescu cã dacã reintroduce doctrina Marin Preda, de personajele din roman?
„realismului socialist” în literaturã, el se sin- Sunt, dar mai puþin ca altã datã. Mi-aduc
ucide… aminte cã, venind de la sapã, mã aºtepta în
Nu pot sã zic nimic. Când venea la Si- faþa casei un pâlc de profesori din alte jude-
liºtea, Marin nu discuta treburi d-ãstea cu þe. Voia sã le vorbesc de Marin, de Tudor
mine. Cãlãraºu. ,,Stai dom’le, am zis. Mi-e ºi mie
26
Ilinca Baltac

foame, sunt ruptã de obosealã. Nu-mi arede În casã nu erau discuþii, fiind copii din douã
mie de poveºti”. Adevãrul e cã unii vin doar cãsãtorii?
ca sã se afle în treabã. Pãi, ce discuþii sã fie! Alboaica era cu
Soþia lui Gheorghe era supãratã pe ziariºti, cã treaba ei, nu locuia cu noi, iar cu Miþa ne
una le zicea ea ºi alta apãrea în ziar. împãcam foarte bine. Era muncitoare.
Sã nu mai dea interviuri. Altcumva, Chiar ºi aºa, nu au fost niciodatã discuþii?
oamenii nu vin la ea, ci vor sã vadã casa Pentru ce sã fie ?
pãrinteascã. Pentru zestre.
Trebuie sã recunoºti cã ziariºtii au fãcut ºi Pãi, mama i-a dat doi galbeni Alboaicei ºi
mãgãrii. Încã trãia Marin Preda, când un un galben Miþei, din salba ce o purta la gât.
ziarist de la Piteºti a venit sã o fotografieze pe Mie nu mi-a dat nimic, pe motiv cã o sã-mi
bâta (Catrina Moromote din carte), aºa cum punã tata. Dar tata s-a luat cu altele ºi, la un
era îmbrãcatã în hainele ei simple, ca apoi sã moment dat, nu a mai avut mi-a dat în
aibã motiv sã scrie cã Marin Preda nu-ºi schimb trei pogoane de pãmânt ºi Marin,
îngrijeºte mama, cã a lãsat-o de izbeliºte. sãracul, ar fi avut ºi el câþiva metri sã-ºi facã
Aºa este. Mama era o babã bãtrânã. De- o casã de odihnã, dar n-a mai apucat, cã s-a
geaba îi spuneam, ea se îmbrãca tot cum prãpãdit, dupã cum ºtii ºi tu.
ºtia. Nu se gândea cã o sã vinã cineva sã o Cum se face cã în casa pãrinteascã a rãmas
tragã în pozã, numai ca sã-i facã rãu lui doar Gheorghe ºi familia lui ?
Marin. Pãi, am ieºit de acolo ºi i-am lãsat tot lui
Ilinca, fã un efort ºi adu-þi aminte. Cum Gheorghe, pe considerentul cã statul ne în-
arãta Tudor Cãlãraºu. Eu mi-l aduc aminte gropa cu cotele. Acum, iar au ieºit discuþii
cocoºat ºi sprijinindu-se într-un toiag, uitân- de la pãmânt, cã acolo unde e lucru puþin e
du-se îndelung la mine (cred cã aveam 5-6 ºi multã sfadã. Cât a fost CAP-ul nimeni nu
ani) ºi zicând cu un dispreþ înveselit: „Cum a zis nimic. Acum e libertate. Libertatea sã-i
bã, tu vrei sã construieºti socialismul?” Eu, dai altuia în cap ºi sã-i iei munca lui de-o
care eram un mucos, un neisprãvit. viaþã.
Aºa era tata, un om foarte liniºtit. Mama august 1994, Siliºtea Gumeºti
era mai aprigã, dar tata era la locul lui. Sorin Preda
Cum arãta? Era înalt, era scund? P.S: Sunetul inconfundabil al decuplãrii case-
Pãi, nu-l ºtii ? tofonului aratã cã discuþia s-a terminat.
Ce sã mai ºtiu ? Eram un copil. Încerc un puternic sentiment de frustrare.
Aºa e. Tu ºi frati-tãu eraþi tare neastâm- Mi-au rãmas o mulþime de întrebãri nepuse,
pãraþi. Vã plãcea sã intraþi în hambar ºi sã asupra altora ar fi trebuit sã insist mai mult.
vã tolãniþi în grâu, iar eu vã alungam, cã Degeaba, Ilinca nu mai este. Nu mai este nici
grâul e periculos vara. E rece ºi trage la Gheorghe, care pãrea cel mai moromeþian din-
plãmâni, dacã nu eºti atent. tre toþi, încercând sã imite vorbele ºi ironiile
Care era vorba preferatã a lui Tudor Cãlãraºu? bãtrânului Cãlãraºu.
Tata avea o vorbã preferatã a lui: „Tu-i E trist tot ce se întâmplã. O lume întreagã
strãdania mã-sii!” dispare sub ochii noºtri ºi noi nu mai putem
Asta nu apare în carte. Ce zicea când cineva face nimic. Sunt perfect conºtient cã interviul
îl supãra peste mãsurã ? cu Ilinca are multe imperfecþiuni. Fiind ulti-
Cea mai mare insultã a lui când îl ma conversaþie cu ea, sper cã cititorul îºi va
supãram era sã zicã: „Eºti deºteaptã!” Când domoli exigenþele, încercând sã deducã din
zicea aºa, era de rãu. Trebuia sã dispar rãspunsurile Ilincãi motivele pentru care
urgent de la locul faptei. Marin Preda o preþuia atât de mult – o femeie
Îþi aminteºti când a venit Jupuitu ºi, vrând sã sincerã, inteligentã, dintr-o bucatã. Cu râsul
ia foncirea, tu stãteai aºezat pe lada de zestre? lui inconfundabil, scriitorul îºi amintea când
O fi fost. Nu ºtiu. ªtiu cã tata îi fãcea câte ºi când de ea, oftând eliptic admirativ ºi vag
un serviciu lui Jupuitu, cãrându-i grâul cu misterios: ,,Ehei, Ilinca ! Te pui cu Ilinca?”
cãruþa, ºi acela îl mai pãsuia. iulie 1998, Bucureºti
27
Inedit

Ingeborg Bachmann
ºi
Paul Celan.
Corespondenþe (II)
Abstract
We publish the second part from the correspondence between the writer established in Germany and
the Austrian poetess. The first group of letters appeared in our publication, no. 1/ 2010.
Keywords: Ingeborg Bachmann, Paul Celan, Max Frisch, love, letters.

Publicãm în numãrul de faþã partea a doua a Paul, vom vorbi cândva. E prea greu acum,
corespondenþei dintre scriitorul stabilit în ai rãbdare cu mine.
Germania ºi poeta austriacã. Cel dintâi gru- Ingeborg
paj de scrisori a apãrut în nr. 1/ 2010. z
134 Paul Celan cãtre Ingeborg Bachmann,
133 Ingeborg Bachmann cãtre paul Celan, Sils-Baselgia, 15. 7. 1959
Roma, 9. 7. 1959 Pensiunea Chasté, Sils în Engadin,
Via della Stelletta 23, Roma 15 iulie 1959.
Tel: 56 30 39 Draga mea Ingeborg,
9 iulie 1959 Eºti la Roma, te rog întreab-o pe Prinþesã1
Mult iubite Paul, de ce nu mi-a onorat articolele procurate de
multe mulþumiri pentru telegramã. ªi mine la vremea respectivã pentru Botteghe
iartã-mã cã scriu abia azi º cã pot scrie dor Oscure2. În orice caz, Grass, pe care l-am
atât de puþin. Nu mã pot face înþeleasã din întâlnit la Zürich, nu ºi-a primit nici pânã
cauza pustiului ºi a surmenãrii, ºi aºa merge azi onorariul. Pentru mine s-a nãscut astfel
deja de sãptãmâni. Max ar fi trebuit sã vinã, o situaþie extrem de neplãcutã, mã bazasem
acum, într-un sanatoriu, niºte bãi pentru pe onorarii.
ficat de lângã Roma, însã acum trebuie sã Mai multe scrisori, cãtre cu adevãrat
imposibilul Eugene Walter3, printre care ºi
meargã mai întâi în Germania, la Bad
una recomandatã au rãmas fãrã rãspuns.
Mergentheim. Am primit azi o epistolã de la
Este doar delãsare sau, dupã cum din pã-
el, îmi scrie cã ai fi fost în Zürich ºi cã ai fi cate trebuie sã bãnuiesc, altceva? Te rog,
încercat sã dai de el în Uetikon; el era însã la ajutã-mã sã ies din situaþia asta neplãcutã, te
Thalwil la prieteni, pentru a umple zilele rog sã-mi aduci claritate.
dintre spital ºi sanatoriu. Max vine aici în Rãmânem aici pânã în 24, apoi ne în-
august ºi astfel se face cã rãmân aici pânã la toarcem, nu în ultimul rând pentru a ne odi-
20 septembrie, când trebuie sã fac, pentru a hnii de prea multã vacanþã, înapoi la Paris.
câºtiga niºte bani, o cãlãtorie cu avionul ºi Nici mie nu-mi merge întodeauna bine.
sã scriu ceva despre aceasta, ar trebui sã Toate cele dragi,
lucrez în general, nu pot, totul mi se sparge. Al Tãu Paul
1 Marguerite Caetani, Prinþesã de Bassino, v. ºi nota urmãtoare. [n. tr.]
2 Revistã literarã fondatã ºi editatã la Roma de cãtre Marguerite Caetani în perioada 1948 – 1960. Numele
revistei a fost luat dupã strada Botteghe Oscure, unde redacþia îºi avea sediul. [n. tr.]
3 Eugene Walter (1921 – 1998), scenarist, actor, poet, traducãtor ºi editor american, redactor al mai mul-
tor reviste litrare: Paris Review, Transatlantic Revue, Botteghe Oscure. [n. tr.]
28
Ingeborg Bachmann ºi Paul Celan. Corespondenþe (II)

z Noi suntem aici de opt zile, dupã lungi


135 Paul Celan cãtre Ingeborg Bachmann, sãptãmâni ploioase în [regiunea] Salzburg,
Sils-Baselgia, 20. 7. 1959 un sejur de opt zile la Viena, o trecere rapidã
20 iulie 1959 de o zi prin împrejurimile Genovei (mai
Draga mea Ingeborg, exact: Monterosso, pe care ni l-a recomandat
ieri a venit aici Max Frisch, neaºteptat, Lilly von Sauter drept lipsit de oameni ºi
astfel cã nici n-am fost deloc pregãtit pentru foarte, foarte liniºtit...), trei zile Zürich.
asta, au venit ºi cunoscuþi din Zürich, fami- Am încercat sã te sun din Viena, seara,
lia Allemann, discuþia a fost scurtã, de bunã nu ai fost acasã, asta de bunã seamã din
seamã doar o clipã aºa cum am sperat-o ºi el cauzã cã am sunat de la Gara de Vest, nu de
ºi eu. la poºta din Landstraße.
Mie nu-mi merge – ultima mea scrisoare Am lucrat puþin, vreun drac vrea, ca
o spune într-un chip neinspirat – bine, sunt, acum, în loc sã merg mai departe cu ale
deºi am tradus Jeune Parque4, din nou în mele, sã traduc Jeune Parque, din cele 510
dezacord cu mine ºi cu toate, ce sã însemne versuri, 460 sunt traduse, sã mã ajute deci
scrisul – ºi ce sã însemne cel care trãieºte mai departe dracul sau una dintre rudele lui
întru scris? ªi în afarã de asta...
apropiate!
Þi-am scris, înainte de a þi fi scris episto-
Înainte ca scrisoarea ta sã soseascã am
la din cauza onorariilor Botteghe Oscure o
aflat din ziare cã ai fost „chematã”5 la
alta – fãrã sã o fi trimis; iat-o acum aici, cu
toate jumãtãþile ei de chibzuialã º cu între- Frankfurt, la Universitate –: sincere felic-
bãrile ei... itãri! (Însã, confidenþial: se poate preda asta
Poate cã e totuºi bine cã ai acceptat cur- cu adevãrat? Trebuie? „Camarado, aceasta
surile de la Frankfurt – cu toþii suntem deja este o carte, cine o atinge, atinge un om!”
adânciþi în compromis. Mã tem cã apendicele sufletului ce ajunge
Dar în ce priveºte zborul cu avionul cu pânã în buricele degetelor sunt, la moajori-
reacþie în jurul lumii, Ingeborg, poate cã tatea, de mult operate, în numele a human
lucrurile stau puþin altfel: permite-mi sã-Þi relations, de altfel...)
spun cã, în interiorul meu ceva ce îmi e Ingeborg, nu zbura prea mult. ªtii cã noi
foarte intim e împotrivã ºi Te roagã, de bunã suntem „htonic fixaþi”... [...]
seamã pentru cã eu nu ºtiu cum sã mã des- Încã o rugãminte: întreab-o totuºi pe
part de asta, sã Te mai gândeºti la toate Prinþesa Caetani de ce nu au fost transferate
astea încã o datã; dacã nu po poþi face, sã onorariile pentru articolele procurate de
ºtii, cã mã transpun atunci cu gândul în mine; în orice caz, Graß, pe care l-am întâl-
vitezele de acolo, de sus, ºi Te aduc cu bine nit la Zürich, nu le-a primit, probabil nici
din nou acasã. ceilalþi. (Întreabã-l totuºi pe Enzensberger.)
În câteva zile ne întoarcem la Paris – Îmi este extrem de neplãcut, în afarã de asta
scrie-mi Te rog acolo! Scrie des! mã întreb ce se ascunde în spatel poveºtii –
Al Tãu cãci ceva sau cineva se ascunde aici în spate!
Paul ªed aici sus – Nietzsche sã mã ierte! (Îþi
z aminteºti cã a vrut ca toþi antisemiþii sã fie
135. Anexa 1 împuºcaþi? Acum ei vin sus, de bunã seamã,
Pensiunea Chasté, Sils-Baselgia cu Mercedesurile...)
11 iulie 1959
Draga mea Ingeborg, Sã îþi meargã bine Ingeborg –
am fost uºor îngrijorat. Acum sunt totuºi Îþi ascund genþiana ºi în urma acestui
mai puþin, Tu eºti doar la Roma, adicã oare- fapt sunt cu gãlbenuºii-aurii ºi cu multe
cum acasã ºi locuieºti, cel puþin aºa o vrea bãnici.
italiana mea, în uliþa Steluþelor. Al Tãu Paul.
4 La jeune Parque, celebra operã a lui Paul Valéry. [n. tr.]
5 În limba germanã un profesor este chemat la o universitate, atunci când i se oferã un post. [n. tr.]
29
z
136 Paul Celan cãtre Ingeborg Bachmann,
Paris 26. 7. 1959
6 iulie 1959
Paris, din nou – sper cã la Roma nu este
la fel de cald ca ºi aici.
Miercurea trecutã a venit Max Frisch încã
o datã la Sils, ne-am plimbat un ceas (sau
mai mult) pe Chsté, a fost, cred, o discuþie
bunã. Dacã nu l-ai putea ajuta – a vorbit
despre asta – sã urci la Engadin? ªi atunci:
aerul, plenitudinea luminii, zadele, apropi-
atele pietre despuiate.. (Cândva ar trebui sã
mergi ºi la Alp Grüm, unde þi se aratã cel
mai limpede cã pãmântul nu a fost creat
neapãrat pentru oameni.)
O rugãminte, Ingeborg: poate se gãseºte
la Roma aceastã carte:
Renato Poggioli, Pietre di paragone,
Firenze 1939 (conþine ºi un „Commento
Mandelstamm”). Am comandat-o cu luni în
urmã prin librãria Flinker – fãrã de succes,
spune-mi te rog, unde îþi pot trimite cadoul
pentru ziua ta!
ªi spune ºi ce faci ºi ce gândeºti!
Al Tãu
Paul
z
137 Ingeborg Bachmann cãtre Paul Celan,
Uetikon am See, 5. 8. 1959
Uetikon am See, Casa Langenbaum
5 august 1959
Dragul meu Paul,
vreau sã-þi rãspund la multe; încep cu
sfârºitul. Pentru cã la Roma a mers atât de
prost, am plecat subit la Scuol, ºi atunci am
vãzut cã a fost bine ºi acum suntem, Max ºi
cu mine, din nou în Uetikon.
Mã bucur cã v-aþi mai vãzut încã o datã,
dar cât de mult aº fi vrut sã fiu de faþã!
Imediat dupã voi a venit marele frig în
Engadin, l-am gãsit mai tomnatic, aproape
iernatic, zãpada proaspãtã era în trecãtori.
Însã noi plecãm poate, când vremea se va
îmbunãtãþi, încã o datã pentru câteva zile la
Sils Maria ºi atunci voi merge pe drumul, pe
care mi l-ai dezvãluit în ultima Ta scrisoare.
Despre Botteghe Oscure: am condus-o o
datã, chiar la început, la Roma pe Marie
Luise von Kaschnitz la redacþie; ºi ea a vrut
30
Ingeborg Bachmann ºi Paul Celan. Corespondenþe (II)

sã îºi ridice onorariul. Însã redacþia era


schimbatã, în locul lui Euene Walter e acolo
un tânãr irlandez, care nu i-a putut spune
decât cã nu ar fi bani. Prinþesa nu e la Roma,
ci la Paris. ªi pe Walter l-am vãzut o datã, a
plecat sau a fost plecat de cãtre Prinþesã,
dupã o divergenþã oarecare, însã mi-a spus
cã ar vrea sã îi înmâneze încã o datã o listã
de autori, care încã nu ºi-au primit onora-
riul. (Îi voi scrie numele, pe cât le ºtiu.) –
Paul, deºi este foarte neplãcut, ºi pentru
mine, având în vedere cã îl rugasem pe
Walser sã dea un manuscris, însã deocam-
datã totul se poate lãsa pe seama necazului.
În spate nu se ascunde cu siguranþã nimic,
în afara faptului cã e, de bunã seamã, prea
mult pentru ea, e totuºi foarte bãtrânã ºi
probabil prost sfãtuitã. (Lui Enzensberger
i-am explicat deja totul; lui Grass, în cazul în
care mai e aici sau dacã revine, i-o pot
spune.)
Cãlãtoria cu avionul ºi semestrul de la
Frankfurt mã apasã tare. Ambele oferte
le-am acceptat într-un moment, în care am
fost iresponsabilã, în care nu mai ºtiam cum
sã continui. Totuºi, zborul îmi pricinuieºte
mult mai puþine griji ºi de aceea nu îþi
împãrtãºesc în totalitate îndoielile. Vorbeºti
despre compromisul, pe care îl facem deja
cu toþii, asta m-a consternat cel mai mult,
cãci în ce mã priveºte am avut acest senti-
ment prea puþin – în ce mã priveºte, com-
promisul începe cu Frankfurt-ul, fiindcã mã
tem cã prin aceasta voi face ceva, ce nu am
vrut sã fac vreodatã ºi caut acum o cale de
ieºire. Fiindcã este aproape ireversibil,
vreau sã încerc sã întâlnesc pericolul, pe
care îl vãd, prin faptul cã nu voi vorbi amã-
nunþit despre chestiuni literare, nu voi vorbi
„despre”, pentru ca flecãrelii sã nu i se mai
adauge o flecãrealã.
Te rog, Paul, scrie-mi dacã crezi dacã se
poate totuºi spune ceva cu o mare îndoialã
ºi pãrãsind multe îndoieli!
Despre zbor gândesc altfel, vãd în el o
muncã, ce e istovitoare ºi pentru care se
primesc atâþia ºi atâþia bani, iar eu trebuie
doar sã scriu ceea ce vreau sã scriu, poate fi
prost sau neesenþial, însã din aceastã cauzã
nu mã pãrãsesc sau nu mã verzeichnen. Vãd
pericolul cu adevãrat doar în „prestigiosul”
31
Inedit

Frankfurt, cãci acolo unde suspiciunea nu z


este evidentã, ajungi sã aluneci odatã cu el. 138 Paul Celan cãtre Ingeborg Bachmann,
Cãlãtoria este, probabil, nebuneascã, dar nu Paris 10. 8. 1959
mã tem sã fac ceva neghiobesc; cel puþin Paris, la zece august 1959
apoi îi pot spune lui Eric unde existã cu ade- Nu este uºor sã-Þi rãspund la întrebãri,
vãrat elefanþi ºi cum aratã partea de sud a dar vreau sã o încerc, chiar acum.
Oceanului Pacific, iar tatãl lui, dând din cap Referitor la volmul omagial Heidegger:
va fi îngãduitor, atunci când promit sã nu Neske mi-a scris acum câteva zile, scrisorii
mai merg vreodatã acolo. i-a fost adãugatã o listã, eu sunt trecut pe
Paul, fiindcã excursia se terminã la listã, fãrã ca cineva sã mã fi întrebat, i. e. fãrã
sfârºitul lui octombrie la Londra, aº putea sã ca Neske, cel cãruia i-am spus în urmã cu un
mã întorc prin Paris. O sper. Atunci ne-am an cã m-aº gândi ºi eu la o contribuþie, în
putea vedea totuºi curând. cazul în care mi-ar comiunica înainte nu-
Azi m-a sunat domnul Neske pentru mele celorlalþi implicaþi în volumul oma-
contribuþia la volumul omagial Heidegger, gial, sã-ºi fi þinut promisiunea. Nu a fãcut-o
ºi trebuie sã Te întreb ceva legat de asta, cãci aºadar ºi, în plus, sunt pe aceastã listã ºi asta
pentru mine e legat de compromis. Te rog, îºi are, fãrã doar ºi poate, motivele (e drept
dacã poþi, rãspunde-mi pe scurt – eu nu ºtiu cã îndeajuns de ieftine) ºi trebuie acum
ce sã fac. Am scris totuºi cu ani în urmã o sã-mi trimit poezia cât de repede cu
lucrare criticã despre Heidegger ºi, deºi îi putinþã... Acesta este, aºadar contextul ºi
acord acestui exerciþiu obligatoriu de hãrni- acest context îmi dã de gândit ºi dintr-o altã
cie nicio valoare, nu mi-am schimbat, totuºi, privinþã. Deci nu voi trimite nimic. Asta mi-
niciodatã, viziunea faþã de Heidegger, eroa- a fãcut-o Neske, cu siguranþã nu din senin,
rea lui politicã rãmâne indiscutabilã, vãd,
uºor. Vãd ºi cã Martin Buber, cel despre care
acum la fel ca înainte, breºa pentru ea în
la vremea respectivã Neske îmi spunea cã ar
gândirea lui, în opera lui ºi deopotrivã ºtiu,
fi promis o contribuþie, nu este trecut [print-
pentru cã îi cunosc opera cu adevãrat, im-
re celelalte nume]. Atât despre cele nemi-
portanþa ºi valoarea acestei opere, faþã de
jlocite. Heidegger rãmâne. Sunt, ºi o ºtii, cu
care nu voi avea o altã poziþie, decât una
criticã. – La aceasta se adaugã faptul cã aº siguranþã ultimul care poate trece peste
scrie, dacã se va face în sfârºit ediþia ger- cuvântarea lui de rector de la Freiburg ºi
manã Wittgenstein, prefaþa – ºi dacã ar fi sã peste câtva altele; însã îmi spun ºi, mai ales,
nu o scriu, atunci va fi din cauzã cã mã tem cã am fãcut acum cunoºtinþa unor anti-
cã nu-mi sunt suficiente aptitudinile, însã ar naziºti atât de împãtimiþi, ca Böll ori
fi o nevoie sincerã. Andersch, cã cel care se sufocã din caza pro-
ªtiu deja de multã vreme cã trebuie sã priilor lui greºeli, cel care nu se preface de
dau o contribuþie la volumul omagial, am ºi parcã nu ar fi greºit vreodatã, cel care, pe
vrut, m-am bucurat când am auzit cã Heide- care greºeala rãmâne la vedere, nicidecum
gger îmi ºtie poeziile, însã ezitarea nemãr- ascunsã, e mai bun decât cel care în lipsa lui
turisitã de luni de zile e acum una mãrtu- de cusur de la vremea respectivã (fost-a, ºi
risitã. (Dacã îl refuz pe Neske, atunci o voi am temei sã o întreb, cu adevãrat în toate
face fãrã nicio explicaþie, cãci nu aº vrea sã lipsã de cusur?) s-a aranjat în cel mai comod
isc discuþii inutile, ºi nici supãrãri, aº vrea sã ºi profitabil chip, într-atât de comod, încât
mã comport corect faþã de mine însãmi ºi sã sã îºi poatã permite, acum ºi aici – fireºte,
Te întreb pe Tine. ªi, înainte de toate, nu aº doar „privat” ºi nu public, cãci dupã cum se
vrea sã te încurc, din cauza consimþirii Tale, ºtie asta dãuneazã prestigiului – cele mai
cãci nu existã un comportament schematic strãlucitoare mitocãnii. Cu alte cuvinte: îmi
corect; ne-am rãpi orice simþire vie.) pot spune cã, poate, Heidegger a fãcut unele
Voi scrie în curând din nou. Mã gândesc compromisuri; vãd câtã ticãloºie se ascunde
mult la Tine. într-un Andersch ori Böll; vãd mai departe
A Ta cã domnul Schnabel scrie „pe de-o parte” o
Ingeborg carte despre Ana Frank ºi doneazã, cu o
32
Ingeborg Bachmann ºi Paul Celan. Corespondenþe (II)

mãrinimie ce nu poate fi trecutã cu vederea, gândeºte-te la valoarea adãugatã ºi con-


onorariul pentru aceastã carte unor scopuri ºtientizeazã faptul cã poezia pe care o scrii
reparatorii ºi cã, „pe de altã parte” acelaºi duce la ea.) ªi, Ingeborg, acel atât de
domn Schnabel îi dã un premiul domnului insignifiant sã fii acolo... Cele atâtea ºi
von Rezori, pentru cartea acestuia, care ºtie atâtea ore de Pacific de Sud ºi de elefanþi...
sã serveascã, – în faþa cãrui fundal! – într- Sã nu-þi deseneze mai degrabã Eric un ele-
atât de simpatic ºi de amuzant ºi, nu-i aºa, fant, care, dacã ai noroc, sã aibã o mare
atât de plin de haz întregul antisemitism, asemãnare cu un ºoarece de câmp? Însã (ºi
fireºte de „dinnainte de naziºti” (ºi care, aici): în aceastã lume a noastrã se zboarã –
dupã ce eu – dar de ce trebuie sã fiu mereu de sã nu zbori ºi Tu, poate cã prinzi în zbor
eu, când e vorba de asta? – l-am pus la ceva, ceva, ce eu, care am ridicat doar de
punct, se aratã extrem de blesat de „forma” câteva numãrate ori un zmeu, nu pot vedea
în care am fãcut-o). ºi o voi vedea abia dupã ce Tu ai fãcut sã fie
Astea, draga mea Ingeborg, le vãd, le vãd vizibil Toate cele bune deci, ºi în aer!
azi. Salutã-l pe Max Frisch!
Al Tãu Paul
ªi-acum despre lectoratul tãu de la Vii la sfârºitul lui octombrie la
Frakfurt: am avut, am – ºi ar fi fals sã nu Þi- Wuppertal?
o spun – îndoieli reale. Lãsând la o parte
faptul cã prin aceasta breasla (ºi nu doar ea) z
îºi poate, sã spunem aºa, þine în pãlãrie 139 Ingeborg Bachmann cãtre Paul Celan,
poezia – ºi, iartã-mã, asta aparþine doar de Uetikon am See, 3. 9. 1959
lãudãroºenia republicano-federalã, într- Uetikon am See
acest chip suntem acum la fel de „fini” ca 3 – 9 – 59
Oxford-ul –, lãsând la o parte cã, apropiind Dragã Paul,
poeziile de spirit (cãci e vorba de un pro- am contramandat zborul. E multã oste-
gram ºi de el aparþine doar, dupã cele mai nealã sã ieºi dintr-o obligaþie odatã asuma-
bune ºi perfecte percepþii, ºi un „terþ”), se tã, iar ultimele zile le-am petrecut cu asta.
demonstreazã cel mai frumos „randamen- Nu am vrut sã þi-o scriu mai devreme, nu
tul” acestui spirit – lãsând toate astea la o înainte de a þi-o putea spune sigur. Acum
parte (ºi încã altele câteva), nu prea cred cã sunt mai bucuroasã. Rãmâi încã la Frank-
„poetica” poate sã ajute poeziei acolo, unde furt...
ea s-a deschis sub cerul nostru întunecat. Fireºte cã înþeleg ce spui referitor la
Însã, ºi nu o spun din aceastã cauzã tocmai Heidegger ºi sunt, acum la fel ca ºi mai
pentru cã Tu nu mai poþi face lucrurile înainte de pãrere cã o contramandare nu tre-
reversibile, însã: încearc-o totuºi, da. Ceva, buie sã se trensforme într-o jignire, cu atât
ce poatecã nu-þi este încã îndeajuns de mai puþin într-o sentinþã.
limpede în faþa ochilor, o micã invizibilitate, „Valéry” a ajuns, cartea mea de ziua de
un bâlbâit al ochilor de tot acest pretins naºtere, mã bucur într-atât de ea! Însã atun-
prea-evident, Te-ar putea ajuta sã formulezi ci, la Paris puteai sã-mi dai Tu însuþi cãrþile
aceast ori alt mesaj adevãrat. (Notã margin- surori. Când Te vãd din nou? La iarnã, la
alã: Sunt înainte de toate pentru articulat.) Frankfurt? Îmi vei trimite traducerea?
Aici e liniºte, merge bine, încerc sã lucrez
ªi apoi zborul Tãu, Ingeborg: te rog câte ceva, însã mã simt mereu obositã,
zboarã, dacã nu poþi altfel. Poþi altfel, atun- epuizatã de îndoieli, încã înainte de aîn-
ci nu zbura. În cele din urmã e „libertatea” cepe.
Ta sã scrii aºa ori altfel despre el, doar un Gândesc ºi gândesc, însã mereu în
mic rafinament, acela al ideii de reclamã aceastã limbã, în care nu mai am încredere,
legatã de zborul Tãu. Pentru cã Tu zbori, în care nu mai vreau sã mã exprim. – Rãmâi
tocmai Tu: asta, Ingeborg, le este oamenilor cu bine, dragã Paul.
suficient. (Tu numeºti asta muncã; te rog Ingeborg
33
Inedit

Volumul omagial Heidegger: Neske e, nu


mã mai îndoiesc de asta nicio secundã, un
om necurat. Dupã experienþele mele cu dis-
cul ºi dupã ce, în afarã de asta, mã gãsesc
neîntrebat pe lista lui, trebuie sã-mi mai
spun, printre altele, cã ar fi putut fi prezent,
în volumul omagial, atunci când va fi gata
tipãrit, cutare sau cutare nume, neamintit
mai devreme, (Friedrich Georg Jünger nu
este nici el tocmai unul dintre cele mai fru-
moase...) în a cãrui vecinãtate nu pot sã mã
aflu în niciun caz... Aºadar am spus numai,
sper ca el, Neske, dã mã înºtiinþeze din
timp, în cazul în care publicã din nou un
volum omagial pentru cea de 75-a aniver-
sare a lui Heidegger...
(Nu sunt, de altminteri, Dumnezeu o
ºtie, un „pãstor al firii”...)
Îþi trimit prima treime din Jeune Parque,
Ingeborg. E corectura pentru Rundschau6 –
cel mai lizibil text, pe care îl posed în clipa
de faþã. Te rog, înapoiazãmi-l dupã ce l-ai
citit; la începutul lui octombrie voi ajunge
de bunã seamã la o transcriere pe curat a
întregului – acum gândurile mele nici nu
vor sã meargã pânã acolo –, atunci o vei
primi.
Mandelstamm va fi în curând aici, însã
am avut deja atâtea experienþe negative,
încât nu contez prea multe pe existenþa
acestei cãrþi. (Sunt, în plus, din nou în
z întuneric.)
140 Paul Celan cãtre Ingeborg Bachmann, Oare vii la Wuppertal? Am câteva invi-
Paris 7. 9. 1959 taþii la niºte lecturãri, una dintre ele chiar la
7 septembrie 1959. Viena (!), matineu la Burgtheater; dar sunt
Ingeborg, sunt fericit cã nu zbori. obosit de lecturã, toate aceste scrisori sunt
Acum, când ai contramandat definitiv
încã fãrã de rãspuns; în afarã de asta am
zborul, îþi pot spune cã, înainte de toate,
acceptat un post de lector de germanã la
înspãimântãtorul ce se ascundea, pentru
mine în acea veste a fost cel care m-a fãcut Ecole Normale, nu în ultimul rând legat de
sã gãsesc toate acele argumente (secun- salariul lunar, pe care îl implicã. Cred cã tre-
dare). buie sã trec printr-o muþenie mai îndelun-
Sunt cu adevãrat fericit cã nu zbori. gatã.
Frankfurt: nu contramanda, te rog, va Toate cele bune, Ingeborg!
merge, cu siguranþã, bine. Paul

6 „Die Neue Rundschau”, revistã literarã, editatã de editura S. Fischer. Ea a fost înfiinþatã în 1890, la
Berlin. [n. tr.]
34
Marin
Sorescu
- Amintiri
„Pãrinte,
Marin Sorescu
n-a greºit niciodatã
cu cuvântul"
Abstract
Ion Brad, Lucia Chiºu, Fãnuº Neagu, Nicolae Iliescu remember a few things about Marin Sorescu.
The first one evokes the moment when he with Sorescu, Dan Hãulicã, Victor Crãciun and Viorel
Mãrginean visited the native village of one of Romania’s patriarch – Teoctict Arãpaºu (1986 – 2007).
The second one remembers the visits he made in the last period of the poet’s life in order to establish
the summaries for Literatorul publication. The third one speaks about the polemic that Sorescu had
with Eugen Barbu. The forth one considers Sorescu the first Romanian postmodern writer.
Keywords: Marin Sorescu, Teoctist Arãpaºu, Eugen Barbu, Literatorul

Fãnuº Neagu: mã aplecam destul de periculos, ca sã-mi


scald palmele în câte-o candelã de floare
Prieten ºi bãrbat din asprul þinut alb-rozalie. Spuneam cã în toatã tinereþea
al celor care ºtiu sã fie învingãtori mea ºi apoi în multe crâmpeie de crâng ale
peste timp vieþii mele cã Sorescu e prezent, alãturi de
Eugen Simion, Tom[ozei], Valeriu Cristea cu
Cred cã eu ºi Sorescu ne-am cunoscut la care, de altfel, am ºi înfiinþat Literatorul, la
Luceafãrul, pe timpul lui Mihu Dragomir. propunerea lui Sorescu ºi a lui Eugen. Am
Dealtminteri, întâlnirea mea cu Sorescu se
fost chemat ºi am acceptat cu mare bucurie
topeºte într-un lung ºir de întâmplãri al
sã fac parte din primul comitet al Litera-
tinereþii noastre. ªi cele mai multe s-au
torului.
petrecut cred, în clãdirea din Ana Ipãtescu,
Dar acolo în mansardã la Luceafãrul,
unde erau redacþiile Viaþa Româneascã,
unde el venea rar, faþã de noi cei care lucram
Gazeta Literarã ºi sus, la cucurigu, Luceafãrul.
Fusesem azvârliþi la mansardã pe socoteala în redacþie, s-a închegat prietenia noastrã. ªi
cã, tineri fiind noi, puteam sã urcãm scãrile tot acolo s-a desãvârºit apoi, pe timpul în
fãrã sã gâfâim. Întâlnirea s-a produs în care redactor-ºef era ªtefan Bãnulescu. Se
birou la Mihu, ºi ne-am plãcut de la prima înþelegea extraordinar de bine cu Sorescu,
vedere, pentru cã amândoi iubeam la nebu- cu acest om venit din Bulzeºtii Craiovei, din
nie un oraº ce ne-a rãmas mereu la suflet, marele ocean al câmpiei Olteniei. Unul de la
dulcele târg al Ieºilor, unde el fãcuse facul- malul Borcei, altul din oceanul câmpiei. Se
tatea, iar eu o parte din Liceul Militar legau printr-o formulã de tãcere intelectualã
„General Macarovici”. Dar sã revenim la ºi de pecete a strãinãtãþii. Erau foarte as-
mansarda aceea în care eu am stat mulþi ani, cunºi în materie de plecãri, în timpul acela
în care mi-am cunoscut toþi prietenii. Din nemernic când, dacã spuneai unde pleci,
pãcate atât de mulþi au trecut în lumea de puteai avea surpriza sã nu mai vezi graniþa.
dincolo, încât mã ºi înspãimânt. Acolo, în Ei ºtiau sã pãstreze bine un secret, Bãnu-
umbra castanilor, erau doi castani uriaºi, lescu ºi Sorescu, spre deosebire de mine care
cândva, care atingeau cu creºtetul sãlaºul lãtram în gura mare orice îmi trecea prin
cucuvelelor din pod, când am ajuns redac- cap, inclusiv insulte la adresa regimului. Mã
tor-ºef adjunct, întindeam mâna pe geam ºi ºi mir astãzi - nu fac pe eroul, n-am fost
35
Marin Sorescu - Amintiri

niciodatã erou - înjuram de se speriau toþi


din jurul meu. E adevãrat cã îndrãzneala
mea avea ca punct de pornire dragostea
pentru podgoriile româneºti. Ei doi purtau
acea pecete de Romã umblatã cu paºi neau-
ziþi de Paris trãind numai între Madelaine ºi
Arcul de Triumf, neurcând spre Montmartre
ºi Pigalle. ªtiu cã odatã aflându-mã la Casa
Scriitorilor în grãdinã - eram cu Tomozei, cu
Marin Sorescu ºi pare-se cu Mircea Micu –
l-am întrebat pe Marin, cum se întreabã:
„Ce mai faci Marin, unde te pregãteºti sã
pleci acuma?”. Zice: „Mã duc la mama, în
Oltenia”. Trec douã zile. Eu plecam la
Roma. Ajung la Roma unde mã aºtepta
Sabin Bãlãºa, ieºim la plimbare ºi deodatã
Bãlãºa mã strânge de mânã ºi zice: „Cine-s
ãia doi?” Mã uit bine, eram lângã Santá
Maria Maggiore ºi-i vãd pe Sorescu ºi pe
Crohmãlniceanu. Crohmãlniceanu intra în
Santá Maria Maggiore, iar Sorescu la o sina-
gogã, peste drum. Sorescu la sinagogã! Mi
s-a pãrut cam pe dos patima fiecãruia de a
intra într-un alt locaº de închinãciune.
Aºtept. Iese Sorescu ºi-l întreb: „Mãi, ce face
maicã-ta? Ce-i cu ea, s-a mutat la Roma? ªi
ce-i schimbul ãsta de oaste, tu la sinagogã,
Croh la Santa Maria?” El rãspunde: „Eee...
bãtrâne, ce sã fie? Pictura muralã, restul...” ucidã Leviatanul, neºtiind cã acesta îi
Pe urmã ne-am întâlnit la Academia di înghite aruncând spre ei un singur solz. În
Romania, ne-am bãtãtorit tãlpile pe strãzile nemernicia lor au întins undiþa spre o
Cetãþii Eterne, am vãzut, am petrecut, balenã, reginã a oceanelor. Nici cãpitanul
ne-am îndulcit sufletul cu istoria lumii, dar Ahab n-a putut s-o învingã! Îmi pare rãu cã
mi-a rãmas în minte, alandala, intrarea lui în aceastã cetate a boierilor glorioºi care a
Sorescu în sinagogã ºi lui Croh în Santá fost Craiova, Sorescu a suferit un afront ne-
Maria Maggiore. O notã din cântecul ce-l
meritat, care, sã ºtiþi, l-a marcat, oricât pãrea
spun pinii sacri. Sorescu era dorit ºi aºteptat
el de nepãsãtor, pentru cã îl jigneau cei pe
peste tot ca un colaborator de onoare,
care îi bãnuia a fi vecinii de umãr ºi de
întrucât era un talent uriaº, dar ºi pentru
glumele pe care uneori le azvârlea cãtre pri- inimã în toate împrejurãrile. Cred cã poezia
eteni, parcã fãcea sã înfloreascã ziua. Era un lui, Eminescu, atât de apreciatã de divinul
om vesel în tãcerea lui. Foarte serios aplecat critic George Cãlinescu, se înscrie în marile
asupra muncii ºi deosebit de îndrãgostit de realizãri ale neamului românesc. Ca dra-
Oltenia unde a condus revista Ramuri atâþia maturg, Sorescu este o bucurie pentru orice
ani; un oraº pe care l-a înnobilat nu numai spectator. ªtia sã ºi deseneze frumos ºi îi
cu dragostea sa, ci ºi cu scrierile sale ºi de plãcea sã fie pictor. Când îl vizitam acasã se
unde a fost, bineînþeles, la un moment dat bucura mai mult sã-i vãd tablourile, decât
alungat de niºte pigmei, nu ºtiu cum îi sã-i ascult poeziile pe care le-am iubit întot-
chema, Brazdãroºie, Buzeverde, Chiftea sau deauna. Plin de umor, lua lucrurile cu
Chifulescu, nu ºtiu, nu-i cunosc. Niºte mari înþelepciunea þãranului, lua partea veselã a
gugumani, vã daþi seama, care au vrut sã întâmplãrilor ºi cu asta, uneori, era fericit.
36
„...n-a greºit niciodatã cu cuvântul"

Dar l-am vãzut ºi trist. Spre sfârºit, când era toate oceanele ºi continentele, luându-i-o cu
grav bolnav ºi a scris niºte poezii sfâºie- mult înainte, în dificile vizite pastorale,
toare. Întâi Stãtãtorului Arãpaºu, care îmbrãcase
Eugen Barbu l-a jignit în câteva rânduri haina cãlugãreascã la mãnãstirea Vorona
pe Sorescu, iar acesta i-a rãspuns cumplit de din þinutul lui Eminescu. Deºi nu e potrivit
colþos. Nu-l jignea pe oltean cineva fãrã sã sã fac nici o comparaþie sau paralelism între
rãmânã ciung de un deget. Cred cã Barbu cele douã traiectorii de viaþã, nici de moarte
i-a simþit cleºtele verbului în carne foarte ºi îngropare, nu m-am putut opri din
multã vreme. Eu care pierdusem patima întoarcerea tocmai în acel þinut de matrice
rãzvrãtirii împotriva lui Barbu, pentru cã spiritualã româneascã, unde, în vara lui
începusem sã-l cunosc bine ºi-l cunoscusem 1987, împreunã cu Marin Sorescu ºi prie-
bine prin alþi prieteni decât literaþii, unii tenii noºtri apropiaþi Dan Hãulicã, Victor
aleºi din lumea stadioanelor, o lume cu totul Crãciun ºi pictorul Viorel Mãrginean, che-
ºi cu totul superbã ºi care nu seamãnã deloc maþi la Botoºani sã participãm la cinstirea
cu lumea stadioanelor de azi, care dealt- memoriei lui Mihai Eminescu, am vizitat ºi
minteri s-a înjumãtãþit sau dacã n-o fi scãzut satul în care s-a nãscut viitorul Patriarh, am
la 1%, priveam total cu ochi fermecat. Apoi, strãbãtut cãrãrile care l-au dus de la mãnã-
amestecându-mã în aceastã ceartã am þinut stirea dintre pãduri, a Voronei, pânã în
cu Sorescu. Ei doi s-au împãcat, fiindcã dealul Patriarhiei din Bucureºti. Nu mã gân-
iubeau restul cuvântului. Împãcãrile sunt deam atunci cã voi regreta vreodatã în-
întotdeauna frumoase. Prieten ºi bãrbat din târzierea de-a fi vizitat, la celalalt capãt de
asprul þinut al celor care ºtiu sã fie învingã- þarã, ºi satul Bulzeºti din Dolj, tãrâmul celei
tori peste timp. O conºtiinþã cu pupilele mai fantastice opere soresciene, „La Lilieci“,
dilatate. Literatura lui Sorescu este un tri- de unde Marin plecase nu la o mãnãstire, ci
umf al naþiunii române. la o ªcoala militarã, predestinat astfel disci-
plinei în toate, dar chemat ºi sã treacã de-
acolo, prin Moldova, pâº-pâº, cum zicea el,
Ion Brad: pe urmele lui Eminescu, pentru a ajunge nu
„Mã retrag în minerale doar la onorurile Premiului „Herder“ din
Pe cotitul drum de om” Viena ºi pe un scaun al „nemuritorilor“ la
Academia Românã, tot înaintea Preafe-
O coincidenþã stranie s-a petrecut în timp ricitului (de-odatã cu cardinalul Alexandru
ce începusem sã scriu aceasta evocare a Todea, fostul meu dascãl ºi confesor de la
relaþiilor mele cu neuitatul ºi inconfunda- Blaj), dar ºi prea repede la „Retragerea cu
bilul Marin Sorescu (1936-1996). Funerariile torþe“. Acesta era titlul ultimei poezii din
Preafericitului Patriarh Teoctist, într-o zi de volumul Apã vie, apã moartã (Ed. „Scrisul
doliu naþional, plinã de soare, de luminã ºi Românesc“, Craiova), pe care mi-l dãruise
de cãldurã, m-au întors la ziua îngheþatã, la Botoºani, cu aceasta dedicaþie: „Lui Ion
posomorâtã, înãbuºitã de ceaþã, în care a Brad, poetul, prozatorul, dramaturgul ºi omul
coborât la cele veºnice „Vãrul lui Shake- de aleasã culturã ºi sensibilitate, cu admiraþie ºi
speare“, „Paraclisierul“ ortodox ºi el, „Su- preþuire aceastã carte“. ªi iatã cum suna
fletul bun la toate“, autorul „Rãcelii“, care poezia, pe care am recitit-o în timp ce se ofi-
era sã-i îngheþe pe toþi cenzorii timpului cia prohodul din catedrala patriarhalã ºi se
sãu, dupã ce, fiind „Singur printre poeþi“ ºi presãra pãmânt peste groapa de marmurã:
ne îndemnase pe toþi: „Tusiþi“, cu subînþeles „Mã retrag în minerale / Pe cotitul drum de om.
ca la „Descântoteca“, a reuþit sã scape sãnã- / Viaþa, ce cumplitã vale, / Fãrã apã, fãr’ un
tos din pântecele chitului, ca „Iona“, pom! // Mineralele ºi ele / Sunt fiinþe vii, sunt
rãmânând sã se mai bucure o vreme de forþe, / Pân’ la ele-i drum de stele / ªi retragere
„Tinereþea lui Don Chijote“, fãrã sã se mai cu torþe. // Las în urmã numai urma / Ce alege:
sperie nici de „Moartea ceasului“, nici de urma urmei. / Am venit pe-aici cu turma / ªi-am
„Apã vie, apã moartã“, cum trecuse el peste plecat pe strunga turmei“.
37
Marin Sorescu - Amintiri

Nicolae Iliescu: vãr primele postmoderne. Dacã e sã folosim


post-modernismul ãsta în aceastã direcþie.
Era înjurat cel mai vehement, Sigur, alãturi de Nichita Stãnescu, ei dealt-
deºi era cel mai în mãsurã sã fie minteri ca si Da Vinci cu Michelangelo nu se
ministru al culturii prea înghiþeau, dar aºa sunt spiritele mari,
unele dintre ele se reneagã în timpul vieþii.
ªtiþi foarte bine, domnule Chiºu, cã am Am citit o carte recentã despre Camus, ºi am
fost, ca ºi dumneavoastrã, redactor ºef aflat ca atunci când a fost în America a fost
adjunct la revista „Literatorul”. Fiind o evo- întâmpinat acolo de ataºatul lor cultural
care, încerc sã-mi amintesc persoana vie a care, fireºte nu era la nivelul ataºaþilor noºtri
lui Marin Sorescu; îl cunosc dinainte de ’90, culturali de azi, se numea Claude Levy-
n-am debutat la „Ramuri”, am debutat la Strauss, acel ataºat al Franþei ºi discuþia din-
„Tribuna”, dar la „Ramuri” trimiteam câte o tre ei n-a avut nici un fel de rãsunet, adicã
paginã sau un text care apãrea imediat. Nu nu s-au plãcut de la început. Deci aºa ceva s-
ºtiu dacã neapãrat era, ºtiu eu, reciprocã a întâmplat ºi la noi, în literatura noastrã.
aceastã plãcere de a citi texte unul altuia, De altminteri sunt perechi dintre acestea
dar cred ca era, fiindcã unul din redacþie, care merg, unele pe desãvârºirea cuvântu-
care astãzi este undeva pe la Uniunea lui, deºi Marin Sorescu se pricepea perfect
Scriitorilor, ceva secretar, îmi spunea pe vre- la îmbinarea aceasta de cuvinte, unii ca Ni-
mea aceea: „Mãi, nu ºtiu de ce te publicã aºa chita Stãnescu, Eminescu º.a.m.d, alþii care
des, cred cã îi place”. În fine... Marin So- sunt joviali sau aparent au acest umor ne-
rescu, dupã pãrerea mea este unul, dacã nu gru, Caragiale, Arghezi, Sorescu – vorbesc
chiar primul post-modernist... mã gândesc de perechile acestea în literatura noastrã.
la liliecii lui, cã tot folosim un termen din Sigur, dacã e sã vorbim de post-modernism
acestea, puþintel in vogã, e rebarbativ, fireº- nu am ajuns încã la nivelul lui Boltanski
te. ªi din tablourile de pe pereþi se poate care în Grand Palais face o expoziþie întrea-
vedea acelaºi lucru, nu mã pricep, sunt dile- gã de rufe, nu este acest post-modernism la
tant în ceea ce priveºte pictura, nu ºtiu dacã Marin Sorescu, este un post-modernism
nu cumva trebuie sã existe câte douã ele- aproape omenesc, aºa cum e la Ionesco, cã
mente în fiecare tablou, nu ºtiu dacã el res- tot vorbeam de Ionesco, e mai uman decât
pectã aºa ceva. Cert este cã la un moment Beckett, mult mai aspru si mult mai descãr-
dat, a spus cineva, criticii de artã vorbesc nat cumva. Cuvintele lui Sorescu sunt cu-
mult mai mult, mult mai lung decât scri- vintele splendide ale limbii române ºi în-
itorii ºi domnul Chetea a spus un cuvânt torsãturile de frazã ale lui sunt, zic eu, extra-
foarte frumos, „pestricit”, îmi venea în cap ordinar de poetice. Am sã mã refer la douã
„Folcoche” , un personaj al lui Herve Bazin lucruri, eu fiindu-i timp de unsprezece luni
din „Vipere au poing” desigur, despre care purtãtor de cuvânt în Ministerul Culturii. În
ºtim cã era în juriul Goncourt, era preºe- primul rând, n-am nici o legãturã cu Olte-
dinte în juriul acesta. Herve Bazin a primit nia. Domnul Chiºu aici de faþã ºtie cã am le-
un premiu pentru „umor negru”. Existã aºa gãturã cu Brãila, legãtura asta era ºi doam-
ceva în Franþa ºi cred cã ar fi fost bine dacã na Virginia Sorescu, tot din Brãila dacã nu
ar fi existat ºi în România, fiindcã oricum, mã înºel, din Dudeºti de unde era ºi actorul
Marin Sorescu l-ar fi primit cu prisosinþã ºi George Mottoi. Nu fac parte din familie, pot
ar fi fost cel mai indicat sã-l obþinã. Premiul doar sã mã refer la activitatea strict oficialã,
acesta pentru umor negru ar fi fost dat pen- aici era înjurat cel mai vehement, deºi era
tru poemele sale, ºtiþi cã toatã lumea l-a cel mai în mãsurã sã fie ministru al culturii,
înjurat pentru cã fie n-are metafizicã, fie se fiindcã era cel mai important scriitor, dupã
joacã, fie doreºte neapãrat sã fie tradus ºi de pãrerea mea, cred cã era realmente cel mai
aceea scrie foarte simplu, ºtim cu toþii toate important ºi cel mai în mãsurã de a repre-
chestiile acestea. Poemele sale sunt dupã zenta, fiindcã nu era un „ministru fãcut”
pãrerea mea extrem de sugestive ºi într-ade- putem spune, deºi cred cã toþi ceilalþi au fost
38
„...n-a greºit niciodatã cu cuvântul"

spus: „Ia dã-mi-l repede, dã-mi-l mie”. ªi


l-a luat dânsul, evident, era foarte grijuliu ºi
cu cuvintele ºi cu totul. În ciuda aparenþelor,
era un om de o mare generozitate, eu îl
cunosc astfel. Am fost în casa dânsului din
Bucureºti, din Grigore Alexandrescu, dese-
ori, ºi ºtiu cã era unul dintre generoºi, dar
cred cã afiºa aceastã retractilitate, aºa cred,
cã apãrea retractil, nu din complex, ci ºtiþi cã
sunt oameni din aceºtia care nu vor sã se
devoaleze, ca sã nu intre într-o anumitã
stare de dragoste, de iubire, de empatie. Nu
voia într-adevãr sã intre în relaþii dintre
acestea. Iar ultima amintire, sã zicem, e cea
mai ciudatã. S-a spus cã în ’91 a fost lovit nu
numai la propriu, ci ºi în viaþa dânsului de
ceea ce au fãcut oltenii respectivi care au
venit de la „Ramuri” la Uniune, dar ºi în
anul ’96, în decembrie, înaintea demiterii - a
murit de altfel foarte aproape de Nichita
Stãnescu, ºi aici seamãnã într-un fel, nu în
decembrie a fost demis, a fost în primãvarã
sau în varã, nu mai þin minte. Era o sâm-
bãtã, când ne-am dat întâlnire acolo în birou
ca sã strângã lucrurile, iar în momentul în
care am plecat, era într-adevãr foarte supã-
rat, îl priveam ºi stãteam pe scãrile de unde
se coboarã de la Ministerul Culturii, la Casa
mult mai proºti, au fãcut mult mai multe Scânteii, aºteptând ºoferul, care cred cã e
prostii. Într-adevãr era un tip care dimi- acelaºi ºofer ca ºi acum, el a schimbat vreo
neaþa când venea la minister, se speria de 7-8 miniºtri; a fost ºi al lui Ion Caramitru, a
maldãrul de hârtii, nu le semna aproape lui Rãzvan Theodorescu, în sfârºit... acelaºi
niciodatã fiindcã el vroia sã înþeleagã, ºi ºtiþi ºofer care e din satul lui Marin Preda. L-am
cã e foarte greu sã înþelegi ce semnezi ! De aºteptat vreo 10-15 minute ºi i-am zis:
pildã astãzi, miniºtrii semneazã rapid, se ºi „Domnule ministru (eu îi ziceam chiar nea
Mãrin), nu vã supãraþi, ce mai aºteptaþi?”
vede... El încerca sã citeascã toate astea ºi vã
„Pãi, cum, nu trebuie sã vinã, cã am dat tele-
daþi seama cã ia foarte mult timp. Dar îmi
fon, e la garaj?” „Nu vã daþi seama cã nu
amintesc cã s-a vorbit aici de o expoziþie,
mai sunteþi ministru de azi, nu va veni nici
cineva, domnul de la Craiova, cu „pestrici- un ºofer, haideþi cã vã iau eu cu Oltcit-ul
tul”, a vorbit de expoziþia de la Paris, bine- meu personal sã vã duc acasã”.
înþeles cã datoritã dânsului a fost fãcutã. Îmi Marin Sorescu este o poezie, aºa cum a
aduc aminte de vizita lui Jacques Toubon, spus cândva Fãnuº Neagu, care era ºi dân-
care era ministru al culturii în perioada sul în redacþia „Literatorul”, el face cinste
aceea, ºtiþi cum se dau cadouri la întâlnirile literaturii române ºi exact cum a spus la
dintre miniºtri, nu numai din vremea aceea, pomana aceea de la sfârºitul înmormântãrii
ºi nea Mãrin primise un vas de Sèvres, care se dã la sfârºit, cum se numeºte, parcã
bineînþeles, iar ei plecau, coborau treptele, „þãrânã”, ne amintim, nu, domnule Chiºu,
eu l-am luat de pe birou ºi am vrut sã-l duc popa zice dacã am greºit cu cuvântul, cu
în biroul de vizavi unde erau consilierii. S-a gândul, cu fapta - Fãnuº Neagu i-o reteazã
uitat foarte atent ºi la mine ºi la vas ºi mi-a la un moment dat: „Pãrinte, Marin Sorescu
39
Marin Sorescu - Amintiri

n-a greºit niciodatã cu cuvântul”. Cu asta aflat, nu demult, cã acest ziarist se luptã el
pot sã închei ºi sã vã mulþumesc. însuºi cu o maladie nemiloasã ºi de aceea
opresc aici orice comentariu. Închid, în fine,
Lucian Chiºu: paranteza despre cei care, în numele celui
mai terifiant jurnalism, îºi asumã statutul,
El, omul care nu putea sta damnarea, de hiene.
locului din dorinþa permanentã Mã întorc la momentul pe care doresc
sã-l evoc ºi vã spun cã înainte cu nici o sãp-
de a lucra tãmânã de a i se sfârºi viaþa, l-am vizitat în
Am foarte multe amintiri legate de Ma-
locuinþa din strada Grigore Alexandrescu
rin Sorescu ºi, în acest moment, nu ºtiu pe
nr. 43. Când am sunat la poartã era în curte,
care dintre ele s-o evoc în faþa dumneavoas-
cu pãlãria pe cap, ºi paltonul pe umeri, aºa
trã. Am sã mã refer, totuºi, la aceea care,
cum obiºnuia sã-l poarte uneori ºi pe stradã,
pentru mine este, cea mai tristã, fiindcã fãrã adicã niciodatã încheiat la nasturi, sau cu
sã vreau am dat speranþe prietenilor apropi- mâinile trecute prin mânecile paltonului.
aþi ai poetului, minþindu-i fãrã sã cred cã fac Imaginea îmi era familiarã pentru cã ilustra
acest lucru. Consideram în sinea mea cã tre- starea de urgenþã, de febrilitate, ºi graba cu
buie sã le împãrtãºesc o veste foarte bunã care trecea de la o activitate la alta. Se plim-
care, în numai câteva zile s-a transformat în ba nervos prin curte cu un neastâmpãr iri-
cea mai cruntã ºtire din presa scrisã, din tant, provocat de chinurile suferinþei. El,
televiziune. omul care nu putea sta locului din dorinþa
Pentru cã era foarte bolnav ºi stãtea ma- permanentã de a lucra, fie scriindu-ºi ver-
joritatea timpului acasã, îl vizitam des, surile, fie desenând, fie corectând un text,
odatã sau de douã ori pe sãptãmânã, ca sã era în acel moment cuprins de o altã tensi-
discutãm sumarele revistei si alte chestiuni une. Se plimba pur ºi simplu prin curticica
þinând de apariþia tot mai dificilã a ,,Litera- imobilului fiindcã ,,n-avea stare“, cum se
torului“, cauzatã de lipsuri financiare, spune în popor. Mi-a deschis poarta ºi l-am
greutãþi cu care se confruntau, de altfel, privit aproape descumpãnit: era slab, foarte
toate revistele de culturã. În cursul sãp- slab aproape descãrnat încât, deºi nu era
tãmânii sunau la redacþie numeroase per- înalt de staturã, ba chiar dimpotrivã, fãp-
soane care doreau sa vorbeascã cu Marin tura sa devenitã giacomettianã, filiformã, cu
Sorescu. Aflând cã Redactorul ªef nu este la pãlãria pe creºtet, cãpãtase aceastã alurã.
lucru ºi cunoscându-i evoluþia stãrii de Faþa ºi pielea erau de un galben neverosi-
sãnãtate, mulþi dintre cei care-l apelau tele- mil, ,,galben ca turta de cearã“ m-a fulgerat
fonic vorbind cu mine îmi transmiteau gân- atunci prin minte aceastã expresie pe care
durile lor ºi urãrile de însãnãtoºire pentru am înþeles-o aproape dureros, instantaneu.
poet, rugându-mã sã le duc mai departe. ªi Ca sã nu sesizeze surprinderea mea am si-
chiar aºa procedam. mulat rapid gesturile protocolare ale
În parantezã trebuie sã vã spun cã pe oricãrei întâlniri dintre bãrbaþii care în timp
lângã aceste telefoane, numeroase, primeam ce-ºi strâng mâna, intrã în dialog, ºi am
ºi altele, de o rãutate ºi un cinism incredi- început sã-i vorbesc, aproape cu avânt, cã
bile. Jurnaliºti din presa cotidianã, sã-i telefoanele sunã permanent în redacþie spre
spunem ,,evenimenþialã“ sunau, ºi aceºtia, a i se transmite gânduri bune ºi multã sãnã-
solicitând sau insinuând informaþii, evident tate. În scurtul meu ,,discurs“ introductiv
de rãu augur, pe care, apoi, sã le difuzeze, am pomenit chiar ºi numele celor care îl
,,din surse credibile“. Nu odatã am fost cãutaserã de curând. Marin Sorescu era
întrebat dacã Marin Sorescu mai este în foarte sensibil la tot ce se scria despre el, se
viaþã. Un ziarist destul de cunoscut fiindcã lãsa uºor ademenit de laude, care, cred cã-i
are ºi prestaþii muzicale, mi-a cerut sã-i con- fãceau bine nu pentru cã ar fi avut nevoie de
firm vestea neagrã a dispariþiei poetului, ele, ci doar în sensul cã, ºi în acest fel, efor-
despre care el deþinea deja unele indicii. Am tul sãu continuu era apreciat. De aceea, cre-
40
„...n-a greºit niciodatã cu cuvântul"

deam cã toate cele ce i le spun i-ar putea rãgaz acasã. Urma sã se întoarcã la spital
destinde puþin crisparea în care era în- fiindcã poetul începuse sã-i dicteze versuri
cleºtat. Poetul a zâmbit iar în lumina ochilor de acum celebrele 76 de poezii din volumul
sãi am observat acel licãr de bucurie, stins postum Puntea ºi, pentru cei care-l cunosc, e
imediat într-un zâmbet mai degrabã trist: deja ºtiut cã îºi dicta poeziile cu aceeaºi
,,spune-le cã încã n-am murit“. Vã daþi febrilitate pe care o indica scrisul sãu. Cine
seama în ce situaþie dramaticã din punctul i-a vãzut manuscrisele cunoaºte faptul cã
meu de vedere mã aflam? Îmi ,,anula“ Marin Sorescu scria cu o rapiditate egalã cu
printr-un simplu enunþ toatã strategia a gândului, aºternând în paginã nu cuvinte,
punerii la cale a întâlnirii cu omul grav bol- ci niºte semne transfigurate pe care numai
nav, ars de fierul roºu al suferinþei care era el ºi foarte puþini le puteau înþelege.
Marin Sorescu ºi pe care aveam datoria sã-l Am gândit cã este o veste foarte bunã,
îmbãrbãtez. Crezusem cã urãrile de sãnã- uluitor de bunã ºi am uitat pur ºi simplu cât
tate ale celor care îl sunaserã la redacþie, de grav bolnav era, în realitate, Marin So-
solidaritatea pe care aceºtia i-o arãtau într- rescu. Am început sã dau telefoane în
un moment de cumpãnã, erau un argument, dreapta ºi stânga, cunoºtinþelor apropiate,
dar acesta fusese spulberat de fraza scurtã celor din redacþie spre a le aduce la cu-
ca o sentinþã: ,,spune-le cã încã n-am murit“. noºtinþã cã poetul se simte din ce în ce mai
Ce sã faci când interlocutorul îþi întoarce, ca bine. Am ignorat în acele momente, cã din
alternativã la tot ce afirmi, acel încã? pãcate, suferinzilor de maladii necruþãtoare,
M-am repliat pe chestiuni ce puteau fi li se dã dreptul la o scurtã revenire ca un fel
aduse totuºi în discuþie ºi fãcând cu voce de împãcare mai paºnicã, liberã de sufe-
tare constatarea cã este foarte slãbit am în-
rinþã, cu destinul, înainte ca acesta sã ac-
cercat sã-i sugerez cã are nevoie de energie
þioneze implacabil.
pentru a-ºi învinge boala, cã unui organism
Peste douã zile, într-o Duminicã moho-
slãbit îi trebuie hranã multã ºi sãþioasã, nu
râtã de Decembrie, în timpul orelor de
prânzuri frugare cum Marin Sorescu obiº-
pregãtire pe care le aveam cu viitorii candi-
nuia. ,,Trebuie sã mâncaþi vârtos“ cred cã
daþi la filologie într-una din încãperile uni-
i-am spus încercând sã par convingãtor. M-
a ,,anulat“ din nou printr-o afirmaþie memo- versitãþii, un cursant care vorbise la telefon
rabilã: ,,Sã mã baþi cu lanþul de la câine ºi nu cu pãrinþii, mi-a spus cã se anunþase la radio
pot pune nimic în gurã, mi se face rãu in- decesul poetului.
stantaneu. Mâncarea este cel mai cumplit Am rãmas cu acest imens regret: trans-
lucru“. misesem multora o veste dãtãtoare de sper-
Am intrat apoi în casã ºi am pus repede anþe, dovedite a fi fost la fel de false ca orice
la punct chestiunile redacþionale, dupã care minciunã. Mi-a pãrut extrem de rãu pentru
ne-am despãrþit. Peste douã zile l-am sunat aceastã inexplicabilã posturã în care singur
din nou ca sã-mi anunþ vizita. Mi-a rãspuns mã postasem ºi mai ales de graba manifes-
doamna Sorescu ºi mi-a spus cã este la tatã în aceastã calitate, cu totul gratuitã, de a
Spitalul Elias unde medicii începuserã sã-i pune impulsul unor dorinþe, înaintea reali-
facã analize, prilej cu care au descoperit cã tãþii.
medicamentul franþuzesc, o caºetã pe care Pe lângã cele ce vi le-am încredinþat
poetul o lua înainte de fiecare masã (pentru acum, vreau sã adaug cã am rãmas cu foarte
a stopa distrugerea ficatului) se ,,vãrsa“ multe amintiri extraordinar de plãcute,
direct în sânge, iar faptul acesta îi provocase unele dintre ele meritând a fi reþinute ºi
totala inapetenþã de a se hrãni. Medicii îi chiar transmise mai departe, fiindcã se
suprimaserã, din tratament, medicamentul referã la inteligenþa scãpãrãtoare, hazul,
cu pricina ºi Marin Sorescu începuse sã se harul ºi inefabilul creator pe care o combi-
hrãneascã, avea chiar poftã de mâncare, iar naþie de spirite precum Marin Sorescu,
organismul dãdea semne cã se întremeazã. Fãnuº Neagu, Gheorghe Tomozei, ºi alþii ca
Doamna Sorescu se afla pentru un scurt ei, îl rãspândeau continuu.
41
Comentarii

Bogdan
CRETU
,

Liliacul angelic
Abstract
Dimitrie Cantemir is the first Romanian writer who dares not to obbey the medieval convention on
the symbol; he uses a large area of symbols, but not in their spirit; he modifies them according to
his aims. For example, he makes the bat an intelligent and courageous character, who dares to
oppose to all the animals for the truth’s sake,as long as in all the bestiaries, the bat was considered
a figure of (d)evil
Keywords: Dimitrie Cantemir, medieval literature, symbol, bestiaries, lily.

Procedeul romanului ºi-l dã în vileag unora dintre ele. Cum primele pãrþi ale
Cantemir încã din „prefaþa” cãrþii, intitu- romanului sunt foarte puþin epice, era
latã, în spiritul vremii, Izvoditoriul cititorului nevoie de un mãr al discordiei, de un pre-
sãnãtate: „Aºijderea în minte sã-þi fie, te rog, text, fie el rapid abandonat imediat ce
cã, ca moimâþa omului, aºé eu urmele lui maºina oratoricã s-a stârnit, de la care sã se
Iliodor, scriitoriului Istoriii ethiopiceºti, cãl- dezvolte ulterior întregul conflict. Acest
când, mijlocul istoriii la început ºi începutul bicisnic rol îi revine, încã din primele pagini
la mijloc, iarã sfârºitul scaunul sãu pãzindu- ale romanului, Liliacului. De ce tocmai lui?
ºi, pre cât slãbiciunea mea au putut, pre Petru cã el este, în mai mare mãsurã decât
picioare mijlocul ºi capul sã stea am fãcut. toate celelalte personaje, greu de definit, de
Cãtrã aceasta, mãcar cã tot trupul istoriii aºezat într-o categorie irevocabilã. El este,
unul ºi nedespãrþit ieste, însã în doaã- altfel spus, hibridul prin excelenþã. Nu unul
sprãdzéce pãrþi a-l împãrþi am socotit, pre- creat de imaginaþia febrilã a oamenilor, dar
cum pentru mai lesne alcãtuirea scãrii, aºé unul care slujeºte celor mai întunecate plãs-
pentru mai pre iuºor pecetluirea istoriii în muiri ale acestora. Lui i s-ar potrivi una din-
ceara pomenirii alegând.”1 Primele cinci tre formulãrile lui lui Roger Caillois, privi-
pãrþi ale romanului aduc în dezbatere tot toare însã la o cârtiþã cu nas în formã de
felul de false principii pentru alegerea unui stea: „fantasticul natural”.2 Aºa îl descrie, de
nou domn pentru þara dobitoacelor, ur- la bun început, autorul: „Deci, precum s-au
mând ca începuturile conflictului dintre pomenit, fietecarea cu ceata sa, în partea
Inorog ºi Corb sã fie relatat de protagonistul monarhului sã alegea, ºi una dupã alaltã la
pozitiv al cãrþii abia la jumãtatea ei. Pentru orânduiala sa sã alcãtuia. Iar mai pre urmã
aceasta, autorul ºtia cã are nevoie de unele decât toate, Liliacul urma, carile cu aripile
artificii pentru a aduna laolaltã majoritatea ce zbura ºi cu slobodzeniia prin aier ce
personajelor cãrþii ºi a le lãsa sã se manifeste îmbla, spre ceata zburãtoarelor, adecã supt
prin discurs, rezervându-ºi rolul dea inter- stãpânirea Vulturului a fi îl arãta, iarã
veni când discret, când apãsat, în favoarea amintrilea într-însul alalte hiriºii socotindu-

1 D. Cantemir, Cantemir, Opere, Vol.I, Divanul, Istoria ieroglificã, Hrnicul vechimei a romano-moldo-vlahilor,
ediþie de Virgil Cândea, Editura Academiei Române ºi Univers Enciclopedic, p. 387.
2 Roger Callois, În inima fantasticului, traducere de Iulia Soare, Editura Meridiane, Bucureºti, 1971,
planºa 7.
42
Liliacul angelic

acorde prim-planul. Care dintre ele sã fie


cea decisivã? Unii dintre ei, precum Plinius
(X, 81) ori Abert Magnus (XXIII, 142) tra-
teazã despre liliac în cãrþile dedicate pã-
sãrilor. Primul dintre ei rezumã discuþia ast-
fel: „Liliacul este singura zburãtoare care
naºte pui vii ºi are aripile membranoase. De
asemenea, este singura are îºi hrãneºte
progeniturile cu lapte. Naºte doi pui. Când
sunt mici, îi þine în braþe ºi îi poartã dupã el.
Se spune cã are coapsele unite. Cel mai mult
îi place sã mãnânce þânþari.”4 Cel de al
doilea se limiteazã la o descriere cât mai
amãnunþitã animalului, bazatã pe obser-
vaþia directã, nu pe relatãrile altora („se
spune cã...”), fãrã sã îndrãzneascã însã sã
discute apartenenþa sa la una dintre clase:
„Dinþii sãi sunt în formã de ferãstrãu, nu ca
la ºoarece, la care dinþii din faþã sunt foarte
lungi, ci mai degrabã ca la un câine, ai cãrui
colþi sau canini sunt alungiþi. Apoi, vocea sa
subþire, acutã seamãnã mai mult cu sche-
lãlãitul cãþelandrilor decât cu chiþãitul
ºoarecilor. Corpul sãu este acoperit cu pãr
roºcat, dar are aripi membranoase. La
sã, în neamul jigãniilor, supt domnia Leului încheietura din dreptul cotului a aripilor
îl da. Care lucru pricina cercetãrii, apoi ºi sale se aflã degete despãrþite, cu gheare
gâncevii între doaã monarhii fu: fietecarea ascuþite cu care se agaþã ºi se suspendã de
socotind cã chip ca acela ºie supus a fi s-ar ziduri. Are o coadã membranoasã foarte
cuvini.”3 Iatã-l, prin urmare, obiect al dis- întinsã în care sunt încorporate douã
putei. De fapt, dupã cum se va vedea, el nu picioare, fiecare având cinci degete cu
este decât un strategic prolog al adevãratei gheare ascuþite cu care se agaþã cu susul în
dezbateri ce va avea loc, privitoare la statu- jos când se prinde de pereþi. Spre deosebire
tul Strutocamilei. El nu constituie, iniþial, de alte animale, liliacul nu poate sta aºezat;
decât un posibil ºi necesar precedent pentru când nu zboarã, ori se agaþã de ziduri în
discuþia ce va urma. crãpãturi umbrite, ori stã nemiºcat pe
Cel mai potrivit, adaug. Asta pentru cã, pereþii peºterilor.”5 Isidor din Sevilla nu
de la Plinius ºi pânã la Buffon, a fost mereu oferã nici el mai multe date, în afara unor
dificil pentru învãþaþii antici sau medievali speculaþii etimologice6.
sã hotãrascã în ce clasã meritã numãratã Greºeala pe care am putea sã o comitem
aceastã creaturã stranie. Cu toate acestea, ºi care se face adesea este de a judeca aceste
urmând principii pe care le vom regãsi în reprezentãri ale trecutului din unghiul nos-
discuþia privitoare la natura Strutocamilei, tru de vedere, al oamenilor care au benefici-
învãþaþii nu s-au hotãrât cãrei trãsãturi sã îi at între timp de toate achiziþiile ºtiinþei. Da,
3 D. Cantemir, op. cit., p. 412-413.
4 Plinius, Naturalis Historia, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de Ioana Costa, volumul al II-lea, Editura
Polirom, Iaºi, 2001, p. 172.
5 Albert the Great, Man and the Beasts. De animalibus (Books 22-26), translated by James J. Scanlan, M.D.,
Medieval & Renaissance Texts & Studies, Binghamton, New York, 1987, p. 319-320.
6 Isidor din Sevilla, Etymologiae, în Robert M. Grant, Early Christians and Animals, Routledge, London&
New York, 1999.
43
Bogdan Creþu

astãzi noi ºtim cã liliacul este un mamifer ºi þãm cã, încã din antichitate, liliacului i se
nu o pasãre, cã, prin urmare, statutul sãu rezervase un statut de hibrid, de fiinþã
este unul bine determinat ºi cã el nu ar tre- stranie. ªi tot ce este altfel înspãimântã. Sau
bui considerat, biologic vorbind, un hibrid. stârneºte, în orice caz, neîncrederea. Liliacul
Doar cã nu avem dreptul sã le pretindem ºi este ºi pasãre, ºi mamifer, iar aceastã naturã
anticilor ori medievalilor o cunoaºtere simi- dualã stârneºte suspiciuni. Doar cã, la 1749-
larã. Noi judecãm pe temeiuri ºtiinþifice, ei 1767, când îºi publica marele biolog francez
nu delimitau exact ºtiinþa de literaturã ori studiile despre patrupede, tot la fel îi apãrea
de alte arte. Între Esop ºi Pliniu sau între el ºi lui Buffon, care nu se ferea sã atragã
Albert Magnus ºi Buffon, cel din secolul atenþia asupra statutului incert al acestuia,
Luminilor, nu sunt mari diferenþe. Mai mult ba chiar insista asupra stranietãþii creaturii:
decât atât, propun sã facem un experiment: „Un animal care, precum liliacul, este pe
sã comparãm, bunãoarã, o fabulã atribuitã jumãtate patruped ºi, pentru cã are aripi, pe
lui Esop, privitoare la liliac, cu descrierea jumãtate un fel de pasãre ºi care, în ansamblu,
animalului în tratatul lui Buffon. Asta ca sã nu e nici una nici cealaltã este o fiinþã mai
observãm cã ºtiinþa nu evoluase foarte mult bizarã, pentru cã, întrunind însuºirile a douã
în atâtea mii de ani. ªi ca sã putem conchide grupe atât de deosebite, nu semãnã cu nici
cã, scrisã cu mai bine de jumãtate de secol unul dintre modelele pe care ni le înfã-
þiºeazã respectivele clase de animale.
înaintea Istoriei naturale, Istoria ieroglificã se
Liliacul este de fapt un patruped imperfect, ºi
afla pe aceeaºi lungime de undã în ceea ce
dacã îl asemãnãm cu pasãrea numai pentru cã
priveºte reprezentarea animalelor, chiar
are aripi, însã membranoase, este o pasãre ºi mai
dacã sursele lui Cantemir erau, de bunã
imperfectã. Un patruped obiºnuit trebuie sã
seamã, cele ale antichitãþii ºi ale Evului Me-
aibã patru picioare, o pasãre are pene ºi
diu. Iatã, deci, fabula 251 din corpusul eso- aripi; la liliac membrele dinainte nu sunt
pic, intitulatã Liliacul ºi nevãstuicile: „Un lili- nici picioare ºi nici aripi, deºi se foloseºte de
ac tocmai cãzuse la pãmânt. Fu prins de o ele ca sã zboare ºi poate sã le foloseascã ºi
nevãstuicã ºi, aflându-se în primejdie de a fi pentru a se târî; sunt, într-adevãr, niºte ex-
omorât, se rugã de ea sã-i lase viaþa. Când tremitãþi modificate, ale cãror oase sunt
nevãstuica i-a demonstrat cã nu poate sã-i exagerat de alungite ºi reunite printr-o
dea drumul, fiindcã prin însãºi firea ei duce pieliþã a trupului ce nu-i acoperitã de pene,
rãzboi pãsãrilor, liliacul îi spuse cã nu e ºi nici de pãr precum restul trupului; sunt
pasãre, ci ºoarece. În felul acesta, scãpã cu un fel de aripioare sau, dacã vreþi, niºte labe
viaþã. Mai târziu, iar a cãzut ºi, fiind prins înaripate, unde nu se vede decât gheara
de altã nevãstuicã, se rugã de ea sã nu-l unui deget gros ºi scurt, celelalte patru de-
mãnânce. Când aceasta îi spuse cã ea urãºte gete, foarte lungi, neputând sã se miºte de-
pe toþi ºoarecii, liliacul îi zise cã nu e ºoa- cât împreunã ºi fiind complet lipsite de mo-
rece, ci un liliac, ºi din nou scãpã cu viaþã. bilitate proprie ºi de funcþii separate. Sunt
Astfel s-a întâmplat cã liliacul, schimbându- un fel de mâini de zece ori mai mari decât
ºi de douã ori numele, ºi-a salvat viaþa.”7 picioarele ºi de patru ori mai lungi decât
Datã fiind imensa autoritate a fabulelor întregul trup al animalului; într-un cuvânt,
esopice, influenþa lor asupra imaginarului parcã ar fi mai mult un capriciu decât o realizare
zoomorf vreme de secole, dacã nu chiar de fireascã a naturii.”8 (s.n.) Caracterizarea lui
milenii, de aici se trage una dintre trãsã- Buffon, în intenþie mãcar una ºtiinþificã, nu
turile simbolisticii liliacului: reputaþia sa de se deosebeºte cu nimic de cele ale predece-
fiinþã schimbãtoare, duplicitatea sa, predis- sorilor sãi, care îºi gãseau în fabulele lui
poziþia de a trece cu uºurinþã de la o cauzã Esop un izvor de încredere. Ea nu este cu
la alta. Dar tot din aceastã fabulã mai învã- nimic mai lãmuritã.
7 Esop, Fabule, traducere de Traian Lãzãrescu, Editura Minerva, Bucureºti, 1980, pp. 133-134.
8 Buffon, Pagini din Istoria naturalã, traducere, prefaþã ºi note de de Pan Izverna, Editura Ion Creangã,
Bucureºti, 1981, p. 106.
44
Liliacul angelic

Iatã-l, aºadar, pe Liliac, nici pasãre, nici Ce e drept, Liliacul este cum nu se poate
animal ori, în funcþie de pespectivã, ºi pa- mai potrivit pentru un astfel de rol. În
sãre, ºi animal, dezbinând cele douã majoritatea reprezentãrilor medievale, el
împãrãþii. Nimic mai firesc, cãci, în bestiarul face parte, alãturi de maimuþã, urs, dragon,
lui Cantemir, el ocupã exact locul din inter- ºarpe, porc, leopard, corb etc. din „bestiarul
val pe care îl are în mai toate sistemele zoo- infernal”.11 Dupã cum sintetizeazã un dic-
logice antice sau medievale. Doar cã el este þionar al animalelor din bestiarele medie-
rapid pãrãsit în aceastã primã parte, dupã vale, „acest nenorocos liliac este clasat
ce-ºi îndeplineºte rolul de a prilejui discuþii printre operele nopþii, deci ca inamic al da-
aprinse, care duc la dezbaterea asupra rului lui Dumnezeu care este lumina ºi afec-
statutului unui alt personaj considerat hi- tat de o conotaþie preponderent negativã.”12
brid, Strutocamila. Cumva, la prima sa apa- Pe de o parte, el respinge ºi este respins de
riþie pasagerã, Liliacul par un biet pion (este luminã, preferând protecþia întunericului;
numit, mai târziu, de Lup, „micã ºi de or, într-un Ev Mediu permanent terorizat de
nemicã jigãniuþa”), folosit, fãrã sã o ºtie, de imaginile gotice ale demonilor care pedep-
Corb pentru a îndrepta derularea dezbaterii seau cum nu se poate mai groaznic pãcatele,
în direcþia doritã. ªi totuºi, revenind în orice fiinþã a tenebrelor era destinatã
partea a treia a romanului, el se dovedeºte a automat sã slujeascã misiunii mârºave a
avea un rol mult mai important decât cel pe Diavolului. În plus, câtã vreme Paradisul
care i-l pregãtiserã mai marii taberei pãsã- era asociat luminii, întunericul reprezenta,
rilor. Mai este amintit, în bãtaie de joc, dis- cu siguranþã, Infernul. Prin urmare, locui-
preþuitor, de cãtre exotica Papagaie, însã torii acestuia erau obligatoriu fãpturi ale
doar ca termen de comparaþie pentru iadului. Mitologia modernã a vampirilor
Strutocamilã: în vreme ce Liliacul ºi Vidra ar metamorfozaþi în lilieci ori, cea contempo-
fi stârnit scandalul, Struþul l-ar fi domolit ranã nouã, a eroului din umbrã, Batman,
venind, provocat, în mijlocul adunãrii. În- din aceastã tradiþie îºi trag rãdãcinile.
treaga vinã a neînþelegerilor o poartã, Un alt aspect care a condus la aceastã
fireºte, marginalii, iar Liliacul este prin de- reputaþie demonicã a liliacului este alcã-
finiþie un outsider. Deocamdatã Papagaia îl tuirea aripilor sale. Acestea au atras atenþia,
„gratuleazã” cu o caracterizare care, deºi de altfel, tuturor autorilor care au scris
rãutãcioasã, foloseºte drept cap de acuzare despre straniul animal: aripilor solare, din
natura incertã a animalului: „Neamul cel pene, ale pãsãrilor, menite sã ridice cãtre cer,
fãrã neam ºi chipul cel fãrã chip, adecã cãtre luminã li se opun cele membranoase,
jigãniuþa sau pãsãriþa cea cu prepus, iubito- acoperite cu o piele întinsã, întunecatã, ale
riul nopþii, fugãtoriul dzilei, vãdzãtoriul în- liliacului, destinate sã poarte creaturi dubi-
tunerecului ºi orbul luminii, adecã Liliacul, oase prin întuneric. Prin urmare, dacã
precum în fericit pãmântul ºi mãnoasã braz- îngerii ºi fãpturile lui Dumnezeu au aripi de
da adunãrii aceºtiia nu puþinã zizanie sã fie pãsãri, demonilor li s-au atribuit aripi de li-
sãmãnat aievea ieste.”9 Ori, câteva rânduri liac. Dupã Jurgis Baltrušaitis, abia dupã ce
mai la vale: „vãdzitoriul în întunérec ºi demonii primesc aceste anexe, ei „se con-
orbãcãitoriul în luminã.”10 Iatã-l acum, deºi formeazã în acelaºi timp convenþiilor
iniþial manipulat, folosit, devenit ºi vinovat- aparenþei fizice ºi concepþiei religioase.
ul, þapul ispãºitor al unui conflict care nu îl Aripi de pasãre de noapte, cu pielea întinsã
priveºte. pe osatura de vergele metalice, ele nu evocã

9 D. Cantemir, op. cit., p. 500.


10 Idem, p. 501.
11 Vezi, în acest sens, studiului lui Michel Pastoureau, Bestiaire du Christ, bestiaire de Diable. Attribut animal
et mise en scène du divin dans l’image médiévle, în volumul Couleurs, images, symboles. Études d’histoire et
d’anthropolgie, Editions Le Léopard d’Or, Paris, 1988, în special paginile 85-96.
12 G.D. Suchaux, M. Pastoureau, Le Bestiaire Medieval. Dictionnairehistorique et bibliographique, Le Léopard
d’Or, Paris, 2002, p. 47.
45
Bogdan Creþu

Paradisul, ci rãspândesc umbra regiunilor ambele tagme: „Liliacul, lighioaie fãrã nici
sinistre.”13 Treptat, apanajul zborului în în- un folos, carile într-îmbe pãrþile altã ceva sã
tuneric devine obligatoriu pentru reprezen- aducã nu poate, fãrã numai scandalã ºi
tarea demonilor. „Aripile de liliac hãrþuie price în deºert, cã de vréme ce neamul ºi
oamenii, se agitã fãrã zgomot în jurul muri- hotãrârea Struþului atâta de grea ºi cu
bunzilor, rãspândesc pretutindeni întuneri- nevoie alégere au avut, cu cât mai vârtos
cul”14, conchide cercetãtorul deformãrilor. alegerea Liliacului mai cu nevoie va fi,
Dacã la început doar aripile liliacului sunt fietecine a cunoaºte poate. (...) Cã pre amã-
împrumutate de fãpturile necuratului, ulte- nuntul sama de-i vom lua, toatã anomaliia
rior ºi proprietarul lor de drept ºi va face ºi rãtãcirea firii la dânsa vom afla. ªi mãcar
apariþia, ca legatar ºi misionar al Diavolului. cã iute la zburat ºi bine într-aripat ieste (care
Deºi în antichitate imaginea sa nu era nea- lucru aievea monarhiii Vulturului îl supu-
pãrat atribuitã puterilor malefice, Liliacul ne), însã ºi alte multe a multe jiganii hiriºii
devine, în Evul Mediu, o victimã a imagi- are, carile nu puþinã materie de gâlceava ºi
naþiei oamenilor. Multe dintre fantasmele de scandalã înainte pune: întâi cã fatã ca
escatologice ale acestora sunt legate de dobitoacele, a doa cã la cap ieste ca ºoare-
anatomia sa. cele, la aripi ca albinele ieste, a patra cã la
La Cantemir însã Liliacul nu mai este picioare în fire pe altul sã i sã asemene nu
reprezentantul tenebrelor, al diavolului, al are, de vréme ce aripile în picioare ºi
forþelor malefice, care submineazã lucrarea picioarele în aripi îi sint. A cincea cã dzua
Domnului. Dimpotrivã, în Istoria ieroglificã orbãcãieºte, iarã noaptea ca puhacea pure-
el se situeazã de partea binelui. Principele cele în prav ascuns zãréºte. Adevãrat darã,
rãmâne impasibil faþã de o tradiþie care iarãºi sã dzic, cã arãtarea firii în jigãniuþã
pãrea sã fi condamnat definitiv un animal într-aceasta sã aratã. pentru care lucru,
nevinovat ºi îl reabiliteazã. Pentru el, dupã al mieu cuvânt ºi socoteala de obºte de
Liliacul este un marginal, prin urmare unul va urma, adecã pentru ca toate vorbele de
care îºi permite sã rãmânã independent. Se împonciºeturi aducãtoare ºi toate cuvintele
mai poate bucura de luxul de a se revolta, de scandalã purtãtoare, ca cu briciul aþa tot
într-un context în care tirania Corbului este ºi peste tot deodatã sã le curmãm (cãci mai
neiertãtoare. mare vrednicie a sã socoti nu poate, decât
Deloc întâmplãtor, el revine la finele îndatã gâlceava în pace a întoarce, ºi pre cât
pãrþii a treia, chiar în momentul ce urmeazã mai în grabã ar fi, cu atâta mai lãudatã
încoronãrii Strutocamilei ºi cãftãnirii sale ca ieste). A mea dar socotealã ieste aceasta:
epitrop în Cetatea Epithimiei. Dupã ce situ- întâiaºi datã, singur din sine, supt a cãruia
aþia, altfel spus, a cãpãtat o rezolvare, iar monarhie ar vrea a sã supune sã-l întrebãm,
ungerea noului domn pãrea legitimã. Ei ºi din voia ºi alégerea lui nici cât de puþin sã
bine, aºa cum stârnise discuþia iniþialã, tot nu-l mutãm. Cã într-alt chip lucrul mai de
Liliacul este cel care o continuã, deºi lucru- sã va scutura, de pricinele de gâlceava
rile pãreau pecetluite ºi toatã lumea convin- aducãtoare nicicum nu vom putea scãpa.
sã de corectitudinea alegerii ori mãcar mul- Cãtrã aceasta ieste ºi alta nu de lepãdat
þumitã de încheierea gâlcevii. Circumspect, socotealã, carea spre dobândirea a toatã
Pardosul doreºte sã curme brutal orice ten- lineºtea bunã ºi deplin nedéjde a ne da
tativã de relativizare a ceea ce pãrea defini- poate. Adecã jiganiia aceasta din fire scurtã
tiv decis ºi stabilit. Prin urmare, încearcã, ºi puþinã la voroavã ieste, din gura a cãriia
într-un discurs viclean, sã-i închidã gura, nu mai mult decât interiecþia: þis, þis, a ieºi nu
înainte de a-i aminti nimicnicia ºi statutul poate ºi fãrã decât sãmnul tãcerii, adecã
incert, care îl fãceau, de fapt, indezirabil în decât tãcérea, altã n-au învãþat. De care
13 Jurgis Baltrušaitis, Evul Mediu fantastic, traducere de Valentina Grigorescu, Editura Meridiane,
Bucureºti, 1975, p. 126.
14 Idem, p. 127.
46
Liliacul angelic

lucru, socotesc cã ea în meºterºugul cuvân- dovedeºte a nu fi deloc „scurtã ºi puþinã la


tului nedeprinsã ºi în tropurile ritoriceºti voroavã”, ci, dimpotrivã, nu doar priceput,
neînvãþatã fiind, cu un cuvânt a sã dovedi ºi ci chiar cu un verb tãios, care provoacã mari
cu o provlimã a sã amurþi sã vã putea ºi sin- dureri de cap celor puternici. Sunetele acute
gurã din sine, veri într-o parte, veri într-altã, ale vocii sale se conjugã perfect cu ascuþiºul
fãrã alt prepus sã va pleca.”15 Prezentarea pe opiniilor incomode pe are le prolifereazã.
care Pardosul i-o face Liliacului reia, se Liliacul este disidentul prin excelenþã,
poate observa, toate locurile comune din revoltatul care îºi pãstreazã demnitatea cu
bestiarele medievale; nu am nici o îndoialã orice preþ. El nu este altfel doar prin alcã-
cã Buffon ar fi semnat el însuºi o astfel de tuirea sa, ci ºi graþie conduitei corecte pe
descriere. Dar strategia este una la care, fire care o adoptã: se pune, cu orice preþ, în slu-
verticalã, mica lighioanã nu subscrie. jba adevãrului. Acesta este rolul pe care
Socoteala este aceasta: dupã ce Pardosul, Cantemir i-l atribuie acestui animal care
apoi Moimâþa, în calitate de avocat fãþarnic pãrea definitiv condamnat la dispreþul
al Liliacului, demonstreazã, cu asupra de celorlalþi. În primul rând, el se scuturã de
mãsurã, lipsa de importanþã, nimicnicia ºi frica ce pare a-i fi paralizat pe toþi ceilalþi ºi
alteritatea sa, acceptarea lui de cãtre ceilalþi denunþã tirania, rostind adevãrul inconven-
ar fi un semn de mare generozitate; se sub- abil, încãlcând tabuul: „Adunarea aceasta
înþelege de la sine, preþul plãtit trebuie sã fie de drepte stãpânii, au de cumplite tirãnii
obedienþa, pãstrarea tãcerii asupra unui iaste?”16 Efectul creat în rândul celorlalþi
lucru care nu trebuie discutat: legitimitatea este de derutã, cãci adevãrul, rostit tranºant
alegerii Strutocamilei ca epitrop în împã- ºi asumat public, devine ameninþãtor. Trep-
rãþia animalelor. Doar cã, luând cuvântul tat, cuvintele Liliacului capãtã tonalitãþi
pentru a se apãra, strania creaturã se profetice, mai ales cã el este ce care procla-

15 D. Cantemir, idem, pp. 531-533.


16 Idem, p. 535
47
Bogdan Creþu

mã dreptul Filului ºi a Inorogului la dom- zburãtoriu”), adevãrul nu þine cont de gura


nie: „Iarã acmu în alégerea epitropiii care l-a rostit, el are puterea de a se impune
Strutocamilei, toatã dreptatea cu ochii am prin sine însuºi.
vãdzut. Ce dintr-atâþea mari ºi înþelepþi sfét- Rolul principal al Liliacului tocmai aces-
nici, unul macara a cunoaºte n-au putut (cã ta este: el se face portavocea acestui adevãr
decât Cãmila mai mare Filul ºi decât buãrul în realizarea cãruia, devine limpede, se va
mai iute ºi mai comat ieste Inorogul).”17 angaja de acum înainte derularea romanu-
Odatã rostit, adevãrul cutremurã întreaga lui. Extrem de important este, deocamdatã,
reþea de intrigi, odatã aruncat în lume el se cã dreptatea Inorogului a fost deja clamatã,
impune categoric, demontând jocul tãcerii pusã pe tapet. Mai rãmâne ca ea sã fie ºi
convenabile de pânã atunci. Aparenþele nu argumentatã, dar de acest lucru se va ocupa
mai pot fi pãstrate, tirania este datã în vi- chiar hãituitul Unicorn, în partea a ºasea a
leag, iar ilegitimitatea alegerii Strutocamilei cãrþii. Un foarte bun cercetãtor al iþelor ba-
devine clarã pentru toatã lumea, chiar dacã roce ale romanului lui Cantemir, Gabriel
ceilalþi se codesc sã recunoascã acest lucru, Mihãilescu, sintetizeazã optim condiþia
de teama represiunii Corbului: „Cu toþii cât acestui personaj aparent neînsemnat, dar, în
de ascuþite þidéle Liliacul împotriva alégerii realitate, esenþial: „Dinamica imprevizibilã
Strutocamilii arunca vãdzind ºi pildele între a Liliacului este manifestã ºi la nivelul func-
Cãmilã ºi între Fii, între buãr ºi între Inorog þiilor simbolice asumate de acesta: investit
ce arãta socotind, carile mãcar cã pânã la de cãtre adunare c funcþia unui pharmakós
ficaþi îi atingea...”18 Degeaba încearcã Moi- (þap ispãºitor), el se dovedeºte a fi un phar-
mâþa sã-i arunce în faþã cuvinte dure, sã-l makeus (vrãjitor) prin discursul sãu având
batjocoreascã („flutur fãtãtoriu ºi ºoarece valoarea unui phármakon (leac ºi otravã în

17 Idem, p. 537.
18 Idem, p. 538.
48
Liliacul angelic

acelaºi timp)”.19 Acelaºi studios mai formu- megiieºi, iar cu Vulturul locului ºi împãrãþi-
leazã un verdict subtil: „Liliacului îi revine, ii pãrtaºi mã voi afla”. Fireºte, rãspunsul
pentru prima parte a romanului, o funcþie Liliacului este ironic, el ºtie cã tirania nu va
purificatoare similarã celei asumate mai permite o bunã vecinãtate, dar nu pierde
târziu de Inorog (absent din adunare)”.20 ocazia sã mai demaºte o datã adevãrul pe
Dupã ce ºi-a îndeplinit rolul, Liliacul mai care ceilalþi îl þin zãgãzuit în inimile lor, din
joacã o carte înainte de a se retrage definitiv teamã sau din laºitate, din interes sau din
din scenã. El defineºte poziþia insului inde- ticãloºie. Oricum, trebuie observat cã, în
pendent, autocefal, care nu are nevoie nici afara Inorogului, Liliacul este singurul per-
de viclenie, nici de diplomaþie, nici mãcar sonaj din roman care îºi permite sã rãmânã
de învãþãtura retoricii pentru a-ºi impune singur, împotriva tuturor, de dragul drep-
punctul de vedere, câtã vreme se situeazã tãþii. Un alt rejectat, Vidra, ispãseºte pãcate
de partea adevãrului (cãci, comenteazã anterioare, deci îºi meritã soarta. Înþelepci-
autorul într-o parantezã, „cuvântul drept unea pe care Liliacul o împãrtãºeºte ºi celor-
din gura proastã ieºind, pre cuvântul cu lalþi prin intermediul poveºtii Dulfului îi
meºterºug din gura ritorului scos astupã”21). acordã liniºtea necesarã; el ºtie bine cã,
Întrebat, în cele din urmã, de care împãrãþie uºor-uºor, prin astfel de atitudini ferme,
socoteºte cã ar aparþine, el se declarã, în cel verticale, adevãrul va birui. Marile schim-
mai iluminist mod cu putinþã, un cetãþean al bãri se petrec prin acumulãri timide, de
propriei lumi, preþuind mai mult libertatea aceea sacrificiul singurãtãþii îºi are rostul
decât societatea celor lipsiþi de libertate. Ter- sãu dacã pilda sa va fi urmatã, la fel de
menii prin care se detaºeazã de orice aparte- timid, ºi de alþii. Aceasta este morala în
nenþã sunt categorici ºi sugereazã tirania: el numele cãreia Liliacul se retrage din lumea
pofteºte „nici supt unghia Vulturului, nici tiraniei, a falsului, a discursurilor gãunoase
supt talpa Leului a sã supune, ºi nici în aer, ºi a nedreptãþii acceptate cu capul plecat.
nici pre pãmânt a lãcui”. (s.n.)22 Prin urmare, Lecþia sa este una de demnitate.
alege sã fie independent, chiar dac preþul Sã revenim la întrebarea implicitã a aces-
este izolarea, viaþa dusã la adãpostul tene- tui capitol: de ce-i rezervã Cantemir tocmai
brelor: „Deci cât pentru alégerea locului acestui animal, suferind de pe urma unei
lãcaºului mieu ar fi, aceasta sã ºtiþi cã pre- reputaþii negative, demonice chiar, rolul atât
cum în borta pietrii brânca Leului de groasã de important de a se face mesagerul ade-
nu încape (cã a multe lucruri mãrimea de vãrului ºi de a oferi pilda verticalitãþii într-
scãdere ºi grosimea îngreuiere de împiedi- un climat al compromisului generalizat?
care ieste), aºé în întunérecul nopþii ochiul Mesajul sãu este unul care trebuie citit print-
Vulturului nu videa, cu care chip eu decât re rânduri: adevãrul, dreptatea nu au nevoie
Leul mai aciuat, iarã decât Vulturul mai de prestigiul unor soli, de puterea unor
fericit sint, de vreme ce borta pietrii ºi cetate misionari, ele se impun de la sine. Nu întâm-
nebiruitã ºi lãcaº desfãtat fiindu-mi, în plãtor, o jiganie neînsemnatã, care nu încape
vréme când / ochiul Vulturului cu întunerec în nici o ierarhie, de toatã lumea hulitã ºi
sã închide, al mieu cu luminã curatã sã batjocoritã, respinsã ºi dispreþuitã devine
deschide ºi slobod ºi fãrã nici o primejdie personajul-cheie al primei jumãtãþi a roma-
dobânda hrãnii ºi orânduiala vieþii îmi cerc. nului. Cantemir avea nevoie de o mascã
Deci precum dinceput singuri aþi mãrturisit, suferindã, deformatã, de o reputaþie prea
monarhiile acéstea din drépte stãpânii, iar puþin onorabilã, pe care sã le înnobileze prin
nu din strâmbe tiranii de vor fi, cu Leul contaminarea adevãrului ºi a dreptãþii.
19 Gabriel Mihãilescu, Universul baroc al „Istoriei ieroglifice” între retoricã ºi imaginar, Academia Românã,
Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „G. Cãlinescu”,
Bucureºti, 2002, p. 142.
20 Idem, p. 143.
21 D. Cantemir, idem, p. 536.
22 Idem, p. 539.
49
Literaturã
strãinã
Basarab NICOLESCU

Adonis,
un om liber
Abstract
The author discusses a few aspects about Ali Ahmad Esber’s poems and conception about knowl-
edge. Born in Syria, Ali Ahmad Ebser alias Adonis, is a Lebanese writer established in Paris. He is
considered one of the greatest Arab poets ever and has been lately one of the main contenders for
the Nobel Prize.
Keywords: Ali Ahmad Esber (Adonis), Nobel Prize, knowledge theory, trans-religion

Adonis este considerat astãzi ca unul preºedintelui ºi viseazã cã acesta îl întreabã


dintre marii poeþi de limbã arabã ai tuturor ce îºi doreºte cel mai mult pe lumea aceasta
timpurilor. Nãscut în Siria, are naþionali- ºi se aude, în visul sãu, rãspunzându-i: „Sã
tatea libanezã ºi trãieºte la Paris. Numele merg la ºcoalã!”. Visul se realizeazã aidoma
sãu este evocat insistent în ultimii ani ca fig- ºi astfel devine elevul celei mai bune ºcoli
urând pe lista restrânsã a candidaþilor la din Siria, la Tartous, o ºcoalã laicã francezã,
Premiul Nobel de Literaturã. unde învãþãmântul era bilingv.
Viaþa sa pare desprinsã dintr-un roman1. Astfel, destinul face ca Alî Ahmad Esber
Alî Ahmad Esber s-a nãscut în ianuarie sã poatã deveni Adonis. Se iniþiazã în
1930 la Kassabine (lângã Ugarit), într-o fam- poezia francezã ºi cartea sa de cãpãtâi este
ilie modestã. Data exactã a naºterii sale nu Florile rãului a lui Baudelaire. Semneazã mai
este cunoscutã deoarece, în satul sãu natal, multe articole cu numele de Ali Ahmad
oamenii se reperau nu în funcþie de calen- Said, dar ele îi sunt sistematic refuzate de
dar ci prin fenomenele naturale. diverse reviste. Se decide sã adopte numele
Mama era analfabetã, dar tatãl, având de Adonis, în urma vederii unei imagini a
rangul de ºeic, îl iniþiazã, de la vârsta de 4 acestui personaj mitic în 1945 ºi articolul
ani, în scrierea ºi poezia arabã. În satul sãu semnat astfel îi este imediat acceptat de o
nu exista nici ºcoalã, nici electricitate, nici revistã din Latakia. Alî renaºte sub numele
telefon. Singurã exista o ºcoalã coranicã, dar de Adonis. Cum observã Adonis el însuºi
copilul Alî nu poate suporta învãþãtorul „De fapt, în aceastã schimbare de nume, de
tiranic ºi preferã sã îºi facã educaþia acasã, Alî la Adonis, persistã cuvântul „El”, care
cu tatãl sãu. este un zeu în limbile sumeriene ºi
Un eveniment miraculos, care i-a deter- babiloniene.”2
minat viaþa, s-a întâmplat la vârsta de 13 Obþine o licenþã în filozofie la Damasc,
ani. iar în 1956 se stabileºte la Beirut, unde a pre-
Alî aude de vizita în regiunea respectivã dat filosofia islamicã la un liceu de fete. Se
a preºedintelui Chokri al-Kouatli al primei impregneazã de sufism ºi susþine în 1973 o
republici siriene. κi pune în minte sã com- tezã de filozofie cu titlul Ceea ce este fix ºi ceea
punã un poem pe care sã-l citeascã ce este în miºcare.
1 Adonis, Le regard d’Orphée, conversations avec Houria Abdelouahed, Fayard, Colecþia « Témoignages
pour l’Histoire », 2009.
2 Ibidem, p. 42.
50
Adonis, un om liber

La puþin timp, am avut ocazia sã-l


cunosc pe Adonis, în atmosfera protectoare,
feritã de zgomotele lumii, din apartamentul
parizian al lui Michel Camus. Mare mi-a
fost mirarea când, dincolo de imaginea sa
contradictorie din La prière et l’épée – un tri-
bun politic, un gnostic interesat doar de
misterul lumii – am descoperit un om sim-
plu, generos, gustând cu sinceritate din
plãcerile vieþii. Mi-a venit atunci în minte o
altã figurã, Omar Khayam, figurã tutelarã a
adolescenþei mele. Adonis mi-a apãrut ca o
prezenþã directã ºi organicã, unicã, semn
sigur al integrãrii tuturor contradicþiilor din
lumea exterioarã sau interioarã.
Am început apoi sã explorez, pe îndelete,
imensul continent al poeziei sale. Am avut,
de la început, sentimentul unei experienþe,
unicã ºi singularã, departe de ceea ce
numim de obicei « experienþã poeticã » ºi la
ani luminã de orice invenþie formalã sau
teoreticã. Mi-am amintit ce scria Adonis în
L’Autre versant: “ Ca sa atingã infinitul,
omul trebuie sã se transforme într-un flux
miºcãtor. Pe lângã dereglarea raþiunii e
Face un prim sejur la Paris în 1960, unde necesarã o dereglare a activitãþii simþurilor
îl întâlneºte pe Jacques Berque, care îl invitã […] O astfel de experienþã ne aratã cã ceea
sã citeascã din poezia sa la Collège de ce este veridic se situeazã nu atât la nivelul
France. Din 1985 se stabileºte definitiv în a ceea ce putem interpreta, ci a ceea ce nu
Franþa. putem interpreta, adicã în ceea ce putem
Am descoperit opera lui Adonis graþie gusta. »5
Oricât de profundã ar fi o prietenie,
prietenului meu Michel Camus. Am
rãmâne tot timpul o undã de pudoare : nu l-
rãspuns încurajãrilor sale citind La prière et
am întrebat niciodatã pe Adonis despre
l’épée3 care m-a rãscolit profund: venind
aceastã experienþã personalã a dereglãrii
dintr-o culturã total diferitã de a mea, mi-a simþurilor ºi raþiunii. Am preferat sã-i întreb
oferit o oglindã pentru îndelungata mea opera care abundã de urmele acestei expe-
singurãtate. M-a frapat, mai întâi, tema rienþe. E vorba de o stare transraþionalã, la fel
exilului, care mi-a marcat propriul drum, de riguroasã ca ºi starea raþionalã, descrisã
fiinþa mea în întregime, ºi care se aflã tot cu precizie de Adonis în celebrul decalog
timpul în miezul preocupãrilor mele. « […] integrat în La vision esthétique entre l’oeil du
e posibil sã te rupi de þara ta pentru a-i corps et l’oeil du cœur: « Termenul « misti-
aparþine cu adevãrat »4 - simt încã vibrând cism » desemneazã aici experienþa vie ºi nu
în mine ecoul ºi forþa acestor cuvinte. În lun- abstracþia teoreticã. El depãºeºte ordinea
gul drum cãtre tine însuþi, de explorat e mai raþionalã pentru a regãsi viaþa ºi intuiþiile ei.
curând Celãlalt, cu infinitul fiinþei sale. Altfel spus, dacã filozofia studiazã intuiþia-
3 Adonis, La prière et l’épée – Essais sur la culture arabe (Rugãciunea ºi sabia- Eseuri asupra culturii arabe),
Mercure de France, Paris, 1993, selecþie de texte ºi prezentare de Anne Wade Minkowski, traducere de
Leïla Khatib texte ºi Anne Wade Minkowski, ediþie stabilitã de Jean-Yves Masson.
4 Ibidem, p. 330.
5 Ibidem, p. 186-187.
51
Basarab Nicolescu

experienþã cu uneltele raþiunii logice, misti- aceastã obsedantã întrebare, maestrul stu-
cismul, dimpotrivã, o va gândi pe cea din dia tocmai Cartea fostului sãu student,
urmã cu uneltele celei dintâi. »6 O expe- lãsând ca cercul sã se închidã, astfel, în mod
rienþã a deschiderii pe care doar libertatea o fericit.
face posibilã. Aceastã uºã este tot timpul O altã imagine mã face sã vibrez în timp
deschisã în noi, dar e atât de bine ascunsã, ce scriu aceste rânduri : incredibila luminã
încât nici nu-i bãnuim mãcar existenþa. care se aprindea în ochii tinerilor intelectu-
Cum aº putea uita plimbarea noastrã ali, care m-au impresionat atât de mult prin
prin inima Parisului, în Ile de la Cité, atunci profunzimea întrebãrilor lor, ori de câte ori
cînd Adonis mi-a dezvãluit cã voia sã scrie pronunþam numele lui Adonis. Am înþeles
o Divina comedie arabã ? Am fost intrigat, atunci cã Adonis era pentru ei modelul
pentru cã vedeam în acest proiect posibila omului liber, o voce ascultatã ºi respectatã,
incarnare a unui vis vechi : a dezvãlui, prin purtãtoare de speranþã.
creaþia poeticã, ceea ce se gãseºte între cul- În fine, mai pãstrez o imagine – cea din
turi, în inima lor ºi dincolo de orice culturã. timpul conferinþei despre fizica cuanticã ºi
Nu mi-aº fi putut închipui cã meandrele despre transdisciplinaritate pe care am
destinului aveau sã mã aducã în postura de susþinut-o la Centrul Cultural Francez din
a juca un rol în felul în care Cartea7 sa a fost Damasc. Vocea îmi era tot timpul întretãiatã
menitã sã ajungã la publicul de limbã de chemarea la rugãciune a muezinilor ºi
francezã8. acest dialog mã scufunda într-o altã reali-
O serie de stranii coincidenþe m-au apro- tate, cu atât mai mult cu cât, cu puþin timp
piat recent de pãmântul arab, prin douã în urmã, fusesem sã mã reculeg la mormân-
cãlãtorii apropiate ca interval de timp, în tul lui Ibn’ Arabi. La sfârºitul conferinþei,
Liban (1998) ºi în Siria (2000), ultima graþie cineva din public mi-a reproºat faptul cã l-
devotamentului prietenului meu Dimitri am citat pe Adonis, fiindcã, spunea el,
Avgherinos, cu ocazia lansãrii la Damasc a « Adonis e împotriva ºtiinþei. » Am încercat
traducerii în arabã a cãrþii mele Manifestul sã-i rãspund cu cea mai mare blândeþe. I-am
transdisciplinaritãþii, prefaþatã de Adonis9. explicat cã Adonis nu este împotriva
L-am putut astfel cunoaºte mai bine pe ºtiinþei, ci împotriva « scopului tehnicist » ºi
Adonis, pentru cã, dacã fructele operei sale a imperialismului arogant al scientismului
se oferã lumii întregi, rãdãcinile sunt adânc care ar vrea sã reducã totul la tehnoºtiinþã ;
înfipte în pãmântul arab. Mi-au rãmas în el se ridicã împotriva « civilizaþiei de pro-
memorie imagini de neuitat. ducþie ºi comercializare ». Am explicat,
Am avut astfel ºansa sã-l întâlnesc pe adâncindu-mi reflecþia, cã, aºa cum pãrinþii
gânditorul Antoun Makdissi, cãruia Adonis fondatori ai mecanicii cuantice, Werner
i-a fost student, pe când îºi pregãtea licenþa Heisenberg, Wolfgang Pauli sau Niels Bohr,
la Universitatea din Damasc. Un trup sfâºiat se dezic de metafizica modernã bazatã pe
de suferinþã, dar un spirit strãlucitor! Timp disjuncþia totalã între subiect ºi obiect,
de o orã ºi jumãtate, în faþa mea ºi a celor Adonis scrie ºi el în Le fixe et le mouvant :
care mã însoþeau, profesorul Makdissi a « Adevãrul nu pare sã rezide nici în subiect,
purces la o fascinantã reflecþie în jurul uneia nici în obiect, ci mai curând în relaþia dintre
ºi aceleiaºi problematici : limba arabã, atât cei doi termeni. »10 Este, de altfel, viziunea
de înalt poeticã, este prielnicã filosofiei? Am pe care o prezint în Manifestul transdiscipli-
aflat cã, pentru a încerca sã rãspundã la naritãþii, publicat ºi în traducere arabã, la
6 Ibidem, p. 144.
7 Aluzie la Coran, care se auto-intituleazã Cartea.
8 Adonis, Le livre (Al-Kitâb) I, Seuil, Paris, 2007, tradusã din arabã ºi prefaþatã de Houria Abdelouahed.
Ediþia originalã, în limba arabã, a fost publicatã în 1995 la editura Dar Al Saqi din Beirut.
9 Basarab Nicolescu, Manifestul transdisciplinaritãþii, Isis, Collecþia “Afaq”, Damasc, 2000, traducere în
arabã de Dimitri Avghérinos, prefaþã de Adonis.
10 Adonis, La prière et l’épée – Essais sur la culture arabe, op. cit., p. 66.
52
Adonis, un om liber

Damasc, cu splendida prefaþã a lui Adonis necunoscut al acestui Univers infinit.


pe care am bucuria sã o public pentru prima Astfel, ea îmi va permite o mai bunã
datã în limba românã în prezentul eseu: viziune asupra Planetei noastre
Care va transcende, evaluându-le ºi
O carte luminoasã11 integrându-le, toate viziunile care au prece-
Pun un trandafir în dreapta mea ºi un dat-o
ordinator în stânga mea; ªi va permite acestei viziuni sã fie
Pun între ele o valizã plinã de lucruri simultan orizontalã ºi verticalã – mai ales
care îmi sunt dragi ; pentru cã aceastã carte este
ªi, încrezãtor în ºtiinþa timpului, mã Scrisã din punctul de vedere al unui om
imaginez efectuând zborul de ºtiinþã care are darul intuiþiei poetice.
Spre o planetã îndepãrtatã. Aº spune un fluviu
Apoi mã întreb : “Ce carte te va acom- A cãrui suprafaþã este ºtiinþa ºi al cãrui
pania în aceastã cãlãtorie?” strãfund este poezia ; mai exact : un fluviu
ªi rãspunsul vine fãrã nici o ezitare: a cãrei albie
“Aceastã carte.” Ar fi poezia ºi ale cãrui valuri ar fi
ºtiinþa :
Da, aceastã carte-manifest de Basarab
Nicolescu ; ªtiinþa – cãci în modul sãu de a trata
Nu pentru cã ar fi cea mai prestigioasã Omul, lumea ºi lucrurile
carte din câte existã; Aceastã carte e fondatã pe cea mai
Nu pentru cã ea ar indica o cale unicã a avansatã cunoaºtere ºtiinþificã ;
cunoaºterii,
ªi poezia – cãci obiectivitatea sa ºtiinþi-
ªi nici pentru cã ea mi-ar oferi rãspun-
ficã lasã uºa deschisã Subiectului ºi subiec-
suri la toate interogaþiile mele –
tivitãþii, nu ca înnoire,
(Cãci nu poate fi vorba de un nou
Ci ca renaºtere ; astfel omul nu se
Decalog,
reînnoieºte, ci
sau de un panaceu universal) ;

Iau aceastã carte ca un companion de renaºte


voiaj pentru un motiv foarte diferit ; Aceastã sintezã a ºtiinþei ºi poeziei se
Anume ea va fi, în timpul cãlãtoriei ºi efectueazã graþie unei viziuni fondate în
dupã cãlãtorie, mod esenþial
Printre importantele cãrþi care dominã Pe transgresiunea frontierelor de tot
propria mea conºtiinþã a urgenþei felul :
De a realiza o cunoaºtere a omului ºi a Între naþiuni, culturi, religii, istorii ºi
Fiinþei mai profunde ºi mai cuprinzãtoare, politici.
Pentru a pune noi întrebãri cognitive
ªi, pentru a fi iniþiat în aceastã nouã În lumina acestei cãrþi,
cunoaºtere, sã exersez un nou mod de a Ne apare în mod eclatant
privi Cum omul sub un pretext sau altul,
Lumea ºi fenomenele sale, omul ºi prob- a semãnat teroarea în
lemelor sale. Sânul acestei frumoase ºi liniºtite
Planete, reuºind sã o sufoce,
Aceastã carte va fi deci printre primele Când în numele unei cunoaºteri
care vor lumina lungul drum, care neagã tot ceea ce o contrazice,
Strãbãtut de evoluþia umanã, excluzând pe cei
Care ne conduce spre nemãsuratul care nu o adoptã ;
11 Adonis, prefaþã la Basarab Nicolescu, Manifestul transdisciplinaritãþii, op. cit. ; prezenta traducere în limba
românã este fãcutã conform traducerii în limba francezã din limba arabã de Dimitri Avgherinos – a se vedea
Rencontres Transdisciplinaires, CIRET, Paris, no 15, mai 2000
53
Basarab Nicolescu

Când în numele unei « materii » sale,


care nu trãieºte decât devorând neîncetat Cu ajutorul tuturor disciplinelor, a
tot ceea ce tuturor cunoºtinþelor, ºi dincolo de toate
acestea,
ea numeºte “spirit”, Într-o deschidere totalã,
Sau în numele « spiritului » care îºi În care se afirmã prezenþa
extrage forþa din respingerea materiei ; Subiectului
Sau în numele puterii sau al pieþei – Care nu poate sã evolueze fãrã Celãlalt,
ªi în care, vibreazã, ca un elan creator ºi
Astfel încât oamenii apar, în unic,
oglinda conºtiinþei În masa umanã, una ºi multiplã
ªi în acest Ocean-Tot
purificate Pe care îl numim Univers.
ªi atotcuprinzãtoare, ca ºi cum ar Adonis vorbeºte deschis în eseul sãu
fi trãit, ºi trãiesc încã, Mysticisme et surrealité12 despre noile rapor-
În ciuda progresului, asemãnãtori turi între ºtiinþã ºi poezie : nu sunt douã
unor feroce moduri de cunoaºtere opuse, ci comple-
mentare. Numai cã dincolo de raporturile
grupuscule, dintre poezie ºi ºtiinþã, Adonis pune proble-
Voind, fiecare, într-un fel sau ma esenþialã a unui nou mod de a fi, aici ºi
altul, sã domine acum, în aceastã patrie comunã tuturor,
Planeta, sã o posede – fãcând-o sã planeta Pãmânt.
treacã prin gaura acului Michel Camus are dreptate sã atragã
A dogmei sale, a disciplinei sale atenþia, în monografia sa dedicatã lui
sau a autoritãþii sale. Adonis13, asupra caracterului transcultural
ºi transreligios al operei lui Adonis. Nu e
Aceastã carte, deci, lumineazã calea vorba nicidecum de « recuperarea » operei
unei eliberãri a omului de tot ceea îl încã- sale dintr-o perspectivã sau alta, pentru
tuºeazã — simplul motiv cã profunzimile unei astfel
De posedarea cunoaºterii, de opere refuzã, prin natura lor, orice tenta-
De îngustimea dogmaticã, tivã de recuperare. Trebuie însã sã admitem
De strâmtoarea fragmentãrii, cã opera lui Adonis este însãºi expresia
De omul-monstru, transculturalitãþii ºi a transreligiozitãþii, ori-
Þinându-l departe de Libertate, de zont necesar pentru a supravieþui omoge-
Conºtiinþã ºi de Umanitate. nizãrii din era mondializãrii. Dacã latura
transculturalã a acestei opere este mai mult
ªi astfel, pune în luminã sau mai puþin evidentã, caracterul ei tran-
Cãile cãutãrii unei cunoaºteri insepara- sreligios transpare cu dificultate, termenul
bile de Dragoste ºi de solidaritate, « religie » fiind prea adesea asociat astãzi cu
A unei ºtiinþe care nu exclude pasiuni iraþionale fãrã sfârºit.
poezia, Mi se pare cã decalogul lui Adonis din La
Precum ºi cãile convergenþei spre vision esthétique entre l’oeil du corps et l’oeil du
dezvãluirea Universului ºi a misterelor cœur14 traseazã adevãratele repere pentru
11 Adonis, prefaþã la Basarab Nicolescu, Manifestul transdisciplinaritãþii, op. cit. ; prezenta traducere în limba
românã este fãcutã conform traducerii în limba francezã din limba arabã de Dimitri Avgherinos – a se vedea
Rencontres Transdisciplinaires, CIRET, Paris, no 15, mai 2000, http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/
bulletin/b15/b15c7.htm
12 Ibidem, p. 249-261.
13 Michel Camus, Adonis le visionnaire, Rocher, Monaco, 2000.
14 Adonis, La prière et l’épée – Essais sur la culture arabe, op. cit., p. 143-146.
54
Adonis, un om liber

ceea ce ar putea constitui transreligia în


noul secol, dacã suntem de acord cã putem
înlocui cu justeþe în acest decalog cuvântul
« misticism », prea ambiguu, cu termenul
« transreligie » : a uni ceea ce este manifest
cu ceea ce este ascuns, a prefera abstracþiei
teoretice experienþa vie, a iubi viaþa în
datele ei cãutând fãrã încetare adevãrata
viaþã, a accepta lucrurile acestei lumi în-
dreptându-te spre miezul lumii, a uni con-
trariile, a aspira cãtre infinit, a cãuta necu-
noscutul pentru a redescoperi mereu
copilãria lumii, a nu te zidi între forme fixe,
a nu rãmâne prizonierul vreunui sistem, a
crea pornind de la o stare transraþionalã.
Prin aceste repere, transreligia nu se do-
vedeºte nici religioasã, nici antireligioasã :
ea este pur ºi simplu areligioasã. Ea nu se
opune nici unei tradiþii sau atitudini – fie
aceasta religioasã, agnosticã sau atee, ºi nici
nu-ºi reclamã supremaþia, pentru simplul
motiv cã ea este puntea care leagã toate
aceste tradiþii sau atitudini, urzeala pe care
se þese pânza vieþii ºi a istoriei ºi care, prin
natura sa, nu se poate transforma într-o
nouã religie sau un nou sistem filozofic pen-
tru cã se aflã dincolo de orice raþionalizare.
Pentru a-l parafraza pe Adonis, am putea
spune cã transreligia se aflã dincolo de orice
discurs, dar poate fi gustatã, trãitã, res-
imþitã. A uita de aceastã urzealã pe care se
împleteºte viaþa ºi istoria atrage dupã sine
deºirarea ei ºi în acel moment cele mai
groaznice orori devin posibile.
Dacã aº face parte din juriul premiilor
Nobel, i-aº acorda lui Adonis nu numai
Premiul Nobel pentru Literaturã, ci ºi
Premiul Nobel pentru Pace : opera lui incar-
Cine e bãiatul care prinde orizontul
neazã unitatea umanului, adicã ceea ce se
gãseºte între, în ºi dincolo de fiinþele umane cu nãvodul sãu de sânge?
trãitoare pe un acelaºi unic Pãmânt. Iar tu, ºeicule,
Îmi dau seama, la capãtul acestor rân- care-þi deschizi pieptul pe vârfuri de munte,
duri, cã misterul lui Adonis rãmâne neºtir- învaþã-ne
bit. Singurã e în mãsurã sã îl cuprindã, ce ºopteºti vãzduhului,
magia poeziei : când pãsãrile-ºi cautã exil,
Cine e bãiatul acesta care trimite ce ºopteºti þãrânii,
pietre cãtre cer? când îºi zbârleºte scaieþii ?15

15 Traducere dupã versiunea în limba francezã din Adonis, Singuliers, poem tradus de Jacques Berque,
Sindbad, Actes Sud, Paris, 1995, p. 36.
55
Carnet
parizian
Virgil
TÃNASE
Scriitorul are
nevoie de cititori
Abstract
My works had been prohibited in Romania for many years. I had to write in the French in order
to live as professional writer. Is it necessary to return to my native language once my novels com-
posed in Romanian had been edited again? Or should I continue to create in French, which is a
widespread vehicle of communication?
Keywords: Romanian language, French, novel, literature, translation.

Dificultãþilor fireºti pe care le înfruntã necã ademenind trecãtorii cu poveºtile tale


scriitorul ajuns acolo unde mã aflu, li se dacã nu socoþi cã eºti în drept s-o faci, cã nu
adaugã în ceea ce mã priveºte, una supli- pãcãleºti muºteriul cã-i aduci o câtã sclipire
mentarã, încât mi-e, pe zi ce trece, tot mai nu-ºtiu-ce-fel ºi nu-ºtiu-de-unde ºi nu-ºtiu-
anevoie sã iau fãgaºul unei noi cãrþi. cum. Or, când te afli, cinstit, în bezna cea
Pe de o parte, urgenþa unei lucrãri care ar mai adâncã, atunci când, înfrângându-þi
putea fi, prin firea lucrurilor, ultima, mã- orgoliul ºi încumetându-te sã nu te dai pe
mpiedicã sã mã avânt cu uºurãtatea cãrþilor dupã cãrþile ºi pãrerea altora, trebuie sã
de juneþe când îþi spun, cu drept cuvânt, cã crezi dârz într-un fel de putere de iradiere
ai aproape o veºnicie înainte ca sã-þi în- care trece prin tine fãrã s-o poþi vedea ºi care
drepþi lucrarea. Pe de alta, trãiesc de parcã poate cã nici nu existã, atunci când trebuie
m-aº afunda într-o apã adâncã, limpede cât sã pui într-o fãpturã inteligibilã, deci ordo-
mai eram în unda de la suprafaþã, dar care natã, o slovã al cãrei cherem nu-l ºtii, misia
se-ntunecã cu cât pãtrund cãtre miezul de literator devine cumplit de anevoioasã,
lucrurilor. Înþelepciunea, despre care se paralizantã, sterilizantã.
spune c-o dobândeºti cu anii, nu e decât Pe deasupra însã, la o rãspântie demnã
blândeþea celui care ºtie cât de ºovãitoare oriºicât de mãgarul lui Buridan, stau de ani
sunt faptele lumii, trecerea noastrã printre de zile, de bunã credinþã, cumpãnit între
ele asemuindu-se cu arta echilibristului care douã limbi, fãrã a gãsi argumente pentru a
þine, într-o orânduire provizorie clãditã mã închide într-una, fãrã a gãsi argumente
pe-o sârmã subþire, o sumedenie de obiecte pentru a ieºi din cealaltã. Cât numele ºi lite-
(sau de idei, e tot aia!) sprijinite pe câte-o ratura mea erau interzise în România,
muchie, unele peste altele, ºi pe care le trage lucrurile erau mai simple. Scriitorul are
toate cãtre o altã menire: legea gravitaþiei. nevoie de cititori – fie ºi numai potenþiali –
Când nu faci din literaturã o slujbã, repe- ºi nu mi se pãrea un bun exemplu cel al
tând searã de searã în faþa publicului plãti- autorilor care, trãind la Paris, practicau în
tor jongleriile pe care le ºtii pe dinafarã, limba românã o literaturã de grãdinã zoo-
când nu socoþi cã meseria asta va fi fost datã logicã, închiºi într-un ghetou unde valorile
omului ca sã uite de necazuri luându-se cu se estompau ºi solidaritatea (mai degrabã
altele ºi înhãitându-se într-o cauzã de douã de origine, decât de idei) întreþinea anima-
ceasuri ca la meci sau ca la teatrul de revistã, lele împãiate într-o iluzie de viaþã. Scriam în
nu prea te-ncumeþi sã tragi lumea de mâ- francezã pentru cã traducerea (în cazul meu
56
Scriitorul are nevoie de cititori

nu întotdeauna fericitã) întârzia consider- bãnci, fãrã sã se opreascã la cofetãrie, fãrã sã


abil apariþia cãrþilor cu care hotãrâsem sã- dea fuga la gârlã unde, la noi, din buza verii
mi câºtig viaþa (îndepãrtându-mã, dupã pânã hãt în octombrie poþi sã te scalzi ºi sã
doctorat, de universitate sau de vreo altã te zvânþi dupã aceea la soare...” ? În fran-
meserie lucrativã care mi se pãrea cã ar fi cezã s-ar cãdea scrisã o altã carte, pastiºa
putut ucide eventualul meu talent). celei dintâi dacã vreþi, cuvintele ei înnodân-
Dupã Revoluþie, lucrurile s-au schimbat. du-se dupã o cu totul altã lege a naturii.
Am publicat cãrþile scrise odinioarã în Atunci, pentru cã trãiesc din scris (la drept
româneºte (Apocalipsa unui adolescent de fam- vorbind, supuse ºi ele economiei de piaþã,
ilie, Evenþia Mihãeascu...) ºi am rescris pe corectate de o reþea de amiciþii literare din
limba mea de-acasã Zoia, un roman la care care m-am exclus, editurile din România nu
lucram dinainte de 1989, început deci, în
par prea dornice sã-mi publice cãrþile
francezã. Acest ultim op (publicat relativ
apãrute aici ºi rescrise pentru dumneavoas-
recent în cele douã þãri al cãror cetãþean
trã) las deoparte româna ºi o iau de la capãt;
sunt) ºi câteva piese de teatru, mi-au ocupat
ultimii ani. dar mi se pare firul tramei prea gros (ad-
Încerc însã de o bucatã de vreme, sã mã- ministrativ, diplomatic, raþional): în loc de-o
nham cum se cuvine – orb, dar conºtiincios, ie de învelit sânul, mi se pare cã þes o tapis-
modest, dar plin de sârguinþã ºi cu simþul erie de înfãþiºat pe perete. Mã-ntorc la limba
datoriei (ar, pun sãmânþã, plivesc cum se mea de horboþele, pânã gãsesc în cutia
cuvine – recolta e însã cum o vrea Dum- poºtalã v’o ticãloasã de facturã: dau fuga
nezeu, care dã soarele ºi ploaia) - la un nou mintenaº la limba în care sunt plãtit (aflu
roman. Sunt ispitit sã-l scriu în românã pen- întâmplãtor cã-n apartamentul din Place
tru cã acolo unde mi se pare cã sunt (lãsând Vauban, în spatele Invalizilor, contele de
cuvintele sã se scrie de la sine, într-un Saint-Exupéry, cu familie de la Cruciaþi
anume fel, cu nãdejdea cã rãzbate prin mine cetire ºi care luase deja premiul Femina pen-
ceea ce nu sunt în stare sã vãd), limba noas- tru Vol de nuit, n-avea decât cãrþi, un pat,
trã, care adunã în fiecare vocabulã fiinþa ºi ºi-n chip de masã - o planºetã pe douã
firea, s-ar dovedi mai potrivitã. Mã gândesc capre: „Sã n-aibã ce lua portãrelul când o
cã-l voi rescrie apoi în francezã, cum am veni dupã datorii!”, zicea).
fãcut cu primele cãrþi. Numai cã atunci când Istoria acestor ezitãri din care n-am apu-
cartea se scrie de la sine, atunci când cuvin- cat a scrie decât v’o zece pagini în ºase luni
tele clãdesc singure o alcãtuire de dincolo este hazlie, trebuie s-o recunoaºtem, dar
de mintea scriptorului, traducerea devine dincolo de caraghioslâcul ei, ea spune... Ce
imposibilã. Cum sã „traduc” începutul: Dumnezeu spune? Cã mi-ar fi plãcut sã-mi
„Era, aºa, o muchie de þarã de se prãvãleau
pot câºtiga viaþa scriind pe limba mea?, dar
alte popoare peste noi, iar el acolo, un sfârc
atâþia scriitori cu har mor la rãzboi, sau
de bãiet cu ochii pe calea feratã. Calea feratã
seceraþi de v’o boalã, sau de vreun accident,
venea câº, dintr-o parte, þâºnea dintr-o
pãdurice de mesteacãni. Duduiau frunzele sau împotmoliþi în alte nevoi mai crunte
când se-apropia locomotiva ºi, toamna târ- decât de-a umbla gaia maþu’ prin Paris.
ziu, vârtejul le desprindea de pe ramurã: Suntem un popor înzestrat, aºa cã Pronia
stãteai uimit ºi te bucurai, gândindu-te cã trebuie sã mai rãreascã lãstarii.
pentru privirea altcuiva, mai cuprinzãtoare, Pânã la urmã, romanul cu pricina am
aºa trebuie cã se învolburã, aurii, ºi stelele-n sã-l scriu româneºte (o paginã pe zi de luna
cer care nouã ni se par atât de cuminþi, viitoare, fãgãduiesc!) ºi în francezã, piesa de
îmbrãcate curãþel, cu ºorþuleþul bine cãlcat, teatru pe care-o tot moºmondesc ºi pe
pieptãnate strâns de nu scapã nici o ºuviþã aceasta de câþiva ani – fãrã sã-mi închipui cã
blondã de sub pãnglicuþã, ºi se duc la ºcoala împac ºi capra ºi varza. Cum o vrea
lor de stele fãrã sã se abatã prin parcul cu Dumnezeu!
57
Culturã ºi
ecomomie

Maria MOLDOVEANU
Structuri ºi frontiere - cercetarea
complexã a organizaþiilor
ºi activitãþilor culturale
Abstract

Art consumers play a crucial role in establishing the cultural goals nowadays. Therefore, the sci-
entific research and especially the market studies are indispensable in order to elaborate the
domain’s policies and to carry out the cultural programs and projects.
Keywords: EU, cultural policies, scientific research, market studies

Sectorul culturii, ca subsistem al sistemu- Arte vizuale:


lui social, este complex ºi eterogen. - arte vizuale (includ ºi designul);
Clasificarea (ºi evidenþa) componentelor - fotografie;
sale diferã de la autor la autor, în funcþie de - arte multidisciplinare;
statutul lui profesional (cercetãtor, exeget, Multimedia;
practician), de profilul pregãtirii (economie, Artele scenei:
antropologie, psihologie, statisticã, sociolo- - muzicã;
gie etc.), de particularitãþile spaþiului socio- - dans;
cultural, de experienþa comunitãþii ºtiinþi- - teatru muzical;
fice de care aparþine. - arte multidisciplinare;
Unele studii menþioneazã structurile ºi - altele (circ, pantomimã º.c.);
frontierele sectorului ca sistem de sine stãtã- Media audio ºi audiovizuale:
tor, altele analizeazã anumite componente - film;
sau, în funcþie de obiectivele cercetãrii, se - radio;
referã la „zona” sau la „câmpul activitãþilor - televiziune;
culturale”. Un exemplu în acest sens este - video;
„zona culturalã comunã”, descrisã de - casete ºi CD-uri audio;
grupurile de specialiºti însãrcinate de UE Arhitecturã.
(Comisia pentru Culturã) sã elaboreze indi- Într-o lucrare elaboratã sub egida
catorii pentru evaluarea politicilor cultur- UNESCO despre convergenþa politicilor
ale. În concepþia lor, „zona” cuprinde urmã- culturale ale þãrilor UE, în legãturã cu sub-
toarele domenii: venþiile pentru culturã, sunt enumerate
Patrimoniul cultural: domeniile (principale) ce definesc/reprezin-
- monumente istorice; tã “câmpul” activitãþii culturale, ºi anume:
- muzee; - Patrimoniu cultural;
- ºantiere arheologice; - Presã ºi literaturã;
- alte elemente; - Muzicã;
Arhive; - Artele scenei;
Biblioteci; - Artele plastice;
Cãrþi ºi presã: - Cinema ºi fotografie;
- cãrþi; - Radiodifuziune ºi televiziune;
- ziare ºi publicaþii seriale; - Activitãþi socioculturale;
58
Structuri ºi frontiere

- Sport ºi jocuri; referitori la structurile sectorului cultural.


- Naturã ºi mediu; De pildã, în l’Enquête Budget des Ménages
- Administrarea culturii ºi activitãþi (EBM) realizatã în anul 1999 la nivel euro-
neincluse într-o clasificare precisã. pean (împreunã cu Eurostat), alãturi de
Examinarea listei expuse mai sus relevã, “servicii recreative” (nedetaliate), figureazã
pe de o parte, imprecizia unor concepte indicatorul “servicii culturale”, care
(e.g., “activitãþi socioculturale”), iar pe de conþine:
altã parte, absenþa referirilor explicite la 1. Cinematografe, teatre, sãli de con-
“industriile creative” – ceea ce demon- certe;
streazã dificultatea de a elabora clasificãri 2. Muzee, parcuri ºi structuri similare;
exhaustive ale domeniilor culturale. 3. Servicii de televiziune ºi radiodifuzi-
Industriile culturale sunt însã incluse une;
explicit în alte tipuri de clasificãri, cum este 4. Alte servicii.
ºi cea a ocupaþiilor artistice în funcþie de jobul Un alt exemplu este ilustrat prin lucrarea
principal – Principal Artistic Occupation publicatã de Danielle Cliche (în anul 2000),
(PAD) – elaboratã de David Throsby ºi care analizeazã cheltuielile bugetare alocate
menþionatã în lucrarea The Production and pentru urmãtoarele domenii culturale:
Consumption of the Arts. Ocupaþiile artistice 1. Muzee ºi arhive;
se regãsesc, dupã opinia autorului, în toate 2. Monumente ºi situri;
industriile culturale: 3. Literaturã;
1. Industria editorialã (carte, presã 4. Biblioteci;
scrisã); 5. Presã;
2. Film & video; 6. Muzicã;
3. Radio & tv; 7. Arte interpretative;
4. Industria fonogramelor; 8. Arte vizuale;
5. Industria spectacolelor; 9. Film, cinema, fotografie, video;
6. Industrii creative (e.g., multimedia, 10.Radio-tv;
design, arhitecturã, animaþie comput- 11.Activitãþi socioculturale;
erizatã) – s.n. 12.Activitãþi culturale în afara graniþelor;
În general, cercetãtorii au concepþii 13.Educaþie ºi training;
nuanþate despre tipologia industriilor cul- 14.Alte domenii.
turale. Unii menþioneazã domenii cum sunt: Pe lângã un anume eclectism, generat de
cartea, ziarele, revistele, discurile, radioul, includerea în aceeaºi clasificare, alãturi de
televiziunea, cinemaul, noile produse instituþii publice (e.g., muzee) ºi între-
audio-video, fotografia (documentarã, artis- prinderi culturale (e.g., televiziunea), a unor
ticã, reproducerile de artã), publicitatea – domenii artistice (e.g., muzicã) ºi procese
aºa cum procedeazã Augustin Girard, alþii conexe activitãþii culturale (e.g., educaþie),
includ în acest subsector cvasitotalitatea demersul realizat de D. Cliche redã imagi-
serviciilor ºi activitãþilor culturale care au o nea complexitãþii sistemului cultural ºi a
dimensiune comercialã accentuatã, precum: diversitãþii componentelor sale.
televiziunea, cablul, radioul, noile servicii Cercetãtorii, ca ºi administratorii struc-
de informare legate de telematicã, editarea turilor culturale de la diverse niveluri sunt
ºi tipãrirea (cãrþi, ziare, periodice), specta- interesaþi de crearea unui cadru statistic
colul (dans, muzicã ºi cabaret), competiþii care sã faciliteze evaluarea instituþiilor ºi
sportive (?!), cinema, expoziþii, video, galerii activitãþilor culturale. Un asemenea cadru
de artã, buticuri de artizanat, publicitate º.a. (model) a fost elaborat la sfârºitul anilor ’90,
(Jean-Guy Lacroix). la iniþiativa Departamentului de Patrimoniu
Revenind la ancheta lui D. Throsby, tre- al Canadei, ºi include urmãtoarele ele-
buie subliniat faptul cã, deseori, în studiile mente:
statistice se folosesc indicatori sintetici - Cãrþi ºi reviste;
59
Maria Moldoveanu

- Filme; radio sau evenimente culturale – specta-


- Emisiuni radio-tv; cole).
- Înregistrarea ºi publicarea creaþiilor Dimensiune creativã are ºi procesul de
muzicale; difuzare a culturii prin muzee, biblioteci,
- Noile media; galerii publice de artã, întrucât, în viziunea
- Spectacole; lui C. Martin, însãºi gestionarea strategicã a
- Arte vizuale; expoziþiilor ºi colecþiilor implicã demersuri
- Meºteºuguri; creative de atragere a consumatorilor.
- Arhitecturã; Creaþia, producþia ºi distribuþia sunt,
- Fotografie; dupã Martin, trei funcþii esenþiale ale sis-
- Design; temului de emisie a mesajelor culturale într-
- Publicitate; un model general al comunicãrii, în care
- Festivaluri; creatorii, producãtorii ºi difuzorii sunt
- Educaþie; emitenþii mesajelor – ai produselor cultur-
- Patrimoniu ºi conservare; ale – adresate pieþelor-þintã.
- Biblioteci. Modelul comunicaþional propus de C.
Modelul proiecteazã imaginea unui an- Martin reprezintã un cadru general al sis-
samblu de elemente eterogene, în sensul cã temului cultural, cu precizarea elementelor
sunt aºezate împreunã produse culturale structurale ºi a principalelor sale frontiere.
(e.g., cãrþi, filme), instituþii (e.g., biblioteci), Abordarea sistemului cultural dupã
industrii creative (e.g., publicitate, design), modelul comunicaþional implicã o serie de
activitãþi (e.g., înregistrarea lucrãrilor muzi- precizãri legate de clasificarea instituþiilor,
cale). în condiþiile în care unii autori contestã
Dick Stanley, un remarcabil specialist în funcþia creativã a bibliotecii sau a muzeelor,
economia culturii, apreciazã faptul cã, pe includerea interpreþilor/actorilor în catego-
lângã structurile principale menþionate mai ria creatorilor sau includerea structurilor
sus, modelul include ºi circuitul de bazã al educative (ºi de training) în sistemul de
informaþiei culturale în procesul funcþio- emisie a mesajelor, întrucât ele nu produc
nãrii sistemului, ºi anume: opere, ci diplome ºi atestãri, având mai
degrabã funcþii de reglementare decât de
- creaþie;
producþie culturalã.
- producþie;
Un model mai extins al sistemului cul-
- distribuþie/difuzare;
tural redã multitudinea de structuri subsu-
- receptare/consum cultural;
mate fiecãrei funcþii – pe lângã procesele
- beneficii sau efecte sociale. analizate – ca, de exemplu: autori, pictori,
Creaþia înseamnã producerea de opere compozitori - pentru creaþia culturalã; librãrii,
originale (e.g., redactarea unui manuscris), galerii de artã etc. - pentru funcþia de dis-
iar producþia presupune procesul de trecere tribuþie; cititori, spectatori, ascultãtori º.a. -
de la opera originalã la una disponibilã pen- pentru consumul de bunuri culturale.
tru public, ca, de exemplu, editarea unei Datele colectate pe baza acestui model
cãrþi sau înregistrarea ºi reproducerea pe un mãsoarã în principal produsele fizice ale
suport electronic – CD – a unei opere muzi- sectorului cultural (e.g., numãr de titluri
cale. publicate, numãr de spectacole vizionate),
Claude Martin subliniazã faptul cã ºi dar ºi alte dimensiuni economice (e.g., cos-
producþia culturalã are ºi ea o componentã turi, preþuri, venituri, profituri).
creativã (e.g., o carte poate fi editatã în cele În plus, prin diverse sondaje ºi anchete
mai inspirate forme), dar editarea are ca sociologice, se pot explora beneficiile
punct de plecare creaþia originalã. sociale, psihologice etc. ale consumului cul-
Distribuþia/difuzarea constã în oferta pu- tural – beneficii schiþate/amintite numai în
blicã a produselor simbolice prin mijloace structura modelului iniþial. Modelele socio-
materiale sau imateriale (e.g., internet, unde logice ºi analiza aspectelor economice pot
60
Structuri ºi frontiere

furniza o viziune mai clarã, un punct de sondaje sociologice, din registre contabile
vedere mai sistematic asupra funcþionãrii ºi disponibile, bilanþuri financiare ale unor
evoluþiei sistemului cultural, plecând de la organizaþii (e.g., muzee, oficii de expoziþii,
finalitãþile ºi opþiunile de consum ale popu- târguri de artã, case de licitaþii).
laþiei-þintã. Dimensiunea economicã a unui domeniu
Dupã opinia unor autori (e.g., D. (e.g., industrie culturalã), a unei întreprin-
Throsby), sistemul culturii poate fi analizat deri (de producþie sau de comercializare a
dupã un model structural constituit în jurul produselor culturale) poate fi studiatã în
“tranzacþiilor” dintre grupurile de person- mai multe feluri, de la mãsurarea variabi-
ale care au un rol important în funcþionarea lelor economice standard – valoarea brutã a
sistemului, a domeniului, a ramurii artis- producþiei, valoarea adãugatã, ocupare º.a.
tice, a instituþiei sau întreprinderii culturale. – la analize economice aprofundate, ca, de
D. Throsby ilustreazã acest model cu plidã, relaþia investiþii-venituri, dar ºi prin
domeniul artelor vizuale. Principalii actori studii interdisciplinare, cu metode, concep-
ai domeniului – artiºtii (pictori, sculptori, te ºi teorii din economie, psihologie, antro-
graficieni º.a.), sponsorii, investitorii, deal- pologie, sociologie etc. care se întrepãtrund
erii, galeriile de artã, muzeele, consumatorii într-o viziune ºi metodologie unicã.
ºi structurile care susþin infrastructura (e.g., Analiza sistemicã a sectorului cultural per-
instituþii educative) – se relaþioneazã unii cu mite evaluarea lui în termenii eficienþei (i.e.
alþii ºi totodatã stabilesc relaþii complexe cu rezultate raportate la investiþii) ºi ai eficac-
lumea exterioarã (e.g., structuri guverna- itãþii (i.e. rezultate raportate la obiective), ca
mentale, industrii domestice). ºi cercetarea rolului pe care îl au elementele
Între grupurile “interesate”, cum denu- de “input”.
meºte Throsby actorii menþionaþi mai sus, În lumina teoriei sistemelor, denumitã ºi
au loc douã categorii de tranzacþii: economi- teoria “complexitãþilor organizate”, fiecare
ce ºi culturale. sistem cuprinde mai multe subsisteme ce
Tranzacþiile culturale se manifestã ca pot fi studiate folosind aceastã paradigmã.
“fluxuri de valoare” (i.e. valoare esteticã, În acest sens, sistemul culturii este alcãtuit
valoare simbolicã, valoare spiritualã), ca din:
demersuri evaluative privind creaþiile artistice - sectorul/subsistemul culturii tradiþionale
ºi/sau pe autorii lor, întreprinse de cãtre (i.e. teatre, biblioteci, muzee, cãmine
muzee (când achiziþioneazã diverse lucrãri), culturale, centre ale creaþiei populare
dealeri, galerii de artã, diverse alte structuri etc.);
ce deþin sau expun opere plastice (e.g., bi- - sectorul/subsistemul organizaþiilor non-
blioteci) în sãli de expoziþii, dar ºi de cãtre profit, cuprinzând fundaþii, asociaþii,
diverºi exegeþi (critici, istorici, cronicari), de societãþi culturale – structuri care de-
cãtre consumatorii ºi colecþionarii de artã. a lungul vremii au avut un rol însem-
Spre deosebire de tranzacþiile culturale, nat în viaþa culturalã a comunitãþilor
cele economice pot fi cuantificate. Ele ex- (15, p. 171-177) ºi care astãzi îºi rede-
primã fluxurile financiare între grupurile finesc statutul ºi funcþiile;
“interesate”, între artiºtii care cumpãrã - sectorul/subsistemul comercial al culturii,
diverse produse de la furnizorii de materi- constituit din industrii culturale în
ale ºi echipamente ºi comercianþii sau pro- continuã expansiune, cãrora unii
ducãtorii lor, între cumpãrãtorii de opere autori le asociazã ºi industriile crea-
artistice ºi galeriile comerciale sau con- tive (e.g., industria software, animaþia
signaþiile, între consumatorii de artã ºi cura- computerizatã).
tori, între artiºti ºi grupurile de investitori. La nivelul industriilor culturale, al
Datele care stau la baza tranzacþiilor fiecãrei ramuri ºi organizaþii, “intrãrile” în
financiare se obþin din diverse statistici, din sistem cuprind urmãtoarele elemente:
rapoarte de cercetare pluridisciplinare ºi - resurse financiare;
61
Maria Moldoveanu

- resurse materiale (clãdiri, echipa- aºteaptã clienþii de la acea organizaþie (mu-


mente, materii prime, materiale speci- zicalã), ºi anume: valoarea produselor (ca-
fice – hârtie, peliculã etc.); setelor, CD-urilor), valoarea serviciilor, valoa-
- resurse umane; rea resurselor umane (i.e. profesionalismul
- creaþii ce stau la baza produselor cul- producãtorilor ºi conduita persoanelor de
turale (manuscrise literare, ºtiinþifice contact), valoarea imaginii (companiei, a no-
º.a., scenarii de film, compoziþii muzi- torietãþii ei).
cale etc.); Miza studiilor interdisciplinare la nivelul
- informaþii; sectorului cultural este cunoaºterea struc-
- tehnologii; turilor constitutive (ramuri, organizaþii cul-
- norme, reglementãri de funcþionare; turale) ºi a funcþionalitãþii lor, a relaþiilor
- concepþii, strategii manageriale; dintre ele ºi a relaþiilor cu lumea exterioarã
- politici de dezvoltare etc. domeniului cultural, ca ºi diagnoza fenome-
În cadrul sistemului au loc activitãþi de nelor ºi a proceselor specifice, evaluarea activi-
producþie, distribuþie, comunicare, edu- tãþilor culturale, a efectelor lor asupra vieþii
caþie, evaluare etc., iar output-urile cuprind: sociale ºi a practicilor umane.
- produse culturale; Interdisciplinaritatea are loc la nivelul
- servicii; ºtiinþelor de graniþã (e.g., economia artei,
- informaþii; sociologia culturii), la nivelul problemelor
- valori etc. globale (e.g., multiculturalism, drepturi cul-
Elementele ce reprezintã “ieºirile” din turale, criza valorilor spirituale), al con-
sistem sunt evaluate în funcþie de obiec- ceptelor (e.g., integrare, structurã, influenþã),
tivele organizaþiei culturale (e.g., companie al teoriilor ºi al metodelor de cercetare (e.g.,
de înregistrãri muzicale) cu ajutorul indica- metoda sistemicã, analiza factorialã, modele
torilor economici (e.g., cantitate, costuri matematice º.a.).
etc.), dar mai ales în lumina reacþiilor pieþei, Referindu-se la demersul cercetãtorilor
a gradului de satisfacþie a consumatorilor, de a identifica metode din ºtiinþele exacte ºi
care trebuie cunoscutã prin metode ºtiinþi- a le aplica în studiile sociale/culturale, Ion
fice, împreunã cu nevoile, aºteptãrile, moti- Drãgan constatã un lucru interesant:
vaþiile lor – satisfacþia fiind sentimentul re- “…câmpurile metodologice cu vocaþie
zultat din comparaþia performanþelor perce- interdisciplinarã care au înnoit uneori radi-
pute ale produsului cu aºteptãrile clientelei. cal teoria, abordãrile ºi concluziile din
Cercetarea interdisciplinarã a output- ºtiinþele sociale ºi umane (…) au rãdãcini în
urilor din perspectiva disciplinelor econo- diverse domenii ale cunoaºterii, dar mai
mice, a psihologiei ºi sociologiei, a ºtiinþelor ales în matematicile moderne” (6, p. 20).
comunicãrii º.a. necesitã analiza valorii Dupã cum remarcã autorii care studiazã
oferite consumatorilor, implicit a costului total interpenetrarea ºtiinþelor, conceptele au un rol
implicat în tranzacþia dintre ei ºi producã- important de jucat în stabilirea punþilor
tori. între discipline „orice concept utilizat de o
“Costul total la client reprezintã mai mult disciplinã pentru a descrie un fenomen nou
decât costul financiar” (13, p. 77), el include, poate avea consecinþe asupra altei disci-
pe lângã costul financiar (e.g., al CD-urilor pline” (6, p. 133-134), poate fi preluat,
achiziþionate), costul timpului (e.g., timpul redefinit ºi adaptat de cãtre alte discipline.
necesar pentru a le procura), costul energiei De pildã, conceptul de sistem, elaborat
(e.g., necesitatea de deplasare la magazinele prima datã în biologie pentru a desemna un
deþinãtoare), costul moral (e.g., al renunþãrii mod de organizare a organismelor ca feno-
la alþi ofertanþi, la alte achiziþii cultu- mene nonreductibile la compuºii lor organi-
rale/muzicale). Aceste costuri sunt evaluate ci, a fost preluat cu succes de mai multe
din perspectiva beneficiilor totale pe care le ºtiinþe, cum sunt: sociologia (T. Parsons), an-
62
Structuri ºi frontiere

tropologia (B. Malinowski), politologia (David celorlalþi jurnaliºti, limitând libertatea


Easton), psihologia (James G. Muller), econo- de exprimare a tuturor angajaþilor ºi
mia (Jacob Marschak), biologia matematicã luarea deciziilor în mod democratic;
(Anatol Rapaport) º.a. - structura comunicaþiilor în cadrul orga-
Conceptul este o construcþie abstractã, o nizaþiei, descrisã, de regulã, sub formã
imagine a unui fenomen sau ansamblu de matricialã;
fenomene, a relaþiilor dintre ele sau a unei - relaþiile sociale informale dintre membrii
trãsãturi fundamentale ce le caracterizeazã. organizaþiei, studiate cu ajutorul
În concepþia sociologilor preocupaþi de testelor sociometrice.
sistemele conceptuale din ºtiinþele sociale, Dimensiunile se mãsoarã cu ajutorul
conceptul nu este numai o imagine a real- indicatorilor cantitativi ºi calitativi. Indicato-
itãþii, un mod de sintetizare a cunoaºterii ei, rul este definit ca un etalon pentru mãsurare
ci un instrument creat de om pentru a sau un instrument de evaluare a fenome-
explora, a “fora” realitatea ºi a aduce la lu- nelor cercetate.
minã esenþele sale profunde (9, p. 15). Con- Indicatorii cantitativi sunt “mãsuri statis-
ceptul are mai multe dimensiuni. Dimen- tice bazate pe date numerice”, iar cei calita-
siunile lui corespund diverselor aspecte ale tivi reprezintã descrieri ale fenomenelor sau
fenomenului desemnat. structurilor studiate. ªi unii, ºi ceilalþi conþin
De exemplu, conceptul de integrare cul- informaþii descriptive ºi evaluative care
turalã vizeazã, pe de o parte, respectarea ajutã la înþelegerea/monitorizarea ºi evalu-
normelor ºi asumarea valorilor specifice area fenomenelor culturale, implicit a pro-
grupurilor socioculturale (i.e. “conformare gramelor ºi politicilor din domeniu.
la norme”), dar ºi relaþia dintre normele (ºi Existã, în opinia specialiºtilor, o relaþie
valorile) asumate ºi conduita indivizilor, pe cauzalã între producþia de indicatori ºi
de altã parte (i.e. coerenþa norme-comporta- folosirea lor în activitatea practicã.
ment). Indicatorii culturali au funcþii multiple.
Un alt exemplu: conceptul de structurã B. Brown ºi T. Corbett le reþin pe cele con-
socialã, folosit în cercetãrile de psihologie ºi siderate esenþiale, ºi anume:
sociologie organizaþionalã, în studiile cul- 1. descrierea problemelor studiate;
turale, în alte studii ºtiinþifice interdiscipli- 2. monitorizarea activitãþii culturale în
nare, are mai multe dimensiuni, cele mai scopul atingerii obiectivelor sistemu-
importante fiind potrivit lui A. Barton (2, p. lui;
50) urmãtoarele: 3. proiectarea obiectivelor în termeni
- structura de autoritate formalã (expri- cuantificabili, pe perioade de timp
matã în organigrama instituþiei (e.g., a bine definite;
bibliotecii publice, a întreprinderii 4. responsabilizarea actorilor culturali –
cinematografice, a asociaþiei editorilor de la structuri guvernamentale la
etc.); manageri de organizaþii culturale;
- structura de influenþã - definitã de 5. evaluarea politicilor ºi a programelor
Allen Barton ca “distribuire a polilor culturale la nivel naþional, regional ºi
de decizie într-o organizaþie”, în local.
condiþiile în care, prin “influenþã”, se Dupã Ioan Mãrginean, indicatorii sociali
înþelege “aptitudinea de a antrena trebuie sã fie:
decizia unui grup în sensul dorit”, a. un mijloc de informare privind starea
ceea ce, la nivelul unei organizaþii de unui domeniu de interes, un mijloc de
presã (e.g., post de televiziune), pre- diagnozã socialã;
supune exercitarea unor presiuni din b. un mijloc de cercetare a obiectivelor
partea patronatului sau a manage- unui domeniu sau altul;
mentului asupra redactorilor ºi a c. un mijloc de analizã, evaluare ºi inter-
63
Maria Moldoveanu

pretare a diferitelor fenomene, relaþii, 4. sã serveascã studiilor comparative;


procese ºi acþiuni sociale; 5. sã permitã identificarea trendurilor;
d. un instrument al prognozei de dez- 6. sã fie mãsurabil;
voltare socialã; 7. sã fie comprehensibil;
e. un mijloc de concretizare a unor obiec- 8. sã fie clar;
tive; 9. sã poatã fi segmentat în variabile
f. un mijloc de mãsurare a schimbãrilor definitorii;
intervenite în evoluþia fenomenelor, 10.sã reflecte diversitatea sociode-
de evidenþiere a tendinþelor ºi a con- mograficã;
secinþelor unor acþiuni (14, p. 6). 11.sã fie actual (ºi actualizabil);
Pentru a fi relevanþi ºi funcþionali, indi- 12.sã aibã continuitate în timp;
catorii trebuie sã îndeplineascã anumite 13.sã aibã caracter universal;
condiþii, sã aibã anumite calitãþi. 14.sã se caracterizeze prin exemplaritate;
Condiþiile precizate de UNRISD (Insti- 15.sã aibã aplicabilitate localã/sã fie con-
tutul de Cercetare pentru ªtiinþã al Naþiu- textualizabil;
nilor Unite) ºi UNESCO vizeazã, printre 16.sã nu fie rigid;
altele: 17.sã fie obiectiv;
- sã evite mãsurilor excesiv etnocen- 18.sã fie sigur;
trice; 19.sã fie realist.
- sã evite mãsurilor care neglijeazã Criteriile propuse de sociologii români
diversitatea culturalã; pentru selectarea indicatorilor sociali includ
- sã þinã seama de structura sociode- o serie de calitãþi dintre cele menþionate mai
mograficã a populaþiei; sus, ca, de exemplu:
- sã permitã comparaþii internaþionale; - valoarea informativã;
- sã fie comprehensibile pentru toþi - relevanþa practicã;
actorii culturali. - fundamentare pe informaþii com-
Sintetizând, putem spune cã principalele plexe;
condiþii pentru asigurarea calitãþii - posibilitatea actualizãrii lor în funcþie
indicatorilor sunt: de dinamica socialã;
- relevanþa; - posibilitatea asamblãrii lor într-un sis-
- mãsurabilitatea; tem (model descriptiv) utilizabil în
- accesibilitatea/disponibilitatea. cercetarea empiricã.
Specialiºtii în metodologia cercetãrii Tipologia indicatorilor culturali este
sociale propun o listã cu însuºiri/calitãþi in- complexã. Existã indicatori culturali pentru
dispensabile indicatorilor culturali, fie cã ei cercetarea sistemului în ansamblul sãu ºi
se referã la problemele generale ale sectoru- indicatori pentru analiza componente-
lui, fie cã sunt axaþi pe politicã culturalã, lor/subsistemelor sale, indicatori pentru
creaþie artisticã, drepturi culturale, efecte evaluarea instituþiilor ºi a industriilor cre-
sociale, psihologice, economice, culturã ºi ative ºi indicatori pentru studiul activitãþii
dezvoltare localã etc. culturale, indicatori pentru monitorizarea
Christopher Maden a fãcut o ierarhizare politicilor culturale ºi indicatori pentru
a calitãþilor respective în funcþie de frec- evaluarea eficacitãþii lor, indicatori pentru
venþa menþionãrii lor de cãtre specialiºtii în descrierea procesului de producþie culturalã
domeniu ºi administratorii culturali. Po- ºi indicatori pentru studierea distribuþiei ºi
trivit demersului sãu, calitãþile unui bun consumului de bunuri simbolice, indicatori
indicator sunt: pentru cunoaºterea resurselor economice ºi
1. sã aibã o fundamentare ºtiinþificã; a cheltuielilor pentru culturã ºi indicatori
2. sã fie relevant; pentru studiul efectelor sociale ale activitãþii
3. sã aibã dimensiune practicã; culturale (vezi anexele).
64
Artã ºi
spectacole
Serge FAUCHEREAU
Expressions indigenistes
en amerique latine
et aux Antilles* (II)
Longtemps directeur de l’Ecole de danse Mariategui (1895-1930). Le Pérou, il est vrai,
de Mexico, Carlos Merida réalisera cepen- compte déjà une intelligentsia créative et
dant nombre de décors de ballet. Sa pein- dynamique alors qu’on aborde les années
ture “métisse” selon ceux qui l’apprécient - vingt : José Marîa Eguren et Alberto
“ses œuvres sont une congrégation de Hidalgo ont sorti la poésie du symbolisme
formes qui frémissent et se lamentent sur le et Ventura Garcia Calderôn défend à Paris
parvis d’un temple,” dit joliment le peintre la culture péruvienne; mais celui qui
Juan Soriano1 - ou bien “formaliste” selon exprime le mieux la crise existentielle du
Siqueiros qui l’attaque durement, ne sera Latino-américain, c’est Vallejo, dans Trilce
réellement prisée qu’à l’arrivée de Mathias (1922) qu’il publie peu avant son départ
Goeritz et d’une nouvelle génération pour l’Europe :
abstraite dans les années cinquante.
L’indigénisme maya de Mérida a été mal Murmurando de inquietud, cruzo
accueilli parce qu’il était trop abstrait pour el traje largo de sentir, los lunes
ses pairs et pour son public, certes, mais de la verdad.
aussi parce qu’il n’était pas ostensiblement Nadie me busca ni me reconoce,
engagé. Qu’on l’approuve ou non, y hasta yo he olvidado
l’indigénisme tel qu’on l’imagine encore de quién seré.
dans les histoires de l’art et les expositions
est sinon réaliste, du moins figuratif. Plus Murmuré en inquiétude, je traverse / le vête-
qu’en littérature, on discerne d’ailleurs ment long de tant sentir, les lundis /de la
facilement en peinture deux lignées paral- vérité. /Personne ne me cherche ni ne me
lèles selon que l’artiste est ou n’est pas reconnaît, /et j’ai moi-même oublié/à qui je
engagé; ainsi, par exemple, d’un côté suis.2
l’Argentin Antonio Berni ou l’Equatorien
Oswaldo Guayasamin, révolutionnaires Manategui reconnaît le rôle précurseur
patents, et de l’autre le Brésilien Vincent de Vallejo, “ la trame indigène, le fond
Monteiro ou le Vénézuélien Hector Poleo, autochtone de son art. Vallejo est vraiment
utilisant posément une thématique et des nôtre, il est vraiment indien”3. Mais installé
formes stylisées. Le côté vindicatif des pre- à Paris, le poète ne pourra pas aider directe-
miers attire davantage l’attention. ment Marfategui dans son action. Dès 1921
Parmi tous les pays du continent sud- ce dernier avait posé ce préalable :
américain, c’est dans le plus marqué par la
présence inca, le Pérou, qu’apparaît la “L’art et le politique ne sont pas des
théorie la plus conséquente de choses incompatibles. Dante n’a pas été
l’indigénisme, formulée par José Carlos apolitique. Ni Byron. Ni Victor Hugo.
* Extrait du Les avant-garde 1905-1930, Flamarion, 2010.
1 Cité par Luis Cardoza y Aragon, Carlos Mérida, op. cit., p. 193. Trad. S. F.
2 César Vallejo, Obras complétas I, Editorial Laia, Barcelone, 1976, p. 158. Trad. Georgette Vallejo.
3 Cité dans l’anthologie Vanguardas latino-americanas de Jorge Schwartz, op. cit., p. 475. Trad. S. F.
65
Serge Fauchereau

Bernard Shaw n’est pas apolitique. Ni une facile adhésion à un extrémisme formel,
Anatole France; Ni Romain Rolland. Ni mais par une affirmation réitérée d’un
Gabriele D’Annunzio. Ni Maxime Gorki. esprit réellement révolutionnaire.”6 Dada “
Un artiste qui ne ressent pas le trouble, les fut uniquement une protestation, un geste,
inquiétudes, les angoisses de son peuple et un élan. Sa réaction contre l’intellectualisme
de son époque, est un artiste de sensibilité de l’art contemporain contenait les germes
médiocre, d’intelligence anémique.”4 d’une nouvelle théorie esthétique. Mais
Pour Maríategui, militantisme littéraire dada ne voulait ni ne devait être une thèse,
et artistique et militantisme socialiste ne fer- un credo. Son clownisme, son humorisme
ont qu’un. Il apprécie Girondo, Gùiraldes et fondamental l’en empêchait. C’est pour cela
leur revue Martin Fierro mais il reproche à que les meilleurs militants de dada seront
celle-ci son “embourgeoisement” qui mêle les premiers à sentir la nécessité d’en sortir
trop de cosmopolitisme à son engagement pour tenter une meilleure expérience.”7 Ce
gaucho. La revue qu’il fonde au retour d’un sera le surréalisme et de nommer Breton/,
séjour en Europe où il a beaucoup observé, Aragon, Eluard et Soupault, analyse partic-
sera plus pugnace. Il y sera aidé pour la par- ulièrement lucide à une telle distance géo-
tie artistique par le peintre José Sabogal ( graphique en 1926. Marîategui se tiendra
1888-1956) qui rentre de trois années cependant à distance du surréalisme à la
passées au Mexique où le muralisme l’a différence de plusieurs jeunes collabora-
beaucoup impressionné. La revue Amauta teurs d’ Amauta : César Moro, Martin Adan,
(1926-1930) aura un grand retentissement à Adolfo Westphalen qu’on retrouvera
travers l’Amérique Latine et son nom, mot ultérieurement dans la constellation sur-
inca signifiant sage, savant, prêtre, est déjà réaliste internationale. En bref, la position
un programme; elle est sous-titrée “Revue littéraire de Marîategui est très simple :
mensuelle de théorie, littérature, art, approbation de tout ce qui s’attaque à l’or-
polémique”. Marîategui veut être d’une dre bourgeois, que ce soit le surréalisme ou
avant-garde qui n’ignore pas ses prédéces- Bernard Shaw, et réprobation des écrivains
seurs : “Le cubisme, le dadaïsme, l’expres- à la mode bourgeoise (Cocteau, Morand) ou
sionnisme, etc. en même temps qu’ils qui restent apolitiques (Huidobro, Hidalgo)
accusent une crise, annoncent une recon- : “II existe des poètes qui croient que le jazz
struction. Isolément chaque mouvement band est un héraut de la révolution .”8
n’offre aucune formule, mais tous con- Socialiste comme Mariategui et Carrera
courent - en apportant un élément, une Andrade ou communiste comme Juan
valeur, un principe - à son élaboration.”5 Ce Martinello ou Siqueiros, l’engagement à
n’est pas une discrimination qui se fait à gauche est répandu dans tous les milieux
l’aune de ses convictions politiques. Le intellectuels d’Amérique Latine, et dans les
futurisme qui lui a d’abord paru trop rhé- îles (Jacques Roumain). La révolution
torique ne représente plus qu’une regret- bolchevique a suscité beaucoup d’espoir.
table réaction lorsqu’il se rallie au fascisme. D’où des déclarations comme celle-ci dans
L’expressionnisme allemand, par contre, lui Amauta : “A une Amérique du Nord capital-
est sympathique, particulièrement celui que iste, ploutocratique, impérialiste, il est pos-
représentent la galerie et la revue Der Sturm: sible d’opposer efficacement une Amérique
“ La position de Walden jusqu’aujourd’hui Latine (ou Ibérique) socialiste.”9 Et comme
est une position d’extrême gauche, non par ceux qui ont le plus souffert, ceux qu’on a

4 Ibid, p. 357.
5 Ibid,p. 441.
6 Ibid, p. 384.
7 Cité dans l’anthologie Las Vanguardias literarias en Hispanoamérica, op. cit., p. 207. Trad. S. F.
8 Cité dans Jorge Schwartz, Vctnguardas latino-americanas, op. cit., p. 443. Trad. S. F. Cette réflexion vise
probablement le “Manifeste euphoriste” des Porto-Ricains Tomâs L. Battista et Vicente Paies Matos
(1922).
9 Ibid, p. 281.
66
Expressions indigenistes... (II)

dépossédé de leurs biens et de leur culture nage. Il représente un peuple, une race,
sont les Indiens et les métis, il faut que une tradition, un esprit.”11
naisse un grand mouvement indigéniste. Le
succès qu’il rencontre en Amérique Latine Le handicap pour l’indigénisme est
tient à ce qu’il est plus vaste que le qu’aucun écrivain majeur ne s’en est
créolisme argentin et sa variante réclamé, ni le Colombien Léon de Greiff ni
uruguayenne, le nativisme. Le créole, c’est- l’Equatorien Jorge Carrera Andrade ni
à-dire l’homme blanc d’origine européenne même au pays de Maríategui, José Maria
né en Amérique, n’est pas représentatif à lui Eguren ou Alberto Hidalgo. Le militantisme
seul “avant tout parce qu’il ne représente politique rebute ces derniers qui ne refusent
pas encore une nationalité. En même temps pas cependant la part indienne de leur cul-
on constate quasiment partout que nous ture : “ Bien que nous ayons des grandes
sommes une nationalité en formation. On villes comme Buenos Aires, Lima, Rio de
perçoit aujourd’hui, précisément, ce con- Janeiro et Santiago, nous, Américains du
cept, la substance d’une dualité de race et Sud, nous sommes des paysans endi-
d’esprit.”10 Marîategui synthétisera ses manchés,” écrit Hidalgo qui y voit un avan-
théories dans Sept essais d’interprétation de la tage : “ Nous imitons l’Europe, mais nous la
réalité péruvienne (1928) dont quelques transformons. L’Indien qui est en nous pro-
phrases donneront la teneur générale : duit un précipité étonnant de la culture
étrangère.”12 Des artistes, en revanche, ont
“La littérature indigéniste ne peut été indigénistes avec détermination, à
nous donner une version rigoureuse- Amauta ou ultérieurement : José Sabogal,
ment vériste de l’Indien. On idéalise ou Julia Codesido, protégée des muralistes
on stylise. On ne peut pas non plus nous mexicains, Camilo Blas et, dans les années
donner sa propre anima. C’est encore une trente, Enrique Camino Brent. Cela consiste
littérature de métis. A cause de ceci elle surtout pour eux à user de thématiques
s’appelle indigéniste et non pas indigène. indiennes ou paysannes. Sans académisme
Une littérature indigène, comme on dit, fin de siècle, leur manière reste cependant
d’une figuration sage qui ne bouleverse
ne saurait se voir en ce moment mais
jamais le regardeur; c’est un art de convic-
quand les Indiens eux-mêmes seront en
tion, sympathique, honnête, mais dont
condition de la produire. (...)
l’esthétique ne jaillit pas de l’intérieur le
L’indigénisme n’est pas ici un plus profond - l’intérieur de l’artiste, l’in-
phénomène essentiellement littéraire, térieur de sa culture autochtone - comme on
comme le nativisme de la Plata. Ses le verra chez Wifredo Lam ou Tarsila do
racines s’alimentent d’un autre humus Amaral. En comparant avec la situation
historique; les indigénistes qui exploitent mexicaine, Cardoza y Aragon a pris une
des thèmes indigènes par pur exotisme mesure exacte de l’action de Marfategui et
collaborent, consciemment ou non, à une de ses limites : “Le Mexique aurait eu
œuvre politique et économique de reven- besoin d’un théoricien, d’un écrivain, d’un
dication, et non pas de restauration ni de militant de la compétence fondatrice de José
résurrection. (...) Carlos Marfategui; Marfategui aurait eu
L’Indien ne représente pas uniquement besoin de l’appui de créateurs avec le grand
un type, un thème, un motif, un person- talent de Rivera, d’Orozco, de Siqueiros, et

10 Ibid, p. 561. C’est sur une base mystique et non pas politique que le peintre argentin Xul Solar rêve d’u-
nifier toute l’Amerique Latine grâce au néo-créole (neocriollo), langage de son invention que Jorge
Schwartz définit comme « une longue agglutinante, mélange d’espagnol et de portugais conçu en fonc-
tion d’une fraternite lationo-américaine utopique » (Xul Solar, Pinacoteca, São Paulo - Malba, Buenos
Aires, 2005).
11 Ibid,p. 558, 559, 562.
12 Alberto Hidalgo, Cahiers de l’étoile, n° 18, Paris, nov-déc. 1930, p. 995.
67
Serge Fauchereau

de Tamayo. Au Pérou, en somme, il ne s’est Dominicaine connaît un sort identique de


pas produit une révolution comme au 1916 à 1924. Porto Rico, espagnol jusqu’en
Mexique. Mariategui pensait toujours, 1898, appartient dorénavant aux Etats-Unis.
comme José Vasconcelos, que l’état doit Dans les Petites Antilles, la Martinique et la
servir la culture, et non la culture l’état.”13 Guadeloupe sont des possessions françaises
C’est un principe que le muralisme lui- depuis plus d’un siècle. Alors que sur le
même finira par oublier lorsque ses artistes continent les états sont éventuellement en
adhérant à l’obédience communiste s’ac- conflit armé ( ainsi de la “Guerre de Chaco”
commoderont d’un populisme nationaliste entre la Bolivie et le Paraguay) la violence
et, pourquoi pas, indigéniste; évolution insulaire ne peut se solder que par des
fatale au muralisme en général et à tous ses révoltes vite écrasées par les occupants ou
émules moins doués - au Mexique et les dictateurs plus ou moins à la solde de
ailleurs. grandes puissances. Toutes ces îles, résume
* Pierre Naville, sont “le cadre d’une lutte de
Au cours des trois décennies qui nous races, dans laquelle s’inscrit une lutte de
occupent dans ce chapitre américain, les classes”.15
Grandes et les Petites Antilles ont une situ- Comme celle du continent, la culture des
ation à part, du fait de leur insularité et de premiers habitants des îles du bassin
leur histoire. Dans toutes ces iles population caraïbe remonte bien avant notre ère : à une
d’origine (Taïnos, çaraïbes, etc.) a été mas- époque encore toute récente, des études et
sacrée et remplacée par un apport des expositions ont apporté une renommée
d’esclaves noirs africains, auxquels se sont particulière à l’art Taïno; mais il y a un art
ajoutés des coolies après l’abolition de pariétal encore mal connu, notamment de
l’esclavage.14 Les colonisateur y ont imposé nombreux dessins rupestres et pétroglyphes
leur langue, assez généralement l’espagnol, dans les Grandes Antilles. On sait comment
sauf dans les Antilles anglaises et en la colonisation a impitoyablement éliminé
Guadeloupe, Martinique et Haïti où s’em- les populations aborigènes; les déportations
ploie le français. Cette histoire est assez et le métissage en ont quasiment effacé
semblable à celle des Canaries au large de toute trace. Une autre culture s’est ensuite
l’Afrique où, après l’extermination de tous peu à peu instaurée, à mesure que se
les Guanches, une population de colons développait l’exploitation des richesses
généralement espagnols s’est installée, sans locales et l’importation d’esclaves noirs. Les
toutefois employer d’esclaves noirs. îles hispaniques ont été plus rapidement
Cuba est en principe indépendant depuis “européanisées” que les autres; une situa-
1909 mais les Etats-Unis se gardent le droit tion géographique favorable dans la plus
d’y intervenir; la période que nous consid- grande des îles, Cuba, a très tôt conféré à la
érons a été marquée par le régime dictatori- Havane une importance cruciale dans le
al de Gerardo Machado ( 1925-1933), lui- Nouveau Monde. Dans son histoire de La
même renversé en 1933 par le coup d’état musique à Cuba, Alejo Carpentier résume
militaire de Fulgencio Batista. Haïti libre avec humour : “ A Cuba, comme à Saint-
depuis 1905 est, en fait, sous protectorat Domingue, la canne à sucre avait eu pour
américain jusqu’en 1935. La République effet de faire apparaître les premiers car-
13 Luis Cardoza y Aragon, El rio, Fondo de Cultura Economica, Mexico, 1986, p. 269. Trad. S. F.
14 Les coolies, venus plus ou moins volontairement d’Inde et d’ailleurs sur la promesse d’un travail bien
rémunéré, constituent une diaspora répandue aussi bien dans les Caraïbes que dans les îles de l’océan
Indien. Pour la plupart trop pauvres pour regagner leur pays natal, ils se sont fixés; à la longue,
explique V. S. Naipaul, lui-même natif de la Trinité (Trinidad, possession anglaise) “Nous ne pouvions
plus dire que nous étions Arabes, Indiens ou Persans; quand nous nous comparions à ces peuples, nous
nous sentions Africains” - cité dans Missives, numéro spécial “Coolitude”, Paris, juin 2004, p. 27.
15 Pierre Naville, in Présence africaine, n° 12, “Haïti, poètes noirs”, Paris, 1951, p. 138, Les italiques sont de
P. Naville.
68
Expressions indigenistes... (II)

rosses. Ceux-ci allaient servir désormais à cun. Personne ne peut avoir une idée du tra-
aller au théâtre.”16 Ceci, dès le XVIIIe siècle. vail que cela demanda.”17 Avec une si
En fait, plus que le théâtre à proprement énorme formation qui devance les masses
parler, c’est la musique qui prend une place orchestrales de Bruckner et de Mahler,
primordiale dans la culture de Cuba et des Gottschalk incorpore à sa musique des airs
autres îles - d’abord musique d’esclaves et une rythmique spécifiquement locaux : “
nostalgiques d’une Afrique de plus en plus Le plus grand mérite de Gottschalk, selon
lointaine mais aussi musique de colons nos- Carpentier, est d’avoir été le premier musi-
talgiques d’une Europe elle aussi lointaine cien de formation européenne à avoir
(le compositeur néo-romantique Manuel remarqué, d’une façon générale, la richesse
Saumell, par exemple). D’abord imitatives, des rythmes cubains, portoricains et afro-
ces deux musiques, ,par contagion entre américains. “ L’année suivante, en 1861,
elles et par èloignement de leurs propres toujours à la Havane, il fait jouer sa sym-
sources, vont générer quelque chose d’orig- phonie La nuit des tropiques qu’il avait com-
inal dont les premières manifestations posée à la Guadeloupe en 1859. Cette fois-ci,
éclairent ce qui se produira au XXe siècle en explique Carpentier, “ à défaut d’orchestre,
gagnant d’autres domaines de la création. on mobilisa quarante pianos, dont jouèrent
La divulgation de la musique des Espadero, Saumell, Desvernine, Cervantes,
Caraïbes a commencé au milieu du XIXe Edelmann, Laureano Fuentes, et tous les
siècle grâce à Louis Moreau Gottschalk exécutants avertis dont on pouvait disposer.
(1829-1869). Ce pianiste américain s’était Il faut signaler tout particulièrement un
fait applaudir à Paris où il avait fréquenté détail : pour s’occuper de la percussion, on
Liszt, Chopin, Berlioz mais aussi Hugo et fit venir de Santiago le roi de la confrérie
Gautier. En 1853 il était revenu poursuivre des nègres français, avec tout un arsenal de
sa carrière de concertiste en Amérique. tambours. L’un de ceux-ci, un énorme tam-
C’est entre 1857 et 1862 qu’il a effectué de bour africain, occupait le milieu de la scène,
longues tournées dans les îles dont son jour- et c’était le roi en personne qui le battait;
nal a gardé un précieux témoignage. Au Gottschalk fut, par conséquent, le premier
cours de ses voyages il compose en s’inspi- musicien à utiliser dans une partition sym-
rant de la musique populaire qu’il découvre phonique la batterie afro-cubaine, tentative
et il organise de grands concerts : “ Sur qui ne fut réalisée à nouveau qu’en 1925,
quelques vers écrits pour moi par un poète avec I’’Ouverture sur des thèmes cubains
havanais, je composai un acte intitulé : d’Amedeo Roldán.18 “ En intégrant des
Escenas campestres (Fêtes champêtres instruments conventionnels occidentaux et
cubaines). Puis je composai un hymne tri- des instruments populaires locaux réputés
omphal et une grande marche. Mon frustes, Gottschalk ne métisse pas seule-
orchestre avait six-cent cinquante musi- ment la musique mais l’orchestre lui-même.
ciens, quatre-vingt-sept choristes, quinze En mêlant sciemment deux traditions musi-
chanteurs, cinquante percussionnistes et cales, il se pourrait que le compositeur, anti-
quatre-vingts trompettes, c’est-à-dire près esclavagiste déclaré, ait voulu en même
de neuf cents personnes vociférant et souf- temps rapprocher la majorité noire et la
flant à qui pourrait faire le plus de bruit. Les minorité blanche des colons. La tradition
violons étaient à eux seuls soixante-dix, les musicale cubaine passe ensuite entre les
contrebasses et les violoncelles, onze cha- mains du compositeur Ignacio Cervantes (
16 Alejo Carpentier, La musique à Cuba, Gallimard, Paris, 1985, p. 86. Trad. René L. F. Durand.
17 Le journal de L. M. Gottschalk écrit en français, a été publié sous le titre Les voyages extraordinaires de
L. Moreau Gottschalk, pianiste et aventurier, Editions P. M. Favre, Lausanne, 1985, p. 64. Escenas campestres
est une sorte de petit opéra où dialoguent, sans réelle action dramatique, un baryton, un ténor et une
soprano.
18 Alejo Carpentier, La musique à Cuba, op. cit., p. 178. Le second mouvement de La nuit des tropiques, alle-
gro moderato, est sur un rythme de samba.
69
Serge Fauchereau

1847-1905). Ses Damas cubanas concilient la devient accessible aux couches populaires,
tradition pianistique européenne de ses mulâtres et noirs. Chaque île a ses poètes et
maîtres Espadero et Gottschalk et les ses chroniqueurs, parfois ses patriotes
rythmes de son île : le pianiste peut fougueux ou élégiaques comme José Maria
éventuellement (Los muñecos) s’interrompre Heredia19, mais ce n’est que dans la dernière
pour battre le rythme sur le bois de son décennie du XIX e siècle qu’on verra, avec le
instrument, comme sur un bongó. “modernisme”, des écrivains atteindre une
Dans les arts plastiques les différentes notoriété dépassant le cadre insulaire et lati-
îles n’ont longtemps fait que produire des no- américain : les Cubains José Marti et
dérivés de ce qui se faisait en Europe. En lit- Julien del Casai, le Portoricain Luis Llorens
térature, en revanche, elles se sont Torres. Les îles colonisées par la France,
exprimées assez tôt. D’ailleurs, dès 1790, la même quand celles-ci s’en sont libérées
bourgeoisie de planteurs et d’éleveurs (Haïti), ont été plus longues à produire une
cubains se donne un organe, le Journal de la littérature spécifique. Elles n’ont véritable-
Havane. Parcimonieusement, l’écriture ment imposé leur présence au monde

19 II s’agit de José Maria Heredia (1803-1839) et non José-Maria de Heredia, son cousin, l’auteur des
Trophées, qui n’a jamais évoqué l’Amérique qu’il a connue mais celle des conquistadores, notamment
dans Les conquérants de l’or, reconstitution épique guère mémorable.
70
Expressions indigenistes... (II)

qu’avec le Martiniquais Aimé Césaire et le pour ce qu’il est libre de s’en départir.
Haïtien Clément Magloire-Sainte-Aude, L’imposition de l’entour, ce ne fut pas pour
poètes très inventifs qu’on rattache au sur- l’enfant qu’il était une sommation d’avoir à
réalisme plutôt qu’à la période qui pour lors demeurer. Ce fut la vocation de partir. Perse
nous retient. La première grande figure lit- choisit de partir sans fin...”21 L’argumen-
téraire durable de l’avant-guerre est le tation de Glissant est juste mais quoi qu’il
Haïtien Jacques Roumain (1907-1944). On a en soit de son degré à’antillanité, Eloges reste
hésité à nommer Saint-John Perse (1887- un très grand poème en l’honneur des
1975) parce que son œuvre paraît moins Antilles.
enracinée dans un lieu précis, mais il faut y On a déjà signalé des tentatives fugaces
regarder de plus près et notamment son pour susciter un renouveau littéraire. A
premier livre, Eloges (1911) qui s’ouvre sig- Porto Rico, le diepalisme (1921) de Diego
nificativement sur ces versets : Padrô et Luis Paies Matos ne se remarquait
que par sa pratique de l’onomatopée imi-
J’ai une peau couleur de tabac rouge tant tambours et maracas. L’année suivante
ou de mulet, on retrouvait Paies matos (1898-1959) dans
j’ai un chapeau en moelle de sureau un manifeste de l’euphorisme qui n’avait
couvert de toile blanche. guère plus à proposer que la célébration
Mon orgueil est que ma fille soit très- pêle-mêle de l’audace, de l’aviation et du
belle quand elle commande aux jazz-band. Ce même poète décidément
femmes noires, obsédé du manifeste en lançait un nouveau
ma joie, qu’elle découvre un bras très- en 1925, avec Samuel Quiñones et quelques
blanc parmi ses poules noires; autres écrivains, le non-isme, mais la propo-
et qu’elle n’ait point honte de ma joue sition, toujours aussi vague, serait sans
rude sous le poil, quand je rentre lendemain. De Vatalayisme de 1929 on ne
boueux.20 retiendra que le nom ( de atalaya, tour de
guet, vigie). En République Dominicaine, le
C’est assurément un colon qui parle ici. posthumisme, dont Andrés Avelino publie le
Saint-John Perse est né à la Guadeloupe et y manifeste en 1921, est un peu plus précis. Il
a vécu jusqu’à l’orée de l’adolescence. Si on récuse toutes les valeurs du vieux continent
en croit un autre Antillais, Edouard qu’il énumère à plaisir : les marbres de
Glissant, lointainement issu du monde Paros et de Corinthe, le Coran, la Bible, la
esclave noir, c’est “tout de même, une frag- Divine comédie, Don Quichote, Homère et
ile antillanité”. Glissant s’explique, en se Virgile, Goethe et Shakespeare, Mallarmé,
fondant plus particulièrement sur Eloges où Corbière et Laforgue, la Joconde, l’impres-
Saint-John Perse a évoqué son enfance : “ sionnisme et même Dario. Cette hautaine
On ne voit pas assez que Perse vit là le revendication d’indépendance n’avait mal-
drame du Blanc créole, distendu entre une heureusement pas assez de nouvelles
histoire métropolitaine qui souvent ne le valeurs constructives à proposer. Moins
“comprend” pas (et dont par réaction il prompts à tout refuser, leurs voisins haï-
revendique avec énergie et minutie la par- tiens ne se montraient pas moins anxieux de
enté légitimante) et une nature antillaise fonder une culture nationale, d’autant plus
dont les atteintes le marquent de nodosités qu’ils se sentaient isolés dans une Amérique
qu’il lui faudra peut-être exclure.” Et si le dominée par la langue espagnole et la
poète est toujours sur un perpétuel départ langue anglaise (encore que dans les
vers un ailleurs, c’est qu’ “il n’est pas antil- quelques îles anglophones il faudra atten-
lais. Il n’est pas impliqué à cette histoire : dre Louis Simpson, Américain de Jamaïque,

20 Saint-John Perse, Oeuvre poétique, Gallimard, Paris, 1959, p. 11.


21 Edouard Glissant, “Saint-John Perse et les Antillais”, La Nouvelle Revue Française, n° 278, Paris, février
1976, p. 69-70.
71
Serge Fauchereau

Derek Walcott de Santa Lucia et V.S. de Cuba et contre l’impérialisme yankee.


Naipaul de la Trinité pour atteindre une Contre les dictatures politiques individu-
audience importante). C’était le souci de elles, à travers le monde, en Amérique et à
deux revues éphémères de 1927, à droite, la Cuba...”23
Trouée tentée par un classicisme régionaliste Avec une même volonté de ne pas dis-
et, à gauche, la Revue indigène plus nova- socier les arts et l’action politique, cinq
trice. Jacques Roumain, communiste mili- minoristes - Alejo Carpentier, Martf
tant, qui y collabore, tient avant tout à un Casanovas, Francisco Ichaso, Jorge Mañach
engagement politique contre l’occupation et Juan Marinello - ont lancé la Revista de
américaine, ce qui le rend solidaire de l’in- avance (1927-1930) dont le véritable titre en
telligentsia progressiste cubaine mais lui gros caractère est, en vérité, le millésime où
vaudra plusieurs arrestations par le pouvoir elle paraît : 1927, 1928, etc. C’est une vraie
haïtien. revue d’avant-garde, même si elle ne se
La volonté d’exister par soi-même et de donne pas d’autre programme qu’un souci
décider de son destin et de sa culture s’est d’“indépendance absolue” et “un appétit de
manifestée à Cuba par la constitution d’un clarté, de nouveauté, de mouvement”. Elle
Groupe minoriste le 18 mars 1923 : des est ouverte à toutes les tendances de la nou-
artistes, écrivains, journalistes et profes- velle littérature cubaine, écrivains engagés
sions libérales, tous décidés à réagir contre comme Marinello ou Carpentier ou plus
les pressions étrangères et contre la torpeur apolitiques comme Eugenio Florit, Emilio
de la population. Il y a déjà là Jorge Mañach,
Ballagas ou Manuel Navarro Luna. Dans
Juan Marinello, Mariano Brull. Ils sont vite
cette revue au sommaire toujours impres-
rejoints par Alejo Carpentier, Francisco
sionnant seront publiés de nombreux
Ichaso et les peintres Victor Manuel et
Espagnols : Ortega y Gasset, Unamuno,
Eduardo Abela. Dans ses mémoires, ce
Eugenio d’Ors, Gômez de la Serna, Moreno
dernier écrit : “ Qui sait si ce ne fut pas un
Villa, Garcia Lorca... et la plupart des
des moments les plus intéressants de la vie
grands noms latino-américains : Asturias,
intellectuelle de Cuba. Je veux parler en par-
ticulier du pas initial, du grand virage dans Vallejo, Reyes, Pellicer, Villaurrutia... Un
le mouvement qui secouait notre républi- numéro spécial sera dédié à Marîategui.
que, la naissance du Groupe minoriste, cer- Mais le reste du monde n’est pas absent :
cle d’hommes de diverses professions, réso- Bertrand Russell, Gide, Cendrars,
lus à créer dans la conscience publique de Giraudoux, Supervielle, Valéry, O’Neill,
désir de quelque chose de meilleur, de plus Dos Passos, Pound... Non moins remar-
juste et de plus digne...”22 Le 7 mai 1927, le quable est la part réservée aux arts plas-
Groupe minoriste qui a multiplié les tiques et à l’illustration de la revue, grâce au
semonces et les protestations contre des critique d’art Martî Casanovas. La Revista de
injustices du régime cubain et de l’étranger avance reproduit des œuvres de Picasso,
publie une déclaration où il se prononce Gris, Dali, Maruja Mallo, Francisco Bores,
pour une libéralisation de la culture ,” pour Rivera, Orozco, Mérida, Matisse, Grosz,
la révision des valeurs fausses et usées. Ernst... Et tous les artistes cubains y trou-
Pour l’art vernaculaire et, de façon générale, vent place. Avant d’y revenir ultérieure-
pour l’art nouveau dans ses diverses mani- ment, nommons déjà Eduardo Abela (qui
festations. Pour l’introduction et la vulgari- vient par ailleurs de créer le Bobo, person-
sation à Cuba des dernières doctrines, nage d’une série satirique vite célèbre),
théories et pratiques artistiques et scien- Victor Manuel, Marcelo Pogolotti, Carlos
tifiques...” Mais ses appels ne sont pas Enriquez. Des expositions seront même
moins “pour l’indépendance économique organisées sous les auspices de la revue.
22 Eduardo Abela cité par Adelaida de Juan, Pintura cubana : tamas y variaciones, La Havane 1978, p. 101.
23 Cité par Hugo Verani, Las Vanguardias literarias en Hispanoamérica, op. cit., p. 141. Trad. S. F.
72
substrat epic imprevizibil ºi
Pavel SUSARÃ
, ,
fascinant.
Dacã scriitorii pe care
i-am amintit deja, alãturi de

Ochiul lui Sorescu


încã mulþi alþii mai puþin
spectaculoºi, acoperã inter-
valul dintre sfârºitul sec.
XIX ºi primele decenii de
Abstract dupã cel de-al doilea rãzboi,
Endowed with painting talent, having a lot of exhibitions, în stricta noastrã contempo-
raneitate Marin Sorescu a
Marin Sorescu was one of the most attentive art observers. He
fost unul dintre cei mai
had exceptional intuition and intelligence. His paintings,
atenþi ºi mai profunzi obser-
oscillating between abstractionism and figurative, reveal a pro- vatori ai fenomenului artis-
found and complex vision. tic. Dotat el însuºi cu o realã
Keywords: Marin Sorescu, painter, painting, exhibition, art îndemânare pentru desen,
critic. exersându-se constant ºi în
picturã, de altfel a ºi deschis
Relaþia scriitorului cu ar- ficã. Aceastã comunicare (ºi mai multe expoziþii perso-
tele plastice este una strã- comuniune) a scriitorului cu nale, posesor al unei inte-
veche ºi profundã în cultura artistul plastic nu este, aºa- ligenþe ºi al unei capacitãþi
noastrã, ºi nu numai, de dar, o simplã analizã de ser- de intuiþie cu totul neobiº-
multe ori, ºi în anumite viciu ºi nici vreo obligaþie de nuite, Marin Sorescu nu a
momente, depinzând de ea a aºeza lucrurile într-o or- ratat nici un prilej de a-ºi
chiar evoluþia fenomenului dine anume, ordine pe care mãrturisi admiraþia pentru
artistic însuºi. Textele lui o reclamã fenomenul însuºi artele plastice ºi pentru ar-
Delavrancea ºi ale lui Vla- în goana lui obscurã dupã tiºti deopotrivã. Pictura sa
huþã despre Grigorescu, ob- coerenþã, ci o pildã enormã mai veche sau mai recentã,
servaþiile lui Vlahuþã despre de solidaritate a limbajelor, adicã din anii 90, oscilând
Brâncuºi, scrierile lui Ar- oricât de diferite ar pãrea între un abstracþionism in-
ghezi despre Luchian sau ele, ºi o la fel de mare nevoie genuu ºi un figurativ ludic,
ale lui Oscar Walter Cizek, de regãsire în experienþa contureazã o personalitate
Vianu, Blaga, G. Cãlinescu celuilalt. Scriitorul care scrie artisticã profundã ºi com-
etc. despre artiºti sau despre despre un pictor, un grafi- plexã, al cãrei nucleu se alcã-
fenomenul artistic, în gene- cian sau un sculptor nu di- tuieºte din fuziunea unei
ral, sunt adevãrate puncte secã, asemenea unui chi- prodigioase memorii arhai-
de referinþã pentru recepta- rurg, organismul gata con- ce cu enorma capacitate de
rea ºi înþelegerea artei româ- stituit pentru a-i deconspira emoþie a copilãriei. O lume
neºti în câteva dintre mo- alcãtuirea, a-i evalua pulsul placentarã, abia enunþatã la
mentele sale esenþiale. Chiar ºi a-i judeca metabolismul, nivelul figuraþiei, nãscându-
dacã textul scriitorului este ci se contopeºte subtil cu se ezitant din substanþa cro-
mai puþin tehnic decât acela universul acestora, verifi- maticã ºi din tuºa sincopatã,
scris de esteticieni ºi de criti- cându-ºi, în complementari- care trimite nemijlocit cãtre
cii de artã profesioniºti, el tate, propriile reprezentãri miturile elementare ale vie-
are marele avantaj de a fi ºi aspiraþii. De multe ori, þii domestice, cu precãdere
mult mai inteligibil ºi de a scriitorul care priveºte con- spre cele din orizontul bes-
vehicula judecãþi simple ºi secvent în lumea imaginii tiariului rural, cam aºa ar
nuanþate în acelaºi timp, lip- plastice este el însuºi un i putea fi rezumat acest exer-
site de acea crispare acade- pictor nemãrturisit sau, în ciþiu plastic ºi narativ unic
micã pe care specialistul o tot atâtea cazuri, el transferã în pictura noastrã contem-
afiºeazã ca argument nemi- artistului plastic idei speci- poranã. Iar amprenta gândi-
jlocit în orice tip de con- fice imaginarului sãu ºi îm- rii ºi sensibilitãþii lui Sorescu
strucþie criticã ºi istoriogra- bogãþeºte imaginea cu un este, ºi aici, inconfundabilã.
73
Nights, el nu renunþã la es-
Dana DUMA tetica dilatãrii momentelor
de mare încãrcãturã afec-
tivã, dar opþiunea pentru
Festivalul International al Filmului actori bine implantaþi la
de la Valladolid Hollywood (Jude Law,
Rachel Weisz, Natalie

Triumful realismului Portman) i-a tras acuzaþia


de „americanizare”, ne-
dreaptã, dupã mine.
Abstract ªi taiwanezul Hou Hsiao
Hsien, un alt rãsfãþat al fes-
The movies from the 52nd edition of the Valladolid Festival tivalurilor internaþionale, a
confirmed the increasing interest for the realist direction. The fost un reper al selecþiei ofi-
pluralism of this realism corresponds to the diversity of "real- ciale, cu Balonul roºu, reali-
ists" whom participated. zat în co-producþie cu Fran-
Keywords: Valladolid Festival, Oscar, Ingmar Bergman, real- þa. Cuceritor portret de fe-
ism. meie schiþat din perspectiva
unui copil de nouã ani, fil-
Pentru cã ediþia cu nu- nume la care tresare oricare mul demonstreazã cã viaþa
mãrul 52 a Festivalului In- cinefil. Sã-l amintim mai unei artiste care lucreazã la
ternaþional al Filmului de la întâi pe Ermanno Olmi, cu un teatru de pãpuºi nu e
Valladolid a fost dedicatã lui al sãu O sutã de cuie, un film deloc uºoarã, mai ales când
Ingmar Bergman, marele cu accente de „poeticã” ºi de eºti mamã solitarã ºi trebuie
cineast suedez plecat dintre testament artistic. Cineastul sã ajungi la timp la repetiþii,
noi în iulie 2000, probabil cã italian care a fost premiat la sã plãteºti facturile, dar ºi
mulþi s-ar fi aºteptat ca ea sã Cannes (Arborele cu saboþi) orele de pian ale copilului.
se încheie cu un triumf al sau Veneþia ( Padre Padrone) Iar când Juliette Binoche
cinematografului de autor. ne surprinde cu noua lui este cea care dã viaþã acestui
Dar Marele Premiu „Spicul filosofie: ” Toate cãrþile din personaj, nu e de mirare cã
de aur”, a rãmas pentru lume nu valoreazã cât o acesta iradiazã farmec ºi
prima datã în Spania, acor- cafea bãutã cu un prieten”. poezie. Din pãcate, ea n-a
dat unei pelicule cu vãdit Un principiu expus prin vo- fost premiatã pentru acest
caracter documentarist, cu o cea unui personaj cu figurã rol, iar Balonul roºu a fost
temã acut socialã (imigraþia de Iiisus, un profesor uni- recompensat doar de critici,
din Africa), 14 Kilometri de versitar care renunþã brusc care i-au oferit Premiul
Gerardo Olivares. Ca ºi alte la carierã ºi la metropolã FIPRESCI.
titluri ale palmaresului, pentru a o lua de la capãt ªi ca sã rãmânem în zona
aceasta aratã preferinþa juri- printre oameni simpli, al regizorilor asiatici, s-o mai
ului de la Valladolid (ºi nu cãror dascãl devine, apã- amintesc ºi pe japoneza
numai) pentru exprimarea rându-i de nedreptãþile unei Naomi Kawase, al cãrei
„obiectivã”, ocolind per- lumi guvernate de pragma- Pãdurea de lut (de asemenea
soana întâi, departe de tism. rãmas în afara palmaresu-
notaþiile autobiografice. Nici fascinaþia lui Wong lui) descrie o ciudatã priete-
Aceast lucru nu s-a în- Kar Wai, regizorul care de- nie între doi oameni care nu
tâmplat pentru cã autorii ar scrie, ca nimeni altul, sfâ- au nimic în comun: un
fi lipsit din selecþia acestei ºierea unor iubiri imposi- bãtrân bântuit de fantoma
ediþii. Dimpotrivã, cineaºti bile, n-a mai funcþionat ca soþiei lui, moartã de mult, ºi
cãrora li se atribuie acest altãdatã. Trimiþându-ºi de o tânãrã asistentã socialã,
calificativ ºi au mai trecut data aceasta pe teritoriu obsedatã de pierderea unui
altãdatã pe la Valladolid au american în My Blueberry copil. Felul în care cei doi se
74
Triumful realismului

metri. Semnat de Gerardo


Olivares, un regizor care a
realizat înainte remarcabile
documentare, filmul aduce
pe ecran drama imigranþilor
ilegali din Africa, acei dis-
peraþi care trec aproape zil-
nic strâmtoarea Gibraltar în
ambarcaþiuni fragile, riscân-
du-ºi viaþa cu speranþa cã,
ajungând în Spania, vor
scãpa de sãrãcie ºi umilinþã.
Eroii sunt trei tineri care
pornesc din locuri diferite
pentru a ajunge în acelaºi
grup care traverseazã ilegal
ajutã reciproc sã depãºeascã tul câºtigãtor al Premiului
cei 14 kilometri de ape: o
doliul apãsãtor este o de- Palme d Or.
fatã care fuge pentru a nu fi
monstraþie de cinema al La Valladolid au fost pre-
vândutã unui bãtrân mire,
profunzimilor psihologice ferate peliculele care atestã
un fotbalist care viseazã sã
descoperite cu discreþie. existenþa „mai multor rea-
joace într-o mare echipã ºi
Toate aceste filme reprez- lisme”1, despre care vor- fratele sãu, care va muri în
intã acel cinema de autor beºte criticul francez Jean plin deºert. Urmãrim cu
definit de o anume ”voce” Louis Comolli. El explica sufletul la gurã confrun-
de cineast care vorbeºte într- astfel acest pluralism: tarea acestora cu grãniceri
un anume fel despre sine ºi „Aproape în acelaºi timp cu corupþi, cãlãuze mincinoase,
de o „reþea organizatã de antropologii, atnologii ºi cu frigul nocturn ºi canicula
teme, obsesii, motive” care sociologii, cineaºtii au înþe- diurnã ºi participãm, parcã,
îl fac pe regizor recognosci- les cã societãþile, ordinele, în „timp real” la aceastã
bil celor care-i urmãresc instituþiile, întreprinderile, odisee cu episoade de mare
atent parcursul. Fãrã sã grupurile sunt tot atâtea cruzime dar ºi cu altele,
tragem de aici concluzia cã povestiri ºi, din aceste pove- însufleþite de o admirabilã
interesul faþã de o asemenea stiri, tot atâtea puneri în solidaritate umanã. Iar fru-
opþiune cinematograficã s-a scenã. Cã diversele „reali- museþea peisajului african,
epuizat, trebuie sã obser- tãþi” cu care ne confruntãm impresionant captatã de
vãm cã, cel puþin în contex- sunt, de fapt, trame narative Alberto Moro (Premiul pen-
tul marilor festivaluri, în ºi dramaturgice în care, tru imagine), asociatã tensi-
2007 a fost preferatã „re- când nu este spectator de unii de thriller a povestirii,
descoperirea”, realismului, cinema, fiecare se simte sporesc atractivitatea aces-
asiguratã de cineaºti care prins.”2 Dar aceasta nu în- tui film care pulverizeazã
ocolesc artificiul ºi „rafina- seamnã cã cineaºtii se mãr- indiferenþa oricãrui privitor
mentul”, optând pentru ra- ginesc la înregistrarea reali- faþã de realitatea imigraþiei.
dicalismul adevãrului so- tãþii „aºa cum e”, pentru cã La un realism radical re-
cial. adevãratul cinema nu este curge ºi tandemul de regi-
ªi filmul nostru 4 luni, 3 indiferent, ci conºtient. zori polonezi Krzystztof
sãptãmâni ºi 2 zile a benefici- Acest adevãr a fost strã- Krauze ºi Joanna Kos-
at, la Festivalul de la lucit demonstrat de pelicula Krauze, autorii Pieþei Salva-
Cannes, de aceastã tendinþã, câºtigãtoare a Marelui Pre- torului, câºtigãtoare a Pre-
Cristian Mungiu fiind ferici- miu „Spicul de aur”, 14 kilo- miului „Spicul de argint”.

1, 2 În volumul „El desafio de la realidad” de Gérard Collas, SEMINCI 1997


75
Dana Duma

Dramã de familie adânc


ancoratã în problemele so-
cietãþii poloneze de azi, fil-
mul vorbeºte despre cinis-
mul capitalismului „grãbit”
din fostele þãri comuniste,
despre confuzia valorilor
morale în noua lume unde
„cãºtigãtorii iau totul”.
Existã, pe parcursul naraþiu-
nii, momente de un adevãr
psihologic aproape insu-
portabil, de surpindere „pe
viu” a surpãrii încrederii
dintre soþi. Cu tot respectul
pentru autenticitatea inter-
cã parcã proverbul spaniol nu devine orice film atunci
pretãrii neprofesionistei
Jowita Budnik, cred,totuºi, „mi casa es su casa” îi sur- când opteazã pentru o temã
cã alte actriþe din filmele în prinde ºi îi miºcã pe bãrbaþii socialã, ci numai atunci
competiþie ar fi meritat mai în uniformã. Momente de când reuºeºte sl facã ºi pe
degrabã acest trofeu, ºi în special umor însoþesc tenta- privitor sã-i pese de ceea ce
primul rând britanica Julie tivele de apropiere dintre vede pe ecran.
Christie pentru rolul femeii cele douã „tabere” care re- Acest triumf al realismu-
atinse de maladia Alzhei- nunþã, succesiv, la ideile lui n-a imprimat însã o
mer din Departe de ea de preconcepute privindu-i pe impresie de monotonie se-
Sarah Polley. „ceilalþi”. Nimic demonstra- lecþiei de la Valladolid 2007,
Revenind la tema realis- tiv sau didactic nu se stre- unde am putut vedea ºi
mului cinematografic, poate coarã în povestea cinema- multe alte interesante opþiu-
cã cea mai agreabilã formã tograficã despre o posibilã ni estetice. Printre ele se nu-
în care el a fost reprezentat, reconciliere acolo unde in- mãrã, fãrã doar ºi poate,
în eºantionul de la flamarea conflictului e bine noul film al lui Ang Lee
Valladolid, apare în pelicula întreþinutã de retorici so- Atenþie, pericol! Prezentat în
Vizita orchestrei de Eran lemne ºi ultimative de am- gala de închidere, aceastã
Kolirin (Premiul pentru sce- bele pãrþi. Cineastul nu peliculã câºtigãtoare a „Leu-
nariu ºi Premiul „Pilar oferã o viziune idilicã asu- lui de aur” de la Veneþia
Miro”pentru debut). Pro- pra acestei realitãþi, ci în- confirmã capacitatea regi-
verbiala suspiciune ºi ostili- cearcã sã nuanþeze obser- zorului taiwanez de a po-
tate reciprocã dintre isra- vaþia, sã descopere mai de- vesti acaparant ºi cu sus-
elieni ºi musulmani apare grabã oameni decât grupuri. pans. Oscilând între thriller-
într-o altã luminã în aceastã Oameni foarte atent portre- ul erotic ºi pelicula de rãz-
co-producþie Israel-Franþa al tizaþi, ca patroana prãvãliei boi, regizorul ne spune po-
cãrei succes internaþional n- care îi ia sub protecþia sa pe vestea unui amor imposibil
a descurajat însã controver- polþiºtii egipteni, o femeie între o studentã anarhistã ºi
sele din þara de origine a puternicã ºi nonconformis- unul dintre ºefii poliþiei din
regizorului. Este povestea tã, sau colonelul care con- Shanghai, colaboraþionist cu
unei orchestre de poliþiºti duce orchestra, un vãduv cu ocuapnþii japonezi, pe care
egipteni care, invitaþi pentru nostalgia unei familii ade- ea trebuie sã-l ucidã. Un
a concerta în Israel, greºesc vãrate. Diversitatea ºi com- film care îl va transforma
destinaþia ºi ajung într-o plexitatea peisajului uman din nou pe Ang Lee (dupã
micã localitate izolatã. Pri- din acest film ne îndrep- Brokeback Mountain) într-un
mirea localnicilor, care apli- tãþesc sã credem cã „realist” favorit al premiilor Oscar.
76
Cãlin romanului „Garsoniera din
pãdurea de macarale” de
CÃLIMAN Dan Chiºu, care-ºi continuã,
iatã, cea de a doua „slãbi-
ciune” , cea beletristicã, în-
ceputã acum câtva timp cu

DAKINO 17 volumul epuizat repede


„Singur sub duº”). Fireºte,
competiþia propriu zisã a
constituit, ºi la aceastã
Abstract ediþie, „nucleul” festivalu-
The festival where cineastes as Cristian Mungiu, Cristi Puiu lui, juriul de preselecþie
or Corneliu Porumboiu were given their first important prizes (alcãtuit din Irina Margareta
has arrived to the 17th edition. We make some commentaries Nistor, Andrei Creþulescu ºi
about the selection of movies, animations and documentaries. Mihai Fulger) fiind serios
Keywords: Dakino, movies, critics, prize pus pe treabã, dat fiind
numãrul mare de filme care
au candidat pentru partici-
Am participat, cu interes dintre ele. Mã laud? Da! De parea la competiþie.
ºi bucurie, pentru a 17-a ce? Pentru cã pot.” Început Juriul internaþional al
oarã, în prag de iarnã, la fes- în condiþii mult mai mo- competiþiei destinate scurt
tivalul internaþional cine- deste, festivalul „DaKINO” metrajelor de ficþiune a fost
matografic „DaKINO”, pe a devenit, astãzi, o mani- alcãtuit din englezul Bruno
care organizatorii au în- festare culturalã foarte com- Coppola – preºedinte –, gre-
ceput sã-l numeascã, „festi- plexã, cu douã competiþii cul Gregor Athanasiou, bul-
valul internaþional de film al destinate scurt metrajelor garul Kamen Kalev, ger-
Bucureºtiului”. Iniþiativa or- (una pentru filme de ficþi- manul Jurgen Kittel ºi
ganizãrii acestui festival a une, la care au fost selec- reprezentanþii noºtri, regi-
aparþinut preºedintelui fun- þionate în program peste 70 zorul Bogdan Dumitrescu,
daþiei „DaKINO”, Dan de titluri, ºi una pentru doc- criticul literar Dan C. Mihãi-
Chiºu, care se mândreºte, pe umentare, cu peste 20 de lescu ºi actorul Andi Vas-
bunã dreptate, cã a avut filme în concurs), ºi, impli- luianu. Trofeul „DaKINO”,
aceastã idee în toamna anu- cit, cu trei jurii (unul – na- aºadar cel mai mare premiu
lui 1991, dupã cum o mãr- þional – de preselecþie, ºi al festivalului, a fost acordat
turiseºte într-un „cuvânt douã internaþionale, unul
înainte” la ediþia din acest pentru filmele de ficþiune,
an: „DaKINO este slãbi- celãlalt pentru documen-
ciunea mea. M-am nãscut cu tare), cu interesante „pro-
ea, am descoperit-o ºi apoi grame paralele” (în care au
am educat-o. M-am lãsat rulat lung metraje recente
cultivat de ea ºi m-am în- din patrimoniul filmului
cãpãþânat s-o pãstrez la fel mondial), cu douã „pano-
cum pãstrezi amintirea pri- rame” dedicate unor cine-
mei iubite. În 17 ani matografii europene (una
DaKINO a dat cinemato- filmului belgian, cealaltã fil-
grafiei româneºti producþii mului bulgar), cu programe
memorabile ºi, mai mult auxiliare extra-cinemato-
decât atât, a fost primul care grafice (printre care antre-
a confirmat nume. Mungiu, nantul show Loredana din
Nemescu, Puiu, Porumboiu, seara de închidere sau
Giurgiu – sunt doar câteva insolita „lansare de carte” a
77
Cãlin Cãliman

Iepurele & Norocul de Ikiru tehnologie permite recon-


struirea unor întâmplãri pe-
trecute cu jumãtate de veac
în urmã (deci în zilele noas-
tre), cu ajutorul memoriei
obiectelor reflexive.
Cei patru membri ai juri-
ului pentru competiþia fil-
melor documentare au fost
cineastul (actualmente isra-
elian, dar nãscut în Româ-
nia) Shimon Dotan, realiza-
torul TV Vasile Alecu, regi-
zorul Florin Paraschiv ºi
producãtoarea de la Cana-
dian Broadcasting Com-
filmului englez Soft (Moale) foarte ingenios filmatã –, ºi pany, Myrocia Watamaniuk.
de Simon Ellis, o sub- pentru „cea mai bunã ani- La aceastã secþiune a festi-
stanþialã parabolã despre maþie” – unui alt film bel- valului au fost acordate trei
lumea contemporanã, în gian, O girafã în ploaie de premii principale (ºi patru
care douã generaþii (un Pascale Hecquet, istoria menþiuni). Premiul pentru
pãrinte ºi fiul sãu) sunt con- tragi-comicã a unei girafe „cel mai bun documentar” a
fruntate cu realitãþi dure ale recalcitrante, deportatã într- revenit filmului francez
societãþii engleze de azi, un oraº nordic, populat ex- Zona Diluãrii Iniþiale de
provocate de o aceeaºi clusiv de câini, unde se strã- Antoine Boutet (un film
bandã de tineri „furioºi”. La duieºte sã-ºi refacã viaþa. inspirat de construcþia unui
capitolul filmelor de ficþiune Premiul Special al Juriului, mare baraj hidraulic în
au mai fost decernate premii acordat ex-aequo, a fost îm- China contemporanã), pre-
pentru „cea mai bunã regie” pãrþit între filmul israelian miul pentru “cea mai bunã
– filmului german Felix de Tolya de Rodeon Brodsky – regie” filmului Bar de zi de
Andreas Utta, povestea nu un film cu un mesaj roman- Corina Radu (felurite po-
lipsitã de surprize ºi sus- tic subînþeles, a cãrui acþi- veºti de viaþã ale unor sibi-
pans a unui bãiat de 12 ani une se petrece de Ziua eni abordaþi într-un bar de
care se îndrãgosteºte, prin Internaþionalã a femeii – ºi zi) ºi premiul pentru “cea
Internet, de o fatã surdo- filmul german Hase & Glück mai bunã imagine” repurtat
mutã –, pentru „cel mai bun (Iepurele & Norocul), regizat de filmul israelian O stradã
scenariu” – filmului româ- de Ikiru – cu doi ruºi care liniºtitã de Benjamin Frei-
nesc Amatorul de Marian trec prin întâmplãri ciudate denberg (interviuri mai
Criºan, un „story”, într-ade- în Berlin. Douã scurt metra- mult sau mai puþin întâm-
vãr, original ºi surprinzãtor, je româneºti au fost distinse plãtoare pe o stradã din
cu un tânãr în prim-plan, cu menþiuni la acest capitol Ierusalim, fiecare dintre
care lucreazã într-un super- al filmelor de ficþiune: Valuri interlocutori – deloc întâm-
market, dar are ºi un „job” de Adrian Sitaru – cu plãtor – vorbind o limbã
secret, datoritã cãruia trece Adrian Titieni ºi Karen diferitã). Patru menþiuni,
prin situaþii de viaþã de-a Wallet în distribuþie, o po- cum spuneam, au revenit
dreptul palpitante uneori –, veste petrecutã pe mal ºi în filmelor Bardo de regizorul
pentru „cea mai bunã imag- valuri de mare, tulburatã de mexican Gabriel Marino
ine” – filmului belgian Aie întâmplãri dramatice – ºi (termenul budist din titlu se
de Virginie Gourmel, o po- Afterimage de Cãtãlin Leescu referã la “spaþiul” dintre
veste cu elemente fantastice, – un science-fiction petrecut moarte ºi renaºtere), filmu-
a memoriei ºi a timpului, în anul 2057 când o nouã lui finlandez Keidas de PV
78
DAKINO 17

Lehtinen (o cãlãtorie medi- Orele Moarte de Haritz Zubillaga


tativã într-o oazã, consider-
atã o a doua casã pentru
grupul de oameni care o
populeazã în fiecare varã),
ºi filmelor franceze Love &
Words de Sylvie Ballyot
(imposibilitatea unei regi-
zoare franceze de a realiza,
în Yemen ceea ce dorea,
portretul unei femei yeme-
nite) ºi O duminicã la Pripiat
de Blandine Huk ºi Ben-
jamin Cousseau (un docu-
mentar intersectat de ele-
mente fantastice).
În afara filmelor din pal- povestea calmã a întâlnirii cineaºtilor francezi Gui-
mares am vãzut o serie de dintre doi strãini într-un llaume Lauer, Nicolas
alte scurt metraje intere- oraº strãin. Am urmãrit cu Roller, Rémi Edmond ºi
sante, fapt care ne deter- interes ºi filmul italian Jonathan Faber-Taboureaux
minã sã considerãm ediþia a Ochiul de Angello ºi Giuse- (autorii pornesc de la un
XVII-a a festivalului drept ppe Capasso, desfãºurat în studiu statistic care demon-
una dintre cele mai izbutite zona de confluenþã a imagi- streazã cã 95 % din oameni
din istoria manifestãrii. Fil- naþiei cu realitatea propriu mor în timpul somnului,
mul american O þigarã pe zisã. Un alt film italian, pentru a arãta pe ecran
plajã de Stephen Keep Mills Jumãtãþi de Luca Sabbioni decese în pat ca urmare a
a impus prin þinuta sa estet- merge pe firul unei fru- unor accidente cât mai spec-
icã, este un produs artistic moase poveºti de dragoste. taculoase) sau desenul ani-
suprarealist, satiric, spiri- Oamenii pot fi mai puterni- mat italian Moka de Mariano
tual, axat pe evadarea unui ci decât rãzboiul iscat fãrã Fiocco (cu o maºinã de cafea
personaj, din viaþa domes- voia lor, acesta pare a fi gen- care provoacã erupþia unui
ticã, în fantezie. A reþinut erosul mesaj al filmului ger- vulcan).
atenþia ºi confruntarea eroi- mano-sârb Milan de Micha- În afara scurt metrajelor
nei din coproducþia elveþia- ela Kezele. Filmul canadian incluse în palmares, au fost
no-argentinianã Amancay de Piatrã Hârtie Foarfece de ºi alte producþii româneºti,
Milagros Mumenthaler cu Jamie Cussen este povestea destul de multe, selecþionate
amintirile, dorinþele ºi teme- ataºantã a trei copii de nouã în festival, astfel cã putem
rile ei cronice. Filmul spa- ani. Sfârºitul petrecerii de considera ca reprezentativã
niol Calea Anei de Richard Sebastian Godwin, adaptare (îndeosebi din punct de
Vazquez ne-a dus gândul a unei proze scurte de vedere cantitativ) prezenþa
spre sacrificial Anei din le- Graham Green, este poves- cinematografiei naþionale în
genda Meºterului Manole. tea unui alt copil de 11 ani, competiþiile acestei ediþii.
Alt film spaniol de menþio- cãruia îi cam este fricã de Cu câte douã scurt metraje
nat ar fi Orele Moarte de întuneric. Spiritual ºi atrac- au participat la concursul
Haritz Zubillaga, în care tiv a fost un alt film spaniol, filmelor de ficþiune tinerii
urmãrim transformarea în Taxi?, cu niºte taximetriºti cineaºti (care au reþinut
coºmar a unei vacanþe ami- care au urmat un curs de atenþia ºi la alte festivaluri
cale. A mai reþinut atenþia amabilitate. Spirituale ºi cu internaþionale) Cãtãlin
un film de limbã spaniolã, prizã la public (aplaudate) Leescu ºi Paul Negoescu,
filmul mexican În tranzit de au fost ºi câteva filme ani- primul cu Era ºi timpul
Isabel Munoz Cota Callejas, mate, printre care Bed Boy, al (despre un cerºetor care
79
Cãlin Cãliman

primeºte o ofertã – sã-i


zicem – interesantã din
partea statului) ºi filmul
Afterimage (despre care am
vorbit, fiind menþionat de
juriu), iar cel de al doilea cu
Acasã (povestea unui ºofer
de taxi care profeseazã în
strãinãtate ºi se întoarce de
sãrbãtori acasã) ºi Examen
(în care sunt sugerate, cu
discreþie ºi tact, premisele
unui conflict sentimental).
Scurt metrajul Balastiera #
186 de Adina Pintilie ºi
George Chiper înfãþiºeazã o
întâmplare petrecutã la
marginea unui oraº indus-
trial. Am revãzut ºi contro- de Bogdan Dumitrescu ºi prezentate douã filme de
versatul film al Mirunei documentarul Bela Lugosi, mare efect, Ploy (2007) ºi
Boruzescu Carne, pe care îl Vampirul Cãzut, dedicat de 6ixtynin9 (1999). Vedetã
ºtiam ºi din programul altor regizorul Florin Iepan cele- regizoralã a festivalului a
festivaluri desfãºurate anul brului actor american (nãs- fost ºi ilustrul regizor ja-
trecut. Filmul lui Vlad cut la Lugoj) care a impus ponez Takeshi Kitano, re-
Trandafir Datorie vorbeºte pe ecran cel mai popular prezentat de filmul foarte
despre o obligaþie zilnicã personaj fictiv al tuturor recent, din 2007, inspirat din
devenitã corvoadã.Filmul ªi timpurilor, Contele Dracula. „lumea filmului”, Glory to
binele trebuie sã aibã margini Un documentar „de clasã” a the Filmmaker. Au mai figu-
de Gabriel Achim este o fost ºi Hot House de Shimon rat în program lungmetra-
metaforã filosoficã, pe tema Dotan, care ºi-a propus sã jele Scafandrul ºi fluturele de
expusã în titlu. Spin de vorbeascã, direct, fãrã me- Julian Schnabel (care por-
Alina Ciocârlie este o po- najamente, despre viaþa pri- neºte de la un caz patologic
veste întru câtva stranie, cu zonierilor palestinieni din petrecut în realitate), The
întorsãturi dramatice. Dupã închisorile israeliene. În Assassination of Jesse James by
cum se poate observa „cu seara de închidere a fost the Coward Robert Ford, un
ochiul liber”, este vorba proiectat lung metrajul film de Andrew Dominik cu
despre o selecþie de titluri Atonement (în care a jucat ºi Brad Pitt (povestea unui
foarte variatã, care a diversi- Vanessa Redgrave), un film legendar proscris american)
ficat ºi completat cu mo- de Joe Wright – autorul ºi – adresat celor mai tinere
mente de reþinut paleta fes- unui film devenit clasic, ºi indulgente generaþii – fil-
tivalului. Mândrie ºi prejudecatã –, o mul de groazã, despre un
Cîteva vorbe, doar, inspiratã frescã de epocã, a înspãimântãtor personaj
despre lung metrajele din cãrei acþiune, „coloratã” cu legendar, Beowulf de Robert
„programele paralele” care elemente poliþiste, se pe- Zemeckis.
au animat serile festivalului trece în Anglia anului 1935. Încã o datã, prin ansam-
în primitoarea salã „Au- O searã specialã a Fes- blul manifestãrilor sale,
ditorium” de la Muzeul tivalului a fost consacratã Festivalul „DaKINO”, în cea
Naþional de Artã. Am putut regizorului tailandez Pen- de a XVII-a ediþie, a re-
vedea sau revedea ºi douã Ek Ratanaruang (prezent, prezentat un moment de
lung metraje româneºti, sen- cu acest prilej, în Bucureºti), vârf în viaþa culturalã a
sibilul film Thalassa, Thalassa din creaþia cãruia au fost Capitalei.
80