Sunteți pe pagina 1din 82

3 (269) / 2010

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

Jurnal pe sărite
de Eugen Simion

Radu Tudoran între


biografie şi destin
Mihai Ispirescu - 70
de Eugen Simion, Fănuş Neagu,
Lucian Chişu, Nicolae Iliescu

Epilog la lumea
Moromeţilor
de Sorin Preda

Veneţia şi pictorii
români
de Gheorghe Vida

Ave Veneţia
de Pavel Şuşară
CUPRINS

3/2010

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Jurnal pe sãrite (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CENTENAR RADU TUDORAN


Cristina DINU: Radu Tudoran între biografie ºi destin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

MIHAI ISPIRESCU - 70
Eugen SIMION: Mihai Ispirescu - Portret în peniþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Fãnuº NEAGU: Par délicatesse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Lucian CHIªU: Timpul realitãþii, timpul ficþiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

CONVORBIRI
Nicolae Iliescu în dialog cu Mihai Ispirescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

DOCUMENT
Tudor NEDELCEA: Eugen Ionescu, absolvent al Liceului "Carol I" din Craiova . . . . . . . 30
George NEAGOE: Intelectualii mesei rotonde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Sorin PREDA: Epilog la lumea Moromeþilor - Siliºtea Gumeºti - ultimul capitol,
ultimul personaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

COMENTARII
Rodica SAGAIDAC: Nichita Stãnescu: O viziune postromanticã a sentimentelor? . . . . . 42
Aluniþa COFAN: Grotescul în proza lui Arghezi (excesul de urât: oribilul) . . . . . . . . 46
Felix NICOLAU: Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã (I) . . . . . . . . . . . . . 52

CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: Antologia ruºinii..................................................................................................56

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Maria MOLDOVEANU: Studiul organizaþiilor culturale ........................................................58

1
ARTÃ ªI SPECTACOLE
Serge FAUCHEREAU: Expressions indigenistes en amerique latine
et aux Antilles (III) .....................................................................................................64
Dan PÃCURARIU: Arhitectura în pas cu cerinþele secolului XXI. Conservare,
restaurare, modernizare ºi integrare .......................................................................69
Pavel ªUªARÃ: Ave Veneþia .........................................................................................................77
Gheorghe VIDA: Veneþia ºi pictorii români................................................................................78

Acest numãr este ilustrat cu lucrãri prezentate


cu prilejul Simpozionului
Veneþia în cultura româneascã

Acest numãr a apãrut cu srijinul


Primãriei Secor 2 - Bucureºri,
primar Neculai Onþanu

2
Fragmente
critice

Eugen SIMION
Jurnal
pe sãrite (II)
Abstract

This is the second part from a series of confessions written by Eugen Simion. The first one was
published in our review no. 2/ 2010. The author makes a few remarks, statements and judgments
about literary criticism, diaries and public opinion, starting from his readings.
Keywords: Sainte-Beuve, literary criticism, diary, Paul Claudel, Jean Genette, Jean-Paul Sarte,
I. L. Caragiale.

Sainte-Beuve noteazã în Caietele sale: Sainte-Beuve. Plãcerea de a cunoaºte spi-


„critica este plãcerea de a cunoaºte spiritele, ritele este, într-adevãr, mare ºi evidentã în
nu de a le domina”. Cât se poate de just. O discursul sãu, dar, când îl citeºti cu atenþie,
modestie pedagogicã este necesarã, cred, în observi cã ºi plãcerea de a le domina este tot
critica literarã – o profesiune pe care mulþi o atât de mare. Cine îºi propune sã stabileascã
vãd ca o instanþã de judecatã antipaticã. o scarã de valori în literaturã face, direct sau
Unii îi spun criticã judecãtoreascã ºi o sus- indirect, un exerciþiu de autoritate. Modes-
pecteazã fie de dogmatism (identificat cu tia este bunã, repet, dacã ea permite accesul
îngustimea spiritului ºi lipsa de gust), fie de spre înþelegerea operei ºi faciliteazã cu-
subiectivism abuziv (frivolitatea ºi necin- noaºterea spiritului. Dar modestia nu este
stea spiritului), dacã nu de amândouã la un niciodatã modestã în critica literarã. Mo-
loc. Modestia, aºa dar, nu-i de dispreþuit în destia este pionul care deschide aceastã
actul critic ºi eu aº traduce astfel acest ter- sofisticatã partidã de ºah care este critica li-
men: modestia este calitatea intelectualã a terarã. O partidã între jucãtor care înfruntã,
criticului a nu se substitui operei literare, uneori zilnic, alt partener (un partener
însuºirea sãnãtoasã de a lãsa poemul sau necunoscut, astuþios ºi plin de mistere).
romanul sã vorbeascã. Criticul trebuie sã fie Ca sã tragem o concluzie dreaptã din
acel profesor bun care, dupã psihanalistul vorbele lui Sainte-Beuve: criticul bun nu tre-
Lacan, intervine în discuþie atunci când ele- buie sã porneascã de la premiza cã fãrã el
vul sãu are deja rãspunsul pe buze... opera nu existã, chiar dacã în secret crede
Dar este criticul literar aºa de modest în acest lucru. Puþinã ipocrizie (ipocrizia mo-
faþa operei pe care o analizeazã? Se mulþu- destiei) nu-i stricã. Autoritatea vine de la
meºte el doar cu plãcerea de a cunoaºte sine.
spiritele ºi nu este deloc ispitit sã le domine *
(„de les régenter”, scrie Sainte-Beuve)? Tot Sainte-Beuve (în Causeries du lundi, 20
Citindu-i pe criticii vechi ºi noi, n-aº putea ian. 1851): „aceastã facultate demi-metamor-
spune cã ei se mãrginesc doar sã cunoascã phose care este jocul ºi triumful criticii, ºi
spiritele, sã stea în rândul doi... Pânã la un care constã în a se pune în locul autorului”...
punct, faptul nu-i posibil. Actul critic este Frazã uºor sibilinicã. Cum am putea s-o tra-
un act subiectiv, modestia este, în fapt, o ducem? Poate în chipul urmãtor: critica are
strategie, în realitate criticul nu se mulþu- calitatea de a se adapta, criticul poate intra
meºte niciodatã cu locul secund... Iatã-l pe în pielea autorului, în fine, critica se poate
3
Eugen Simion

tului înalt sã treacã prin lumea contingentu-


lui... Oricum am judeca lucrurile, Sainte-
Beuve n-are nicio ºansã sã compromitã
funcþiile ironiei. Dovadã este faptul cã iro-
nia rãmâne, cum îi spune cineva, alcoolul
spiritului. O bãuturã de care, de multe ori,
se abuzeazã.
*
Pentru a-l reabilita în ochii modernilor,
care-i reproºeazã totul, începând cu faptul
cã a confundat eul biografic cu eul profund
(acela care creeazã opera), aº cita din Sainte-
Bauve aceastã propoziþie bine de pus sub
ochii criticilor pozitiviºti, erudiþilor, ºoare-
cilor de bibliotecã sau, cum le zice în deri-
ziune G. Cãlinescu, cotorologilor de pretutin-
deni: „vreau erudiþie, dar o erudiþie stã-
pânitã de judecatã ºi organizatã de gust”...
O erudiþie organizatã de bunul gust –
admirabil!
metamorfoza (cel puþin în parte) în funcþie
de obiectul pe care vrea sã-l cunoascã. Pânã *
aici lucrurile sunt clare. Dar este bine sau Mi-am amintit zilele acestea, rãsfoind
este rãu ca un critic literar sã se punã în gazetele din capitalã, de o previziune sum-
locul autorului? N-am un rãspuns limpede brã a lui Nietzsche din 1882: „încã un secol
la aceastã întrebare. O minimã identificare de jurnalism ºi toate cuvintele vor puþi”...
este necesarã pentru a cunoaºte mai bine Nu mai pot spune nimic. Sau doar atât: une-
opera ºi, cunoscând-o din interior, s-o poate ori profetismul cel mai negru se slujeºte de
analiza mai drept. ªi, analizând-o, s-o rein- cuvinte bine alese, cuvinte norocoase într-
venteze din punct de vedere critic. O idee un discurs sclipitor. Cioran, dintre români,
care-i plãcea lui G. Cãlinescu. Sainte-Beuve este cel mai elocvent în aceastã privinþã.
însuºi lasã în Caiete ezitarea la o parte ºi *
noteazã: „critica este pentru mine o meta- I.L. Caragiale vorbeºte undeva despre
morfozã: încerc sã dispar în personajul pe „tachisma muiereascã”. Ce-o fi aceasta? Sã
care îl reproduc”. O modestie, încã o datã, se refere, cumva, la stilul politicii româ-
suspectã. neºti? Stilul pasiunii sentimentale? Stilul
* lumii româneºti, pur ºi simplu? De studiat...
Ce-i curios este faptul cã acest critic for- *
mat la ºcoala clasicilor se îndoieºte de cali- Am o calitate criminalã de a rãtãci hârti-
tãþile ironiei. În Mes Poisons observã cã, din- ile în casã (articole, cãrþi, scrisori etc.). Petrec
tre toate posibilitãþile spiritului, ironia este o bunã parte din timp cãutând cãrþile ºi
cea mai puþin inteligentã... Sã spui acest lucru însemnãrile de care am nevoie. „Petrec” este
într-o þarã în care ironia este o componentã un fel de a spune. Mã chinuiesc. Nu sunt de
a spiritului de fineþe ºi, aº zice, o virtute felul meu un om neglijent, nu sunt propriu
naþionalã este un act de curaj. Nu-l înþeleg zis un risipitor, dar, locuind într-un aparta-
aici pe Sainte-Beuve. Explicaþia sã fie faptul ment modest, sunt strivit, pur ºi simplu, de
cã el trãieºte într-o epocã romanticã ºi, se cãrþi ºi înecat în hârtii. De aceea, trec perio-
ºtie, romanticii iau lucrurile în serios, prea dic prin crize de furie care, în fapt, sunt
în serios? Dar ºi filosofii romantici acceptã crize de disperare. Îmi vine sã distrug orice
ironia intelectualã, aceea care permite spiri- foaie care îmi iese în cale, sã arunc orice
4
Jurnal pe sãrite (II)

carte, sunt pe punctul de a deveni un veri- atunci când cei care guverneazã iau decizii
tabil asasin. Noroc cã pornirile criminale care ºocheazã modul de a gândi al unei naþiuni...
îmi trec repede, altfel cine ºtie câte cadavre Câtã dreptate are filosoful iluminismului se
de hârtie aº lãsa în urma mea. vede limpede ºi azi, în plin proces de mon-
* dializare, în societatea cunoaºterii... A dispã-
De notat despre aceastã femeie culturalã rut, în societãþile democratice europene, cel
care apare în fiecare searã la televiziune: ea puþin, marea tiranie (tirania guvernului), dar
afiºeazã o virtute înþepatã, o intransigenþã acþioneazã foarte eficient tirania opiniei pu-
moralã de þaþã sofisticatã. Parcã s-ar fi hrãnit, blice care, în fapt, este tirania unui grup care
încã din copilãrie, cu sârmã ghimpatã ºi ar fi a reuºit sã acapareze puterea. De cele mai
dormit toatã viaþa pe dicþionare ºi enciclo- multe ori prin intermediul media ºi cu aju-
pedii de a doua mânã. Orice propoziþie pe torul votului popular. O simþim mereu pe
care o spune este plinã de ifose ºi orice pielea noastrã. O dictaturã (tiranie) a pros-
cuvânt duhneºte a suficienþã agresivã, tului gust, un efort sistematic de a ne sufoca
prosteascã ºi, cum am zis, înþepatã. Þaþa cul- spiritul. Urmãriþi, vã rog, searã de searã,
turalã, þaþa analistã... timp de o sãptãmânã, pe analiºtii noºtri po-
litici ºi veþi înþelege mai bine acest proces...
* Ce-i grav este faptul cã individul nu prea
Reþin însemnãrile pe care Paul Claudel le
are mijloace sã se apere. Este încolþit din
face în jurnalul sãu intim la moartea lui
toate pãrþile. Devine, vrea, nu vrea, captiv.
Gide. Doi scriitori reprezentativi pentru
Un prizonier de lux al tehnologiei de vârf.
lumea intelectualã modernã. Unul (Claudel)
este un spirit religios (aproape mistic, *
auster, puþin bigot!). Celãlalt (Gide) e „nesu- Jean Genet, acela pe care Jean-Paul Sartre
pusul” de profesie, cu gusturi „particulare” l-a numit într-o carte din 1952 „Sfântul
(cum zic francezii pudici), provocator în Genet – comedian ºi martir” este de pãrere
artã ºi moralã. În 1951 Gide moare ºi cã ura este un factor esenþial pentru un cre-
Claudel scrie în jurnal o frazã rea, cinicã în ator. „Din ea se vor naºte ideile noastre”,
legãturã cu aceastã dispariþie: „moralitatea zice el. Ura, care va sã zicã, este creatoare.
publicã va câºtiga mult, iar literatura nu va Doar ura? Aºa s-ar putea înþelege lucrurile
pierde mare lucru”... Citind-o, mã gândesc: din aceastã propoziþie, dupã mine, comple-
sã te fereascã Dumnezeu de asprimea spi- tamente falsã. Dacã este aºa cum spune Jean
ritelor religioase! Iar când spiritul religios se Genet ºi la rãdãcina ideilor noastre stã, ger-
întâmplã sã sãlãºluiascã în sufletul unui minativã, lumina urii, atunci interpretarea
scriitor, atunci se deschid larg porþile iadu- lui Sartre este totalã mincinoasã pentru cã
lui. Claudel, misticul, piosul, bigotul îi face morala sfinþilor se bazeazã nu pe urã, ci pe
în jurnal contemporanului sãu Gide un por- iubire. Cel puþin în lumea creºtinã. Cum
tret în care otrãvurile se unesc cu asprele putem sã-l socotim pe omul care se bizuie în
culori ale întunericului ºi esenþele mlaºtinii: tot ceea ce scrie pe urã un martir, un sfânt?...
Gide este în aceastã combinaþie: „un esprit Jean-Paul Sartre, care se crede un raþionalist
en pente”, adicã „un spirit mocirlos [...], o incoruptibil, ne trage pe sfoarã...
cisternã otrãvitã”... De unde se poate trage Dar este, mã întreb, ura rodnicã, ies cu
încheierea cã marii creatori se iubesc, une- adevãrat din ea marile noastre idei, ura sã
ori, cu o urã grea sau se gratuleazã cu o sin- fie starea de graþie a ideilor, anotimpul mo-
ceritate devastatoare... ral ºi spiritual când ideile merg în vârful de-
* getelor? Dacã ar fi aºa, aº abandona numai-
Apropo de tirania opiniei publice. Mon- decât literatura ºi, în genere, viaþa intelectu-
tesquieu scrie undeva: existã douã feluri de alã. Aº interzice ideile ca sã pot condamna
tiranie: una realã, care consistã în violenþa ura care, dupã mine, este fiica sterilitãþii ºi a
guvernãrii, ºi una de opinie care se face simþitã lipsei de caracter.
5
Centenar
Radu
Cristina DINU Tudoran

Radu Tudoran între


biografie ºi destin
Abstract

This is a presentation about the life and work of the Romanian novelist Radu Tudoran. Born on the
8th of Marche 1910 as Nicolae Bogza, he was the brother of the more known writer Geo Bogza.
Radu Tudoran has earned his fame owing to his two novels Un port la rasarit and Toate panzele
sus!.

Biografia lui RADU TUDORAN este itin- artistic este pentru acest prozator nodul
erarul unui destin care s-a dãruit la modul polarizant al biografiei sale . Cei care l-au
total literaturii: „a trãit pentru a scrie“.1 cunoscut vorbesc despre modestia sa fun-
Despre viaþa scriitorului ne-au rãmas puþine ciara ºi reticenþa în faþa zgomotului lumesc,
date: câteva interviuri prin revistele literare a goanei dupã glorie ºi retragerea în spatele
ale vremii, o prezentare a scrierilor fãcutã polemicilor literare ºi politice pentru a-ºi
de el însuºi, însemnãri ale scriitorului Geo desãvârºi în tãcere opera monumentala,
Bogza, fratele prozatorului ºi câteva jurnale convins fiind ca „literatura este, în primul
de cãlãtorie din care se contureazã profilul rând, o opþiune” ºi ca „un efort atât de pre-
sãu psihologic. Referirile stricte la momente lungit nu se poate închipui fãrã sã renunþe
ale vieþii personale sunt destul de sumare, la multe practici comode ºi multe bucurii“.3
datoritã nu numai unei firi discrete, reti- Se verificã, poate, în acest caz, mitul cre-
cente, chiar emotive, dar ºi a unei modestii atorului resorbit de propria operã, pe care
pe care niciodatã n-a afiºat-o în mod osten- ºi-o asumã de la vârsta de 8 ani, dupã cum
tativ . vom vedea mai departe urmãrindu-i firul
În interviul cu Sînziana Pop, scriitorul biografic .
explicã de ce n-a scris „o carte de mãrturii”: Radu Tudoran, pseudonimul lui Nicolae
deoarece a simþit nevoia sã scrie „istoria Bogza, se naºte pe data de 08.03.1910 în
vremii” sale ºi a dorit sã-ºi rezerve timpul comuna Blejoi, judeþul Prahova, ca fiu al lui
mãrturisirii pentru atunci când „n-am sã Alexandru Bogza, originar din Bogzeºtii de
mai pot inventa, n-am sã mai pot construi . Roman, în vârsta de 45 de ani, ºef de echipaj
Fiindcã istoria e gata construitã” ;2. Din ºi funcþionar în marina comercialã, apoi
pãcate, acel timp a fost prea scurt pentru a antreprenor ºi al Ilianei Rhea Silvia din
recrea în roman imaginea vremii sale ºi scri- Galaþi (nãscutã Vasile Georgescu), în vârsta
itorul n-a mai avut rãgazul sã-ºi scrie jur- de 37 de ani. (Naºterea a fost înregistrata în
nalul . Viaþa lui Radu Tudoran reprezintã un actul de naºtere nr. 18 din registrul stãrii
caz special de identificare cu actul creator, civile din comuna Blejoi, în prezenþa a doi
puþine sunt evenimentele vieþii lui ce nu au martori, Nicolai G. Stoicescu ºi Petre M.
tangenþã cu activitatea de scriitor; actul Nicolescu, ambii de 43 de ani, funcþionari,
1 Valeriu Râpeanu, Curierul Naþional Magazin din 19 noiembrie 1993
2 Luceafãrul, nr . 43 din 1974
3 ibidem
6
Radu Tudoran între biografie ºi destin

transmisã ºi în temperamentul copiilor, firi


total diferite una de cealaltã, având însã o
trãsãturã comunã, predispoziþia spre explo-
rarea lãuntricã ºi exterioarã.
Localitatea Blejoi, sat de câmpie, aºezat
pe malul Teleajenului, râul copilãriei, unde
împreunã cu fratele lui, Geo Bogza, a
învãþat sã înoate înainte de a împlini 10 ani,
ºi-a pus amprenta definitiv asupra univer-
sului interior, dupã cum mãrturiseºte în
câteva ocazii: „M-am nãscut la câmpie,
unde am fãcut prima scoalã, descoperind
depãrtãrile ºi încercând sã înþeleg poziþia
mea faþã de ele. Am trecut odatã pe Valea
Prahovei, am vãzut munþii, dar mergeam
prea repede, n-am putut sã-i asimilez, în
conºtiinþa mea au rãmas, pânã târziu, ca o
irealitate. În schimb, tot atunci, când eram
încã copil, am ajuns pe malul mãrii; prima ei
imagine a fost uluitoare, mi se pãrea cã nu
este un element al naturii, ci o halucinaþie
feericã, pânã ce am convenit cã ea nu era
decât prelungirea câmpiei unde mã nãs-
cusem”5. Familia sa s-a stabilit în acest sat
situat la 4 kilometri de Ploieºti, deoarece
tatãl sãu devine, din ºef de echipaj, admin-
domiciliaþi în aceeaºi localitate). Amândoi istratorul unei balastiere, dotate cu un exca-
pãrinþii sunt moldoveni, ceea ce are o anu- vator imens-montat pe trei ºine de cale fera-
mitã semnificaþie. Pãrinþii sãi, dupã cum ta-ce scotea pietriº ºi nisip, din albia râului,
mãrturiseºte Geo Bogza, fratele scriitorului, cu cele treizeci de cupe prinse pe banda
i-au dat viaþã „pe când se aflau la jumãtatea rulanta. Atmosfera primilor ani ai copilã-
vieþii lor.“ Tatãl sãu „s-a rupt de vatra satu- riei, tragic marcata de evenimentele primu-
lui în care se nãscuse, pe pãmânturile lui rãzboi mondial, este amplu transfigurata
Moldovei, ºi, la vârsta tinereþii, punând artistic în romanul Casa domnului Alcibiade,
capãt unei lungi tradiþii, a colindat ca mari- al ciclului Sfârºit de mileniu.
nar mai multe mãri ale lumii.”4 O familie în care aproape toþi copiii au
Radu Tudoran este ultimul din cei cinci avut veleitãþi literare, este un lucru destul
copii ai familiei Bogza: Alexandru (1895- de rar, aceastã predispoziþie fiind transmisã
1973) absolvent de conservator, profesor de pe linie paternã, dupã cum aratã Geo Bogza
muzicã ºi filozof, Ovidiu (1898-1986) inven- în ultima sa carte realizatã cu Diana
tator, ºef de exploatare petroliferã, Elena (n. Turconi: „tatãl meu a fost marinar ºi a cãlã-
1902) licenþiatã în drept, funcþionarã, scria torit mult prin lume. Cred cã el a acumulat
literaturã, fãrã sã publice, Geo (1908-1993) o mare cantitate de impresii ºi din ele se
scriitor. Din cei cinci copii ai familiei, nici- trage, probabil, pornirea noastrã spre
unul nu s-a nãscut în acelaºi loc, ceea ce do- scris”6. Tot el se referea la numele intim de
vedeºte situaþia socialã nesigurã a pãrinþilor Buik pe care familia i-l adresa lui Radu
ºi o anume nevoie de cãutare continuã, Tudoran. De asemenea Geo Bogza mãr-
4 Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi , Eu sunt þinta , Bucureºti, Editura Du style , 1996.
5 Radu Tudoran – Flãcãrile, postfaþã Dupã patruzeci de ani Editura Eminescu, 1987.
6 Geo Bogza, În dialog cu..., Ibidem.
7
Cristina Dinu

turiseºte în aceeaºi carte cã în „copilãrie ºi nimic nu-mi este strãin în lumea aceea
adolescenþã am fost legat de el mai mult regãsitã ºi rememoratã, dar, cu toate aces-
decât de toþi ceilalþi fraþi. Mai apoi, în cele tea, nu mã simt la mine acasã. Pe-acolo
mai multe cazuri ne-am înþeles, nu au fost curge râul Teleajen, într-o albie atât de largã,
între noi mari divergenþe, dar nici o dragos- c-ar încãpea în ea Amazonul. Privind cum
te leºinatã. Ultimii ani ne-au apropiat foarte se ducea apa la vale, am intuit, înainte de-a
mult unul de altul.” Despre mama, tot Geo învãþa geografia judeþului Prahova, cã nu se
Bogza îºi aminteºte: „o fiinþã harnicã, dis- poate opri, nici nu se poate interveni ºi cã
cretã ºi blândã, care din când în când, dacã trebuie sã ajungã pânã departe. Aºa am
ne fãceam vinovaþi de vreo nãzbâtie, chiar dobândit sensul distanþelor ºi am înþeles cã
nemaipomenitã, ne bãtea cu papucul. Cu lumea nu se sfârºeºte la limita vederii mele.
palma nu þin minte sã ne fi atins, astfel decât Datoritã apei care n-a încetat nici o clipã
în mângâiere.” (…) „Mama nu a pus nicio- sã curgã (…) s-a nãscut în mine pãrerea, la
datã flori într-o glastrã. Cine ºtie de ce ? Nici început vagã (…) cã totul în naturã se mutã
pom de Crãciun nu am avut, toatã copilãria; ca apele curgãtoare ºi-atunci am ºtiut cã nici
ºi nici jucãrii. Era, la noi acasã un fel de câmpia nu are un capãt, cum crezusem
sobrietate aspra. Ceva s-a chircit în sufletul privind-o de la fereastrã. De-aici n-a fost
nostru, definitiv. Dar imaginaþia ni s-a înari- mult pânã sã simt dorinþa de-a porni o datã
pat, oferindu-ne destule revanºe.”7 în lume ºi de-a mã opri înainte de-a o
Înclinaþia pe care Radu Tudoran a avut-o cunoaºte în întregime. Acest gând nutrit în
întotdeauna pentru spaþiul vast al mãrii, ca viaþã nu s-a împlinit decât într-o micã parte,
expresie a întinderilor nesfârºite, porneºte în tot nu se va împlini niciodatã. Teleajenu-
de la modelul câmpiei natale, arhetip ma- lui ºi câmpiei unde am fãcut primii paºi din
triceal, prelungit în imaginea marii pe care o viaþã le datorez un apetit de viaþã nestins
descoperã la vârsta de 12 ani, când evadea- pânã astãzi, ceea ce dã existenþei mele un
zã din toposul geografic al copilãriei, sens plin de emoþie ºi de culoare. Am astfel
înainte ca ea sã se sfârºeascã: „Nu pot sã nu repere importante în domeniul copilãriei ºi
mã gândesc la locurile copilãriei, fiindcã lor totuºi, când le caut sau când le regãsesc, nu
le datorez formaþia sufletului meu ºi a firii mã simt la mine acasã.
mele. Dar am plecat demult de-acolo ºi când Casa mea astãzi este aceea unde am scris
mã întorc, încerc sã mã caut printre aminti- ultima carte ºi unde sper s-o scriu pe cea
rile îndepãrtate, chiar dacã atunci când mã urmãtoare: în Bucureºti la o poarta a Ciº-
regãsesc, nu mã simt la mine acasã. migiului în faþa unei strãzi unde la începu-
Am mai spus ºi am mai scris, cã între ele- turile mele literare am plasat o acþiune
mentele care mi-au marcat viaþa, esenþial imaginarã. Când vin acasã mã emoþioneazã
rãmâne primul peisaj descoperit, contem- deopotrivã ºi trecutul ºi viitorul”8. Cu altã
plat ºi apoi explorat cu puterile personale. ocazie, Radu Tudoran arãta cã a evadat din
În limitele lui mi s-au desfãºurat copilãria ºi spaþiul geografic al copilãriei înainte ca
acolo am început sã descopãr geografia ºi aceasta sã se sfârºeascã „el a devenit multi-
lumea. În aºa fel s-au aºezat amintirile des- plu, dominat de marea pe care am întâlnit-o
pre lumea mea, încât niciodatã n-aº putea sã la 12 ani, ea este de fapt prelungirea câm-
uit vremea aceea. Dupã cum n-aº putea sã piei, primul meu peisaj, de aceea cred cã
uit nici decorul. Deºi, s-au schimbat multe m-a captivat.”9
acolo ºi-a apãrut un oraº gigant în zarea De la vârsta de unsprezece ani, murin-
plinã de mister altãdatã, recunosc locurile du-i tatãl, apãsarea vieþii este resimþitã acut,
cum le-am vãzut prima oarã, mã recunosc ºi iar copiii sunt nevoiþi sã-ºi urmeze fiecare
pe mine proiectat în peisajul copilãriei; un drum propriu. Grijile familiei sunt pre-
7 Ibidem.
8 Manuscris, Colecþia Alexandru Miu – Câmpina, Muzeul B.P. Hasdeu.
9 Interviu cu Sânziana Pop în Luceafãrul, nr. 43, 1974.
8
Radu Tudoran între biografie ºi destin

luate de Ovidiu Bogza, al doilea frate, de- petrolist, proprietar al sondei „4 Bogza” de
oarece fratele mai mare, Alexandru, absol- la Buºtenari. Atmosfera acestei perioade
vent al conservatorului ºi filozof, este o fire este evocata realist de Radu Tudoran în ro-
nepracticã. De la tata rãmãsese o moara în manul Flãcãrile, în urma vizitelor periodice
arenda ºi o fãbricuþã de var cu o poziþie pe care le face familiei stabilite aici.
buna, pe gârla Teleajenului. Expirarea con- Numai dupã ce parcurgi în întregime
tractului morii, descoperirea unui munte de traseul artistic jalonat de vastitatea operei
calcar spre Valeni - ceea ce ar fi dus la fali- sale, poþi înþelege cu adevãrat viaþa lui Radu
mentul varniþei -, ca ºi propunerea unui Tudoran, care se dezvãluie într-o labirintica
bancher, care avea un ginere petrolist la ºi sinuoasa complicitate cu propria creaþie.
Buºtenari (pe Ionel Stroe, personaj în Recunoaºterea tacita a unei astfel de mani-
romanul „Flãcãrile” al lui Radu Tudoran) de festãri se face în sugestivul tablou biobibli-
a administra întreprinderea acestuia, salari- ografic Scrierile lui Radu Tudoran prezentate
ul bun care i se propunea, ca ºi locuinþa gra- de el însuºi, publicat în cea de a treia ediþie
tuita, îl determina pe Ovidiu Bogza sa mute, revãzutã a volumului sau de debut Oraºul
în 1925 familia la Buºtenari. Aici va ajunge cu fete sãrace la Editura Euromega, Bucu-
la o situaþie mulþumitoare: înfiinþeazã cu reºti, în îngrijirea lui Valeriu Râpeanu.
Gica (George), în 1927, o fabrica de sifoane Începutul literar al lui Radu Tudoran se
(pe capetele sifoanelor erau imprimate cele leagã de o vârstã incredibil de fragedã, avea
doua nume: G.O. Bogza, George fiind cel doar 8 ani când a conceput primele scrieri;
care se ocupa de distribuirea lor ºi apropri- ca ºcolar, dãdea prioritate scrisului: „e tot ce
indu-ºi în cele din urma numele popular de avea(m) în minte“, apoi îºi fãcea lecþiile,
Geo: „- De unde iei sifoanele?/ - De la Geo fiind adeseori favorizat de profesori, motiv
Bogza“), Ovidiu Bogza construieºte, în pentru care colegii îl numeau „într-o bat-
asociere, o fabrica de acid carbonic. Aface- jocurã admirativã-maestru“, cuvânt deza-
rea este foarte profitabila, în final el ajunge vuat întreaga viaþã, pãrându-i-se întotdeau-
9
Cristina Dinu

na cã ascunde o ironie. Începând de la proiecþia artistica a adolescentului Nicolae


aceastã vârstã îºi face ucenicia îndelung, Bogza, relateazã evenimentele vieþii de elev
timp de 20 de ani, scriind mii de pagini, pâ- intern al uneia dintre cele mai apreciate
nã la vârsta de 28 de ani când publicã prima instituþii ºcolare din acea perioada, Liceul
paginã. Scrisul a reprezentat din copilãrie o militar de la Mãnãstirea Dealu. În volumul
imperioasã necesitate de exprimare: „era o „Ieºirea la mare” scriitorul reînvie atmos-
nevoie, ca foamea ºi setea, ºi poate cã tocmai fera vacanþelor din anii liceului când tânã-
ca ele ºi-ar gãsi o explicaþie biologicã (…) rul descoperã frumuseþea spaþiului marin.
era o euforie. Pânã la prima carte publicatã; Între anii 1930-1932 urmeazã cursurile
pe urmã am îngheþat de frica.”10 ªcolii de ofiþeri de infanterie de la Sibiu.
Ca elev al ºcolii din Ploieºti, viitorul scri- Eºecul examenului sau de la ªcoala de avi-
itor nu se conformeazã întotdeauna con- aþie ºi impresiile dobândite la Sibiu sunt
venþiilor unui învãþãmânt organizat dupã schiþate în volumul Victoria neînaripata, al
principii didactice pe care de cele mai multe patrulea din ciclul Sfârºit de mileniu
ori le simþea strãine de firea sa: „eram un Din 1932 pânã în 1938, este ofiþer activ,
ºcolar mediocru, înclinat mai mult sã sublocotenent la început, apoi locotenent,
descopãr eu lumea, decât sã o învãþ de la dupã care se retrage din viaþa militarã pen-
alþii”. Începe liceul tot aici, apoi se transferã tru a se dedica literaturii.
la Liceul Militar de la Mãnãstirea Dealu Primele modele literare ale scriitorului
(1923-1930). Experienþei anilor de liceu, au fost Petre Ispirescu, Petre Dulfu, Calis-
etapa formativa marcanta în devenirea sa trat Hogaº, Costache Negruzzi, Mihai Emi-
ulterioara, îi consacra autorul volumele doi nescu, I.L. Caragiale ºi Mihail Sadoveanu,
ºi trei din ciclul Sfârºit de mileniu, Retragerea enumeraþi în ordinea în care i-a citit: „Când
fãrã torþe ºi Ieºirea la mare, în care naratorul, am descoperit biblioteca publicã, nu mi-a
10 Interviu cu Ion Munteanu, în România literarã, numarul 44 . 1977.
11 Ibidem.
10
Radu Tudoran între biografie ºi destin

venit sã cred cã puteam sã intru ºi sã citesc rãzvrãtire, deoarece nu se putea conforma


tot ce-mi trecea prin minte; atunci am intuit atmosferei disciplinate de acolo. Pe Eugen
paradisul despre care nu mã convinsese bis- Lovinescu îl întâlnea adesea la cenaclul de
erica. Dar cu mult mai înainte ºi mai greu de la fosta librãrie Alcalay, unde venea aproa-
spus am avut de profesori cerul, câmpul, pe zilnic cu o ora înaintea prânzului ºi dis-
iarba ºi florile, gârla cu prundul ºi lunca, ºi cutau mai mult despre viaþa decât despre
tot ce încãpea în privirea mea de copil dor- literatura. Deºi amintirile lui despre el nu
nic sã aflu lumea. Apoi vine clipa cea mai sunt prea bogate, pãrerea lui este ca „a fost
importantã: când am mers la ºcoala ºi m-am nu numai un mare critic, nu numai un mare
rãtãcit printre planºele care vroiau sã-mi scriitor, nu numai un iubitor de literatura,
prezinte natura, dar nu puteau decât sã mã nu numai un veritabil, academician, dar a
îngheþe ºi sã mã prosteascã; m-a salvat ma- fost, cu siguranþa ºi un mare senior.”14
ma … În locul calului din fotografie, mort ºi Impulsul creator l-a determinat sã scrie
þeapãn, ea mi-a arãtat calul din curte. pentru cã avea ceva de spus oamenilor, nu
Uitându-mã la el, am izbutit dintr-o datã sã- pentru a-ºi câºtiga notorietatea, de aceea
l descriu cu uºurinþã ºi cu bucurie, ºi cred cã primele pagini le-a publicat sub pseudoni-
atunci am scris în gând primele mele fraze, me diferite. Începându-ºi activitatea publi-
fãcute numai de mine. Restul a fost floare la cisticã la acelaºi ziar cu fratele sãu, a urmãrit
ureche, aºa se spune.”11 sã nu fie confundaþi unul cu celãlalt, cum se
De la vârsta de 28 de ani îºi începe activ- mai cunosc cazuri în literaturã, dar sã nici
itatea literarã cu adevãrat, debutând cu nu parã cã ziarul ar fi o afacere de familie15.
reportajul - eseu Oameni care nu au ce face cu Unul din aceste pseudonime (Radu Tudo-
viaþa ºi Oameni care nu au cu ce ºi-o þine în ran) a devenit numele consacrãrii sale, nu-
Lumea româneascã (1938), având ca directori mai din întâmplare; a semnat cu el o co-
pe Zaharia Stancu ºi pe Constantin Clonaru,
loanã de ziar (Curentul, 1939) care mai târ-
ºi cu nuvela Aerodromul de la ªura Micã în
ziu s-a transformat într-un roman de 500 de
revista Azi (1939) a lui Zaharia Stancu.
pagini (Flãcãrile). Scriitorul ºi-a ascuns iden-
Din 1938 dateazã întâlnirea prozatorului
titatea nu neapãrat din timiditate, ci mai
cu Eugen Lovinescu; deºi nu a fãcut parte
ales din indiferenþa faþã de existenþa sa civi-
din cenaclu, a fost odatã acolo, dus de ªerbu
ºi a citit una dintre nuvelele volumului lã. Experienþa jurnalisticã a fost pentru pro-
Oraºul cu fete sãrace12. Concluzia asupra lec- zator foarte interesantã, considerând- o un
turii a fost formulata de Eugen Lovinescu, exerciþiu de lansare, fiind „poarta cea mai
arãtând ca mediul despre care a scris sigurã cãtre literaturã”; deºi i-a acordat un
autorul a mai fost explorat literar în reportaj rol de tranziþie în activitatea sa, ziaristica l-a
de fratele sau Geo Bogza ºi nu mai are rost pasionat: „toate experienþele m-au pasionat
sa scrie ºi el despre acelaºi lucru. Aceasta ºi le-am condus pânã la ultima consecinþã
observaþie a fost determinanta spre a nu (…) Pentru mine, redacþia ziarului era, pe
mai frecventa niciodatã cenaclul. Alt motiv vremea când am acceptat-o, un imens ecran
a fost faptul ca cenaclul nu era „un salon lit- de televiziune, inexistent pe atunci ca
erar, ci un laborator literar foarte academic, realizare electronicã. Era o fereastrã deschi-
ori eu nu eram deloc academic, eram un sãl- sã spre tot ce însemna omenirea. O telegra-
batic venit de pe câmp.”13 Deºi considera mã de presã primitã la miezul nopþii repre-
ca este grav pentru un debutant sa renunþe zenta o bãtaie de inimã. Într-o redacþie de
la spiritul unui cenaclu, absenþa sa este mo- ziar, într-o singurã searã, faci ocolul pãmân-
tivata nu printr-un orgoliu exagerat, ci prin tului”.16
12 Manuscriptum, nr. 1, 1974.
13 Ibidem.
14 Ibidem.
15 Interviu cu Mara Nicoarã în Contemporanul, nr. 45, 1989.
16 Ibidem.
11
Cristina Dinu

Dupã activitatea la ziarul Lumea româ- La 14 decembrie 1939 se cãsãtoreºte cu


neascã a urmat colaborarea la Timpul, Azi, Viorica Radovici în municipiul Bucureºti,
Curentul; ultima redacþie a fost Evenimentul conform actului de cãsãtorie numãrul 2071.
zilei la care colabora ºi Ion Vinea. Gazetãria Intenþia lui era sã debuteze cu un roman,
l-a ajutat ca viitor scriitor sã se familiarizeze dar a înþeles cã niciun editor n-ar fi publicat
cu tipografia pe care o considera „cea mai câteva sute de pagini ale unui autor necu-
solemnã dintre catedralele construite vreo- noscut, de aceea a considerat necesar sã-ºi
datã de o credinþã omeneascã“, i-a facilitat deschidã drumul în literaturã în mod nor-
cunoaºterea unor oameni consacraþi pentru mal cu proza scurtã, ºi-a transformat
care avea o imensã admiraþie. romanele în nuvele, multiplicându-le, din
În jurnalul de cãlãtorie La nord de noi unul a scris douã, iar alteori nouã.
înºine, Radu Tudoran se refera la aceasta Debutul editorial din 1940 cu grupajul de
perioada a vieþii sale (1939) când o ducea nuvele ºi povestiri Oraºul cu fete sãrace, exact
foarte greu din punct de vedere financiar ºi când armata germanã intra în Belgia (dupã
activitatea jurnalistica îi oferea doar un mij- mãrturisirea autorului) este expresia încer-
loc de subzistenþa ºi nicidecum posibilitatea cãrii de a pãtrunde în publicisticã; acest
unui trai decent: „În tinereþea mea, când îmi debut ar fi rãmas neobservat de critica lite-
câºtigam greu viaþa pe lângã o gazetã bucu- rarã dacã scriitorul n-ar fi avut un succes
reºteanã, am fãcut fel de fel de nãzdrãvãnii rãsunãtor în 1942 cu primul sau roman Un
ca sã-mi merit pâinea cea de toate zilele, port la rãsãrit. Radu Tudoran relevã succesul
oricât ar fi fost ea de micã ºi de amarã. nesperat al acestui prim roman care s-a
Directorul acelui ziar umbla mai mult prin bucurat de aprecierea unanimã a criticii:
strãinãtate, fusese când ambasador, când cartea era consideratã o consacrare.19 Roma-
ministru de externe, iar redactorul ºef îmi nul este definitivat dupã douã versiuni
fãgãduia sãptãmâna de sãptãmâna ca o anterioare ºi comentatã favorabil de critica
sã-mi mãreascã leafa. Atunci porneam pe literarã, în primul rând de Perpessicius. El
strada, cu ochii în toate pãrþile, sã vânez devine în mod spontan un best-seller, tipã-
ceva ce nu se mai vãzuse, pentru un repor- rindu-se în ºase ediþii, din 1942 pânã în
taj de senzaþie, ca sã-mi atrag mulþumirea 1944, când a fost interzis ºi scos din bibliote-
redacþiei. Era la începutul verii lui 1939 ºi cile publice ca ºi volumul de nuvele Oraºul
ziarele lâncezeau, o acalmie bolnãvicioasã cu fete sãrace, deoarece acþiunea se petrecea
se aºternuse peste omenire […]”17. în Basarabia, desprinsã de þarã, iar spiritul
Atmosfera redacþionalã cu spiritul ei slav era considerat incompatibil cu cel latin.
polemic ºi efervescent este evocatã în roma- Nostalgia lui pentru Basarabia ºi pentru oa-
nul Privighetoarea de ziuã ºi parþial în roma- menii sãi a rãmas vie, ca permanent motiv
nul O sutã una lovituri de tun. Deºi Radu de suferinþã. Acest roman este rezultatul
Tudoran neagã de câteva ori încercarea de unei experienþe proprii, a unui contact viu
explicare a operei prin autor ºi a autorului cu lumea Basarabiei, acest þinut, în care o
prin operã, evidenþa interacþiunii dintre cele realitate durã a avut un puternic impact
douã elemente esenþiale este vãditã. asupra conºtiinþei sale. Cartea apare în mo-
Pãrerea lui este cã fiecare ziarist este un mentul când monumentala Istorie a literatu-
potenþial scriitor, iar „ziarul e schiþa la zi a rii române de la origini pânã în prezent a lui G.
viitoarelor noastre romane”.18 Motivul prin- Cãlinescu se afla în tipografie. Pentru acest
cipal pentru care a renunþat la viaþa de gaze- roman primeºte în 1943 premiul Societãþii
tar a fost acela cã „ziarul reprezintã numai Scriitorilor Români.
cotidianul, în timp ce literatura reprezintã Cel mai folositor sfat primit în ucenicia
epoca”. A renunþat la gazetãrie dupã ce sa literarã i-l datoreazã criticului literar ªer-
tipãrise a doua carte ºi începuse la a treia. ban Cioculescu;20 deºi nu era consacrat în li-
17 Radu Tudoran, La nord de noi înºine, Editura Eminescu, Bucureºti, 1979.
18 Interviu cu Sânziana Pop, Ibidem.
19 Interviu cu Valeriu Râpeanu, România literarã , nr. 5, 1986.
12
Radu Tudoran între biografie ºi destin

teraturã, scria la romanul Un port la rãsãrit ºi aproape întotdeauna îndrãgostiþi ºi impre-


era nemulþumit cã nu avea fluenþa necesarã sionaþi profund de amestecul de spectacol
în idei ºi în fraze, iar marele critic l-a sfãtuit pitoresc ºi uneori brutal pe care îl oferea
sã treacã peste aceste dificultãþi mãrunte ºi acest eveniment. Scriitorul mãrturiseºte în
sã meargã mai departe. El îl îndeamnã sã postfaþa la acest roman cã, spre deosebire de
facã apropiere între munca scrisului ºi mer- alte romane bazate pe ficþiune, pe lumi ºi
sul pe bicicletã în care trebuie sã te uiþi la eroi imaginari, aici demersul narativ este
drum, nu la roata din faþa. Scriitorul i-a grefat pe o realitate cunoscutã îndeaproape,
ascultat sfatul ºi a procedat întocmai, sãrind dupã cum mãrturiseºte în aceeaºi postfaþã:
capitole întregi pentru care nu mai avea „mergeam spre al ºaptesprezecelea an de
inspiraþie ºi le-a continuat dupã terminarea viaþã când am ajuns prima oarã în locurile
altora. Mai târziu, într-un interviu cu Mara nebãnuite pânã atunci, unde am descoperit
Nicoarã recunoaºte ca cel dintâi critic care l- peisajul, apoi oamenii cu istoria ºi cu
a recunoscut cu mare generozitate a fost moravurile lor, care mi-au inspirat cartea de
Perpessicius, deºi ar fi mers pe drumul sau faþã. Ca sã spun cã mi-au inspirat-o nu-i
ºi fãrã impulsul datorat acestuia. destul spus, mi-au impus-o cu o putere
Anul 1942 marcheazã pentru scriitor în- obsedantã, care mã urmãreºte chiar astãzi,
ceputul unei etape decisive în viaþa sa, când la peste 40 de ani dupã ce am scris-o, deºi
se dedicã exclusiv scrisului. Ion Munteanu, între timp am acumulat numeroase alte
care l-a cunoscut din adolescenþa, când a obsesii (…) Se fãcuse ziuã când am ajuns
venit la Buºtenari în acel peisaj ºi în lumea (…) în capul dealului m-am oprit, þignalele
tulburãtoare a petrolului, arata ca în scrier- atelierelor sunau de ºapte, ºi atunci mi-a
ile sale acesta porneºte de la trãiri proprii: fost dat sã vãd ceea ce nu mai vãzusem ºi n-
„cât de variate ar fi subiectele, totdeauna ele aveam sã vãd în altã parte, rãzboiul peisaju-
pleacã de la o experienþa personalã care se lui cu el însuºi. Iar peste el, în zvârcolirea lui
simte cã este trãitã pânã la capãt. Radu Tu- dezlãnþuitã cu furie, apãreau semnele fãcute
doran n-a abordat niciodatã o lume necerc- de oameni, o puzderie de þepuºe negre
etatã în profunzime, în intimitate ºi chiar în înfipte în pãmânt, ca o pãdure de copaci
sensurile ei nevãzute.”21 arºi, în locul pãdurilor de altãdatã, acum
În 1943 Radu Tudoran publica romanul nimicite. Erau sondele de petrol între care
Anotimpuri; relevând o experienþã person- mi-am trãit vacanþele, în peste ºapte ani de
alã, scriitorul încearcã sa punã în luminã viaþã. În acest timp, unele au ars, le - am
aventura, dar ºi filozofia zborului, tentaþia vãzut în flãcãri; altele au fost pãrãsite … La
omului de a eluda legile gravitaþiei terestre. capul drumului am gãsit ºi dragostea; a fost
El proiecteazã aventura ºi dragostea pe fon- trecãtoare ºi a rãmas neuitatã.”22
dul de cronicã socialã a Bucureºtiului. În mai multe rânduri scriitorul aratã cã
În 1945 apare romanul Flãcãrile (intitulat de la începuturile sale literare a fost înclinat
iniþial Flãcãri) ce este rezultatul impresiilor spre ficþiune, care l-a cãlãuzit în întreaga
directe trãite de autor în localitatea Buºte- activitate creatoare, dar n-a lãsat deoparte
nari unde locuia familia sa, proprietara unei nici experienþele personale, fãrã de care „nu
sonde petroliere. Aproape de aceastã aºe- se putea construi” o poveste. Niciodatã nu
zare, la ºase kilometri peste un deal se afla s-a substituit vreunuia din personajele sale,
satul Cosmina, unde în fiecare an de ºase chiar dacã au existat interferenþe vizibile cu
august se organiza un bâlci, urmat seara de eul altora „ficþiunea rãmâne modul meu de
bal la care viitorul scriitor se ducea împre- exprimare cel mai propriu, fiindcã am fost
unã cu fratele sãu Geo Bogza ºi rãmâneau atras spre el de la începuturi ºi l-am exersat
acolo toatã noaptea, revenind acasã în zori o viaþã întreagã „. Scriitorul crede cã imagi-
20 Interviu cu Ion Munteanu, Ibidem.
21 Ibidem.
22 Radu Tudoran, Dupã patruzeci de ani în Flãcãrile, Bucureºti, Editura Eminescu, 1987.
13
Cristina Dinu

naþia este expresia unor experienþe uitate ce scriitorul îºi dã seama cã mai avea de scris
revin în memorie ori de câte ori este nevoie. un numãr de capitole egal cu cele scrise
Lumea pe care a trãit-o revine în ficþiune înainte ºi a conºtientizat cã sfârºitul cãrþii
„sub forma unor sinteze interminabile”.23 trebuia sã fie acela care marca bombarda-
Cu privire la romanul Flãcãrile, autorul mentul de la 4 aprilie, considerâdu-l o pre-
subliniazã: „niciunul din personajele acestei destinare. Efortul pentru terminarea roman-
cãrþi, nu are ceva comun cu mine; eu sunt ului a fost istovitor, deoarece editorul voia
doar povestitorul rãmas în umbrã. Însã, ca manuscrisul sã fie predat repede, în câte-
spre deosebire de alte cãrþi ale mele, unde va luni, spre a inaugura cu el o editurã
am creat lumi ºi eroi imaginari, cei de aici, nouã. A lucrat fãrã întrerupere toatã iarna,
în marea lor parte ºi cu prea puþine retuºãri cu teama cã nu va putea duce la bun sfârºit
sau adaptãri, sunt inspiraþi de ceea ce am romanul, dispus fiind sã foloseascã tonice
vãzut cu ochii, în primul rând peisajul, apoi care sã-l þinã treaz zile de-a rândul, dar
oamenii, cunoscuþi direct ºi îndeaproape. În negãsind, s-a bizuit doar pe forþele person-
peisajul unde am ajuns în dimineaþa de ale. Finalul romanului i-a dat o puternicã
primãvarã, erau elemente atât de uluitoare stare de euforie, el însemnând joncþiunea
ºi fascinante, iar viaþa care se derula acolo între manuscrisul vechi ºi cel nou. Relaxarea
era atât de ineditã ºi palpitantã, cã imagi- dupã o astfel de muncã prelungitã nu era
naþia mea nu mai avea de ce sã opereze. mai mult de o zi, când scriitorul îºi permitea
Lãsând la o parte artificiile personale, care luxul de a se elibera de orice neliniºti cre-
deosebesc pe un scriitor de altul, încolo, atoare, gânduri ºi sentimente apãsãtoare ºi
aceastã carte, aºa cum începe ºi cum se ter- începea cu o baie de aburi unde alterna
minã, este o povestire luatã direct din reali- fierbinþeala cu duºuri reci pentru a-ºi elimi-
tate”.24 na toxinele, iar masajul îi tonifia muºchii
Gestaþia cãrþii s-a prelungit pânã la ma- încordaþi pentru o perioadã atât de mare.
turitate, când scriitorul face mai multe în- Mai târziu nu ºi-a mai permis aceastã pauzã
cercãri necesare pentru asemenea con- de o zi ºi, nu termina bine o carte, cã se ºi
strucþie complexã în care o lume vastã ºi gândea sã înceapã alta.
eterogenã trebuia sã prindã contur într-o Cei care l-au cunoscut îndeaproape vor-
viziune unitarã ºi lucidã. Pentru forma defi- besc despre programul riguros de lucru pe
nitivã a romanului el a început sã scrie în care l-a avut scriitorul pe tot parcursul
anul 1943, scriind farã pauzã, într-o încorda- vieþii. În articolul-necrolog Retragerea fãrã
re continuã, renunþând la orice altã preocu- torþe, publicat în Curierul Naþional Magazin
pare care i-ar fi perturbat munca de creaþie, din noiembrie 1992, Valeriu Râpeanu aratã
cenzurându-ºi orice tentaþii, chiar ºi lectura, cã Radu Tudoran rãmânea acasã chiar ºi în
din teama cã ar putea pierde firul cãrþii sale. noaptea de Anul Nou când scria, începând
În ziua de 4 aprilie 1944 când terminase o nouã carte, o continua sau o încheia pe cea
un capitol al acestei cãrþi, se anunþase un la care lucrase pânã atunci. Cu altã ocazie
exerciþiu de alarmã aerianã care, printr-o scriitorul mãrturiseºte supliciul efortului
confuzie, a coincis cu alarmã adevãratã ºi a creator: „mã chinuiesc sã scriu o carte (…)
fãcut multe victime omeneºti. Evenimentul scriu atât de istovitor, cã mi-e imposibil sã
l-a marcat pe Radu Tudoran, care, scutit de fac ºi corespondenþã, în pauze” (…). 25
rãzboi pânã atunci, a cunoscut o ipostazã Manuscrisul avea ºase sute de pagini, iar
tragicã a vieþii. Nu a mai putut continua car- editorul care i-a tipãrit primele cãrþi nu a
tea ºi a fãcut o pauzã pânã în luna decem- citit niciuna din ele. Nu citea nimic din ce
brie când situaþia s-a mai liniºtit ºi a fost edita, dar nu a cunoscut niciodatã eºecul,
impulsionat de editorul sãu care aºtepta scriitorul presupunea cã avea consilieri dis-
nerãbdãtor romanul. Recitind manuscrisul, creþi sau îl conducea instinctul, un simþ spe-
23 Interviu cu Mara Nicoarã, în Contemporanul 10 noiembrie 1989, nr. 45.
24 Radu Tudoran, Dupa patruzeci de ani, Ibidem.
25 Interviu cu Ion Munteanu, Ibidem.
14
Radu Tudoran între biografie ºi destin

cial, dar inexplicabil. Radu Tudoran îi poar-


tã o amintire pioasã ºi recunoºtinþa pentru
încrederea pe care i-a arãtat-o. I-a tipãrit
primul volum de nuvele cu reticenþã deoa-
rece aceastã specie nu avea prizã la public,
dar l-a încurajat sã scrie roman care era pre-
ferat de cititori. Primul manuscris al roma-
nului a fost dat editorului în momentul
când se dãdeau lupte grele la Odesa. Titlul
romanului Flãcãri nu i-a plãcut scriitorului,
el credea cã i se potrivea Negru ºi roºu, „ne-
grul pãcurii ºi roºul incendiului, elementele
dominante ºi concludente ale naraþiunii”.
Chiar dacã avea ordinea inversã celei a
cãrþii lui Stendhal, acest titlu avea un prece-
dent celebru ºi n-ar mai fi avut succes de
public. Deºi nu îi plãcea ca titlu un singur
cuvânt pentru cã nu avea capacitate de sug-
estie, altora le-a plãcut însã, ºi atunci l-a
acceptat, dar fãrã prea multã convingere. La
o ediþie revãzutã substanþial în formã, a mo-
dificat titlul, articulându-l, pãrâdu-i-se mai
cuprinzãtor: Flãcãrile. Când cartea a fost pu-
blicatã, scriitorul era nemulþumit de struc-
tura ei graficã ce dãdea impresia unui dez-
echilibru exterior care pãrea cã-i afecteazã
fondul. A luat hotãrârea de a scrie un prolog
care reuºea a stabili un echilibru cu partea a
doua a cãrþii. Perpessicius, în cronica la
acest roman îi reproºa cu multã fineþe toc-
mai acest prolog în care autorul îºi pusese
„o parte din suflet“, socotindu-l de prisos.
Deºi recunoaºte cã avea dreptate criticul, el
nu renunþa la prolog pe care îl pãstreazã în
ediþiile urmãtoare, pânã la cea apãrutã la
începutul anilor ’70 care este consideratã
definitivã. Atunci, restructureazã forma,
concentrând acþiunea, renunþând ºi la pro-
log. Versiunea definitivã este redusã cu
aproape o treime faþã de prima. Înclinarea
de a-ºi concepe demersul narativ la persoa-
na întâi, lasã impresia cã eroul cãrþii ar fi
chiar el; scriitorul nu crede în teoria lui
Freud dupã care creatorul împrumutã ope-
rei sale dorinþele personale, nerealizate.
Afirmaþia lui Flaubert „madame Bovary
sunt eu !” i se pare cã are rolul de a-l uimi pe
cititorul, dispus uneori la speculaþii psiho-
logice. El afirmã într-un fel individualitatea
operei, ca artefact autonom, vieþuind dupã
legi proprii, detaºate de realitatea ce i-a dat
viaþa.
15
Mihai
Ispirescu - 70
Eugen SIMION

Mihai Ispirescu
- Portret în peniþã
Abstract

The author speaks about the friendship with the dramatist and short stories writer Mihai
Ispirescu, praising his generosity and hospitality. He remembers the time they met each other and
the reunions organized several times.
Keywords: Mihai Ispirescu, Fanus Neagau, Nichita Stanescu, friendship.

Aflu pe cãi lãturalnice, adicã prin Fãnuº ment al spiritului, un banchet în sens vechi,
Neagu – prieten comun – cã Mihai Ispirescu heladic, puþin, poate, mai zgomotos ºi mai
intrã ºi el, încet-încet, dar inexorabil, în pestriþ.
clubul septuagenarilor. În astfel de cazuri, Pentru Mihai Ispirescu, petrecerea era,
îþi vine sã protestezi, mai serios sau în joacã: mi s-a pãrut, mai calmã ºi mai lungã. Din
cum este posibil?, dar nu se poate, nu aratã, Caragiale, el a luat sensibilitatea pentru
nu-i dai vârsta, trebuie sã fie o eroare de calcul mâncãrurile fine ºi chiar bucuria de a le
ºi, dupã ce ai epuizat protestele ºi mirãrile, pregãti singur, cu minuþie. S-a mutat de
te resemnezi cu o propoziþie intratã ºi ea în câþiva ani la Mogoºoaia ºi, când îl vizitez,
tradiþie: cum trec ani, nici nu-þi dai seama, mã primeºte totdeauna ca un boier de þarã
parcã ieri l-am întâlnit în oraºul nostru!... îmbrãcat evropeneºte cu un costum elegant,
Nu chiar ieri, dar l-am întâlnit pe Mihai o vestã de culoare viºinie brodatã, ºi cu o
Ispirescu, tânãr metodist la centru de creaþie rozetã sau, mã rog, o broºã frumoasã prinsã
popularã din oraºul nostru (evident: Plo- cochet la gât în loc de obiºnuita, burgheza
ieºti), pe la mijlocul anilor ’60 ºi l-am simpa- cravatã. Pare în aceste clipe, un alt personaj,
tizat de la început. Era inteligent, avea un personaj ieºit din proza lui Mateiu
umor, nu manifesta încrâncenãri ideologice, Caragiale. Un Paºadia adaptat stilului post-
îi plãcea vinul alb sec, se pricepea la gas- modernist de existenþã. Nu te primeºte
tronomie ºi, în genere, îi plãcea sã stea cu niciodatã în casa lui cu mâna goalã. Are tot-
amicii ºi sã consume încet ºi fãrã mari agi- deauna la îndemânã un vin de clasã (de
taþii la vestitul local numit „Berbec”, fala curând s-a convertit la Pinot noir de Tohani)
oraºului nostru. Pãrea, la început, un per- ºi într-un decor romantic întârziat te aºteap-
sonaj coborât din tipologia lui I. L. Cara- tã un prânz pantagruelic cu specialitãþi
giale, patronul nostru (al prahovenilor), un tradiþionale sau o cinã europeanã pregãtitã
caragialian însã din ramura cultã, rafinatã, chiar de el, cu pedanterie.
cu bunã educaþie gastronomicã ºi cu o ironie Are prieteni peste tot, în toate domeniile,
inteligentã care se adapta uºor tuturor situa- ºi are, mai ales, cultul prieteniei. Numai Ni-
þiilor. Îi plãcea, ieri ca ºi azi, sã petreacã ºi, din chita Stãnescu mai avea, iarãºi, aceastã
acest punct de vedere, se asemãna cu alt extraordinarã vocaþie a prieteniei care, în
ploieºtean vestit, Nichita Stãnescu, pentru vremea noastrã, este din ce în ce mai greu
care petrecerea cu prietenii era înainte de de pãstrat. Mihai Ispirescu reuºeºte, cu
orice un exerciþiu intelectual, un antrena- stilul lui boem – boieresc... Stil simpatic ºi,
16
Mihai Ispirescu - Portret în peniþã

din pãcate, deja anacronic, am impresia. talitatea lui ironicã, bucuroasã, uºor speriatã
Cãci: cine mai are azi poftã ºi timp pentru de brutalitãþile istoriei.
asemenea reuniuni între amici, reuniuni în Fãcându-i, acum, acest portret rapid,
care sã se bârfeascã subþire ºi sã nu se dis- mi-a venit din nou în gând observaþia lui
cute despre politica mizerabilã a guvernului Roland Barthes despre prieteni ºi despre
ºi despre asasinii de la putere? Sau, când ideile sale: ºi-a ratat uneori ideile, dar nu
subiectul devine inevitabil, sã se discute ºi-a ratat niciodatã prietenii.
doar cu ironia de rigoare (ironia izbãvi- Pãstrând proporþiile, pot spune azi ceea
toare)?... ce am spus ºi cu alt prilej: eu, om din rãsãrit,
Vorbind despre omul acesta, în fond, trecut prin ceea ce am trecut, am reuºit mai
sentimental ºi prietenos peste mãsurã, n-aº mult cu ideile mele, decât cu prietenii, în
vrea sã-l uit pe dramaturgul ºi prozatorul sensul cã: ideile mele au fost mai statornice
inspirat care este Mihai Ispirescu. Am scris, decât prietenii (cel puþin prietenii literari),
la timpul cuvenit, despre povestirile ºi cu mici excepþii. Mihai Ispirescu este una
piesele lui de teatru în care regãsesc gustul dintre ele.
lui pentru picarescul provincial ºi sentimen- 16 martie 2010
17
Fãnus, clatinã la nesfârºit creanga cu mere de aur ºi
unde anii trec cum îi taie capul (vezi piesa
NEAGU „Petrecere într-un pian cu coadã”, pusã în
scenã de Teatrul Nottara). Se întoarce între
noi din domnii strãvechi, strâns în el ca un

Par hidalgo spaniol sleit în palide lupte cu


spada, toate purtate în numele onoarei, ºi e
atunci bântuit numai de timp trecut. ªi e,

délicatesse mai presus de orice, unul dintre oamenii cei


mai dragi mie. Împletiturã de înþelesuri
ascunse, el respirã-n lumi asfinþite, din
larguri de nepãmânt. Dramaturg nãscut, nu
Abstract
fãcut, zãboveºte în zodia celor aleºi sã fie,
The author remembers a few things about the fãrã de voia lor, o vioarã din Orient. Eu ºtiu
Romanian dramatist Mihai Ispirescu. bine cât de frumos amestecã florile vorbirii,
Keywords: Mihai Ispirescu, Horia Lovinescu, pentru cã l-am auzit azvârlind mustrãri în
Teatrul National Bucuresti (National Theatre care nu crede brazilor sau ciupercilor din
of Bucharest), Nichita Stanescu, Eugen pajiºtea Casei Belvedere, la Predeal –
Simion. hribule plin de întuneric, gãlbiorule aromat,
ce pãcãtoase miresme pe capul vostru!
Nicio grijã, îl trag de mânecã, le arunc eu pe
Austrul, vântul izbucnind în martie, scu- plitã, cu sare ºi piper în creºtet.
turã giurgiuvelele. Zuruie nisipul speranþei Mihai suie-n patima contemporanã,
în tâmplele caselor. Jur-împrejur miroase a venind din Ploieºti, coleg de liceu cu
pãduri inundate de seve noi, a urºi sculân- Nichita Stãnescu ºi Eugen Simion. De liceu,
du-se în peºterile Bucegilor, a cãlugãri albi nu de clasã. Ei într-a unºpea, el într-a patra,
lunecând cu schiturile în luminã durã. În Nichita-i împrumuta bicicleta sã facã tururi
câmpie ºi-n vaduri de Dunãre, damf de ier- pe Calea Oilor. „N-am schimbat cine ºtie ce
buri noi ºi de bãlþi în care colcãie nãmolul ºi vorbe cu el, zice, îmi da bicicleta fiindcã o
peºtele scãpat de ocara gheþii. Din bisericuþa da tuturora, aºa cum avea sã-ºi dãruiascã ºi
ªargului, fãcutã cu bani de pe caii de furat, viaþa. Mã intimida”.
se vede ca-n palmã toatã balta Brãilei, Mãrire Þie, Doamne! Lunganul acesta
fumuri suind peste satul Pecineaga din trebuia trimis la o ºcoalã de tragere cu arcul
stepa Dobrogei, vitraliile scãpãrând în boabe de struguri aprinse de spaima ºi
închipuiri voievodale pe zidurile Carului cu dorinþa de a lustrui ghearele linxului sau ale
bere din Bucureºti, creºterea Crailor de Curtea tigrului care-l pândeºte pe Inorog la colþul
Veche, Pena Corcoduºa cu tainul ei de sufer- cuvintelor potrivite.
inþã. Dupã Revoluþia din 1989, am condus
– Mihai, strig eu dintr-odatã din încre- amândoi Teatrul Naþional – eu ca director
meniri de vis, umbli singur sã deschizi general, el director artistic. Ani de neuitat.
lupãriile? El surâde, ca ºi cum ar mânca Pe el l-au nins ca-n poveºti pe gândul bun ºi
stafide sultanine. Mihai, scoate mâna din cu stea în frunte. Mie mi-au umplut iezerele
gura lupoaicelor; tu n-ai auzit ce poveºti cu alþi nuferi decât cei din bãlþile Brãilei.
urâte circulã despre oamenii care… Mai albaºtri ºi suind cu paºi îndrãzneþi pe
– Patroane, îmi rãspunde el, cine se pune pãmântul scãzând în rugãciune. Eram doi
bine cu lumea se pune rãu cu Dumnezeu. visãtori crezând în oameni. Netrãdaþi de
N-am adunat poveºti greu de dus în nimeni decât de cei ce trãiesc în trãdare. Dar
spinare. n-am luat în seamã, Mihai fiindcã era aºtep-
Mihai Ispirescu trãieºte lângã noi, dar tat mereu de o „Trãsurã la scarã” (dupã
totodatã ºi într-o lume paralelã, într-un mine, cel mai frumos text dramatic pe care
univers intangibil ºi invulnerabil, unde se l-a scris), eu, pentru cã visam sã fur o priocã
18
Par délicatesse

de cai albi de Cargasse (Franþa), ca sã bag Citindu-l, murmuram:


Brãila-n boalã. – Ce-i asta? Poveste de înscris cu litere
În câte-o zi tembelã (se înfiripã astea din roºii într-un calendar ce-ºi datoreazã viaþa
nimic), îmi fixam o creangã-nverzitã-n ure- piscurilor balcanice? Trandafir cu creanga-n
che, alta înfloritã drept în buca obrazului, apã? Basm? Descântec? Horia Lovinescu,
luam o orhidee-n dinþi ºi-l întrebam cu omul cãruia Mihai îi datoreazã enorm, l-ar fi
tonul unui prinþ arab, proaspãt coborât din pus (romanul, nu pe autor), act de acuzare,
trenul Orient Expres ºi instalat în Hotel pe masa Ospãþului lui Baltazar. Ca sã
„Pera Palas” din Istanbul: strigãm noi Mane, Tekel, Fares.
– Mihai, când a despicat Dumnezeu În pagina cãrþii ard duºmãnos bobiþele
lumina de întuneric, ce crezi cã I S-a arãtat? negre ale irisului tuturor fetelor ce-au cules
– O femeie. fluturi cu poala pentru a-i dãrui unei iubiri
– Rãspuns adunat din vrãji ºi deochiuri ce-þi aþine calea mai la deal ºi mai la vale de
smintite. locul unde mugurii de plop trag cu puºca în
– Dar dvs. ce credeþi? se mira el. ultimele nopþi de februarie.
– Pãi, încerc eu (ºi-n cap mi se-ncurcau Ochi împinºi spre tâmple plus tristeþea
tot felul de chestii, socoteli, daraveri), prob- coborând din casa din Crimeea a lui Anton
lemele lumii. Cehov.
– Problemele lumii încep toate de la Dans pe strãzi c-un cal furat.
femeie. De la coastele ei. Dans cu câinii pe terasa Vilei Borghese.
– Prãjite de Adam într-o tigaie cu mult Migraþia lebedei.
ulei de mãsline? Vântul de martie sunã pe conturul frun-
– Din vorbele astea, zice, voi împleti zelor ce se vor deschide-n arbori. Boabe de
titlul unui roman. venin verde mã colindã bezmetic: stau în
Pe care l-a ºi scris, numindu-l „Coastele spital ºi prietenii mei deschid lupãriile!
lui Adam”. Sunã telefonul. Un profesor din satul
19
Fãnuº Neagu

unde m-am nãscut mã anunþã cã acolo C-un sfert de ceas-nainte de-a muri
ninge ºi viscoleºte. Închid ochii ºi vãd: El mai era în viaþã…
ninge-n Bãrãgan. Ninge-n superba câmpie a Toarnã-n pahare. Umbrele serii bolboros-
Brãilei. Ninge rãzbit, fãrã socotealã ºi fãrã esc la geam.
echivoc. Ce frumuseþe desãvârºitã. Mihai miroase a lupãrie. Iar lângã el,
Dumnezeule! Dar ninge-n Bãrãgan fãr’ de întoarse din lumi paralele, douã umbre
mine. Mi se face gol uscat în suflet. Ninge nedesluºite.
fãr’ de mine-n Bãrãgan. Ninge ºi viscoleºte. – Cel din dreapta e Nichita, zice Mihai.
Salcâmul bãtrân din curtea casei noastre îºi – Ãlãlalt?
trosneºte oasele de s-aude-n strãfundurile – Ionel Fernic. Bãiat de-al nostru, din
Europei. Din clipa asta nu mã mai simt Ploieºti. Extraordinar.
vinovat de nimic. (Doamne, ºi câte-am fãcut Roua cerului, libelule, curcubeu.
eu pe lume/ Nici la popã nu pot spune). – Mihai, îndrãznesc, cum aratã lupãriile
Ninge bogat la fereastra casei noastre de la în pragul acestei primãveri? Noile înrolate
Grãdiºtea, iar în odãi nimeni care sã se- sub steag vin din crânguri tocate de fauni?
nfioare de bucurie. Ninge fãrã toþi ai casei Cu glas din firea înserãrii ce-a cuprins
noastre. Aº vrea sã urlu. Aº vrea sã m- pãmântul, el se apleacã recitãrii dintr-un
amestec în ninsoarea de departe ºi sã nu mai poet teribil:
fiu. Oisive jeunesse
Se deschide încet uºa. În prag apare À tout asservie
Mihai. Surâzând, scoate o sticlã de vin roºu Par délicatesse
din buzunarele paltonului, îmi face cu ochi- J’ai perdue ma vie…
ul ºi îngaimã ca sã mã binedispunã, cân- Daþi în Paºte aceºti bãieþi din Ploieºti:
tecul cãpitanului La Palice: Nichita, Eugen, Mihai. Ce minune cã i-am
Domnul cãpitan eroic muri adunat lângã sufletul meu!
În lupta mãreaþã. 1 martie 2010
20
Lucian CHISU
,
tezã, în a cãrei linie de continuitate viaþa ºi
opera formeazã, ºi ele, consonanþe. Dacã
luãm în calcul faptul cã oraºul sãu natal ni i-

Timpul a dat pe Caragiale ºi Nichita Stãnescu, douã


dintre „modelele” sale, vom vedea cât de
mult datoreazã septuagenarul acestei trini-

realitãþii, tãþi: obârºie, maeºtri, creaþie (operã).


Cu timp în urmã, Mihai Ispirescu ºi-a pu-
blicat o nouã carte de prozã1, al cãrei titlu

timpul sugereazã întrucâtva aceeaºi soluþie biblicã,


folositã ca pretext liric de Marin Sorescu

ficþiunii
într-una dintre poeziile sale de tinereþe.
Volumul se intituleazã Coastele lui Adam, iar
ceea ce declanºeazã, de astã datã, resorturile
narative, este retrãirea „poveºtii” unui jur-
Abstract nal erotic, în care amestecul de realitate ºi
ficþiune se omogenizeazã într-un roman
The article is about, Mihai Ispirescu's book of
memoirs Coastele lui Adam (memorii galante), simbolic.
Bucharest, TiVoli, 2005, in which the writer Înainte de a pãtrunde în substanþa nara-
remembers a series of love stories. The volume tivã a cãrþii, trebuie amintit cã unele mici
is an encomium brought to women, written in episoade din Primãvara când înfloresc câinii,
a melancholic style. editat în 1998, se regãsesc cu minime modi-
Keywords: Mihai Ispirescu, memoirs, love sto- ficãri ºi în paginile celui de faþã. Mihai Ispi-
ries, diary. rescu evocã anii tinereþii sale din Ploieºtii
natali ºi pe cei de mai târziu, de la maturi-
tate, petrecuþi boem prin lumea largã. Dis-
Zilele trecute Mihai Ispirescu a împlinit
tanþarea dintre cele douã cãrþi, altfel foarte
70 de ani, o vârstã a deplinei maturitãþi, a
asemãnãtoare prin atmosferã ºi fond social,
recapitulãrilor, sub multiple aspecte. Rea-
se datoreazã modificãrii centrului de greu-
lizãrile sale artistice, de pildã, sunt un bun
tate: în acest volum, ponderea o deþine ceea
prilej de a-i contura într-un moment fast
ce, cu o expresie vetustã, numim eternul
precum este acesta, personalitatea. Autorul feminin. În locul sintagmei cam învechite,
este în continuare activ în mai multe direcþii Mihai Ispirescu o preferã pe alta, mai po-
de creaþie literarã. Ca dramaturg a obþinut trivitã, dar nici ea uzitatã în exces acum:
de-a lungul carierei patru premii impor- memorii galante.
tante. A scris trei cãrþi de prozã care au atras Aici e vorba mai mult decât de o opþiune.
atenþia publicului ºi a criticii, iar în rolul de Memoriile galante indicã, deopotrivã, o
conducãtor al publicaþiei „Moftul român” a stratificare narativã ºi un cod de lecturã. În
readus în societatea contemporanã comicul primul nivel al scriiturii suntem martorii
ºi ironia de facturã caragialianã, „vãzul Jurnalului scris de Andrei. Eroul nostru con-
enorm” ºi „simþul monstruos” al primului semneazã „la cald” lungi ºiruri de eveni-
ei patron. Impulsionat de vârsta bilanþierã, mente preponderent erotice. Peste acestea
observ cã factura diversã a literaturii sale nu se suprapun comentariile autorului (un alter
dã impresia de risipire în genuri ºi pre- ego al personajului) stimulate de aceleaºi
ocupãri alternative ci, dimpotrivã. Sãrbã- întâmplãri care, datoritã saltului în timp,
toritul a reuºit sã realizeze, în timp, o sin- beneficiazã de un nou tratament. Re-
1 Mihai Ispirescu, Coastele lui Adam (memorii galante), Editura TiVoli, Bucureºti, 2005
21
Lucian Chiºu

Într-un al treilea plan, superior celor


dinainte ºi aparþinând exclusiv voinþei sale
deliberative, autorul opereazã o ultimã fil-
trare a evenimentelor, care genereazã ºi alte
semnificaþii în legãturã cu Andrei ºi al alter
ego-ului sãu, naratorul.
Revenind la firul epic, Jurnalul lui
Andrei, comentat ºi adnotat de dublul sãu
matur, debuteazã cu scenele terifiante ºi
lubrice: prima experienþã eroticã, tatonatã
de ceva timp, se dovedeºte catastrofalã, un
eºec. Viitorul fante de Ploieºti, eroul cãrþii,
se aflã, la debutul cu pricina, departe de
aura certificatã viguros pe cele mai bine de
trei sute de pagini ale romanului, aceea de
Adam, posesor al unui adevãrat „harem
intercostal”.
Facem apoi cunoºtinþã cu mediul social
în care tânãrul îºi consumã existenþa. Pentru
descrierea lui, Mihai Ispirescu nu se dã la o
parte de a folosi note de cruzime ºi stridenþa
umorului negru. Impactul acelei lumi cre-
pusculare, dominatã de prezenþa tatãlui ºi a
rubedeniilor împinse de istoria anilor cin-
memorate ºi înviorate afectiv, reþinute ºi cizeci la marginea societãþii, este de luat în
ordonate dupã alte criterii, notele din Jurnal seamã. Mai ales conflictul freudian cu
îºi estompeazã mult autenticitatea, dând o pãrintele sãu ºi absenþa mamei care, înainte
nouã înfãþiºare substanþei epice. Autorul de a muri, îl avertizeazã pe fiu cã tatãl
avanseazã propriu-zis de la jurnal la memo- suferã de o boalã din cauza cãreia nu are
rii, de la efectiv la afectiv. În acest al doilea lacrimi. Autoritarismul patern, aplicat sub
nivel de lecturã realismul cel mai crud al forma retoricii ieftine, dar cu moralã grea,
Jurnalului, care rãmâne o mãrturie greu de ca ºi educaþia primitã de la unchi ºi mãtuºi,
ocolit, devine prilej de generalizãri, scoþând îl împing pe adolescent spre un mod de
de sub incidenþe nu tocmai plãcute existenþe viaþã improvizat. Astfel, se înþelege de ce
reale, spre a le proiecta în deplinã ficþiune. existenþa boemã exercitã asupra sa o atracþie
Este, poate, ºi o modalitate de a proteja ceea tot mai puternicã ºi sfârºeºte prin a i se
ce ar trebui sã numim spaþiul intim al per- potrivi ca o mãnuºã. De altfel, eroul nu are
sonajelor reale de afiºarea lor în spaþiul pub- alternativã, boema fiind unica formã de lib-
lic. În felul acesta, paginile devin, ca atare, ertate, iar pe de altã parte, de a-ºi descoperi
memorii galante, sintagma redând în fapt ºi cultiva – e un fel de a spune – elanurile
diferenþa de la timpul trãirii la acela al mãr- artistice.
turisirii. Galanteria reprezintã maniera de Între aceste planuri, repet, bine contro-
implicare auctorialã în evoluþia epicã. late de autorul cãrþii, se deruleazã aven-
Scopul acestui proces creator este transfor- turile erotice ale tânãrului, devenit, ca ºi în
marea vieþii în literaturã ºi realizarea edifici- Ziua când înmuguresc câinii, boemul hârºit în
ului romanesc în toatã complexitatea lui. ºcoala vieþii. Alãturi de lumea petrecãreaþã
Sunt elemente pe care le stãpâneºte bine ºi din jur, viaþa devine un continuu spectacol.
asupra cãrora se concentreazã cu folos. Evoluþia socialã ºi profesionalã a tânãrului
22
Timpul realitãþii, timpul ficþiunii

cu preocupãri artistice se întreþese cu ne-


numãrate aventuri feminine. Excesele îl
împiedicã sã distingã clar între eros ºi
iubire, în accepþiunile care le diferenþiazã.
Ele îºi fac mereu concurenþã, eroul desco-
perind abia spre final cã a cãutat toatã viaþa
iubirea, dar s-a ales numai cu experienþa.
Andrei devine, pe rând, membru al mai
multor brigãzi ºi colective artistice, instru-
mentalist la pian, acordeon ºi ghitarã,
„gurist” apreciat, actor ºi în cele din urmã,
dramaturg. Între îndeletnicirile de zi cu zi,
componentele pleziristã ºi eroticã, se con-
sumã în cea mai trainicã vecinãtate, cu
avantaje reciproce. Cuceririle feminine
aparþin mai ales zonelor sociale obscure, dar
nu sunt refuzate nici stagiile de specializare
pe lângã doamne literate sau tovarãºe
activiste. Aproape toate poveºtile de iubire
au loc în ambianþa crâºmei, birtului, a mo-
telului cu parcare sau restaurantului, cu sau
fãrã piscinã. În vreo douã rânduri aven-
turile se extind prin ateliere ºi sãlile de
recuzitã ale teatrelor, pe plaje însorite sau în
sãlile muzeelor din marile capitale cultu- plaseazã în prim plan o societate proleta-
rale, dar vizând ºi barul din proximitate. În rizatã, dar lipsitã de prejudecãþile care dom-
fine, teatrul de operaþiuni e scândura cârci- inau modul de viaþã comunist cel mai con-
umii, ca sã le gãsim un termen generic. servator. Descrierile de mediu ºi tipologiile
Dupã un debut egal cu un dezastru, plãce- de caractere sunt rezultatul unui bine
rile trupului nu mai au parte de nicio frãmântat aluat narativ, fãrã a coborî, prin
inhibiþie, pentru cã, devenit „profesionist”, expresie, în licenþios. Pitorescul amar din
eroul adulmecã aventura, îºi face palmares spatele acelor vremuri, uneori bântuite
internaþional, cu victorii „acasã”, adicã în sufleteºte de leprozerie, conservã fie prin
þarã, ori în deplasare. Scenele trãite de ironie, fie prin detaºare boemã, climatul ten-
Andrei ºi rememorate într-un plan paralel sionat al vieþii în totalitarism. În compen-
de narator, se consumã mai totdeauna într- saþie la tabloul de mai sus, autorul intro-
un topos temeinic stabilizat: printre chelneri duce în roman mici oaze de lirism, precum
ºi ºefi de birt, artiºti, „organe” deghizate ale ºi pasaje pline de candoarea unui anume
miliþiei, care schimbã epoleþii cu fusta mini, eroism al trãirii clipei.
scriitori, regizori ºi actori. Acest mediu con- Conform strategiei prestabilite, jurnalul
stituie o lume liberã, dedatã plãcerilor ºi emanaþia lui de peste ani genereazã sem-
lumeºti, vieþuind aparent voios ºi fãrã prea nificaþii noi în cel de-al treilea plan narativ
multe griji. Portretele sunt reuºite ºi consis- constituind componenta suprarealistã a
tente fiindcã eroii au plãcerea indicibilã a romanului. Efortul de sintetizare a expe-
taifasului ºi confesiunii. Se comenteazã unii rienþelor de viaþã acumulate dã naºtere unor
pe alþii, iubesc ridicolul pãrând cã descind personaje cu valoare simbolicã. Aparþinând
în mare mãsurã din dramaturgia lui Cara- exclusiv ficþiunii, ele aduc propria lor con-
giale. Prin intermediul lor, Mihai Ispirescu tribuþie la mesajul cãrþii. O astfel de situaþie
23
Lucian Chiºu

o reprezintã întâlnirea lui Andrei cu dom- celebra Mona Lisa, supranumitã Gioconda.
nul Fluturaru, care i se confeseazã: „Cum Iat-o!»”
urmãriþi dumneavoastrã femeile, o cãutaþi În toate cãrþile în care firul epic devine
pe cea mai frumoasã, eu caut Fluturele-zeu. „lucrãturã”, iþele se complicã ades ºi inten-
Raritate. Aripa stângã-i de sex feminin, cea þionat. Între altele ºi pentru cã Adam nu este
dreaptã masculinã. κi e de-ajuns sieºi. doar împãtimit al vieþii, ci ºi al lecturii. La
Dacã-mi picã-n plasã, fericesc lumea”. exerciþiul de galanterie al lui Mihai Ispires-
În pofida numãrului, remarcabil, de cu participã de asemenea, cultura sa livres-
iubite, presãrate pe continent, destinul lui cã. Câteva prezenþe simbolice încarcã de o
Andrei aminteºte de zborul haotic fluture- nouã consistenþã mesajul Romancierul inte-
lui-zeu atras de lumina unui ideal pe care ar greazã aventurile într-un discurs ce vor-
vrea sã-l atingã dar care, ca orice ideal, este beºte prin el însuºi de cunoscãtorul speþei
numai o iluzie. Surâsul enigmatic al Gio- literare în care ºi-a implicat eroul. Începând
condei, pe care o priveºte la Louvre, este cu la Petronius, ar putea fi amintiþi Villon,
întrutotul semnificativ: „«Bun, ºi acum ce Goldoni ºi Diderot, martori din alte timpuri,
vrei?» zâmbeºte Ea.«M-aºteaptã o groazã de în ale cãror scrieri alcoolul, anecdota ºi lipsa
lume, vezi bine». «Te-aºteaptã o groazã de de inhibiþii transformã erotismul într-un
lume! Asta gãseºti sã-mi spui dupã ce toatã tablou vivant.
viaþa nu m-am luptat decât sã ajung?» «ªi În Coastele lui Adam autorul îºi transferã
când bãteai la tot felul de porþi, te luptai sã în zona galanteriei amintirile filtrate de
ajungi? ªi când pierdeai timpul aiurea ?, îl timp în lumini interioare. Romanul se
þinteºte Ea cu o privire în care bãrbatul deruleazã sub forma unui decameron,
întâmplãrile înlãnþuite precum lunile anului
recunoaºte, dintr-o datã pe cea a tuturor
dezvãluind zece etape din viaþa celui
iubitelor avute» «ªi!, rãcneºte el ridicându-
copleºit, la început, de misterul jocului ero-
se» «Nu striga, coboarã ea vocea» «Uiþi
tic, care-ºi depãºeºte cu greu teama de
unde te afli?!» «Mi s-a dus tinereþea cãutân-
iniþiere, ca apoi sã devinã un connaisseur.
du-te», ºuierã el. «Întocmai»murmurã
Cartea nu este nici pe departe un jurnal
femeia, cu zâmbet încremenit. Uitã-te-n
frivol privind arta seducþiei, de tip
oglindã. Ce sã-þi fac? Ce mai pot ? Înþelege-
Casanova. Nu sunt nici bãtãliile unui orgo-
mã. Or sã treacã alte câteva sute de ani ºi, lios don Juan, consemnate atent în scopul
altãdatã, poate, ai sã revii. Ai sã te naºti de a fi o mãrturie a „efortului” numeric, ci
atunci, poate mai talentat, mai norocos, mai exprimã, la început difuz, apoi din ce în ce
liber, mai bogat. Ai sã ajungi mai devreme, mai coerent, apropierea de celãlalt „don”,
mai tânãr, la timp» «Bine, dar te-am iubit mã refer la Quijote, care abandona bucuros
atât de mult, te iubesc!...» bâlbâie Andrei, realitatea în favoarea iluziei. Cartea lui
simþind cum se învârte pãmântul cu el ºi Mihai Ispirescu nu este un fel de istorie
vorbele-i rãmân în gât. «Îþi promit însã, amoroasã, ci mai degrabã un elogiu adus
zâmbeºte Ea, cã ai sã mã gãseºti întotdeau- femeii ºi feminitãþii, aºa cum o înþelege, ce-i
na aici!...» «Acum vreau sã te ajung!... În drept, dupã ce a traversat multe zone
viaþa asta! ªansa, Gloria…» «Ei, câþi nu vor obscure, în care veselia ºi umorul de toate
asta, câþi nu ºi-o doresc! Mai cautã. Du-te ºi facturile s-au îngemãnat cu tristeþea.
prin alte pãrþi, poate descoperi copii de-ale Ele, memoriile galante, sunt numai pre-
mele care sã te înþeleagã. Una mãcar, ºtiu cã textul acestei scriituri foarte elaborate în
existã!» zice întorcându-ºi definitiv privirile care naraþiunea aparþine unui constructor.
spre grupul zgomotos al tinerilor, ce tocmai Mihai Ispirescu scrie o carte sentimentalã ºi
se apropie. Curtenitor, volubil, primul duioasã despre un trecut asumat, în care
începe deja prezentãrile: «Domnilor, în acest amintirile au tãria, limpezimea ºi parfumul
salon din Louvre, se aflã dupã cum ºtiþi - vinului bun.
24
Convorbiri

...iatã-mã încã aici,


încercând sã depãºesc
alt avanpost al vârstei
încã funcþional biologic,
cu capul tot în nori
Nicolae Iliescu în dialog cu Mihai Ispirescu
Abstract

Nicolae Iliescu took an interview to the dramatist and short stories writer Mihai Ispirescu, with the
occasion of his 70th birthday. The discussion was about, literature, friendship and theatre.
Keywords: Mihai Ispirescu, Eugen Simion, Fãnuº Neagu, Vladimir Zamfirescu, friendship, litera-
ture, theatre.

Dacã nu ai fi fost Mihai Ispirescu, cine ai fi Pãi, s-o luãm pe rând. Cum sã fie ridicol
vrut sã fii? sã ai umor? El ne-a salvat pânã acum ºi cu el
Shakespeare, dacã nu ar fi fost deranjul cred cã mai continuãm sã rezistãm azi.
prea mare! Vorbind serios, crezi cã mai are Condiþia e sã nu fie prea mult. Abuzul de
vreo importanþã acum cine aº fi vrut eu sã alcool dãuneazã grav sãnãtãþii!, ºtii reclama aia
fiu, când vorba lui Radu Gyr, …„Mai e pu- care te atenþioneazã pe radio sau la TV când
þin, / Mai e puþin, / ºi plec în praf, / În stea /
ºi-n crin”?! ºtiu eu unde am sã mã duc?!
Cine sau ce altceva am sã fiu eu? În orice
caz, dacã ar fi fost dupã mine ºi Atoate-
fãcãtorul mi-ar fi pus întrebarea asta cu ceva
ani în urmã, înainte de a mã fi programat,
i-aº fi rãspuns, probabil, cã tot un Ispirescu
aº fi vrut sã fiu, dar mai bun, nãscut în altã
parte – ca maicã-mea, poate, în Grand Sasso
– fiindcã, vezi ºi tu, cu Mioriþa asta, ne-am
cam lãmurit. Nu sunã patriotic, ce zic, dar…
Asta-i situaþia!
Aºa cã, iatã-mã încã aici, încercând sã
depãºesc alt avanpost al vârstei încã func-
þional biologic, cu capul tot în nori, cu bu-
zele lipite tot de gura paharului ºi dreapta
încã sprijinitã, când de pix, când de amfora
aceea despre care Arghezi zicea cu atâta
evlavie, …„Cum alta de Tanagra, nu-i!”…
Ce diferenþã existã între ironie ºi simplul
bãºcãu sau simpla bãºcãlie? A avea umor e
ridicol sau e un semn de inteligenþã? Dar a
avea prieteni?
25
Convorbiri

þi-e lumea mai dragã. O cred aplicabilã ºi în oamenii Renaºterii care considerau priete-
cazul umorului. Una-i sã priveºti Lumea cu nia un sentiment mai presus decât iubirea.
oarece detaºare, spirit critic, ba, chiar auto- Cu timpul, mi-am dat seama însã, cã Re-
critic. Înseamnã ironie, adicã zeflemea sub- naºterea a trecut de mult. Urme, nu pot zice,
þire, tonicã, înseamnã însãºi esenþa umoru- a mai lãsat. Mã pot mândri ºi azi, mã pot
lui bun, îngândurat, vindecãtor. ºi alta-i sã bucura de prietenia adevãratã a doi oameni
aluneci într-o bãºcãlie continuã, care cu alte pe care-i preþuiesc ºi-i iubesc, deopotrivã:
cuvinte se cheamã bãdãrãnie, infantilism. Eugen Simion ºi Fãnuº Neagu. De la ei, de
„Râzi ca prostul!”, zice o vorbã, bine broditã. la Horia Lovinescu, am învãþat ce-nseamnã
Deci, dacã detest oamenii „serioºi”, pe aceia sã fii, „cu majuscule”, ce-nseamnã sã fii scri-
care considerã cã a avea umor este un defect itor. E o prietenie care acoperã amãrãciunea
sau o simplã frivolitate, nu-mi sunt deloc altora ratate, ce mi-au lãsat un gust amar,
mai simpatici „glumeþii” cei care au inundat fiindcã, vai, tare târziu descoperi cum aratã,
lumea noastrã post revoluþionarã, categoria de fapt, cineva pe care l-ai crezut aproape.
proºtilor deghizaþi în ºmecheri. Einstein
Prieten bun, mai sunt cu pictorul Vladimir
spunea cã „Universul ºi prostia sunt infinite”.
Zamfirescu ºi Alexandru Repan. Atât. Pen-
Nimic mai adevãrat! De-a lungul anilor am
tru cã prietenia, pentru mine, presupune o
deprins ºi eu câteva tipuri din noianul celor
existente. Le descriu mai pe larg într-o carte compatibilitate între persoane, o empatie
ce stã sã aparã. Aicea nu vreau decât sã-þi care exclude orice interes material. „Dar
declar cã nu am nimic cu „proºtii pur mai existã aºa ceva?!”, ai sã mã întrebi. Nu
sânge”. Îi respect ºi mã relaxeazã. Cu ãia prea. L-am iubit pe Horia Lovinescu, i-am
activii am eu ce am. Cu puºii pe ajuns. fost prieten pânã la sfârºit fiindcã a fost aºa
Repetenþii din fundul clasei rãzbiþi în cum a fost: un boier al spiritului, al firii. La
primele bãnci. Proºtii dinamici, sârguin- fel ca ºi Sorescu, Mazilu, Virgil Mazilescu
cioºi, omniprezenþi. Precum atâþia dintre sau Bãieºu. Puþini. Dar ce esenþe!
politicenii noºtri. – Nu am vrut sã zic „toþi”, Ai acest defect sã fii extrem de bine crescut ºi
observi! – Activiºtii partidelor în goanã de agreabil în societate. Cum se explicã asta?!
dupã funcþii. Gargaragii, bãºcãlioºi, descur- M.I.: Ca o armã de apãrare ºi prudenþã. ºi
cãreþi. ºmecheri. Categorie care acþioneazã mai depinde despre ce societate vorbim. Nu
ºi dã lovituri, în haitã. Se recunosc între ei, o uita pe aia prin care am trecut eu, cu firea
dupã miros. Te descoperã imediat cum nu
mea – sigur, n-ai sã mã crezi – retrasã,
eºti de-al lor, te alungã: „N-ai treabã cu noi!
destul de timidã, urmare, pe semne ºi a
Valea!” Sunt exclusiviºti ºi foarte uniþi. E o
unui astm ce mi-a bântuit copilãria pânã la
stirpe extrem de preþuitã pe întinsul acestor
meleaguri. Au avut ºi au mare putere, adolescenþã. M-a separat de ceilalþi, m-a
stãpânesc vaste teritorii. Existenþa ta, a mea, fãcut, mult timp, sã trãiesc în vis. Sã-mi
a multora dintre noi a fost ºi este talonatã de inventez poveºti în care patul, veioza,
ei. Fac bãºcãlie, dar nu au umor. Le e fricã maimuþoiul spânzurat de lustrã, câinii ºi
de el. Cea mai recentã confirmare am avut- pisicile care aveau acces limitat fiindcã
o cu câteva luni în urmã, când, mergând pe „lãsau pãr”, sã devinã personaje ale unor
la tot felul de potentaþi sã le cer o spon- întâmplãri imaginate în natura curþii peste
sorizare pentru „Moftul Român”, revistã ce, gardul cãreia nu aveam voie sã trec. Târziu,
în sfârºit ºi-a încetat apariþia, mi-au rãspuns la ieºire, Lumea din afara casei mi s-a pãrut
la unison, cu ochii cât cepele: „Umoooor?!... ostilã, prea zgomotoasã ºi agresivã, înspãi-
Nu dãm bani p-aºa ceva!” mântãtor de obtuzã, vulgar-politicã ºi con-
Nu a mai dat el Minsterul Culturii, d-apãi… formistã. O lume care nu vrea sã admitã în
Acolo e altã categorie. Cu ºtaif. A „inte- ruptul capului spusele lui Steinbek, cã
lectualilor”… Mã rog… La a doua parte a „Existã oameni care vãd ºi lucruri nevãzute
întrebãrii, „dacã e un semn de inteligenþã celorlalþi dar asta nu înseamnã cã acele lucruri
sau nu sã ai prieteni?”, nu mai ºtiu cu sigu- nu existã”. Atunci cum sã mã apãr de socie-
ranþã, cum sã-þi rãspund. Citam, cândva, pe tatea aia pentru care eram un intrus? Pe
26
Mihai Ispirescu

lângã biografia deloc corespunzãtoare, mai Teatrul este scena vieþii sau viaþa este un
aveam pãrul lung, costume altfel croite, teatru prost? ºi de ce?
cântam cu ghitara altfel de cântece ºi, cul- Teatru e Teatru, dom’le! E ºi rãmâne „alt-
mea, mai purtam ºi ochelari. Erau de ceva”. Ca ºi pictura sau muzica, teatrul se
vedere?! Nu conta. Pentru asta – astãzi, serveºte - mai bine ori mai prost – de mate-
incredibil – mã suspendau din serviciu, rialele vieþii, ca sã facã însã altceva. Frumos,
pânã când reuºeam s-aduc certificate, deºtept. Cu tâlc, ceva care sã rãmânã în
dovezi cã sunt miop de-a binelea, am minus mintea plãtitorului, sã simtã ãla cum dã
trei. De atunci m-am închis sub platoºa catharsisul peste el. Dacã-i deºtept. Dacã
politeþii, ca o formã de apãrare. Nu te obligã nu… Deschide televizorul, se uitã la „Va-
la nimic, nu laºi pe nimeni sã intre în tine, sã canþa Mare” sau altele, cã-s atâtea ºi face o
te cotrobãie. La sindrofiile de care nu pu- burtã de râs. Pe gratis. Lângã bericicã, lângã
team ºi nu pot scãpa, intru pe o uºã, sãrut grãtãrel, la domiciliu. Circulã tâmpenia cã
mâna la cucoane pentru ca sã pot fi bifat ºi „viaþa bate teatrul”. Ca ºi cum ai spune cã
ies pe uºa cealaltã. Cu prietenii, în schimb, a ciripitul piþigoilor bate muzica simfonicã. O
fost ºi este altceva. ºtii bine, ºi tu, la câte fi intrând ºi el prelucrat în diverse partituri,
„colocvii„ nu ne-am întâlnit, împreunã cu orchestraþii. La fel ºi în cazul teatrului. Ca
„Profesorul”, Eugen Simion, cu „Genera- autor, sigur cã auzi discuþii, vezi oameni în
lul”, Fãnuº Neagu, cu atâþia ºi atâþia alþii. diverse situaþii, asiºti la diverse întâmplãri,
M-ai mai gãsit atunci tot atât de protocolar, dar astea nu sunt decât materia primã. Le
încorsetat, „agreabil în societate”, cum zici?! aduni, le ºlefuieºti, le aºezi, faci un tot care
Sau destins ºi normal. Ai?!... sã se lege, sã însemne ceva. Pe urmã vine
27
Convorbiri

regizorul, scenograful, recompun ce ai


închipuit tu, îmbracã actorii în vorbele tale,
îi fac personaje care strâng într-unul singur
mai multe dintre cele vãzute în viaþã. Aºa se
naºte spectacolul. Nu se pune problema
dacã Teatrul trãieºte sau moare, dacã îl bate
viaþa, televiziunea, filmul, sau cine s-o mai
fi gândind sã-l cafteascã. El nu o sã disparã
niciodatã. Pentru bieþii dramaturgi contem-
porani sunt însã, ca de obicei, zile grele. Aici
situaþia nu-i rozã deloc, i-adevãrat. ªi nu are
cum sã fie altfel când se vânturã iar ideea –
pe cât de falsã, pe atât de nocivã – cã dra-
maturgia noastrã contemporanã n-ar fi va-
loroasã. Dacã vine, spre exemplu, o per-
soanã pornitã sã judece literatura românã ºi
zice cã teatrul ei contemporan nu existã,
sigur cã e rãu ºi descurajant pentru autorii
condamnaþi la neºansa de a gãsi o scenã
care sã-i joace. Asemenea lucruri s-au mai
întâmplat însã. Istoria se repetã. Eu cred cã
vor veni ºi vremuri mai bune. În timpul
meu, te omora cenzura. Am reuºit s-o trec.
Cu cât efort, ce sã mai vorbim?! Nu te lãsa
frate!, i-aº spune noului venit. Bate-te acum,
cât eºti tânãr ºi ai chef. „Teatrul se face mult
mai greu decât proza fiindcã nu depinzi numai
de tine. Ca sã existe ca spectacol - ºi acesta-i cer-
tificatul lui de valabilitate – textul tãu va trebui
sã treacã printr-o mulþime de creiere ºi de mâini
pe care tu trebuie sã le convingi cã meritã aven-
tura montãrii. Nu-i uºor. Implicã mare efort.
De-aia, spunea Horia Lovinescu, spre deose-
bire de prozatori, dramaturgii au o viaþã creativã
mult mai scurtã. Dupã 50 de ani, obosesc”.
Scrii intempestiv, cu condescendentã sau ca
ºi cum te-ai afla într-un supermarket? Când
te apuci de lucru tragi înainte o duºcã de
avânt creator?
Supermarketurile nu mã inspirã. Hãuri
cu mulþime capie care se învârte amestecatã
într-o cacofonie sonorã. „Mie îmi plac odãile
mici unde poþi sã te aduni, sã te gândeºti, sã
scrii”, mãrturisea Sorescu. „Intempestiv?”
Nu cred. „Cu condescendenþã?” De ce? Pãi,
dacã stai sã faci temenele la galeria iluºtri-
lor, nici nu mai pui mâna pe condei. Faci
altceva. În privinþa „tragerii de duºcã”,
bineînþeles cã mai trag, dar, dupã aia, nu
mai scriu fiindcã, dacã o fac sub influenþa ei,
28
Mihai Ispirescu

atunci, ajung sã mã suspectez de genialitate, cuez în textele mele cum zici, obsedanta
dar a doua zi trebuie sã rup tot ce am scris, banalitate cã suntem muritori, cã pierim.
s-o iau de la început, fiindcã pe trezie, reali- Cred cã asta nu trebuie uitat niciodatã. Nu
tatea-i alta. înseamnã cã trebuie sã fii un cioclu, bâzâind
Am dreptate sau nu atunci când zic cum cã ca musca în jurul hoitului, dar din tot ce
important pentru un scriitor este caracterul? scrii trebuie sã rãzbatã aceastã conºtienþã.
Eu ºtiu?! În primul rând un scriitor tre- Care sã te facã mai bun, mai modest, mai
buie sã aibã talent ºi putere de muncã. Sã nu blând, mai înþelept. „Credem mereu cã iadul e
se piardã în fleacuri, sã nu se risipeascã în ceilalþi”, îl citeazã Eugen Simion pe Sartre
aiurea. Cât priveºte caracterul… Fiecare, ºi continuã: Sã înþelegem, deci, cã el coexistã
dupã posibilitãþi. Mulþi nu i-au dus dorul ºi în fiecare dintre noi, deopotrivã cu însoritul
n-aº putea zice cã le-a mers rãu. Alþii s-au rai ºi cã tot ce ne apropie sau ne desparte pe
precupat sã-l aibã – socot cã mã-numãr unii de alþii nu-i decât alegerea. Adicã pen-
printre ei – însã nu cred cã le-a folosit la tru ce optãm.
ceva, în privinþa scrisului. Mã înspãimântã intoleranþa care pentru
În general, în textele tale, fie epice, fie dra- o bunã parte a populaþiei a devenit astãzi un
maturgice, ce evacuezi: propria personalitate, ideal de viaþã, un ideal care ar putea sã ne
frica de realitate sau observaþia rece a acestei piardã mai repede decât am crede, nu
realitãþi înconjurãtoare? numai ca persoane ci ºi ca popor„.
Încerc sã evacuez niscai idei. Dacã nu, nu Ce þi-ar plãcea sã scrii ca sã te simþi lecuit de
mã apuc. Orice subiect este pentru mine o boala asta?
obsesie de care trebuie neapãrat sã scap. Pe E, fãrã leac. Din naºtere. Nu o simþi ºi tu?
care o transcriu dupã ce, lung timp am pur- Eu regret cã nu am putut sã scriu cât am
tat-o în mine. Ea „iese” într-un gen sau vrut.
altul, migreazã chiar de la un gen la altul,
ceeace, cred eu, are mai puþinã importanþã. Atunci hai sã încheiem cu o întrebare mai
Cert este cã, atunci când simt cã poate lumeascã: Wisky-ul sau Whisky-ul cel mai
depãºi graniþele unei proze scurte ºi poate fragil ºi mai catifelat care este, care þi se pare?!
deveni o piesã de teatru, încerc sã o realizez, Cel pe care îl bem aici, sub zãpezile Mo-
ca atare. Este cazul, spre exemplu, al goºoaiei, privind flãcãrile fostului brad de
„Trãsurii la scarã”, iniþial o schiþã. Tot Horia Crãciun care îºi încheie drumul glorios poc-
Lovinescu spunea cã „pentru a reuºi, un autor nind în ºemineu. Cu toate cã dinspre Bu-
– ca orice meseriaº - trebuie sã ºtie în ce sã-ºi cureºti ne fluierã viscolul crizei, noi încã pu-
lucreze subiectul. Marmora care cere un anumit tem degusta liniºtiþi acest preþios Lagavulin,
subiect, lemnul un altul, granitul altceva, 16 ani…
bronzul presupune ºi el, altceva. Þie þi se cere sã
nu le încurci”, îºi inghiþea ultima picãturã de Vârsta fecioarelor de altãdatã…
coniac. Mã simt, deci, la fel de bine ºi în …Evident cã de altãdatã… ultima dintre
proza scurtã, ºi în teatru, pentru cã proza cele trei sticle binecuvântate în Saint-
scurtã o simt ca pe o antecamerã a teatrului. Germain-des-Prés, fiindcã le-am luat cu
De altfel, înainte sã-mi scriu piesele, mi le Ada, dintr-un butic aflat chiar în apropierea
povestesc, apoi, þin cont de sfatul lui bazilicii. El ne-a dezlegat limbile, ne-a fãcut
Caragiale care le spunea celor ce-i relatau sã fim mai deschiºi, mai apropiaþi, ca de la
însufleþiþi conþinutul viitoarelor creaþii dra- cãlimarã, la cãlimarã, de la pahar, la pahar.
matice personale, cã ar fi mult mai bine sã Înaintea urmãtoarei doze, aº zice sã ne ter-
„le lase aºa”. „Adicã, cum?!” întrebau ei. minãm ºi noi taifasul cum îºi încheia Nichi-
„Adicã nescrise”, rãspundea Nenea Iancu. ta interviul dat vreunui confrate: „Iar de-
De-aia, acum, la numãrãtoare, observ ºi eu acum, îºi propun sã ne vorbim cu Dumnea-
cã îmi ies mai multe, cele rãmase în cap. ªi voastrã!”
ca sã rãspund concret întrebãrii tale, eva- Februarie 2010
29
Document

Tudor NEDELCEA
Eugen Ionescu, absolvent
al Liceului „Carol I"
din Craiova
Abstract

The author presents the documents attesting that Eugen Ionescu past his final high school exams in
Craiova, in 1928, after he was expelled, in the same year, from the "Sfantul Sava" College of
Bucharest, because of the number of unmotivated absences.
Keywords: Eugen Ionescu, "Carol I" High School, Craiova, "Sfantul Sava" College, Bucharest.

Personalitate complexã ºi contradictorie, loroasa monografie a lui Eugen Simion,


Eugen Ionescu continuã sã fascineze critica Tânãrul Eugen Ionescu (ediþia I la Fundaþia
ºi istoria literarã româneascã ºi europeanã. Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, în 2006, a
Barbu Brezianu, ªerban Cioculescu, Pom- doua ediþie peste trei ani) susþin cã la
piliu Constantinescu, Petre Comarnescu, Craiova ºi-a promovat examenul. Însuºi
Mircea Vulcãnescu, Petre Pandrea, I. Biberi, scriitorul mãrturiseºte: „Mi-au fãcut bine
G. Cãlinescu, Al. Paleologu, N. Steinhardt, profesorii de la Liceul «Sf. Sava» din
E. Lovinescu, M. ªora, Arºavir Acterian,
etc., dintre români, Richard N. Coe, Martin
Asslin, Michel Corvin, L. Pronko, Ph.
Sénart, Marta Glucksman, Simone Ben-
musa, J. Hervé Donnard, Gian Luigi Fala-
brino, R. Lamont, A. Lewis, Paul Vernois,
Alexandra Hamdan, Ph. Sellier, Alexandra
Laignel-Lavestine etc. Dintre strãini sunt
doar câteva nume care au disecat creaþia
creatorului teatrului absurd.
Recent, Dicþionarul General al Litera-
turii Române (lit. E/K, Bucureºti, Editura
Univers Enciclopedic, 2005, p. 618-629), prin
Dan Grigorescu, îi consacrã un amplu arti-
col, iar recent, Eugen Simion (coordonatorul
susnumitului Dicþionar) scoate o nouã
ediþie a pertinentei monografii, Tânãrul
Eugen Ionescu (Bucureºti, Editura Muzeul
Literaturii Române, 2009), dupã ce anterior,
publicase pagini însemnate despre autorul
lui Nu (Sfidarea retoricii, 1985; Timpul
trãirii, timpul mãrturisirii, 1986.)
Un aspect al biografiei sale a fost dis-
cutabil: unde ºi-a susþinut viitorul scriitor
bacalaureatul? Atât D.G.L.R., cât ºi va-
30
Eugen Ionescu

Capitalã care m-au gonit din liceu, ceea ce


m-a determinat sã-mi iau bacalaureatul într-
un liceu din provincie, ocrotit de sora soþiei
mele, Angela, care þinea acolo o pensiune
pentru liceeni” (Apud Nicolae A. Andrei,
Memoria inimii, vol. I, Craiova, Editura
Alma, 2006, p. 345).
Filiala craioveanã a Arhivelor Naþionale
pãstreazã dovada absolvirii bacalaureatului
la Liceul „Carol I” din Craiova. (Arhivele
Naþionale, filiala Craiova, Fond Liceul
„Carol I”, dos. 5/1928, f. 574-576).
Primul document este o cerere olografã a
elevului E. Ionescu din 6 noiembrie 1928,
prin care solicitã eliberarea diplomei sale de
bacalaureat. Pe aceeaºi cerere este semnã-
turã sa, care confirmã primirea Diplomei nr.
15.516/1064-302.
Al doilea document este chitanþa de
achitare a taxei de 100 lei pentru eliberarea
diplomei sale.
Al treilea document prezintã o impor-
tanþã mai mare. Este vorba despre o copie
dupã Matricola ºcolarã a Liceului «Sf. Sava»
din Bucureºti din anul ºcolar 1926-1927 a
ºcolarului „Ionescu E. Eugen-Dumitru”,
nãscut la 13 noiembrie 1909, la Slatina, fiul
avocatului român, de religie ortodoxã,
Eugen Ionescu, ºi a mamei sale ( al cãrei
nume nu e menþionat) de religie ortodoxã,
ca ºi fiul lor, înscris în clasa a VI-a clasicã.
Din foaia matricolã reiese cã ºcolarul avea
probleme la istorie (media 5), matematicã
(media 5) desen (media 5), gimnasticã
(media 5), religie (media 5,33) muzicala
vocalã (media 5,67), strãlucind la limba
francezã (media 9), limba românã (media
8,17), limba germanã (media 7). Limbile la-
tinã ºi elenã pesemne cã nu i-au plãcut de
vreme ce a rãmas corigent, a promovat însã
în septembrie.
În anul ºcolar anterior, clasa a V-a clasicã,
anul ºcolar 1925/1926, situaþia sa ºcolarã
este uºor modificatã. La limbile francezã ºi
românã obþine medii mari (9, respectiv
8,67), la germanã coboarã media 5, ca ºi la
gimnasticã ºi elenã. Purtarea este doar de
nota 6, frecventarea cursurilor este regulatã,
iar forma exterioarã este îngrijitã. În con-
cluzie, elevul este promovat.
31
Tudor Nedelcea

Dar, în foaia matricolã a clasei urmã- Grigore Gabrielescu, Ludovic Mrazec, Al.
toare, a VI-a clasicã, directorul Liceului „Sf. Macedonski etc.). Absolvã, deci, liceul la
Sava” din Bucureºti, G. Botea, ºi secretarul Craiova, acolo unde, de fapt, a ºi debutat
Ion Popescu, fac o menþiune în care speci- editoral cu placheta de versuri Elegii pentru
ficã cã în anul ºcolar 1927/1928 a fost înscris fiinþe mici, în 1931. „Nu-i un elev strãlucit,
în clasa a VII-a clasicã, dar a fost „eliminat noteazã Eugen Simion (op. cit., p. 201),
pentru absenþe nemotivate la 27 martie oricum, este mai degrabã în coada clasei ºi
1928. genialitatea de care se suspecteazã este,
Este motivul pentru care ºcolarul Iones- deocamdatã, neîntemeiatã... Existã, totuºi,
cu E. Eugen-Dumitru îºi trece bacalaureatul semne cã adolescentul corigent la elenã ºi
la renumitul liceu craiovean, îmbogãþind latinã are, totuºi, o vocaþie intelectualã au-
galeria marilor personalitãþi de talie mondi- tenticã într-un domeniu care nu se predã în
alã, absolvenþi ai acestui prestigios lãcaº de ºcoalã: literatura eseisticã”.
învãþãturã (N. Titulescu, Gogu Constanti- În drumul sãu spre gloria mondialã, ca ºi
nescu, Nicolae Vasilescu-Carpen, Gh. Þiþei- în cazul lui Constantin Brâncuºi, Craiova
ca, Nicolae Coculescu, Simion Stoilow, reprezintã o micã, dar onorantã haltã.
32
George nepregãtiþi ºi improvizeazã în faþa unui
public naiv.
NEAGOE Unele dintre înregistrãrile reunite în
volumul Alte noi rotonde 13 (VI) conþin
observaþii de maximã importanþã – încã va-

Intelectualii
labile – ºi dezvãluiri cunoscute de puþinã
lume. Existã detalii ºoptite, anecdote care
ºi-au pierdut sursele de rãspândire, epi-

mesei
soade cu imagine neclarã ºi cu sonorul alter-
at. Mã opresc mai întâi la campionul absolut
la categoria „picanterie literarã”, G. Cãli-

rotonde
nescu, despre care a fost organizatã o întâl-
nire în data de 12 noiembrie 1990. Relatând
virajul la stânga fãcut de autorul Istoriei lit-
eraturii române pânã în prezent, Ion Bãlu se
Abstract opreºte ºi asupra transformãrii Uniunii
This is a short presentation of the 6th volume Patrioþilor în Partidul Naþional Popular. Or,
from the series "Rotonda 13" ("Round Table dupã câte ºtim, Cãlinescu n-a fost singurul
Meetings 13"), organized by the Romanian scriitor de prim rang pe care au încercat
Literature Museum of Bucharest. The discus- sã-l atragã organizatorii respectivei formaþi-
sions gathered in the book refer to a few of the uni: „Când s-a înfiinþat Partidul Naþional
most important Romanian writers: M. Popular, Cãlinescu a fost propus în Comi-
Eminescu, Ion Creanga, G. Calinescu, Lucian tetul Central al partidului alãturi de Blaga ºi
Blaga, Mircea Eliade or Marin Preda. The alþi intelectuali. Blaga a refuzat, s-a prefãcut
debates are historical documents. cã este bolnav, ca sã aibã o justificare a
Keywords: Rotonda 13 (Round Table Meet- neparticipãrii lui la noul partid. Cãlinescu
ings 13), Lucian Chisu, Romanian Literature însã a acceptat” (p. 216). Problema nu con-
Museum of Bucharest, G. Calinescu, Ion Balu, stã în diferenþa de atitudine, între zelul
M. Eminescu, Paul Cornea, Oxana Busuio- impregnat de credulitate al proaspãtului
ceanu, Serban Cioculescu. director al Naþiunii ºi modul ºcolãresc prin
care creatorul „cenzurii transcendente” a
Sunt câteva dezbateri captivante în scãpat de implicarea în satelitul P.C.R-ului.
aceastã nouã apariþie din seria „Rotondelor Ci în confirmarea problemelor de sãnãtate
13”1 – organizate de Muzeul Naþional al ale universitarului clujean. În aceastã situ-
Literaturii din Bucureºti – dialoguri sub- aþie intervine caracterul corijabil al oricãrei
stanþiale rãmase inedite pânã anul trecut ºi informaþii de ordin istoriografic. Luând
care, prin editarea lor, devin documente de cuvântul la comemorarea personalitãþii au-
istorie literarã. Poate cã unele dintre cãrþile torului Poemelor luminii („Metaforã ºi
din ultimii 25 de ani ar fi arãtat altfel dacã lirism”, 13 mai 1991), Simona Cioculescu a
întâlnirile din clãdirea situatã pe Bulevardul adus, probabil fãrã sã ºtie, o preþioasã recti-
Dacia erau cunoscute mai devreme. Den- ficare, dat fiind cã, informaþiile prezentate
sitatea ideilor încântã ºi captiveazã deo- nu erau publice în 1991. Blaga nu juca deloc
potrivã. Am citit cartea ºi cu regretul cã rolul „bolnavului închipuit”, ci se inter-
astãzi mesele rotunde ºi-au pierdut consis- neazã, din pricina ºocului mental provocat
tenþa. N-am de gând sã apelez la dihotomia de mascarada înfiinþãrii Partidului Naþional
nostalgicã „înainte – acum”. Constat numai Popular. Dovezile se regãsesc în Luntrea lui
cã, de vreo cinci ani de când merg la serate Caron ºi în corespondenþa lui I. D. Sîrbu: „κi
culturale ºi la conferinþe, vorbitorii vin pierde somnul ºi începe sã dea semne cã
1 Alte noi rotonde 13 (VI), prefaþã ºi notã asupra ediþiei de Lucian Chiºu, Bucureºti, Editura Muzeului
Literaturii Române, 2009, 266 p.
33
George Neagoe

restituirii textelor eminesciene. Intervenþia


sa priveºte atât dificultãþile ridicate de volu-
mul al VIII-lea (consacrat teatrului compus
de poetul Glossei), cât ºi însemnãrile în
limba germanã incluse în volumul al XV-
lea. Punctul central al expozeului lui Paul
Cornea este lecþiunea manuscriselor, men-
þionând cã: „Ceea ce ne-au propus editorii
este o ipostazã ºi ei au marcat, de altfel, prin
variaþie de literã tipograficã, diferenþele,
încât sã ne dãm seama ce reprezintã cursivi-
tatea efectivã a textului ºi ce reprezintã ipo-
teza de lucru a editorului” (p. 48). Remarcile
exegetului au rãmas actuale, având în
vedere cã, dupã încheierea facsimilãrii „ca-
ietelor Eminescu”, Eugen Simion semnala
s-ar fi îmbolnãvit grav. […] Nemaisupor- necesitatea începerii unei noi munci de
tând situaþia, Blaga pleacã la Cluj ºi se restituire a celor aproximativ 14.000 de pa-
interneazã la Clinica nr. 2. Acolo stã câteva gini din manuscrise.
sãptãmâni ºi este vizitat de I. D. Sîrbu la cli- Referindu-se importanþa documentelor
nicã. Acesta îl gãseºte la pat, slãbit, insom- mãrunte în procesul de stabilire a perioadei
niac [...]. ªi îi povesteºte toatã situaþia cu de redactare a unor poeme, Oxana Busu-
Partidul Naþional Popular. Asta, ca sã rã- ioceanu, una dintre membrii colectivului de
mânã un martor” (p. 87). editare, afirma cã: „Domnul Vatamaniuc a
Ion Bãlu aduce o precizare care, în opinia spus o datã ºi m-am amuzat, dar avea drep-
mea, îl obligã pe oricare cercetãtor al pu- tate, aceste note de spãlãtorie care sunt
blicisticii lui Cãlinescu din intervalul 1944 – foarte, foarte dese în perioada bucureºteanã
1947 sã recurgã la nuanþãri ºi sã nu se mai sunt datate, ceea ce denotã cã Eminescu era
repeadã sã-l condamne pe gazetar pentru foarte preocupat de curãþenia veºmintelor
un „oportunism dezagreabil”. Cãlinescu nu sale” (p. 52). Trei lucruri se desprind din
era lipsit de discernãmânt: „Existã în arhiva spusele cercetãtoarei: mai întâi utilitatea
lui Cãlinescu ºpaltul unui articol intitulat 23 oricãrei informaþii istorice; apoi înlãturarea
August, în care dezvoltã urmãtoarea idee: prejudecãþii despre igiena precarã a scrii-
«Este inexact sã considerãm data de 23 torului; ºi nu în ultimul rând cã nimeni nu
August un hotar între istoria României de trebuie sã se pronunþe în chestiuni pe care
dinainte ºi de dupã 23 August. Este o gre-
ºealã pe care o facem ºi pentru care istoria
ne va judeca». ªpaltul acestui articol, care
urma sã aparã ca articol de fond în «Ro-
mânia Liberã», a fost scos de cenzurã. Este o
cinste pentru Cãlinescu acest articol în care
expune, de parcã ar fi avut o presimþire, ce
se va întâmpla ulterior” (p. 216).
Lucruri de mare însemnãtate, indicaþii
preþioase privind editarea operei lui Emi-
nescu, aduce Paul Cornea la întrevederea
„Lada cu manuscrise: antume – postume
(ianuarie 1991)”. Ceea obiºnuim sã numim
„ediþia Perpessicius” reprezintã – în opinia
îndreptãþitã a monografului Originilor
romantismului românesc – abia începutul
34
Intelectualii mesei rotonde

nu le cunoaºte. În literaturã, orice opinie se plica lui Paul Cornea se dovedeºte revela-
bazeazã pe lecturã. Un amãnunt nevralgic toare în acest sens: „Nu mai spuneþi asta
atins de Oxana Busuioceanu este pregãtirea strãinilor... pãstraþi pentru voi...” (ibidem).
filologicã ºi literarã a editorilor. De altfel, Discuþia a devenit publicã, iar constatarea
ºtim cã Perpessicius nu era lingvist ºi cã de fundamentatã. Dupã cel dintâi punct, ediþia
aceea a comis destule erori de transcriere in- Eminescu aºteaptã urmãtorul alineat.
terpretativã. În a doua jumãtate a secolului Închei scurta prezentare într-o notã ve-
al XIX-lea, norma limbii române s-a modifi- selã, avându-l în centru pe ªerban Ciocu-
cat succesiv. Iar persoanele care au dus mai lescu, iniþiatorul acestor „Rotonde 13”,
departe ediþia începutã de autorul Menþiu- organizate tocmai pentru a ironiza super-
nilor critice au învãþat treptat sã-l deslu- stiþiile ºi prejudecãþile fataliste. Comemo-
ºeascã pe Eminescu. Mãrturia poate pãrea rând 50 de ani de la dispariþia lui Gib Mi-
uluitoare, þinând cont de folosirea exageratã
hãescu (14 octombrie), Nicolae Carandino
a profesiunii de „eminescolog”. Ar trebui sã
povesteºte cã avea recenzia lui Cioculescu
privim termenul cu mare circumspecþie:
la volumul Vedenia. Îmi întrerup comentari-
„Noi am lucrat din aproape în aproape,
acum 15 ani când acest colectiv s-a consti- ile: „Aveam pasiunea pãstrãrii cronicilor la
tuit, niciunul dintre noi nu era specialist în câte o carte, sã o tai ºi sã o pun bine undeva.
Eminescu. Mai mult decât atât, trei pãtrimi Am gãsit ºi cronica lui ªerban Cioculescu pe
din membrii colectivului nu erau specialiºti care i-o ºi ofer, doar cã s-a îngãlbenit în 50
în literatura românã” (ibidem). Dezvãluirile de ani...// ªerban Cioculescu: Îmi arãþi? Cã
Oxanei Busuioceanu sporesc, pe de o parte eu n-am pãstrat-o...// Leon Kalustian: Noi
meritele componenþilor echipei de editare, ne-am stafidit ºi ea s-a îngãlbenit” (p. 144).
dar, pe de altã parte, stârnesc jena cã în spa- Umorul e semnul înþelepciunii. Autoiro-
þiul românesc lipseºte conºtiinþa necesitãþii nia strânge în colþul ochiului o lacrimã ne-
formãrii oamenilor care sã creeze instru- plânsã. Mulþi dintre intelectualii mesei
mentele esenþiale ale literaturii (bibliografii, rotonde se numãrã printre oamenii care au
monografii, dicþionare ºi dicþionare). Re- fost...
35
Sorin tativ, cu capul în piept – pãrea cã se con-
verseazã cu sine sau altã persoanã la fel de
PREDA importantã. Simþeam cã ar fi fost o necuvi-
inþã sã-l tulbur cu ceva ºi chiar mã pre-
gãteam sã moºmondesc o scuzã oarecare,
Epilog la lumea Moromeþilor sã-l las cu ale lui în mijlocul drumului, când,
fãrã nici gest prealabil, s-a oprit în dreptul
Siliºtea Gumeºti casei lui Aristide Rãdulescu ºi, privind nãuc
pe sub ochelarii lui cu lentile groase, mi-a
zis: „Ce mã-sa se întâmplã ? Casele ãstea se
- ultimul capitol, micºoreazã de la an la an”. Am tresãrit. In
uimirea lui, nu era nimic vesel. Era doar
ultimul personaj neliniºte ºi teamã. Teama cã îmbãtrâneºte,
cã niciodatã nu va mai fi cum a fost - nici el,
nici satul, nici amintirile lui.
Abstract
The author remarks that Silistea Gumesti, the Satul spânzuraþilor
native village of the Romanian writer Marin
Preda, is far from being, after the Revolution Am ajuns în Siliºtea Gumeºti cu o strân-
from 1989, as it was described by the novelist gere de inimã. Fãrã Marin Preda, satul pare
in his masterpiece Moromeþii ("The Moro- pustiu ºi rece - o adunãturã de uliþe înno-
meti"). People do not now anymore about roite ºi case pricãjite, care abia se mai þin pe
Preda and lost their sense of humor, which was picioare. Siliºtea nu mai are nici un farmec,
one of the characters’ main traits. There hap- nici un chichirez. Parcã i-au dispãrut brusc
pen strange things, because many persons taina ºi misterul, poveºtile ºi vorbele în
committed suicide without any reason. It
rãspãr. Pentru cine nu a mai fost vreodatã în
seems like the Preda’s death (16th of May
Siliºtea, locul e o mare dezamãgire vizualã:
1980) took away the world he was born in.
Keywords: Marin Preda, Silistea Gumesti, un pârâu veºnic mociorlit ºi plin de raþe, o
Moromeþii ("The Morometi"), Marin ºcoalã, un Cãmin cultural cu ferestrele
Preda’s relatives, Tudor Calarasu (Ilie Mo- bãtute în cuie încã de pe vremea colec-
romete). tivizãrii ºi, alãturi, casele prãpãdite, strânse
laolaltã ca o turmã la iernat, în mijlocul
câmpiei leneº adormite a Burnasului.
Recunosc, nu am mai fost în Siliºtea Privit dinspre Balaci, de la doi kilometri,
Gumeºti încã de pe vremea când mã plim- satul lui Marin Preda începe prost. Începe
bam cu Marin Preda în susul uliþei, pânã cu blocurile pãrãsite ale fostei unitãþi mili-
spre pãdurea Cotigioaia ºi ultimele case ale tare de aviaþie (astãzi devenitã mãnãstire de
lui Bãlosu. Imi amintesc mai ales ultima cãlugãri), ºi se continuã cu gropile adânci ca
preumblare. Dupã o masã îmbelºugatã, cu niºte ºanþuri care brãzdeazã ºoseaua, pânã
ciorbã de pui ºi zdrenþe de ouã, cum numai la monumentul soldatului necunoscut din
Ilinca (sora prozatorului) ºtia sã gãteascã, centru, la cele trei crâºme cu terasã ºi mese
Marin Preda s-a ridicat ºi mi-a fãcut semn de plastic colorat scoase afarã, unde siliºte-
sã-l urmez. A luat-o spre Poiana lui Iocan, nii stau suspect de liniºtit în faþa unui pahar
apoi spre casa Didei, ajungând într-un târ- cu lichior ieftin ºi verzui la culoare. Din ve-
ziu la stãnoaga lui Bâzdoveicã ºi Mitroi, din selia de altã datã, din discuþiile aprinse ºi
capul satului. Cãlcând apãsat, cu mâinile la colþoase despre Rege, despre multiplii cre-
spate, refugiat parcã în sine însuºi, scriitorul ieri din capul lui Iorga, despre foncire ºi
îºi inspecta amintirile ºi copilãria. Ca de obi- preþul dublei de porumb, nu a mai rãmas
cei, tãcea în felul lui obosit, lãsându-þi vaga nimic.
impresie cã-l deranjezi, cã ai face mai bine Tot mai bãtrâni ºi fãrã chef de vorbã, si-
sã-l laºi singur. Aºa cum pãºea – arar, medi- liºtenii mai au puterea sã discute ceva politi-
36
Epilog la lumea Moromeþilor

cã sau sã glumeascã amar, aºa cum face nea cumva cu zâmbetul pe buze. O rudã depã-
Stan Burcea, când constatã sprijinindu-se în ratã a lui Bâzdoveicã chefuia cu alþi moº-
baston: „E vai de capul nostru de locuitor... negi. La un moment dat, fãrã nici o expli-
Ne pregãtim cu toþii de îmbarcare. La poarta caþie, ºi-a lãsat rachiul pe masã ºi a plecat
cimitirului e coadã ca la moarã. Trebuie sã din crâºmã, spunând ca o promisiune: „De
laºi rând sã prinzi un loc mai în faþã”. azi înainte, nu o sã ne mai vedem”. A doua
În Siliºtea Gumeºti nu au mai rãmas zi, oamenii l-au gãsit înecat într-o fântânã,
decât moºnegii ºi parte din nepoþi. Tinerii confirmând adevãrul spuselor lui – omul se
au plecat de mult la oraº sau, mai nou, þinuse de cuvânt. A lui Golea, vãcarul satu-
muncesc pe rupte în Spania ºi Italia. In lui, s-a sculat într-o dimineaþã ºi nu a mai
urma lor a rãmas un sat care se stinge cu vrut sã meargã la ciurdã. Nevasta nu a zis
încetul, se scurge în pãmânt ca ploaia pe nimic. I-a dat concediu o zi, l-a lãsat în ale
burlane.
lui sã se odihneascã ºi seara l-a gãsit atârnat
Multe s-au pierdut în sat. Din toate, a
de grindã. Alãturi, stãtea un bilet scris cu
mai rãmas obiceiul de a ieºi când ºi când la
creion chimic: „Florico, pa !”. Nimic în plus.
stãnoagã, în faþa casei, comentând pe mar-
ginea ºanþului noutãþile, ultimele întâmplãri Nici un reproº, nici o supãrare pe viaþã, pe
ºi daraveli din vecini. Deºi au vãzut destule nevastã sau pe copii. Vãcarul Golea doar a
la viaþa lor, chiar ºi ei se mirã. Ceva necurat plecat la ale lui, lãsând vorbã femeii sã nu
se petrece în satul lor. De câþiva ani încoace, cumva sã se îngrijoreze ºi sã-l caute aiurea
oamenii mor pe capete. Iºi iau viaþa fãrã nici pe dealuri, la crâºmã sau prin vecini.
o explicaþie. Siliºtei Gumeºti i se spune mai Degeaba încerc sã aflu motivul sinu-
nou: „satul spânzuraþilor”. Numai în ulti- ciderii, iscodind cu întrebãri naive, de
mele luni, au fost trei asemenea cazuri. Nu orãºean (Era bolnav ? Avea depresii ?). La
se cunosc motivele ºi, la o adicã, nici nu con- toate acestea, nea Burcea ridicã din umeri,
teazã. Important e gestul, felul în care e cugetând hâtru ca fost prieten al lui
fãcut. Urmaºii lui Moromete îºi iau viaþa în Paþanghel: „N-avea nici pe dracu. Aºa i-a
stilul lor inconfundabil: cumva senin, venit lui pe chelie !”.
37
Sorin Preda

Siliºtea de dupã Altã explicaþie nu e”. In Siliºtea, þãranii se


poartã ca niºte oameni de ºtiinþã. La toate au
Marin Preda explicaþii.
Uliþa satului e nemuritoare. E lungã, prã- Ne îndreptãm spre casa bãtrâneascã a
foasã ºi fãrã nume. Asfaltul, cu aspectul sãu Moromeþilor ºi discutãm despre Siliºtea de
selenar, se terminã dincolo de casa Moro- dupã Marin Preda. E ca un ritual de iniþiere.
meþilor, ca o confirmare – Siliºtea Gumeºti Pentru oricine vine în sat (rude sau simpli
începe ºi dispare dimpreunã cu Marin admiratori ai scriitorului), primul drum e la
Preda. Merg alãturi de Gigi Baltac, bãiatul casa copilãriei. Discutãm deci ºi facem
Ilincãi, ºi privesc jur împrejur. Nu vãd, nu schimb de amintiri, deºi nimeni nu se poate
recunosc nimic. Cu gesturi largi, uºor pune cu Gigi. El ºtie cele mai multe poveºti
teatrale, salutã dezinvolt pe toatã lumea. Eu legate de Moromete ºi de oamenii din sat,
tac. Gigi e de o sutã de ori mai siliºtean oameni care niciodatã nu au înþeles ascensi-
decât mine, dar nici el nu ºtie mare lucru unea literarã ºi succesul lui Marin – dim-
despre sinuciderile din sat. Habar n-are. În potrivã. Odatã – îºi aminteºte Gigi - în
Alexandria, unde s-a mutat de mulþi ani cu Siliºtea a poposit caravana cinematograficã.
familia, asemenea veºti ajung mai greu. Rula filmul „Desfãºurarea”. La sfârºit, ieºind
Asta nu-l împiedecã sã-ºi dea cu pãrerea: „E din sala ticsitã de lume a Cãminului
din cauza consumului excesiv de alcool. Cultural, Ilie Barbu (personajul principal
38
Epilog la lumea Moromeþilor

din nuvelã) s-a apropiat de Moromete ºi, mãriþi de atenþie, fii sigur cã te-a luat în col-
abia stãpânindu-ºi furia, a zis: „Bãi Paþan- imator. Nici un gest, nici o ezitare de-a ta
ghele, fiu-tãu Marin e un prost ! ... Când nu-i scapã. Te trage la raze mai ceva ca la
m-am bãtut eu cu Trafulicã ? Când am tras spital. Cã o recunoaºte sau nu, e invidios pe
eu cu pistolul?...E prost ca noaptea, aºa sã-i toatã lumea. Mereu priveºte peste gardul
comunici din partea mea”. Fãrã sã se tulbu- vecinului, constatând cu uimire rea ºi
re cu ceva, Moromete s-a uitat la el calm, nãduºitã: ”Al dracului, de unde a avut ãsta
vag interogativ, ºi, dupã o clipã de gândire, bani sã-ºi repare acoperiºul ºi sã-ºi vãru-
i-a întors spatele, spuându-i: „Prostia e doar iascã casa ?”.
în capul tãu ! Dupã cum ai vãzut, în film e Niciodatã nu se întreabã de ce el nu are,
altcineva. E un þãran din Udupu, de peste de ce el nu a fãcut ºi nu a dres. Pentru el,
deal... Ce, crezi cã numai tu eºti Ilie Barbu în problema e mereu altul – vecinul, prietenul,
lumea asta?”. guvernul sau ruda apropiatã.
Aºa stã treaba în Siliºtea, de când lumea
ºi pãmântul. Prost nu eºti dacã cineva te
face ºi-þi zice aºa. Prost eºti dacã nu ºtii ºi nu
Marin Preda, o lecþie învãþatã
ai pregãtirea necesarã sã întorci vorba. la românã
Replicile nu sunt învãþate ºi nici scornite pe
loc, ci sunt moºtenire de familie, ordonate În Siliºtea, nimic nu mai e cum a fost – cu
frumos pe seturi de întâmplãri ºi situaþii. atât mai puþin casa pãrinteascã a scriitoru-
Când cineva te întreabã: „De ce ?”, tu rãs- lui. E o arãtare ca oricare alta. Te doare
punzi obligatoriu: „Sã se mire proºtii”. sufletul, dar n-ai ce face. Ai vrea sã afli mai
Când cineva te întreabã unde ai pus un multe despre scriitor, despre personajele ºi
anumit lucru, rãspunsul vine de la sine: „În lumea lor cea adevãratã, neconstrânsã de
pelaria mea!”. În Siliºtea, când cineva te face fandoseli sau vorbe frumoase, dar trebuie sã
prost trebuie sã te bucuri. Inseamnã cã eºti te mulþumeºti cu puþinul pe care îl ai. Pe
cineva, cã te bagã lumea în seamã. uliþã sau „la monument”, nu se mai discutã
De felul sãu, siliºteanul e cam sucit. Nu e nici despre generalul Dragnea, nici despre
uºor sã-l înþelegi ºi, cu atât mai puþin, sã Marin Preda. Altele sunt acum prioritãþile:
pãtrunzi în meandrele gândirii lui. Dacã îl vânzarea fabricilor, integrarea euro-atlan-
faci prost sau netot, o ia ca pe un salut, un ticã sau criza imobiliarã. Probleme globale,
fel de „bunã-dimineaþa”, ºi-þi rãspunde de macrostructurã.
(vede el cum ºi în ce fel) cu surâsul pe buze, Pe vremuri, când copiii ieºeau de la
cu o altã jignire duioasã. Dimpotrivã, dacã îi ºcoalã, îi auzeai cum schimbã replici din
zici cã e þãran (cã e, cu alte cuvinte, ceea ce roman între ei. Acum, elevii discutã despre
e în realitate) se supãrã, se face foc ºi n-ar fi maºini strãine sau despre rochiile Andreei
deloc exclus sã sarã la bãtaie. De ce sã-i spui Marin. Aproape nici unul nu vrea sã rã-
ce ºtie ºi el ? De ce te legi de ocupaþiunea lui mânã în sat. Abia aºteaptã sã termine ºcoala
agrarã ? Ce þi-a fãcut sã-þi râzi de neamul ºi ºi sã colinde prin lume, la cãpºuni ºi mãs-
familia sa ? line. Nu vor sã dea la facultate, sã ajungã
Mândru ºi orgolios, siliºteanul nu se cineva. Unii sunt elevi buni, ageri la minte
laudã niciodatã cu frumuseþea sau hãrnicia (Ileana Petre, Aurelia Badea, Florina Fier-
nevestei. In schimb, îi place sã se laude la binþeanu), dar n-au bani sã meargã mai
toatã lumea cã are cele mai multe curci ºi cel departe. Ca Irina Boþoghinã (premianta din
mai mare porc de pe uliþã. Duplicitar ca roman) fetele îmbãtrânesc la coada vacii,
Moromete, te salutã, dar nu ºtii ce gândeºte crescând o puzderie de plozi. Nu e uºor sã
cu adevãrat despre tine. E în stare sã te fii copil de þãran, dar nici ambiþia nu mai e
invite la masã ºi, dupã ce pleci, sã te înjure ca altã datã. Merg la ºcoalã ca sã aibã de
în barbã cã ai venit de la Bucureºti special ca unde sã se întoarcã. Viaþa ºi reuºita scri-
sã-i mãnânci mãmãliga ºi murãturile din itorului, munca ºi tenacitatea lui, nu le mai
dotare. Când tace ºi te ascultã cu ochii spune astãzi nimic elevilor. Pentru ei,
39
Sorin Preda

Siliºtea Gumeºti e un mic detaliu biografic, „Când bea, se lãuda cã are rude la Paris. Altfel,
iar Marin Preda o lecþie învãþatã la românã. om de treabã"... Voicu lui Rãdoi: „Nu-mi
Dacã stai mai multe zile în sat, începi amintesc sã se fi vorbit cã l-ar fi luat barza drept
sã-i înþelegi. Toate au dispãrut, s-au chircit, par, dar n-ar fi de mirare !"..
au intrat în pãmânt. Neamul Parizianului s-
a stins. Nici casa lui nu mai e. A dãrâmat-o Un final numit copilãrie
a lui Cojocaru ca sã iasã cu gardul la ºosea,
sã aibã larg ºi sã deschidã eventual o Dacã ajungi la Siliºtea ºi vrei sã te apropii
crâºmã. Neamul lui Zdroncan, fiul lui de lumea cea adevãratã a lui Marin Preda,
Traian Pisicã, s-a risipit. Ai lui Bãlosu au trebuie sã te descurci singur, sã strângi de
plecat la oraº. La fel, copiii lui Cocoºilã sau unde ºtii ºi de unde se nimereºte firmituri
ai lui Cotelici, ai lui Bâzdoveicã sau ai Bo- de vorbe ºi de întâmplãri. Sã le completezi,
bârlicãi. A mai rãmas doar Polina ºi un imaginându-le. Cineva ar trebui acum, în
nepot al lui Iocan, care ºi-a deschis butic în ultima clipã, sã adune tot ce a mai rãmas. E
capul satului, iar peste drum de Ilinca mai posibil ca, din toate, amintirile sã moarã
trãieºte fata lui Iangã, croitorul. Bãtrânã, la ultimele, dar nu e sigur. Lipsite de asprimea
90 de ani, Maria Iangã e poate singura din amãnuntelor, de culoarea ºi mirosul unui
sat care a mai apucat sã copilãreascã cu detaliu, amintirile se usucã, rãmân fãrã
Marin Preda. Nu mult, doar cât sã nu-l uite: viaþã, rãmân un simplu desen pe zãpadã. E
„Mi-l amintesc cã era sfrijit, în izmene ºi trist cã la Siliºtea nici acum nu existã o sta-
cãmeºã. Trãgea mereu de ea, cã era tare tuie a scriitorului, iar ºcoala i-a luat numele
scurtã. Era cuminte, dar cam dosãdit. Ducea abia dupã 22 de ani de la moartea lui. E
caii la miriºte, cu o carte sub braþ. Caii o tristã ºi grea indiferenþa, dar nu e loc de nici
luau razna pe câmp, iar el citea treburi de- o iluzie. Lucrurile se pierd grãbite, uitate de
ale lui. Era deºtept. Aveam minte sã dea la
alþii sau nãruite de la sine.
tot satul. Mai încoace, de câte ori venea de la
Siliºtea cea adevãratã, cu obiceiuri ºi
Bucureºti, îl cãuta pe tata, nea Lisandru
replici tãioase, cu orgolii ºi pasiuni nebune,
Iangã – ºtii, tãlicã, croitorul. Intr-o zi, l-a tras
ieºite din virilitatea ºi fibra adâncã a nea-
în pozã, pentru televiziune. Eu n-am vãzut.
mului þãrãnesc, mai e doar în imaginaþia
Am aflat asta de la un nepot din Medgidia,
care se uita la televizor. ªi cum se uita el în scriitorului sau a vreunui bãtrân rãtãcit, ca
stilcã, a început sã strige ca apucatul: nea Gulie, care ºi acum ofteazã, rãzboindu-
«Uite-l pe tae! …Uite-l cum dã la coasã !». O se cu mirosul cozonacului ºi a pâinii de þest
þarã întreagã l-a vãzut pe Lisandru Iangã, ce plutea deasupra satului în ziua de Paºti -
personajul din carte. A fost mare tatãl meu. pe uliþe, în case, pe ogor. În Siliºtea pierdutã
Pãcat cã nu a avut carte. Acu ar fi fost ca a lui Marin Preda, toate miroseau ºi aveau
Marin Preda, poate ºi mai sus ca el”. gust – iarba, mãmãliga, uleiul de dovleac,
Refugiaþi în vorbe ºi închipuiri, bãtrânii brazda de pãmânt abia întoarsã, fetele fru-
abia ºi-l mai amintesc pe scriitor. De la toþi, moase ºi florile de salcâm. Chiar ºi zilele
s-a mai pãstrat o pozã, o replicã, o carte toride de varã aveau mirosul lor, ca sã nu
poºtalã, un gest sau un nume. Dupã ani ºi mai vorbim de noapte, în câmp, unde
ani de trudã, tânãrul profesor Marian þãranii dormeau pe snopi ca sã prindã roua
Ciobanu nu a reuºit sã strângã în cartea lui, dimineþii întreagã.
dedicatã personajelor lui Marin Preda, de- Nu ºtiu cum se face, dar, o datã cu moar-
cât niºte propoziþii risipite, reci, juxtapuse. tea lui Marin Preda, lumea lui s-a prãvãlit,
Bibina: „Era vrãjitoare ºi pãcãlea lumea"... urmându-l în mormânt. S-au dus grãbit,
Bâznae: „Bãiat bun. Fãcea pe dactilograful ºi unii dupã alþii: Ilinca, Tita (Miþa), Alboaica
avea memorie bunã"... Mutu lui Ciucã : „Era (a Mare, din Vale). S-a dus Ga Maria,
într-adevãr mut, dar era bun de frecþii"... Beº- Achim, Milicã Roºu, Sande, Buric Fãrã scri-
leagã: „Era sanitar, dar se strâmba la copii ºi la itor, oamenii cei adevãraþi din carte s-au
femei sã le sperie. Mic de stat ºi urât, mai mult refugiat între coperþile romanului, acolo
a bãgat în spital decât a vindecat"... Parizianu: unde le era ºi locul. Parcã scriitorul i-a che-
40
Epilog la lumea Moromeþilor

mat la sine ºi oamenii l-au ascultat într-un


fel de sastisealã cosmicã, o resemnare vagã
ºi fãrã obiect, ca fraza icnitã cu nãduf de nea
Stan Burcea: „Ce sã facem, neicã ? Trãim de
azi pe mâine, fãrã sã facem nimic. Stãm ºi ne
uitãm cum se prãvale malul pe noi”

Epilog pe prispa crâºmei,


la un lichior ieftin ºi verzui
Dacã vii în sat cu niºte gânduri anume,
riºti sã fi dezamãgit. Siliºtenii nu mai sunt
de mult moromeþieni. S-au zãvorât în case,
în ei înºiºi. Nu mai au vorbe în doi peri, nu
mai au chef sã te ia peste picior sau, dim-
potrivã, prinzându-te munteneºte de ceafã,
sã te invite la o þuicã hulburitã de gorgoaze.
Ascultã radioul, privesc la televizor, dar
lumea în care trãiesc pare a rãmâne mult
prea departe, inconsistentã ºi de neatins cu
buricele degetelor. Când ºi când, în toiul
vreunei discuþii, se laudã fãrã convingere,
bârfesc moale sau râd înfundat, auzind cã
þaþa Dida s-a închis în casã speriatã, crezând
cã emisiunea lui Cosmin Cernat „Ploaia de
stele” anunþa sfârºitul lumii. Apocalipsa.
Neonorocirea finalã.
Pe uliþã sau în faþa unui pahar cu lichior
ieftin ºi verzui la culoare, oamenii discutã
doar dacã îi împingi de la spate. Parcã s-au
pleoºtit de atâta bine, de democraþie, de
tranziþie ºi integrare europeanã. Parcã ºi-au
fãcut plinul. Nu-i mai mirã, nu-i mai revoltã
nimic – nici morþile ciudate din satul lor,
nici renumele de „sat al spânzuraþilor”, nici
inundaþiile ºi nici certurile de la Cotroceni.
Puþin le pasã de Marin Preda ºi ce anume
înseamnã el pentru sat. Puþin le pasã dacã
rãmâne sau nu ceva în urma lor. Pentru
bãtrânii din Siliºtea, viaþa e de acum un
capãt de lume, un capãt de drum.
E searã deja. Stan Burcea continuã sã-ºi
salute zgomotos consãtenii pe uliþã, în timp
ce mie îmi trece prin minte un gând nostim
de amar. Nu ºtiu de ce, am convingerea cã
dacã, printr-o minune, ar coborî din cer pe
uliþele din Siliºtea Gumeºti, Marin Preda ºi-
ar lua cu siguranþã zborul înapoi, convins cã
a nimerit în altã parte, cã a greºit ºi locul, ºi
adresa.
41
Comentarii

Rodica SAGAIDAC
Nichita Stãnescu:
O viziune postromanticã
a sentimentelor?
Abstract

In Nichita Stanescu’s first volumes Sensul iubirii (1960), O viziune a sentimentelor (1964),
Dreptul la timp (1965), there are the purity of the sentiment, the adolescent feelings and a
authentic lyric shiver. It seems like in those poems we can seize Eminescu’s influence.
Keywords: Nichita Stanescu, M. Eminescu, (Post)romanticism, lyric poetry.

Titlul acestui articol surprinde una dintre precãdere, în primele volume, îngemãnarea
ipostazele fundamentale de raportare a poe- va fi confirmatã ºi în etapele mai târzii ale
tului la tradiþia literarã. E vorba de valorifi- operei, când va adresa un omagiu marilor
carea ei, prin încorporare, în operã. În acest creatori ai veacurilor trecute. În aceastã
caz, autorul, fie cã materializeazã estetic primã categorie se situeazã primele douã
trãiri aparþinând unei anumite epoci sau volume de debut ºi Cartea de recitire.
unei anumite sensibilitãþi cu care se identi- La polul opus, avem de a face cu paro-
ficã, fie o redefineºte, în termenii propriei dierea romantismului, dupã formula lui
creaþii estetice. La cealaltã extremã, aceasta Friedrich, cu un „romantism deromantizat”,
apare parodiatã de manierã originalã. Aici procedeu, care a fãcut pe unii comentatori
ludicul, livrescul ºi umorul îºi dau mâna, sã vadã în creaþia stãnescianã un postmo-
fãurind o lume în care este invitat afabil sã dernism in nuce. În ceea ce ne priveºte, cre-
participe ºi cititorul. dem cã asemãnãrile depãºesc nivelul formal
Sã urmãrim ce se întâmplã în prima situ- de înþelegere, practicarea parodiei la Nichita
aþie. Înainte de toate, s-ar cuveni sã men- Stãnescu nu anihileazã, nu distruge, ci mai
þionãm cã atitudinea esenþialã a scriitorului curând revelã ceea ce în ochii cititorului
este a unui romantic, creator de universuri contemporan poate pãrea desuet. Iatã cã
serafice, diafane, care ºtie sã-ºi trãiascã avem în faþã, de fapt, douã ipostaze com-
intens propriile emoþii ºi bucurii. Primele plementare de valorificare a tradiþiei. În cel
producþii stãnesciene sunt dominate de de-al doilea caz, este vorba de un roman-
romantismul sentimentului pur, de explozi- tism disimulat, în spatele cãruia se pro-
ile trãirilor adolescentine, de un autentic fileazã chipului lucidului fãuritor de „necu-
fior liric ºi de plãcerea unicã de a fiinþa. vinte”.
Artistul se asociazã cu un anumit tip de sen-
sibilitate, e vorba de acel tip de afinitate care *
face din poeþi o familie ºi din poezia lor un * *
climat a cãrui unitate este de netãgãduit. S-a afirmat, nu de puþine ori, cã prima
Cum se ºtie, esenþa romantismului þine de fazã a creaþiei stãnesciene este strãbãtutã de
calitatea sensibilã ºi de afirmarea vitalã, nu ecouri eminesciene. Este vorba de volumele
numai de inteligenþã. Chiar dacã la Nichita Sensul iubirii (1960); O viziune a sentimentelor
Stãnescu aceastã dispoziþie se regãseºte, cu (1964) ºi Dreptul la timp (1965). Acestea sunt
42
O viziune postromanticã a sentimentelor?

În Sensul iubirii, imaginile sunt traversate


de romantica superbie adolescentinã:
”Deodatã am auzit ploaia venind/ ca o
turmã de gazele în goanã”(Deodatã am auzit
ploaia venind)
Adolescenþa, asemãnatã cu o „frânghie
de aur”, „legând nadirul de zenit”, devine o
sãrbãtoare a spiritului care umple întreg
universul: „ªi muzica sferelor, mai intens
clocotind,/ întru sãrbãtorirea adolescenþei/
se aude” (Imn).
Elanul adolescentin îl regãsim ºi într-un
semnificativ poem din acest volum: O cãlã-
rire în zori, care apare simbolizat printr-o ca-
valcadã matinalã sub soarele tânãr. Vita-
lismul miºcãrii consunã cu imaginile sus-
þinute de o perfectã ritmicitate a strofelor:
„Soarele saltã din lucruri, strigând/ clatinã
muchiile surde ºi grave./ Sufletul meu îl
întâmpinã, ave!/ Calul meu saltã pe douã
potcoave./ Coama mea blondã arde în
vânt.”
Tot de romantism þine ºi sentimentalis-
mul stãnescian, teatralizat, cum s-a afirmat,
care însã lasã locul, pe alocuri, autenticelor
legate de romantism, care însã la Nichita duioºii, ca în poemul Cântec de dragoste la
Stãnescu este de facturã nouã, fapt pentru marginea mãrii: „Mã voi preface orb ºi am sã
care a fost preferatã în criticã denumirea de vin cu braþul întins sã-þi mângâi chipul”. O
„neoromantism”. superbã imagine exprimând sugestiv auten-
Romanticã este crearea, sub impulsul tica trãire a dragostei gãsim ºi în poemul
elanurilor adolescentine, a unei „viziuni a Lunã în câmp: „ªi de-aº putea sã-mi rup din
sentimentelor”, care nu sunt „beºtelite”, ci ochii tãi privirea,/ Vãzduhul serii mi-ar
„teatralizate cu graþie”.1 Sentimentalismul pãrea cãprui”.
nu este parodiat, ci convertit în imagini de o Dupã debutul din 1960, în care Nichita
surprinzãtoare noutate. Tot cu romantismul Stãnescu ºi-a reunit versurile ivite din
se identificã ºi elanurile, exuberanþa ºi efuz- tumultul adolescentin, a apãrut, în 1964, O
iunile vârstei rebele, cãreia i se asociazã ser- viziune a sentimentelor, volum nesentimental
afismul. Subiectul se afirmã ca „focar de în esenþã. A fost remarcatã de exegeþi, în mai
energie afectivã ºi, ca atare, agent decisiv în multe rânduri, distanþa luatã faþã de senti-
procesul genetic al viziunii”.2 El este cel care ment. Artistul nu se confeseazã în mod di-
poetizeazã reacþiile acestei vârste, imagi- rect, ci „îºi devine personaj”: „Mâinile mele
nând un spaþiu infinit. De asemenea, devine sunt îndrãgostite,/ vai, gura mea iubeºte”
un creator de lumi, pe care le supune forþei sau „Eu stãteam la o margine-a orei,/ tu – la
demiurgice a imaginaþiei, al unui „imaginar cealaltã, / ca douã toarte de amforã; Pereþii
descriptiv”, opinie amintitã de mai multe odãii erau/ neliniºtiþi, sub desene de cretã./
ori în criticã, pe care o vom lua în conside- Sufletele noastre dansau/ nevãzute- într-o
rare. lume concretã”.3 Semnificativ este în acest

1 Dumitru Micu, Limbaje moderne în poezia româneascã de azi, Editura Minerva, Bucureºti, 1986, p. 101
2 Ion Pop, Nichita Stãnescu - spaþiul ºi mãþtile poezie, Editura Albatros, Bucureºti, 1980, p.24
3 Dumitru Micu, op. cit., p. 101
43
Rodica Sagaidac

sens ºi cunoscutul poem Leoaicã tânãrã, luminã”, pe care poetul reuºeºte sã o cuce-
iubirea, în care iubirea, comparatã cu reascã cu preþul „aneantizãrii” sale: „Chiar
„leoaica tânãrã”, îi sare poetului în faþã. El trupul meu de-atunci, rezemându-se/ pe
este cel care creeazã o viziune, care, ca ºi în fluturãtorul aer al acestui pãmânt/ cutre-
primul volum, este animatã de energie ºi murându-se, îndepãrtându-se, schimbân-
exuberanþã. Imaginile cuprinse aici stau sub du-se,/ trecea neliniºtit în gând” (Invocare);
semnul „vitalitãþii diafanului”, a serafismu- motivul acestui sacrificiu fiind reprezentat,
lui care face parte din recuzita romanticã: dupã Edgar Papu, de lupta autorului cu
sufletul este sorbit de „vârtejuri diafane”, lumina, din cele trei poeme care încheie
vertebrele lumineazã ca niºte faruri ºi pe volumul, cu titlul Îndoirea luminii.5
câmpiile aeriene îndrãgostiþii aleargã cu Romanticã este aici ascensiunea neliniº-
mâinile transformate în spiþe solare; o stare titã spre zonele de puritate ºi tendinþa spre
incantatorie stãpâneºte aceastã atmosferã desãvârºire a eului liric, cãreia i se asociazã
imaterialã, care traduce beþia simþurilor pe unele motive amintite deja. Acestea sunt
care o cunosc serafii. Unii dintre comenta- reprezentate de „fluturãtorul aer”, „care
torii literari vãd în vitalitatea diafanului constituie mediul sãu de ascensiune, de
„angelismul iubirii”. O viziune a sentimen- promisiune a înãlþimilor”, pe de o parte; ºi
telor, ca ºi în parte Dreptul la timp, adaugã de „esenþele geometrice”, pe de altã parte.6
naºterii paradisiace mitul vârstei de aur al La acestea s-au adãugat ºi alte motive, mai
dragostei inocente sub înfãþiºarea plenitu- importantã considerãm însã ilustrarea prin
dinii fericite a sentimentelor.4 imagini a elementelor romantice reprezen-
Subordonate dominantelor romantice, tate de înãlþare, precum ºi de solaritatea ºi
remarcãm în volum ºi imagini de o frapantã diafanitatea conþinutului lor: „Aceastã mare
noutate, unele dintre ele amintind de poeti- e acoperitã de adolescenþi/ care învaþã sã
ca suprarealistã: ºi m-aº fi agãþat de cer,/ dar meargã pe valuri, în picioare,/ mai reze-
mi-era teamã cã-l rup”; „stelele, capete fãrã mându-se cu braþul, de curenþi,/ mai spri-
trupuri,/ mã iubeau,/ lunecând simultan/ jinindu-se de-o razã þeapãnã, de soare”; „Îþi
pe-o secundã cât ora,/ pe-o orã de-un an”; sprijini tâmpla/ de inima mea ca de o piatrã
„Din pieptul meu arãmiu,/ vãrgat în pãrþi roºie”. În acelaºi sens sunt reprezentative ºi
de viþe muºchiuloase,/ aidoma vor þâºni, poemele cu titlul Îndoirea luminii: „ªi luam
mai târziu, leii cu coame flocoase, în frig- lumina în braþe/ ca pe un trunchi de copac,/
uri,/ ca niºte explozii de aur vor þâºni”; „ªi ºi încercam s-o-nduplec sã se lase-ndoitã/
se loveau în mine douã sentimente,/ unul de mine,/ dar ea se clintea doar atât/ cât sã
venind cãlare,/ celalt purtat în lectici…”; „ºi mã zvârle cu tâmpla în pietre,/ ºi cu picioa-
când orele se-nverzeau ca smaraldele,/ ne rele fluturând spre stele,/ ca douã tuiuri
bronzam la lumina dragostei noastre”; fioroase, vuind/ ca un coif rostogolit în
„femeie visãtoare”,/ care mi te-colãceºti ca luptã”; „Încercam sã încordez lumina/ când
un fum, ca o viþã-de-vie/ în jurul pieptului, arcul ei destins deodatã/ mã azvârli în
în jurul tâmplelor,/ mereu fragedã,/ mereu sus.// ªi m-am trezit întâi mai lent, apoi mai
unduitoare?” iute/ ºi apoi/ fulgerãtor cum numai gândul/
O datã cu Dreptul la timp, Nichita se-nchegã-n constelaþii de cuvinte// da
Stãnescu se instaleazã într-o zonã a puri- m-am trezit alunecând/ pe lungile ei suliþi
tãþii, a luminii: „O, izbucneam sãgetat atât miºcãtoare,/ cu cozile înfipte-n soare,/ cu
de iute-n înalturi,/ cã mã preschimbam în vârfurile veºnic alergând/spre nu ºtiu ce,
4 Ordinea cuvintelor. Versuri (1957-1983), vol. 1, Cuvânt înainte de Nichita Stãnescu, prefaþã, cronologie ºi
ediþie îngrijitã de Alexandru Condeescu cu acordul autorului, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,
1985, p. 40
5 Sanda Anghelescu (editor), Nichita Stãnescu interpretat de…, Editura Eminescu, col. „Biblioteca criticã”,
Bucureºti, 1983, p. 69
6 Ibidem, p. 70
44
O viziune postromanticã a sentimentelor?

spre nu ºtiu când”; „Priveam prin lentila rii prin enunþarea, într-o manierã tradiþio-
neagrã/ a visurilor de noapte,/ în adâncul nalã, a temei descriptive din titlu. De exem-
pãmântului,/ unde soarele cãdea fâlfâitor”; plu, Pe câmpul de piatrã, Câmpie, primãvara,
„suavã durere albastrã-mi întind peste Lunã în câmp, Marinã, Cântec de dragoste la
creºtet,/ sã-mi þinã loc de cer”; „Noi doi ce marginea mãrii, Dimineaþã marinã, Pãdure arsã
suntem- cu sprâncene luminoase/ la baza etc.
pâlniei, fumegãtori”; „Te iubesc, strigam Conform altei particularitãþi, tributare
prezent al vieþii mele, ºi strigãtul mi se des- unui model retoric romantic: „Unele sec-
fãcea în comete”. venþe descriptive se dezvoltã prin enume-
Un alt text ilustrativ pentru imaginile rãri multiple (operaþie de aspectualizare de
impregnate de constantele romantice naturã sinecdoticã) ºi prin determinãri
amintite este Dupã-amiaza unui cântec: simetrice în lanþ (predicate calificative)”. De
„Sprijineam dungatul aer/ între ochii tãi ºi- exemplu, „ E o lume care-n jurul soarelui
ai mei,/ sprijineam dungatul aer/ al acelei apus inele,/ flori de platinã smãlþuite, ºi de
dupã-amiezi/ cu frunze galbene-verzi.// aur noi lãute,/ ºi corãbii zburãtoare, cu
Între dulcile timpane,/ sprijineam un sunet sãmânþa lumii-n ele”(Marinã). Adãugãm la
lung./ Degetele diafane/ îl ating ºi parcã acestea, un fapt semnalat deja la începutul
smulg,/ din fiinþa auzitã a secundei/ de capitolului, care exprimat în termeni „stilol-
atunci,/ trupurile noastre lungi.// Ce fru- ingvistici” ar þine de relaþia dintre „subiec-
moase ºi ce line,/ fulgerate-n înãlþime,/ ºi cu tul imaginant” (care îºi asumã, în tradiþie
mantii lungi de nori,/ cu stele la subþiori…” romanticã, o omnipotenþã demiurgicã) ºi
„universul-obiect”.
*
Subordonate acestei relaþii, autoarea
* *
Dacã o inventariere a imaginarului, sub- trece în revistã câteva modalitãþi prin care
sumat constantelor romantice, vizeazã în aceasta apare explicit, din care reþinem inve-
principal organizarea poetico-retoricã a dis- stirea cu potenþe demiurgice imaginative a
cursului, oferind observaþii fragmentare ºi gestului, strigãtului, gândului, logosului,
intuitive, o poeticã coerentã, care urmãreºte inimii ºi, nu în ultimul rând, a privirii, cãci:
latura descriptivã în diferite etape ale „O operaþie imaginativã recurentã în pri-
creaþiei sale, aduce cu sine, în plus, prin mele douã-trei volume stãnesciene este
rigoarea inventarierii referenþilor imaginari ipostazierea actelor perceptive, cognitive
ºi analiza modului lor de asamblare textu- sau afective ale subiectului-descriptor ºi
alã, elemente utile, care vor completa obser- reprezentarea metaforizatã a efectului aces-
vaþiile noastre legate de (neo)romantism. tora asupra universului-obiect.8
Considerând, alãturi de alþi comentatori, Relaþia amintitã suferã însã substanþiale
descripþia consubstanþialã reprezentãrilor modificãri în evoluþia poeziei stãnesciene.
lirice stãnesciene, Oana Chelaru-Murãruº Dacã în primele volume subiectul uman
plaseazã volumele strãbãtute de ecouri apare ca agent imaginant, în lirica de matu-
(neo)romantice în categoria descripþiei „me- ritate sensul acestei integrãri se pierde. Su-
taforizante” (expresive).7 Þinând cont de biectul uman apare ca simplu „pacient” al
rezultatele investigaþiei fãcute, adãugãm cosmosului care-l anihileazã: „M-apasã
studiului nostru asupra imaginarului, în luna peste faþã,/ peste piept, peste memo-
care vedem principala calitate esteticã a vo- rie,/ cu greutãþi de platinã,/ pânã când/ scap
lumelor, ºi câteva elemente de naturã for- din mânã steagul de glorie.” (Vechi cântec
malã, care-l situeazã pe autor în tradiþie. soldãþesc, Dreptul la timp); „Ah, vine norul ºi
Astfel, o particularitate a acestei poezii o mã ºterge/ cu un burete foarte rece”
reprezintã realizarea consecventã a ancorã- (Estompãri, În dulcele stil clasic).

7 Oana Chelaru-Murãruº Nichita Stãnescu. Subiectivitatea liricã, pp. 140–142


8 Ibidem, p. 144
45
Alunita
,
sarcasm Ion al lui Liviu Rebreanu, pe care
nu-l gustã deloc) ºi propensiunea intimã
COFAN pentru exprimarea concentratã, esenþializa-
tã, sub forma nodului. El atribuie discursi-
vitãþii caracterul unei pervertiri ºi aseamãnã
Grotescul în proza prolificitatea cu o proliferare a celulei can-
ceroase. Prozele sale, indiferent cã sunt
lui Arghezi tablete sau romane, au douã virtuþi de cãpe-
tenie: poematicul ºi satiricul, cea de-a doua
(excesul de urât: dominând-o net pe prima, ele aflându-ºi
originea tocmai în refuzul de a scrie „cu
oribilul) bidineaua”.
Linia directoare a producerii acestor
texte este cea a rãzvrãtirii faþã de orice fel de
Abstract autoritate impusã de societate, doveditã
The author discusses about the infernal worlds nedemnã, strâmbã ºi josnicã, nicidecum cea
in Tudor Arghezi’s fiction, focusing her atten- a supunerii. Duioºia, delicateþea, atitudinea
tion on then portraits and sketches from Icoane simpateticã – foarte rare, dar totuºi prezente
de lemn ("Wooden icons"). This work în latura evocator-liricã a celor douã vo-
describes the clerics as horrible people. Arghezi lume – se referã totdeauna la mizeria uma-
is a master in capturing the horrors and mal- nã, la umilinþã, la eºec, când acestea ascund
formation of those societies by highlighting the pe adevãraþii purtãtori de virtuþi morale ºi
moments when people are altered. creatoare, striviþi nu de nedreptatea desti-
Keywords: Tudor Arghezi, Icoane de lemn, nului, ca la vechii greci, ci de legile crude ºi
sketches, portraits, infernal worlds. stupide ale societãþii, atât de oarbã încât nu
ºtie sã vadã ºi sã promoveze valoarea
umanã. Aproape toate portretele, cu puþine
Lumile infernale ale excepþii, din Icoane... ºi Poarta negrã formea-
smârcului: biserica, închisoarea zã o galerie de monºtri, cãci ele depãºesc cu
ºi societatea concentraþionarã mult simpla caricaturizare. Existã o exage-
rare în orice caricaturã, dar portretele groteºti
Primele douã serii de tablete Icoane de argheziene trec peste limitele oricãrei
lemn ºi Poarta neagrã, rod al unor experienþe exagerãri, din pricina înverºunãrii estetice
de viaþã transfigurate ºi al cunoaºterii de care e cuprins artistul în demolarea unui
temeinice a celor douã spaþii de desfãºurare personaj. Absorbit de vârtejul demonstraþiei
epicã, biserica ºi închisoarea, au, compo- verbale, el abandoneazã « modelul real » ºi
ziþional vorbind, structura „salatei” a recreazã fãpturile unei fantasmagorii pure
„ghiveciului”, un amestec heteroclit de prin neantizarea continuã a realului. Rãsare,
fragmente, care demonstreazã o inapetenþã astfel, din aceste vârtejuri nimicitoare o fi-
a scriitorului pentru construcþia de vaste guraþie de coºmar. De aceea, unul dintre cei
dimensiuni, fapt ce poate fi observat ºi mai mai importanþi teoreticieni ai grotescului,
bine în cele trei romane ale sale. Toþi comen- Wolfang Kaiser, a putut susþine, pe bunã
tatorii, mai vechi sau mai noi, de la G. dreptate, cã aceastã categorie esteticã nu e
Cãlinescu, ªerban Cioculescu pânã la Ov. S. un rezultat al percepþiei ºi imitaþiei, ci al
Crohmãlniceanu, E. Simion, N. Balotã, concepþiei ºi figurãrii lumii, într-un cuvânt
Dumitru Micu, Nicolae Manolescu au cãzut al invenþiei (31).
de acord, în unanimitate asupra acestui Aceste scrieri preponderent satirice, de-
lucru. Pricina absenþei unui amplu ºi larg numite de N. Balotã „satiricon” (32) (termen
suflu epic, o constituie dezgustul lui împrumutat de la Petronius ºi pe care îl
Arghezi pentru prolixitatea textualã, nu- vom prelua ºi noi de la el), uzeazã din
mitã „lãbãrþare” (pe acest motiv acoperã de belºug de ambivalenþele grotescului, dar
46
Grotescul în proza lui Arghezi

detestabil (animale, gângãnii, insecte


imunde ºi respingãtoare) ºi al mecanicului
detracat. Antiteza pur-impur, valoare-non-
valoare, este pusã în evidenþã ºi totodatã
rãsturnatã, termenii ei fiind ascuþiþi ºi duºi
la limita lor excesivã, care fac sã izbucneascã
efecte de repulsie, dar ºi un anume gen de
fascinaþie sau seducþie a repulsivului. Pu-
tridul, promiscuitatea, imundiþia ºi macu-
larea sunt impetuos dominante. Uneori,
aceste contraste nu permit apariþia râsului
eliberator, fiindcã se produce un anti-cli-
max, un fel de sublim negativ, o culme a
ororii. Fapt ce a justificat formulãri valoriza-
toare, aparent paradoxale, de genul celei
aplicate de criticul Eugen Simion operei lui
Arghezi : „viziunea grandios-grotescã a
negaþiei” (33).
Lãrgind aria grupãrilor umanitãþii
„repertoriate”, în afara categoriei prioritare
a figurilor groteºti, asupra cãrora se opreºte
ºi interesul analizei noastre, mai ies în evi-
denþã ºi alte profiluri sau fizionomii: nedrep-
tãþiþii sau victimile ; aleºii unei vocaþii artis-
tice ºi nebunii. Atinse de ºarja sarcasmului
grotesc, nimicitor, sunt doar cei maculaþi de
vicii morale, îndeosebi fãpturile nedemne
de a figura în galeria portretisticã a omului-
om. Cei atacaþi astfel sunt neoamenii, întru-
trebuie avut în vedere cã acesta nu este chipãri ale Rãului, vieþuind într-un mediu
întotdeauna polemic sau satiric, chiar dacã imund, larvar, colcãitor, amorf ºi nedife-
satira este aproape mereu grotescã. Viziu- renþiat, cel al neantului. Valorizaþi pozitiv
nea cea mai îndrãzneaþã a lui Arghezi este într-o circumstanþã degradantã sunt pãstrã-
tocmai aceea în care valorile ºi „antivalo- torii curãþeniei sufleteºti ºi ale virtuþilor
rile” estetice contrare se conjugã : sublimul morale, cei care se zbat sã-ºi menþinã uma-
este potenþat negativ ; apare burlescul bazat nitatea în pofida influenþei maculante ºi
pe degradarea sublimului; tragicul se di- apãsãtoare a ambianþei. Harul artistic ºi
zolvã în ridicol sau vulgar; dezgustãtorul nebunia, percepute ca o pogorâre a sacrului
însoþeºte batjocoritor agreabilul; gravul ºi în forme umile, deconspirã o anumitã dem-
solemnul decade în derizoriu; iar înspãi- nitate a insului silit sã suporte constrângeri
mântãtorul (provocat de hidos ºi oribil) discriminatorii din partea stãpânirii, a
vireazã spre comicul burlesc, bufon, trivial. autoritãþilor roase din interior de tarele vici-
Oroarea, în imaginarul arghezian, decurge ului. Nebunii ºi dãruiþii unei vocaþii nu vor
din hibridizarea speciilor, din contopirea fi decât parþial ºi doar superficial, în exteri-
nelegiuitã între poli opuºi, din enumerãri, or, contaminaþi de mãºtile grotescului, de
îngrãmãdiri de trãsãturi, încãrcãri ºi spar- oribil ºi ridicol. De sub reprezentãrile
geri ale canoanelor firescului. Aproape toate umane desconsiderate, umile ºi dispreþuite
ficþiunile portretistice, regizate de o esteticã þâºnesc demnitatea moralã ºi talentul unei
a ororii, recurg la elemente mozaicale de vocaþii, abnegaþia faþã de ceilalþi ºi dãruirea
ordinul scatologicului ori coprologicului, al de sine, puterea de depãºire a limitelor indi-
materialelor dezagregante, al zoologicului viduale ºi de atingere a unor praguri spiri-
47
Aluniþa Cofan

tuale. Tot aºa credeau ºi expresioniºtii : anu- indeterminarea sexualã (absenþa formei de-
mite mãºti groteºti sunt un vãl profan pen- finitive ºi clare este un semn al neantului) ºi
tru hierofanii, pentru manifestãrile lumeºti contrastul alcãtuirilor incongruente. Ca por-
ale divinului. tretist, cãutãtor de esenþe sufleteºti ºi spiri-
Antieclesiaticã, iconoclastã ºi uºor anti- tuale, Arghezi observã atent ºi prespicace
religioasã, seria de tablete din Icoane de lemn toate «semnele» exterioare ale personalitãþii
îi înfiereazã în mare parte pe dezaxaþii vieþii studiate, fizionomie, atitudini, comporta-
monahiceºti, care uitã cã „mânãstirea e ment, miºcãri, chiar ºi liniile palmei, dupã
locul unde omul se depãºeºte pe sine”, chiar cum se confeseazãel însuºi : „Neputându-se
dacã pentru scriitor « mânãstirea e depã- ºtii nimic despre suflet, cronicarul cautã în
ºirea ºi a omului neînstare de alte depãºiri » ochi ºi în fizionomii, în atitudine ºi în
(34). În minima moralia arghezianã, omul miºcãri, în liniile scrisului ºi, dacã mâna din
adevãrat nu poate sã fie „numai stomac ºi întâmplare atârnã pe marginea trãsurii, într-
maþe” (35). Cum singurele preocupãri ale ale palmei ; ºi când exteriorul, deghizat sau
monahilor se învârt „între ciorbã, latrinã ºi inexprimabil din naturã refuzã sã trãdeze
saltea” (36), ei sunt asimilaþi cu viermuiala lãuntrica texturã...” (37) Arta sa se bazeazã
inframundanã ºi infrabiologicã a gângãni- pe aproximãri ºi deducþii de fizionomist,
ilor, gândacilor, ploºniþelor ºi pãianjenilor chiromant ºi grafolog ( !), numai atunci
pentru care satiricul avea un dezgust ºi un când meritã osteneala descoperirii unei per-
dispreþ nemãrginit. Între halucinaþia coº- sonalitãþi meritorii. Dar pentru cã nu prea se
maresc-oniricã a prezenþei terorizante a ivesc cazuri meritorii, cronicarul vieþii
unei arahnide în chilie, perceput ca un agre- cãlugãreºti ºi de penitenciar se lanseazã în
sor distructiv al omenescului (O crimã, p. caricaturi furibunde ºi devastatoare, în
24) ºi frãmântãrile meditative asupra pre- urma cãrora este desfiinþat chiar obiectul
sentimentului morþii pe care îl posedã, ca portretului. Luând ca punct de pornire un
pe un har profetic divin, anumite animale detaliu edificator, fie corporal, fie comporta-
(Mierla, câinele ºi cucuvaia, p. 136), Arghezi mental, caricaturistul îºi înãbuºã modelul
fixeazã în atenþia noastrã o panoramã dez- acumulând asupra lui lungi serii de imagi-
gustãtoare a figurilor monahiceºti, incapa- ni, comparaþii ºi atribuiri infamante, pro-
bilã de elevaþii spirituale ºi morale, într-un cedeu invers bulgãrelui de zãpadã ºi asemãnã-
spaþiu destinat tocmai acestor idealuri ºi tor mai curând ghemului care se deºirã ºi din
aspiraþii înalte. Profitori ºi ariviºti, punând care nu se mai zãreºte nimic la sfârºitul de-
banul, cãpãtuiala ºi relaþiile sociale mai pre- rulãrii. În configurarea caricaturilor gro-
sus de valorile creºtineºti ale religiei, practi- teºti, preferinþele lui Arghezi merg spre ceea
canþi obsesivi al unui eros libidinos ºi con- ce a fost numit de cãtre o altã cercetãtoare a
cupiscent în pofida legãmintelor de casti- prozei sale „cãderea în animalier” (38).
tate, ignoranþi nu numai ai teologiei, dar ai Corespondenþele om-animal marcheazã, în
oricãror cunoºtinþe de bun-simþ din latura fond, aducerea adevãrului lãuntric, a trãsã-
practicã a vieþii, ahtiaþi dupã plãcerile bur- turilor firii, la suprafaþã, ca ºi cum, în masca
dihanului ºi ale somnului, cu un comporta- animalierã, ar fi înscrise fãþiº caracterul ºi
ment mahalagesc, monahii Icoanelor de lemn sufletul omului. De fapt, acest lucru este o
se afundã din rãu în mai rãu, formând o col- credinþã mai veche, pe care se întemeiazã ºi
cãialã hibridã a materiei în dezagregare. astrologia ºi conform cãreia între cele mai
Vehemenþa biciuitoare a ierodiaconului Iosif mãrunte ºi îndepãrtate pãrticele ale întregu-
îºi alege, pentru a ne dezgusta, câteva forme lui cosmos existã asemãnãri ºi identitãþi de
de caracterizare (aplicate în toate prozele sale esenþã, un gen de sinestezie cosmicã totalã
satirice, inclusiv în pamflete) : polimorfismul (precum rostesc ºi versurile lui Baudelaire
înfãþiºãrii cu referiri la un bestiar ignobil ºi din Corespondenþe. Jurgis Baltrušaitis scrie în
scârbos (trebuie reþinut cã nu intrã în com- acest sens: „Forma nasului, a ochilor, a frun-
paraþiile argheziene decât anumite soiuri de þii, alcãtuirea fiecãrei pãrþi ºi a ansamblului
animale); reducþia la materii scatologice; dezvãluie celor care ºtiu sã vadã caracterul
48
Grotescul în proza lui Arghezi

ºi firea. (...) Totul este indiciu în figurã. (...) dobitã” cu numeroase muºuroaie de fecale
Oamenii se nasc sub semnele astrale care le pe pereþi, pe masã, pe canaturile ferestrelor,
definesc caracterul ºi înfãþiºarea. Firea lor pe podele, pe Sfânta Scripturã ºi pe un
corespunde nu numai celor patru elemente, volum al idilicilor Paul ºi Virginie (Tibia
dar ºi celor patru animale : mâniosul are ruptã, p. 102). Insignifianþa preocupãrilor,
aspectul focului ºi temperamentul leului, de-a dreptul dezumanizante, este reliefatã
flegmaticul este asemenea apei ºi are natura de istoria unei alte feþe bisericeºti cu funcþie
mielului; sanguinul este ca aerul ºi are înaltã în ierarhia monahiceascã, îngrijoratã
neastâmpãrul maimuþei, melancolicul este de urinatul la oalã (o oalã de mitropolit , cu
asemãnat cu pãmântul ºi are apucãturile stemã !) ºi de nisipul renal pe care-l eliminã
porcului” (39). de fiecare datã, strâns în borcane etichetate
La Arghezi, referinþa la un bestiar dez- sistematic ani de zile, ºi care-i conferã, crede
gustãtor flageleazã viciile omeneºti. Mãºtile el, o întemeiatã mândrie asupra suferinþei
groteºti, hidoase, sunt embleme ale imora- personale, în comparaþie cu „banalele”
litãþii. Construite uneori prin hiperbolizare, mucenicii ale sfinþilor. Supralicitarea „pro-
ceea ce duce la apariþii monstruoase, ale dusului” care-i provoacã reveria singula-
unor creaturi de coºmar, iar alteori prin rizãrii în suferinþã este marcatã de procedeul
diminuare, micºorare sau reducþie, ceea ce antifrazei, dublatã de o ironie vitriolantã:
ajunge la efectul desfiinþãrii, figurile gro- „Poate cã era o pulbere de piatrã scumpã ca
teºti deschid ori poarta fantasticului ori pe rubinul, un griº aurifer” (Nisipul, p. 52).
cea a absurdului. Necuviinþele tinerilor monahi în bisericã,
Mãnãstirea este mai degrabã o lume într-un spaþiu care ar fi trebuit sã fie al su-
absurdã, pe dos de cum ar fi trebuit sã fie. blimei elevaþii spiritual-sufleteºti ºi nu al
Intendentul care locuieºte la arhiepis- bârfelor, tachinãrilor ºi discuþiilor mãrginite
copie nu se deosebeºte aproape prin nimic (Între fraþi p. 52) sunt sancþionate cu aceeaºi
de viermele din canal, decât doar printr-o asprime cu care este condamnat limbajul
diferenþã ridicolã de treaptã ºi prin obiceiul suburban, mahalagesc, al mai vârstnicilor
bãrbieritului: unul îºi rade barba, celãlalt nu pãstori de suflete, ciondãnindu-se ca la uºa
(Intendentul, p. 25). Aflaþi în funcþii de con- cortului tocmai dupã o importantã sãrbã-
ducere, monahii furã pe rupte, adicã „îm- toare ºi liturghie religioasã, cea a Marelui
prumutã” tot felul de obiecte, mai mãrunte Vasile (Duminicã 5 ianuarie, p. 94 sau 10 Mai
(binoclu) sau mai mari (mobilier), de la pre- la Sfânta Mitropolie, p. 96). Frustrarea sexu-
decesori. Chinuit ºi frãmântat ani în ºir de o alã a tinerilor ca ºi a bãtrânilor cãlugãri,
unicã problemã, unul dintre arhimandriþi obligaþi de legãmintele sfinte la o castitate
descoperã rostul „degetului” de sub ab- de faþadã, se dezlãnþuie în participarea
domen, dupã repetate ºi eºuate încercãri de bãloasã ºi simpateticã la spectacolul hilar al
a-l stârpi cu camfor (Arhimandritul Valerian, împerecherii pisiceºti din grãdina chinoviei,
p. 35). Lupta cu poftele carnale este de un al cãrui protagonist, un cotoi focos, este
ridicol mai mic faþã de doctorul în teologie revendicat cu satisfacþie posesivã ºi orgo-
care, chemat de un þãran la cãpãtâiul lioasã de fiecare dintre spectatori, fiindcã
nevestei lui suferind de o indispoziþie fiecare dintre monahi se vede pe sine exe-
femeiascã, constatã stupefiat, în urma exa- cutând isprava acuplãrii. Decãderea în spec-
minãrii bolnavei, cã femeia n-are „boaºe” tacolul acuplãrii bestiale, în care fiecare
(Doctorul, p. 66). Un alt ales al Domnului, tot monah se simte participant direct prin sub-
arhimandrit, dãruit cu „talentul” suptului stituþie, este însoþitã de metamorfozele fi-
licorilor bahice, îºi rupe piciorul ºi, dus la zionomice ale participanþilor dinspre uman
spital, se face de râsul târgului, fiindcã-ºi spre animalic: „Capetele monahilor au cã-
fãcuse nevoile pe el ºi puþea înfiorãtor a pãtat o stranie înfãþiºare. Unul seamãnã cu
nespãlare, iar chilia lui fusese „transformatã un cal convins, înhãmat la povarã. Altul
pe toatã întinderea ei în latrinã”, „împo- aminteºte hipopotamul din cartea de citire.
49
Aluniþa Cofan

(...) ei aduc cu oile melancolice ºi cu viþei


fervenþi” (Vecernii, p. 59). Festivitãþile reli-
gioase la care se adunã cu mare tam-tam
regele, guvernul, parlamentul ºi armata se
desfãºoarã mecanic, fãrã nici o implicare
sufleteascã, cu grabã ºi dorinþa secretã a
autoritãþilor eclesiastice de-a fi bãgate-n
seamã ºi promovate în posturi politice
(Zîntâi, p. 91). Puterea laicã, politicã, statalã,
ºi cea bisericeascã puse faþã-n faþã într-o
atmosferã festiv-religioasã trãdeazã servilis-
mul, ipocrizia ºi parvenitismul înaltelor feþe
bisericeºti, ahtiate numai dupã bunuri
lumeºti ºi un trai îndestulat (Regele Carol, p.
114). Lãcomia ºi nepãsarea faþã de viaþa eno-
riaºilor, majoritatea þãrani sãraci, îºi aratã
ghearele în procesiunile organizate pentru
implorarea mizericordiei ºi bunãvoinþei
cereºti, dar singurul scop rãmâne jec-
mãnirea amãrâþilor credincioºi de bruma lor
de mãrunþiº (Cum se face o procesiune, p. 37,
O procesiune - p. 41). Cheltuielile numeroase,
pretinse din banii credincioºilor, sunt un alt
mijloc de a umfla buzunarul personal al
aleºilor Domnului, cãci „majoritatea unel-
telor cumpãrate la zece ani o datã se plãtesc memorarea de cuvinte neobiºnuite, cu iz de
anual. Sfântul se învoieºte. ªi se învoieºte ºi prestanþã intelectualã, al cãror înþeles le
Dumnezeu” (27 Octombrie, p. 85). Printre rãmâne necunoscut. Într-un cuvânt, vidul
afacerile cele mai bãnoase învârtite de cinul intelectual, impostura ºi fãþãrnicia pãrinþilor
monahicesc, înºelãciune ºi hoþie sadea, este cu titluri „ºtiinþifice”, doctori în teologie, se
ºi cea a moaºtelor sfinte care, din pricina vãdeºte în canalizarea atenþiei spre des-
penuriei, sunt preparate din cele mai ne- fãtãrile burþii ale vinului ºi ale „degetului”
aºteptate ºi sordide materiale : „Mitropoliei chinuitor de sub abdomen (O conferinþã, p.
din Bucureºti i-au rãmas câteva resturi 43; O vizitã în duhovnicie, p. 47).
anatomice, labe de braþe, fluiere uscate, Satira vehementã a lui Arghezi nu com-
poate ºi nasuri ºi urechi cu miros de smirnã. bate ideea de dumnezeire ºi nici legile etice
(...) N-ar fi exclus, poate, ca în disperare de transmise oamenilor prin creºtinism, chiar
cauzã, moaºtele sã fie un mezel preparat dacã Icoanele... cuprind, printre multe altele,
prin uscare ºi resturi de picioare de raþã” o hagiografie în rãspãr (Adevãrata viaþã a
(Lipsa de moaºte, p. 129; Cum se preparã sfin- Sfântului Pafnutie, p.14) ºi o parodie batjo-
tele moaºte, p. 130). Hainìa ºi zgârcenia ecle- coritoare a nebuniei unui închipuit în rolul
ziaºtilor cãpãtuiþi ºi care-ºi reneagã rubede- Mântuitorului («Iisus al doilea» - p. 149).
niile sãrace venite la ei dupã ajutor denotã Sensibilitatea arghezianã este ultragiatã de
un vid sufletesc înspãimântãtor, o rupturã degradarea Binelui ºi Frumuseþii dumneze-
radicalã de orice simþãmânt omenesc (Una ieºti în minþile ºi mâinile emisarilor Dom-
sutã lei, p. 164). Spaþiul în care trãiesc sluji- nului din mãnãstiri ºi biserici, care gândesc
torii Domnului nu este nici pe departe cel al ºi sãvârºesc Rãul, fãrã nici o grijã de
cultivãrii spiritului ºi al intelectului; dim- pedeapsa divinã, de a cãrei existenþã au
potrivã, „cãrturãria” sfinþilor cãlugãri se uitat. Substituindu-se mâniei cereºti absente
reduce la lectura superficialã a ziarelor ºi la în faþa abjecþiei monahilor, satiricul îi trece
50
Grotescul în proza lui Arghezi

prin focul ºi sabia pedepsei apocaliptice, interioarã, manifestatã prin dãruirea insului
cãci locuirea în lume a ajuns de nesuportat, cu haruri creatoare înnãscute. Asemenea
populatã fiind de fãpturile Urâtului hidos, inºi, destul de rari, sunt priviþi cu simpatie,
infernal ºi demonic. A fãptui Rãul, trãind indulgenþã ºi duioºie, în pofida prezenþei
imoral, înseamnã a goli lumea de Frumu- irepresibile a tuºei caricaturale ºi burleºti,
seþe ºi a lãsa s-o nãpãdeascã Urâtul în exces, precum fratele Manole, un tânãr novice cu
ce are pentru cronicarul vieþii bisericeºti vocaþie muzicalã : „Ca de optsprezece ani,
conotaþii speciale. Intrã în aceastã arie a sen- frumos ºi imberb, însã purtând o bubã ca un
surilor peiorative, negative, groteºti ale nasture de gheatã roºu, cusut pe laturea
Urâtului tot ceea ce este umed, jilav, apos, nasului gros, el e întotdeauna absorbit de o
mâlos, instabil, incomplet, variabil, hibrid, irezistibilã contemplare interioarã. Un axion
cleios, relativ, dezorganizat, tulbure în dansat cu vocea ºi cu gorgoanele lui, cu
formã ºi conþinut. In schimb, Frumosul este trilul privighetorii, este cu totul remarcabil,
tocmai invers : totdeauna uscat, echilibrat, ºi, între notele ascuþite ale cântecului frate-
armonic, stabil ºi definitiv în formã ºi lui Manole, se încruciºeazã, s-ar zice, ºuviþe
conþinut (40). De aici decurg preferinþele lui de vioarã ºi spintecãturi de haºchii de
Arghezi pentru natura anorganicã a mine- unelte frumoase ca orga, în tonuri singure,
ralelor, pentru alcãtuirile mecanice ale þinute sus ca un clopoþel” (Fratele Manole, p.
tehnicii ºi pentru acele forme biologice, 16).
plante ori animale, care sunt specializate în Acuzele pe care le aduce „ierodiaconul
producerea unui singur lucru, însã de o fru- Iosif” dumnezeirii sunt cele cu care ne-a
museþe perfectã (41). Aºadar, Urâtul se aratã obiºnuit poetul psalmilor : aspra ºi îndârjita
când e vorba ori de prea puþin (minusuri, cãutare a Domnului în lucrarea mâinilor
goluri, lipsuri, insuficienþe ale materiei) ori sale, lumea ºi oamenii, se izbeºte sistematic
de prea mult (excedent variabil ºi nehotãrât de absenþa ºi retragerea lui furiºã, acolo
de materiale). Din acest motiv, indeter- unde pare c-a lãsat, totuºi, urmele trecerii
minarea apartenenþei umane la forme bio- sale. Rãmâne perpetua cãutare presãratã de
logice precise, referindu-se atât la asexu- îndoieli ºi mânatã de aspiraþia tainicã, deºi
alizare (nici o trãsãturã specificã), cât ºi la mereu dezamãgitã, de a-l gãsi. Dezamãgirea
polisexualizare (prea multe trãsãturi speci- include ºi protestul virulent împotriva mon-
fice la un loc), este taxatã vehement de ahilor afaceriºti, a cinului bisericesc irespon-
Arghezi printr-o portretizare de un comic sabil, care-i fac de ruºine fiinþa ºi poruncile
grotesc, aºa cum este cazul diaconului divine: „Dacã Dumnezeu este ºi nu-l poþi
Antonie din Icoane de lemn: „Vocea de pricepe - cugetã Arghezi - , însemneazã cã
femeie, care ascute muzica ºi sfredeleºte nu trebuie sã-l cunoºti. De ce nu se aratã el ?
gãoacea urechii, ca o furculiþã melcul, Proºtii ºi negustorii de Dumnezeu se înfu-
aparþine unui diacon spân, Antonie, destul mureazã cã-l cunosc. Simpla lui prezenþã ar
de bãtrân, cu sfieli de spãlãtoreasã, ºi care schimba omenirile ºi ar suprima bugetul
ºi-a uitat testiculele în domeniul mater- Ministerului de Culte. De ce lucreazã exclu-
nitãþii. Are rãu de mare o datã pe lunã, siv prin emisari ºi aluzii ? Câte ocoale! Ce
neputând sã execute metrica menstrualã, stil tenebros! Are nevoie Dumnezeu de sam-
insuficient în amândouã sexele, ºi gãsindu- sari, când sufletele sunt ale lui ºi le poate
se situat, nu se poate mai rãu, între umed miºca direct ?” (Meditaþii, p. 231).
cleios ºi uscat relativ. În lipsa unei femei Pânã la înãlþarea, extaticã ori conºtientã,
adevãrate, acest surogat de Evã ºi de Adam a omenirii spre desãvârºirea moralã ºi fru-
serveºte chefului pentru intensificarea sen- museþea divinã, mai coborâm cu o treaptã
zaþiilor ºi dã coloraturã idilicã unui amor în tenebrele infernului penitenciar. Se deschide
cântat” (Muzichie, p.166). Alteori, însã, sim- poarta neagrã ºi grea a închisorii, printre
pla urâþenie fizicã, dizarmonia parþialã a gratiile cãreia se iþesc capetele de gorgone
chipului sau a trupului, este o carcasã înspãimântãtoare a unei alte umanitãþi
înºelãtoare ce relevã mai ales frumuseþe monstruoase, decãzute.
51
Felix Mai pudibond s-a dovedit tocmai mod-
ernul Cãlinescu, iritat de prea desele acu-
NICOLAU plãri din Donna Alba, romanul lui Anton
HolbanGib Mihãescu. Asta nu l-a împiedi-
cat pe critic sã „rateze” la modul genial în

Lungul drum roman, dându-i viaþã arhitectului Ioanide,


un „Ahile în veºnicã expediþie eroticã”, un
„posedat de Eros. Centaurul în cavalcadã”.

al pornografiei În epoca proletcultistã apele s-au „lim-


pezit”. Erotismul este dezamorsat în artã,
trecut cu vederea fiind doar când era vorba

cãtre literatura de discreditarea unor antieroi burghezi,


sceleraþi sau de-a dreptul duºmani ai socie-
tãþii multilateral dezvoltate. Întreaga mea
eroticã (I) adolescenþã a fost o duratã a tabuurilor
ºi-mi aduc aminte de un coleg de liceu
„ascultat” la Rebreanu. Elevul cu numãrul
Abstract matricol 263 nu-ºi putea depãºi inhibiþiile,
deºi încurajat de rânjetul profesoarei de
The author makes a short history of the world românã, altminteri fostãarte secretarã de
and Romanian erotic and pornographic litera- partid. „Aºa, hai, zi odatã ce-a pãþit
ture. He states that, although this kind of lit- Nadina!”. „Aãã, în romanul Rãscoala un rãs-
erature had been written since ancient times, culat o...” „aºa, hai, mã, mai repede!” „un
only the 20th century is a pornographic. rãsculat, deci, o...o...o...pe Nadina” (pare-
Referring to the Romanian literature, the crit- mi-se cã fuseserã chiar doi rãsculaþi). Nici
ic observes that, between the two World Wars, pomenealã sã se dezbatã în liceu Duduca
writers made a decisive step towards an erotic Mamuca a lui Hasºdeu sau Maitreyi a lui
and pornographic language. But during com- Eliade. Poveºtile pornografice ale lui
munism, a few novelists used sexuality. The Creangã le-am descoperit prin 1993 într-o
situation changed after the Revolution of librãrie din Bucureºti expuse la raionul
1989, when began a recuperation of the erotic Literaturã pentru copii!!! und so weiter.
literature. Dupã Revoluþie era normal sã aibã loc o
Keywords: erotic literature, pornography, sex- defulare eroticã. De aici pânã la pornografie
uality, mentalities. era cale lungã, însã. Ddouãmiiºtii, sub influ-
enþa beatnicilor americani ºi a noii literaturi
Pentru E. Lovinescu pornografia era ruse, au fost primii obsedaþi de autenticitatea
doar literaturã de proastã facturã. Discuþia visceralã ºi biologicã. Mai puþin sexualã, aº
spune. Faptul cã necesitãþile biologice ºi
era transferatã, aºadar, pe insula esteticului.
perversiunile de fotoliu, manu propria, au
Totodatã, deschiderea mentalã a criticului
început sã fie vãzute, a iscat un mare scan-
(cel puþin la nivel teoretic), se vãdea a fi una dal. Mai cu seamã poeþii au înregistrat
remarcabilã. Dacã peripeþiile sexuale sunt mediul sordid al cãminelor studenþeºti.
descrise cu artã, atunci nu este nimic de co- Sexul ºi toate substanþele pe care el le
mentat. Parafrazându-l pe Fericitul Augus- implicã au fost, astfel, „poetizate” cu osten-
tin, Lovinescu ar fi putut decreta: fã rost de taþie. Era mai mult o frondã ºi o recuperare
talent ºi poþi scrie orice! a autenticitãþii biologice. Scopul nu era
ªi Maiorescu, atât de rigid în privinþa crearea unei literaturi erotice, ci o valorifi-
„ingredientelor” literare, îl apãrase pe care a „urâtului” la modul estetic ºi un mod
Caragiale, considerând cã pornografia sub- de a epata scriitorul îmburghezit. Unii din-
teranã din comediile lui este fireascã, atât tre optzeciºti ºi nouãzeciºti, pentru a nu
timp cât pe scenã sunt aduse tipuri umane expia, au încercat sã se ralieze rapid la noua
reale, iar omul nu este perfect. miºcare (a se vedea violurile lui Florin Iaru ºi
52
Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã

masturbãrile cu zidul ale Angelei Marinescu). Poezia goliardicã, poemele lui Villon dau
Cenaclul Euridice a fost teatrul acestei întrucâtva la o parte perdeaua care mas-
„bãtãlii colaboraþioniste” între tineri ºi cheazã deliciile intimitãþii. Nici nu se putea
bãtrâni. Repet, redescoperirea biologicului mai mult: Tertulian considera cã pânã ºi
de cãtre poeþi ca Elena Vlãdãreanu, A. Pe- mariajul legifereazã turpitudinea, Fericitul
niuc, Iulian Fruntaºu, Mihai Gãlãþanu, Ma- Augustin se cãia pe patul de moarte cã ºter-
rius Ianuº, Ovia Herbert, Cãtãlina George ºi pelise un mãr în coplãrie, Dante cânta o
mai noii Miruna Vlada ºi Claudiu Toºa are „donna della mente”, Petrarca se raporta la
un caracter de frondã ºi de recuperare, fãrã o Lauraã idealizatã, iar nu la o mamã
legãturã cu mistica plãcerii combinate cu eroinã; si poezia de castel slãvea „l’amour
durerea, aºa cum o vãzuse Marchizul de courtois”. Pânã ºi Boccaccio era sfâºiat de
Sade, arhipãrintele nostru pornografic. remuºcarea de a fi scris Decameronul. ªi
totuºi, poezia dulcelui stil nou ºi resuscitatul
Antrenament ºi cãlire nolli me tangere nu constituie decât latura
pornograficã elegantã, care nu anuleazã violurile comise
de cruciaþi pe teritoriu creºtin, nici vitali-
Antichitatea a trãit pornografia ca purã tatea personajelor lui Chaucer, nici sexuali-
intensificare a plãcerii, ca aprofundare a tatea contrapusã morþii, aºa cum funcþio-
perversiunii ºi ca meserie (destul de onora- neazã ea în Decameronul. Intrarea în grã-
bilã). Mamele cartagineze îi aºteptau pe dinile Armidei se face chiar prin spatele bi-
marinari pe plajã, oferindu-ºi trupul pentru sericii. Faptul cã în Evul Mediu mulþi
ca, în felul acesta, sã le facã zestre fiicelor. creºtini se feresc din calea pãcatului prin
Grecii apelau la pederastie la modul pai- castrare (ºi în Orbitorul cãrtãrescian se face
deic, pentru strângerea relaþiilor dintre referinþã la extazul mistic al castraþilor – dar
maestru ºi discipol. Hetairele, prostituate de la ce nu se face referinþã acolo?), nu demon-
lux, erau mai bine vãzute decât metecii, streazã decât acuitatea cu care este resimþitã
veneticii. Sexul este împletit cu educaþia, cu vitalitatea carnalã. S-a spus cã Occidentul a
rafinamentul. Romanii sunt fascinaþi de or- reprimat literaturizarea iubirii pe latura ei
giastic. Mãgarul de aur al lui Apuleius mus- sexualã (vezi Denis de Rougemont, L’Amour
teºte de o sexualitate destrãbãlatã, intensifi- et l’Occident, sau Julius Evola, Metafizica se-
catã de efectul „drogurilor”. În Legile lui xului), în timp ce Orientul a ritualizat-o, dis-
Platon, Atenianul recomanda iniþierea ciplinând-o more geometrico. Nu cred cã se
tinerilor în diverse plãceri, pentru a nu le poate vorbi de reprimare, cât mai curând de
cãdea victime la vârsta cînd vor deþine muºamalizare ºi de repudiere a ei din ope-
responsabilitãþi politice. Intenþia era tot una rele elevate. Literatura însemnând la acel
iniþiaticã – numai cunoscând excesul i te moment cunoaºtere ºi sublimare, s-a exerci-
poþi împotrivi. La romani, excesele sexuale, tat o cenzurã a pudorii ce a împins vocabu-
gastronomice ºi cruzimea sunt practicate cu larul plãcerii spre simbol.
un rafinament rãmas de pominã. Un comu- Abia Renaºterea acceptã realitãþile firii,
nist chinez, personaj în Condiþia umanã a lui de unde ºi realismul lingvistic al unor
André Malraux, propunea „sedarea” ofiþe- scrieri. Rabelais este exponenþial în acest
rilor duºmani (din Gomindan) cu ajutorul sens. Are loc reversul: lubricul, obscenul ºi
prostituatelor, întrucât numai aristocraþia argoul motiveazã condeiul scriitorului.
romanã a fost capabilã sã dea curs tentaþiei Ce rezultã din toate acestea? Un princip-
ºi, în acelaºi timp, sã se concentreze asupra iu hegelian al neliniºtii, das Unruhe Prinzip,
treburilor statului. Chestie de antrenament- în ce priveºte valenþa pornograficã a artei.
rafinament care, ºtim, i-a scos ºi pe ei din Pornografia poate fi iniþiaticã, orgiasticã,
competiþie, finalmente. muºamalizatã, aluzivã, explicitã, poeticã,
Urmeazã vremuri ale senzualitãþii „ofi- demostrativ-ostentativã ºi experimentalã.
cioase”, ascunse. Literatura mai surprinde Conform tipurilor identificate mai sus, vom
foarte puþin din exuberanþele carnale. avea o pornografie pragmaticã (a vechilor
53
Felix Nicolau

popoarelor agrare sau a cartaginezilor), una plãcerii sexuale, faþã de orientali, care se
iniþiaticã (de tip grecesc), un orgiasticã (de strãduiau sã le îmbine, acum occidentalii
tip roman), una ipocrit-sublimatã (Evul sunt obsedaþi de satisfacerea multiplã a
Mediu, neoclasicismul francez), pânã la vre- instinctului aþâþat artificial. Sentimentul nu
murile postmoderne, în care plãcerea este mai apare decât ca frustrare ante ori post
experimentatã sub toate formele ºi depãºitã sexualã (mã rog, în mãsura în care se mai
prin saþietate. poate face o diferenþiere netã între spiritul
occidental ºi cel oriental).
Perversiuni ºi sexualitate Maestrul pornografic al modernismului
este Vladimir Nabokov, cel care a fetiºizat
alternativã în modernism nimfetele. Romanul Lolita se aflã la originea
Cum spuneam, Marchizul de Sade este isteriei pedofile a pornografiei virtuale.
cel care asociazã plãcerii durerea, aban- Zice-se cã autorul Lolitei ar fi fi fost inspirat
donului extaziat violul. Regimul de carcerã de Confesiunile sexuale ale unui anonim rus.
favorizeazã imaginarul pervers. O nouã Anonimul mi s-a pãrut mai apropiat de por-
pornografie ia fiinþã, întrucât este abordatã nografia gen Guillame Apollinaire (roma-
la modul sistematic. Decadenþii rafinaþi ai nele „pornographiques et alimentaires”), cu
sfârºitului de secol XIX adaugã la deja încruciºãri incestuoase, voyeurism ºi voinþa
experimentatele abordãri hedoniste ºi sado- de a penetra tot ce se poate în zona fami-
masochiste variantele alternative. Ultimei lialã. ªi oricum, am senzaþia cã pe Anonim îl
mari rãbufniri puritane îi va cãdea victimã cam întristeazã acuplãrile foc continuu, în
Oscar Wilde, închis pentru pornografie, vreme ce personajele lui Apollinaire au
ceea ce va duce la moartea lui civilã, apoi la baterii cu viaþã lungã. Nabokov, însã, trans-
cea fizicã. Verlaine ºi Rimbaud au scãpat figureazã pornografia în literaturã eroticã.
mai uºor. Simbolismul a valorificat senzaþia Intertextualitatea permeazã necontenit tex-
în defavoarea sentimentului proslãvit de tul sãu, scenele fierbinþi sunt rare. Dacã ne
romantici. În secolul al XIX-lea demitizãrile menþinem au pied de lettre, Lolita nu poate fi
sunt urmate rapid de remitizãri. Daca Victor transpus decât într-un film softcore. ªocante
Hugo a pus boneta roºie pe Bastilia vocabu- sunt doar intenþiile lui Humbert Humbert,
larului poetic, scriitorii victorieni au avut care rãmâne, totuºi, un artist, iar nu un
grijã sã o dea jos de acolo. Émile Zola este maniac instinctual, cum sunt mulþi dintre
fascinat de tarele ereditare ºi chiar sexuali- eroii lui De Sade. Una dintre aceste intenþii
tatea îi apare ca fiind grevatã de pulsiuni era upgradarea incestului: tãticul vitreg ºi-ar
instinctuale patibulare. Cum se întâmplã dori sã procreeze din timp cu pupila sa o
adesea, femeile sunt cele capabile sã în- Lolita 2, iar când aceasta ar fi fost în pericol
frunte ipocrizia generalã. O fac George Sand de ieºire din perioada de aur a pubertãþii, sã
ºi George Eliot, mai mult în biografie decât obþinã de la Lolita 2 o Lolita 3. Astfel, ºi-ar fi
în bibliografie, ce-i drept. putut exersa hugoliana „artã de a fi bunic”.
Secolul al XX-lea este secolul pornogra- Pornografia ca program incestuos, consem-
fiei. Pe parcursul sãu sunt de regãsit toate nat cu un cinism intertextualizat, genereazã,
mutaþiile pornografice pe care le-am men- fãrã doar ºi poate, comicul.
þionat. La ele se adaugã plãcerea experi- „Inocenþa” pornografiei moderne este
mentului, adicã perversiunea. Algoritmul verificabilã ºi în romanul lui Witold Gom-
este simplu: în general se încearcã tot ceea browitz, Pornografia. Mai bine de 60 de pa-
ce este repudiat de morala creºtinã ºi gini din partea de început a cãrþii nu
interzis de tabuuri: orgia, incestul, provo- „excitã” cititorul în niciun fel. „Filmarea”
carea plãcerii sexuale pe orice alte cãi decât peisajului rural, în maniera lui D. H.
cea „normalã”. Mai fuseserã ele practicate ºi Lawrence, surprinderea unor gesturi cu
înainte, dar nu „ordonat” ºi la modul expe- încãrcãturã sexualã, derularea monologului
rimental. Un nou clivaj între Orient ºi interior te fac sã te întrebi unde se ascunde
Occident: dacã pânã atunci vesticii dis- impudoarea? Mai poate ºoca Henry Miller
tingeau între sentiment ºi intensificarea cititorul postmodern hârºâit într-ale lec-
54
Lungul drum al pornografiei cãtre literatura eroticã

ticã pentru a-ºi atrage clientela. Originea?


Manualul de buna comportare care este
Kama-Sutra.
Tot în modernism apare pornografia
scrisã de femei. Cazul etalon este cel al lui
Anaïs Nin, iubita lui Henry Miller, a lui Otto
Rank etc. Filtrarea artisticã a satisfacþiei car-
nale este ºi mai pronunþatã. În Delta lui
Venus, colecþie de povestiri erotice, Anaïs
relateazã despre înfometarea scriitorilor din
Paris ºi hotãrârea ei de a accepta comanda
unui misterios bãtrân ce acþioneazã prin
mandatar, de a scrie literaturã pornograficã.
Comanditarul cere fapte, descriere nudã a
descãtuºãrii sexuale. Anaïs, însã, îºi asumã
rolul de ªeherazadaã ºi se declarã îngreþo-
ºatã de relatarea exactã: „Eram bântuiþi de
poveºtile minunate pe care nu le puteam
spune. Ne adunam ºi ni-l imaginam pe acest
bãtrân, vorbind despre cât de mult îl uram
pentru cã nu ne lãsa sã contopim sexuali-
tatea cu sentimentele ºi senzualitatea cu
emoþia”. O intereseazã literatura eroticã, iar
nu pornografia. De aceea, îºi ºi populeazã
povestirile cu artiºti, capabili sã transfigu-
reze sexul în trãire spiritualã, fie ea ºi per-
versã. Punctul de pornire coincide cu cel al
turilor perverse? În cele din urmã, atât în lui Camil Petrescu, care cerea eroi intelectu-
Nexus, sã zicem, cât ºi în Zile liniºtite la ali pentru roman. Intre noi fie vorba,
Clichy sunt de remarcat onestitatea dorinþei nicaieri nu am îintalnit o asemenea doza de
ºi trãirea esteticã a plãcerii. Indiferent cã este perversitate ca îin Jurnalul mãatãahãalos al
vorba despre masturbaþie ori despre sexul scriitoarei. Pâanãa ºsi Henry Miller a fost o
all-inclusive, senzaþia este plenarã ºi reflec- victima a acestei devoratoare de experiente
tatã adesea la nivel spiritual. Europeanul erotice, ca sã nu spun de plãceri. Pânã ºi el...
descoperea sexualitatea ca eveniment pub- Literatura eroticã se foloseºte de sexuali-
tate doar ca pretext, ca stimulent imaginativ.
lic, cotidian ºi diurn. Prostituata este, de
Substratul ei psihologic este unul romantic,
multe ori, o cariatidã, o întruchipare a per-
iar intenþia una ontologicã. Esenþialã este
fecþiunii fizice ºi, fiind liberã de prejude-
delectarea, juisarea, amânarea tantricã, deci
cãþile burgheze, conteazã chiar ºi în exerciþi- intensificarea. În acest sens se pronunþãa ºi
ul dezbaterii. Amorul se deplaseazã înspre Mihai Ralea în Explicarea omului: „Omul e
sexul profesionist care, pânã la tehnici bine un creator de piedici, pentru a-ºi înfiripa
însuºite, cere ºi participare sufleteascã. anumite libertãþi”. ªi îintru nimic nu sunt
Noua percepþie asupra sexului public vine inovator. Dovada este excepþtional de sub-
tot pe filierã orientalã ºi se raporteazã la tilul roman al lui Mario Vargas Llosa,
educaþia gheiºelor, care „bandajeazã” in- Caietele lui Don Rigoberto, îin care este desfi-
stinctul în dans, muzicã ºi conversaþie. inþatã pornografia vulgarã ºi gregarã, în
Shogunul, romanul mamut al lui James timp ce erotismul este preamãrit ca o între-
Clavell, meritã lecturat citit cel puþin prin prindere cu încarcatura artisticã. Conform
prisma aceasta. Ar fi pãcat, totuºi, sã uitãm acestei demonstraþii, picturile lui Egon
de curtezanele italiene ale Renaºterii care, la Schiele ar fi îmbibate erotism, iar nu de
fel, aveau nevoie de o solidã formaþie artis- pornografie burghezã.
55
Carnet
parizian
Virgil
TÃNASE

Antologia ruºinii
Abstract
The author signalizes the editing problems of Virgil Ierunca's texts collection entitled Antologia
ruºinii dupã Virgil Ierunca, Bucharest, Humanitas Edition, 2009, ("The Shame Anthology
after Virgil Ierunca"), stating that the editors must have specified the context when each person
that brought homage to the communist regime. Today, it is a shame that cultural personalities
have to ask for help from wealthy persons in order to publish their books.
Keywords: Virgil Ierunca, "Shame Anthology", communist regime, culture.

O editurã din România republicã Antolo- vorba aici, completând-o cu declaraþiile


gia ruºinii, o culegere de texte de circum- (scrise sau nu) ale celor care lustruiesc bo-
stanþã linguºind puterea totalitarã ºi pe tinele oamenilor politici actuali adesea mai
reprezentanþii acesteia. inculþi, mai agramaþi ºi mai stupizi decât
Am avut pe vremuri discuþii lungi, con- foºtii secretari de partid (care nu lipsesc din
tradictorii, cu autorul ei care, lipsit de orice peisajul nostru politic dupã ce ºi-au conver-
înþelegere a situaþiei complexe din þarã, pe tit discursul marxist într-unul inspirat de
care o pãrãsise demult, punea de-a valma ºi teoriile lui Keynes, ale lui Galbraith sau de-
fãrã nici un discerãmânt laolaltã autori a dreptul ale lui Friedman, de care, fireºte,
mãrunþi sau inexistenþi – ale cãror compro- n-au auzit în viaþa lor) ; ºi care perie sâr-
misuri erau lipsite de orice semnificaþie – ºi guincios hainele strâmbe ale unor îmbo-
pe cei care, cu preþul demnitãþii lor, apãrau gãþiþi peste noapte ale cãror averi fac sã
spaþii mãrunte de libertate relativã. Cerce- pãleascã vilele de la Herãstrãu sau de la
tãtorii cinstiþi – se pare cã nu e cazul celor Neptun, ºi a cãror hulpãvnicie ne fac sã
care îngrijesc ediþia actualã – ar trebui sã regretãm sobrietatea foºtilor conducãtori.
reconstituie contextul fiecãrei afirmaþii, mai Din punct de vedere ºtiinþific, recunosc,
puþin poate pentru o înfierare atât de lesni- treaba e mult mai anevoioasã decât pe vre-
cioasã fãcutã astãzi sau fãcutã de la Paris, a muri : spaþiile linguºirii s-au înmulþit ºi di-
celor care îºi adãugau vocea lãudãtorilor versificat la infinit, ca ºi cei care trebuiesc
profesioniºti, cât pentru a desluºi, atunci flataþi încât cercetarea se rãtãceºte în hãþiºu-
când e cazul, eforturile unora ºi altora de a rile une socitãþi unde puterea e difuzã ºi
permite spiritului sã existe într-o epocã de sursa ei atât de discretã încât nici mãcar lin-
restriºte îndelungatã ºi uneori drasticã. gãii profesioniºti nu se mai descurcã, mulþu-
Fãrã a fi un observator foarte atent al vie- mindu-se sã-ºi exercite vocaþia cam la no-
þii publice româneºti – neinteresantã în mã- roc, slugãrindu-i cu vorbe dulci pe cei de
sura în care vagonul a fost ataºat la un tren care depind direct pentru un post, o sub-
al cãrui itinerar n-are nici o legãturã cu zba- venþie, o mãrinimie. Nu pot sã trec sub tãce-
terile pasagerilor cãrora nu le este lãsatã altã re faptul cã oameni de culturã excepþionali,
lbertate decât de-a se arunca pe fereastrã – din cei care numai ei vor rãmâne peste veac
nu pot sã nu remarc cã nimeni nu-ºi dã silin- pentru a da o ideea despre zilele de azi, sunt
þa sã actualizeze antologia despre care este nevoiþi sã þinã poalele unor indivizi demni
56
Antologia ruºinii

de dispreþuit ca sã poatã scrie ºi apoi publi- numãr de intelectuali profitã, uneori, azi ca
ca o carte, ca sã poatã oferi publicului ºi pe vremuri, umilindu-se pentru a stãvili
restrâns al unei discipline intelectuale o cât de cât îndobitocirea generalã, pentru a
revistã, ca sã poatã continua o cercetare fãrã menaja un spaþiu de creaþie nesupus pieþii,
impact direct asupra preþului de cost al unui pentru a permite existenþa unei culturi
bun de consum curent. naþionale (dar pentru câtã vreme încã ?)
Poate cã nu se poate altfel ºi am practicat asaltatã de produsele distractive vandabile
ºi eu cãciuleala ca sã obþin bani pentru pub- care vor sã ne facã sã credem cã menirea
licarea la Paris a unei reviste de culturã noastrã pe lume este sã ne hipnotizãm cuge-
româneascã (opritã, dupã ºase numere, de tul cu bubuituri sonore, sã ni-l adormim cu
noua majoritate politicã, venitã la putere cu texte ºi imagini care pun mâzgã pe suflet...,
proprii cerºetori culturali, legitimi, care într-un cuvânt cã nu avem alt rost decât sã
pânã una alta n-au înlocuit-o, dar asta e o trudim (veþi fi bãgat de seamã cã lumea
altã poveste...) aceasta minunatã care ni se propune nu
Intenþia mea nu este, deci, de-a mã opri schimbã noima omului : omul de azi, ca ºi
asupra scârnãviciunilor actuale, ci doar sã le cel al societãþii pe care cu atâta bucurie am
semnalez pentru a pune într-o luminã mai dãrmat-o, este prin esenþã „om al muncii”
corectã întâmplãrile dintr-o epocã împotri- !), dupã care sã ne distrãm ( de la dis-
va cãreia ne înverºunãm tocmai pentru a ne tragere, adicã sã ne tragem înafarã, dar îna-
uºura cugetul de rãspunderile noastre de farã de ce ? ºi unde ?) ºi apoi sã murim,
azi. Pentru a nu recunoaºte – ceea ce riscã mulþumiþi de-a fi contribuit la prosperitatea
sã-i supere pe secretarii de partid de azi – c- (materialã) a lumii.
am risipit libertatea dobânditã în 1989 ºi cã Un fel de-a vedea lucrurile într-adevãr
am dat ruºinii (cu sau fãrã antologie) un ruºinos, deºi, dupã ºtiinþa mea, nu figureazã
spaþiu de existenþã mai vast de care un în nici o Antologie a ruºinii.
57
Culturã ºi
ecomomie
Maria
MOLDOVEANU
Studiul organizaþiilor
culturale
Abstract
We propose to analyze the parameters used in the evaluation of two cultural organizations. First
of all we refer to libraries. The EU legislation is preoccupied with the efficiency of these institu-
tions because they host the common patrimony. After that we speak about the non-governmental
institution.
Keywords: cultural institutions, library, non-governmental institution, EU.

Organizaþia reprezintã un grup de per- participare a indivizilor la viaþa culturalã a


soane unite în scopul atingerii unuia sau a comunitãþii, implicit ilustrarea prin diverse
mai multor obiective. Este definiþia cea mai atitudini ºi fapte conceptului de “cetãþenie
frecventatã în studiile culturale. culturalã”.
Tipologia organizaþiilor este foarte com-
plexã. Organizaþii publice de culturã
Organizaþiile culturale includ instituþiile
publice de culturã, întreprinderile de pro- Deºi reprezintã un tip distinct de organi-
ducþie ºi comercializare a produselor cultu- zaþie, bibliotecile au multe caracteristici co-
rale (i.e. industrii culturale), fundaþii, aso- mune cu alte tipuri de structuri organiza-
ciaþii, societãþi, uniuni de creaþie cu profil þionale, între altele – modelul organizãrii
cultural. În concepþia unor autori, noþiunea elementelor constitutive dupã funcþiile/atri-
de organizaþie conþine ºi normele, regulile, buþiile pe care le au.
convenþiile de funcþionare a entitãþilor Dupã cum remarcã R. Stueart ºi B. Mo-
menþionate. ran, “De-a lungul întregii istorii a bibliote-
Deºi este un concept macrosociologic, cilor, funcþiile de comunicare a fondurilor
conceptul de organizaþie culturale implicã (colecþiilor, s.n.), referinþe, achiziþii, catalo-
numeroase analize microsociologice (i.e. gare, administrare – ca sã numim doar câte-
cercetarea organizaþiilor locale, a contex- va – au constituit baza organizãrii lor”.
telor economice, sociale, etnografice etc. în În timp, funcþiile bibliotecilor s-au diver-
care acestea funcþioneazã). sificat, iar modernizarea tehnologiilor co-
Complexitatea domeniului impune abor- municaþionale a impus redefinirea lor.
darea interdisciplinarã: economicã, psiho- Nivelul de îndeplinire a funcþiilor repre-
logicã, sistemicã, sociologicã, etnologicã, zintã baza evaluãrii organizaþiilor, a
istoricã – organizaþiile culturale nu sunt mãsurãrii performanþei lor.
construcþii nonistorice – antropologicã º.a.
De aceea, pe lângã studierea problem- Biblioteca publicã, performanþele
aticii economice, este necesarã cercetarea ºi problemele ei
dimensiunii simbolice a organizaþiilor cul- – studiu de caz –
turale ºi a activitãþii lor, cunoaºterea menta- “Biblioteca se numãrã printre cele mai vechi
litãþilor ºi a tradiþiilor, a creaþiilor locale ºi a instituþii socioculturale existente. Încã din anti-
practicilor culturale, analiza opþiunilor de chitate s-au dezvoltat ºi au prosperat mari bib-
58
Studiul organizaþiilor culturale

lioteci. Deºi create de naþiuni ºi culturi diferite, demers dificil, dar esenþial pentru procesul
acestea aveau o importantã însuºire – toate de mãsurare a performanþei.
posedau un volum de informaþii înregistrate pe Informaþiile utile procesului de evaluare
un gen sau altul de suporturi, iar informaþiile sunt variate ºi provin din mai multe surse.
respective puteau fi accesate atunci când era În vederea clarificãrii surselor de date nece-
nevoie. sare indicilor de performanþã, s-a procedat
Suporturile informaþiei au evoluat de la la gruparea lor în urmãtoarele secþiuni:
tãbliþe de piatrã la tãbliþe de lut, de la papirus la - utilizatorii bibliotecii;
pergament, de la suluri la cãrþi, de la cãrþi copi- - resurse umane;
ate manual la cele tipãrite, iar în perioada din - facilitãþile puse la dispoziþie de bib-
urmã, de la cãrþi la discuri digitale interactive, lioteci (echipamente, acces liber etc.);
înregistrãri video, CD-ROM. Nu are nicio - colecþiile bibliotecii;
importanþã sub ce formã este înregistratã infor- - utilizarea bibliotecii (pe tipuri de
maþia, atât timp cât existã ºi este accesibilã”. materiale, numãr de exemplare con-
sultate etc.).
Datele despre performanþa bibliotecilor Indicatorii de performanþã sunt extrem
s-au dovedit necesare pentru deciziile de de utili pentru monitorizarea alocãrii re-
îmbunãtãþire a calitãþii managementului, surselor financiare.
pentru monitorizarea activitãþilor ce vizau În acest sens, ISO 2789 (statistici de bib-
modernizarea serviciilor, pentru deter- liotecã) împarte cheltuielile în:
minarea exemplelor de “bunã practicã”, 1. cheltuieli de operare:
pentru identificarea condiþiilor de satis- – angajaþi;
facere a utilizatorilor. – achiziþii;
Asumarea conceptului calitate la nivelul – alte cheltuieli;
serviciilor a condus la creºterea interesului 2. cheltuieli de capital:
pentru mãsurarea performanþei. – terenuri ºi clãdiri;
În anul 1994, în Italia, a fost conceput un – alte cheltuieli.
index al calitãþii pentru bibliotecile publice, Dupã UNESCO, clasificarea este mai de-
care conþine un numãr de 10 indicatori, gru- taliatã, cheltuielile fiind repartizate pentru:
paþi în patru diviziuni: – personal;
I. Indicatori de accesibilitate: – localuri ºi costuri operaþionale;
1. metri pãtraþi per 1000 locuitori; – clãdiri noi/recondiþionãri;
2. ore de funcþionare post-meridian; – achiziþii de stoc;
II. Indicatori de vitalitate: – costuri de împrumut;
3. volume per locuitor; – diverse;
4. publicaþii cotidiene; – cheltuieli de capital (pentru clãdiri noi
5. adãugiri anuale în stoc per 1000 de ºi recondiþionate);
locuitori; – datorii restante.
6. procentaj din bugetul total cheltuit Specialiºtii din bibliotecile româneºti,
pe cãrþi; coordonaþi de ANBPR, au elaborat un sis-
III.Indicatori de eficienþã: tem de indicatori pentru evaluarea perfor-
7. exemplare per bibliotecar; manþei, în baza cãrora, anual, conducerea
8. costuri per exemplar; asociaþiei întreprinde o analizã ºtiinþificã a
IV. Indicatori de eficacitate: bibliotecilor publice (pe tipuri de unitãþi –
9. împrumuturi per locuitor; judeþene, municipale ºi orãºeneºti, comu-
10.circulaþia stocului. nale).
Modelul a fost mult comentat – unele Indicatorii descriu urmãtoarele dimensi-
þãri l-au regândit, l-au reconstruit, l-au dez- uni ale activitãþii bibliotecare:
voltat (e.g., Finlanda). A. cheltuieli;
Analiza serviciilor de bibliotecã din B. resurse umane;
punctul de vedere al costurilor este un C. achiziþii de documente;
59
Maria Moldoveanu

D. utilizarea bibliotecii; utilizatori. sonal, cheltuieli pentru achiziþii din finan-


Fiecare dimensiune cuprinde indicatorii þare bugetarã sau cheltuieli din venituri pro-
care descriu principalele caracteristici. De prii, în total nouã indicatori care analizeazã
pildã, utilizatorii sunt analizaþi din punctul dimensiunea economicã a bibliotecii.
de vedere al însuºirilor sociodemografice: Evaluarea cheltuielilor cu ajutorul aces-
– sex; tor indicatori ajutã bibliotecile sã se adap-
– vârstã; teze aºteptãrilor pieþei, sã-ºi optimizeze
– ocupaþie/statut – student, ºomer, pen- resursele, sã stabileascã ºi, de asemenea,
sionar; sã-ºi fundamenteze cererile de finanþare din
– educaþie; surse publice.
– stare civilã (care, dupã cum au La nivelul UE existã o preocupare explic-
demonstrat studiile empirice, influ- itã în privinþa cheltuielilor culturale efectu-
enþeazã timpul acordat lecturii ºi opþi- ate de administraþiile publice, dar nu existã
unile de petrecere a timpului liber). o bazã de date comparabile (pe þãri) care sã
Specialiºtii din domeniu fac distincþie sprijine repartizarea cheltuielilor bugetare,
între mãsurãtori, realizate pentru lucruri aºa cum sunt anchetele legate de ocupare
direct mãsurabile, ca, de exemplu: “total sau cele referitoare la consumul familial.
documente achiziþionate” în cursul unui an Realizãrile de pânã acum privind finanþarea
sau “numãr de utilizatori activi”, ºi indica- publicã a activitãþilor culturale în unele
torii de performanþã care prezintã nivelul de state din UE (Austria, Italia, Germania,
performanþã dedus din anumite mãsurã- Franþa, Spania, Þãrile de Jos) nu satisfac
tori, cum sunt, de pildã, cei referitori la chel- necesitãþile actorilor culturali din toate
tuieli – “cheltuieli pentru personal per capi- þãrile europene, deoarece existã încã destule
ta” -, reprezentând raportul dintre cheltuieli incertitudini privind clasificarea activ-
pentru personal ºi populaþia-þintã, “cost per itãþilor culturale în versiunea NACE; de
vizitã” – ca raport între cheltuielile curente asemenea, datele referitoare la economia
ºi numãrul total de vizite ale utilizatorilor. spectacolelor, a patrimoniului, a creaþiei ºi
Un serviciu de bibliotecã “poate fi mã- formãrii personalului cultural, la ponderea
surat din punctul de vedere al populaþiei- lor ºi la contribuþia economicã a sectorului
þintã, al nivelului sau cantitãþii de servicii în ansamblul sãu sunt încã parþiale.
asigurate, al costurilor ºi utilizãrii serviciu- În þara noastrã, problemele semnalate
lui, dar, luate individual, aceste mãsurãtori mai sus sunt suplinite în mare mãsurã de
indicã mai mult mãrimea, ºi nu perfor- cercetãrile Institutului Naþional de Statis-
manþa unei biblioteci”. ticã, sintetizate în lucrarea Activitatea uni-
Mãsurãtorile de performanþã realizate în tãþilor cultural-artistice.
fiecare bibliotecã publicã ºi incluse de Lucrarea este publicatã anual ºi are la
ANBPR în sinteza redactatã anual între- bazã o cercetare statisticã exhaustivã reali-
geºte imaginea performanþei bibliotecilor zatã în unitãþile culturale, artistice ºi editori-
publice. ale (pentru presa scrisã), iar pentru reþeaua
Secþiunile sunt reprezentative: 1. biblio- cinematograficã, pentru producþia, dis-
teci (numãr de unitãþi); 2. colecþii; 3. achiziþii tribuþia ºi proiecþia filmelor, pentru domeni-
de documente; 4. acces ºi facilitãþi; 5. uti- ul radio-tv ºi pentru industria cãrþii, datele
lizare ºi utilizatori; 6. personalul bibliotecii; sunt preluate din surse administrative.
7. venituri; 8. cheltuieli curente de finanþare Activitatea bibliotecilor publice, ca ºi a
bugetarã; 9. cheltuieli curente din venituri bibliotecilor din alte reþele – ºcolare, univer-
proprii; 10. cheltuieli curente din alte surse: sitare, specializate – este ilustratã cu aju-
sponsorizãri, donaþii; 11. cheltuieli de capi- torul unor indicatori reprezentativi ce pot fi
tal. grupaþi în urmãtoarele clase:
Numãrul cel mai mare de indicatori se - tipologia bibliotecilor ºi activitatea lor –
referã la cheltuielile bibliotecii, fie cã sunt exprimate prin urmãtorii indicatori:
cheltuieli curente sau cheltuieli pentru per- “volume existente, volume eliberate”
60
Studiul organizaþiilor culturale

versitare – cu periodice ºi cãrþi, manu-


scrise, microformate, documente au-
diovizuale, colecþii electronice, înre-
gistrãri catalografice în sistem autom-
atizat, calculatoare conectate la inter-
net ºi intranet;
- un capitol distinct din lucrare cuprin-
de reþeaua bibliotecilor publice – jude-
þene, municipale, comunale –, dotarea
lor cu documente ºi alte tipuri de
materiale (e.g., colecþii electronice),
distribuþia lor dupã forma de proprie-
tate (i.e. de stat sau privatã), categorii
de personal ºi, nu în ultimul rând,
“indicatori de performanþã înregis-
traþi de sistemul bibliotecilor publi-
ce”, respectiv: numãr de volume per
utilizator, numãr de volume împru-
mutate per utilizator, numãr de uti-
lizatori per bibliotecã publicã.
Culegerea datelor pentru elaborarea in-
dicatorilor de bibliotecã ºi interpretarea
acestor indicatori necesitã, pe lângã pregã-
tire în domeniul statisticii, o viziune inter-
disciplinarã care sã sintetizeze cunoºtinþe
de informaticã, de istorie, de politici publi-
ce, de demografie, de economie, de bibliolo-
gie, de drept º.a.
Organizaþii culturale
nonprofit
Trebuie sã constatãm de la început faptul
cã nici cercetarea statisticã a INS, nici alte
lucrãri de sintezã nu prezintã tipologia ºi
activitatea asociaþiilor, fundaþiilor, socie-
tãþilor culturale, a uniunilor de creaþie artis-
ticã.
Transparenþa redusã în legãturã cu
ONG-urile culturale, cu numãrul ºi activi-
în decursul unui an, numãr de utiliza- tatea lor, cu proiectele ºi licitaþiile lor, cu
tori; prestaþiile lor de excepþie sau cu renunþãrile
- activitatea bibliotecilor exprimatã prin lor, cu audienþa în grupurile-þintã ºi cu
evidenþe ca: distribuþia volumelor exis- experimentele lor limiteazã accesul cercetã-
tente, distribuþia volumelor eliberate torilor ºi al actorilor culturali la o multitu-
ºi a utilizatorilor, pe cele opt regiuni dine de date ºi experienþe inedite, suscepti-
de dezvoltare ale României; bile sã le stimuleze creativitatea ºi capaci-
- tipologia bibliotecilor în funcþie de nu- tãþile latente.
mãrul volumelor deþinute, de la cele care De aceea, apreciem cã este necesarã o cer-
au sub 5001 volume la bibliotecile cu cetare naþionalã axatã pe problematica fundaþii-
peste un milion de unitãþi; lor ºi societãþilor culturale, care, pe lângã ana-
- dotarea bibliotecilor - naþionale ºi uni- lize statistice, sã cuprindã studii de market-
61
Maria Moldoveanu

ing în rândul publicului cultural, sondaje ºi Ministagiunea intitulatã “Itinerar teatral” a


interviuri sociologice cu liderii ºi cu mem- fost organizatã într-o zonã ce se confruntã în
brii lor, studii de caz pe tipuri de ONG-uri, zilele noastre cu mari probleme existenþiale –
analize de conþinut pe comunicaþiile lor etc. sãrãcie, ºomaj (rata ºomajului de 10,3% fiind
dublã faþã de media naþionalã), nivel de educaþie
Link Center – tinereþe ºi creativitate scãzut - ºi mai ales cu o acutã lipsã de instituþii
– studiu de caz – specializate de spectacole (cinema, teatru etc.)
Asociaþia culturalã Link Center a luat fiinþã care sã le ofere tinerilor o alternativã acceptabilã
la începutul anului 2008. Membrii asociaþiei pentru nevoile lor de distracþie, de educaþie, de
sunt tineri actori ºi regizori de teatru ºi film, socializare.
managerul – o persoanã cu multã experienþã în Singurele instituþii care au dãinuit în aceastã
administraþia culturalã, iar sediul – în oraºul strãveche vatrã de culturã ºi civilizaþie româ-
natal al unuia dintre actori. neascã au fost cãminele culturale ºi bibliotecile
Obiectivele principale ale organizaþiei sunt: publice.
- promovarea valorilor/creaþiilor culturale, Ministagiunea a fost conceputã ca o activi-
în special prin spectacole de teatru ºi prin tate complexã: pe lângã spectacolul “Mendebi-
film; lul”, dupã nuvela omonimã a lui Mircea Cãrtã-
- iniþierea de parteneriate interculturale în rescu – scriitor cunoscut de tineri cel puþin din
þarã ºi în spaþiul comunitar; programa ºcolarã ºi, în general, agreat de ei – a
- realizarea unor proiecte, cu finanþare ne- mai cuprins:
rambursabilã, pentru stimularea intere- - dezbateri cu spectatorii din fiecare locali-
selor culturale ale populaþiei din localitãþi tate pe tema “Veniþi la teatru, aici e loc de
rurale ºi din oraºe lipsite de instituþii de adevãr!” la care au participat actorul
teatru, pentru educaþia tinerilor ºi for- Sorin Poamã, regizorul, un sociolog, un
marea gustului lor pentru arta specta- psiholog ºi un profesor dintre cei veniþi la
colului, stimularea creativitãþii ºi a moti- spectacol;
vaþiei lor de a participa la viaþa artisticã a - un concurs de creaþie originalã ºi scenarii
comunitãþii, la concursuri de artã dra- dramatice dupã opere din literatura ro-
maticã ºi creaþie literarã, de a dori sã orga- mânã ºi universalã, sub genericul
nizeze ei înºiºi spectacole de teatru ºi sã “Încearcã ºi tu!”;
fie actori în aceste spectacole. - un sondaj sociologic pe bazã de chestionar,
Demersul Asociaþiei Link Center are la completat de 300 de subiecþi tineri
bazã încrederea membrilor ei în menirea artei ºi prezenþi la manifestare.
în capacitatea spectacolelor artistice de a con- Grupul-þintã al întregului proiect a cuprins
tribui la polarizarea valorilor morale ºi estetice, 900 de persoane cu vârste între 14 ºi 30 de ani –
la educarea bunului gust ºi la stimularea comu- elevi, profesori, ºomeri, alte categorii socioprofe-
nicãrii interumane în toate comunitãþile, inclu- sionale.
siv în mediile unde îºi fac loc nonvalorile – vul- În contextul sondajului de opinie, subiecþii
garitatea, agresivitatea, individualismul – ºi au menþionat satisfacþia de a fi participat la o
practicile cele mai facile de divertisment ºi loisir acþiune culturalã ineditã, în cadrul cãreia au
(prin discoteci sau prin accesarea internetului). reþinut mesaje artistice ºi “de viaþã”, dar au
Proiectul cu tema “Teatrul – o conversaþie descoperit ºi misiunea actorului de a proiecta o
sincerã cu oamenii comunitãþii”, derulat de Link altã reprezentare a lumii ºi de a crede în in-
Center în 2009, reprezintã o materializare a teligenþa spectatorului capabil sã recepteze ideile
idealului artistic ºi educativ al membrilor aso- noi ºi noi forme de expresie.
ciaþiei, obiectivul general fiind promovarea De altfel, pe lângã obiectivul general prezen-
teatrului în comunitãþi rurale (Pãdureni, Tã- tat mai sus, proiectul a avut ºi douã obiective
tãrãni, Lipovãþ) ºi oraºe mici (Huºi) din judeþul specifice:
Vaslui, în vederea asigurãrii accesului la arta - conºtientizarea rolului teatrului în edu-
teatralã al locuitorilor dintr-o zonã lipsitã de carea ºi lãrgirea orizontului de culturã al
instituþii artistice profesioniste. spectatorilor (prin receptarea mesajului ºi
62
Studiul organizaþiilor culturale

a textului literar, prin stimularea intere- cã, anumite decizii politice, migraþia
sului pentru lecturã, inclusiv prin dezba- creierelor, criza valorilor exercitã influenþe
terile de dupã spectacol); negative profunde.
- stimularea aptitudinilor creative ale tine- În acest sens, cercetãrile influenþelor
rilor participanþi la concursul menþionat externe asupra sistemului cultural ºi a com-
– demers consacrat de Link Center ponentelor sale, ca ºi studiile despre efectele
“Anului creativitãþii ºi inovaþiei”, cum a sociale, economice, psihologice, educative
fost declarat, la nivel naþional, anul 2009.
etc. ale activitãþii culturale necesitã o abor-
Lucrãrile selecþionate de juriul celor douã
dare complexã.
secþiuni – creaþii dramatice ºi scenarii – au fost
premiate dupã cel de-al cincilea spectacol (în Cercetarea instituþiilor este în sine o cerc-
comuna Pãdureni) ºi, conform regulamentului etare interdisciplinarã, ce se poate realiza cu
publicat în presa vasluianã, vor fi tipãrite în cca ajutorul metodelor ºi al conceptelor eco-
100 de exemplare ºi incluse în repertoriul tru- nomiei (în condiþiile în care studiem preþuri,
pelor de amatori din judeþ. cheltuieli, productivitate etc.), ale psihologiei
Dupã derularea etapelor acestui proiect, au ºi sociologiei organizaþionale, care analizeazã
rãmas multe fotografii, imagini memorabile sur- grupuri, relaþii, lideri, norme, valori, nevoi,
prinse pe peliculã cinematograficã, articole de motivaþii comportamentale, distribuþie de
ziar, impresii ale locuitorilor din cele patru local- roluri etc., ale managementului, concentrat
itãþi – prezenþi la aceste manifestãri sau care “au pe decizii, obiective, administrarea resur-
ascultat” comentariile semenilor -, dar ºi multe selor, ºi, nu în ultimul rând, ale teoriei sis-
gânduri ale iniþiatorilor, proiecte ce stau sã se temelor – disciplinã tangentã cu o serie de
nascã ºi vise irealizabile încã, toate cuprinse alte discipline.
într-o experienþã unicã de viaþã, de artã, de În studiul Din nou despre jungla teoriilor de
împlinire de sine.
management (publicat în “Academy of
Management Review”, nr. 2, 1980), Harold
Pentru realizarea, în termenii perfor-
manþei, a proiectelor sale culturale, fiecare Koontz menþiona disciplinele cele mai
organizaþie, fie cã este instituþie publicã, conectate la analiza sistemelor: sociologia,
ONG sau unitate a unei industrii culturale psihologia socialã, psihologia behavioristã,
(e.g., editurã, post tv, companie de înreg- antropologia culturalã, matematica, poli-
istrãri muzicale, întreprindere de spectacole tologia, ingineria industrialã º.a.
sau casã de creaþie cinematograficã), trebuie Încã din anii ‘90, Joanne R. Eusten con-
sã aibã certitudinea cã dispune de capa- stata: “Organizaþiile instituþionale au intrat
citãþile profesionale, productive, manageri- în prezent într-o perioadã de experimentãri
ale, materiale, comerciale ºi financiare nece- tot mai vaste. Unele dintre acestea vor fi cu
sare. Altfel spus, organizaþia trebuie sã-ºi adevãrat cutezãtoare, altele vor fi mai pru-
evalueze “punctele tari” ºi “punctele slabe” dente. Unele vor da greº, altele vor reuºi
ºi sã decidã în ce mod poate sã valorifice (…). Este imposibil sã prevedem cum va
oportunitãþile mediului extern ºi/sau cum arãta sau cum trebuie sã arate noul model
poate contracara “ameninþãrile” lui. organizaþional. Posibilitãþile sunt nelimi-
Pentru orice organizaþie culturalã, anu-
tate. Adevãrul este cã pur ºi simplu nu
mite evoluþii ale mediului extern – demo-
ºtim” (Joanne R. Eusten, Noua ierarhie, în
grafic, economic, tehnologic, educativ, po-
litic, instituþional º.a. – pot veni în întâmp- “Library Journal”, nr. 115/1990). Prudenþa
inarea nevoilor sale sau pot reprezenta ade- autoarei este legitimã dacã avem în vedere
vãrate ameninþãri pentru realizarea direc- evoluþia imprevizibilã a tehnologiilor co-
tivelor sale; factori cum sunt noutãþile municaþionale ºi dezvoltarea industriilor
tehnologice, legislaþia stimulativã, reforma protejate de copyright, cu implicaþii directe
sistemului educativ º.a. au influenþe be- asupra sectorului culturii în ansamblul sãu,
nefice asupra sa, în vreme ce criza economi- asupra activitãþilor culturale mai ales.
63
Artã ºi
spectacole
Serge FAUCHEREAU
Expressions indigenistes
en amerique latine
et aux Antilles (III)
Une particularité de la Revista de avance nouées entre compositeurs jouent :
qui ne surprendra pas dans un pays où la Revueltas dirige la Rebambaramba de Roldân
musique a une si grande place, c’est l’infor- à Mexico et Roldân fait jouer Colonnes de
mation apportée sur l’activité des composi- Revueltas à La Havane. Ionisation (1931) de
teurs étrangers (Stravinsky, Schoenberg) et Varèse pour orchestre de percussions, joué à
l’encouragement aux jeunes compositeurs La Havane en 1933, ne peut que plaire à
cubains, notamment Amadeo Roldân (1900- Roldân, auteur de Ritmicas V y VII (1930) et
1939) et Alejandro Garcîa Caturla (1906- Très toques (1931) pour percussions
1940), sous l’influence de Carpentier qui est cubaines.
de surcroît un musicologue averti. On con- En 1934 Varèse dira son regret du
naît les dialogues de Carpentier avec Edgar manque d’organisation rationnelle de la
Varèse et sa collaboration avec Darius nouvelle musique des Amériques : “Nous
Milhaud, on connaît moins son travail avec avons fondé la “Pan American 27 of
ses compatriotes. Il a notamment écrit pour Composers” dans l’intention d’en faire une
Roldân les textes de deux “ballets afro- organisation coopérative - coopération
cubains”, la Rebambaramba (1928) et El entre compositeur et compositeur, et entre
Milagro de Anaquillé (1929) et pour Garcîa compositeur, éditeur et interprète. Nous
Caturla Yamba-O, Deux poèmes afro-cubains devions faire des échanges avec les Latino-
(1928-1929) pour voix et orchestre, et, plus américains mais, à l’exception de Roldân,
tard, l’opéra bouffe Manita en el suelo (1934- directeur de la Philarmonique de La
1937)1. Havane, et de Chavez et de Revueltas de
A cette époque des hommes comme Mexico, ils n’ont pas répondu à nos présen-
Nicolas Sloninsky et Leopold Stokowski tations de leurs œuvres par la présentation
s’intéressent à la nouvelle musique latino- des nôtres2.”
américaine et font jouer dans les Amériques Les compositeurs latino-américains et
et notamment à La Havane des composi- tout particulièrement cubains ont un
tions de Chavez, Revueltas, Roldân, Villa- attachement profond à leur musique popu-
Lobos dont l’inspiration populaire attire la laire qui confère, par exemple, à YOuverture
sympathie. Alors que Carpentier désap- sur des thèmes cubains (1925) de Roldân une
prouve le Mexicain Carrillo de rester trop proximité immédiate avec le public - dif-
formaliste et international à son goût, celui- férence essentielle avec un Varèse ou un
ci parvient tout de même à faire entendre Carrillo - sans renoncer pour autant à la
les micro-intervalles de son Prélude à Colomb complexité et aux innovations. Garcîa
(1924) à La Havane comme à Mexico ou Caturla peut se sentir une véritable affinité
New York, grâce à Stokowski. Les amitiés avec Ernesto Lecuona, compositeur de
1 Je ne citerai que quelques faits. Pour une analyse de l’œuvre des compositeurs cubains on se reportera
à Alejo Carpentier, La musique à Cuba, op. cit., et à Crônicas I et II, Editorial letras Cubanas, La Havane,
1985.
2 Edgar Varèse, Ecrits, Christian Bourgois, Paris, 1983, p. 83.
64
Expressions indigenistes...

musique de danse et de zarzuelas durable à la culture cubaine et bien au-delà.


(opérettes)3. Après tout, si Ravel compose La Après sa disparition l’aventure va se pour-
Valse (1920) pourquoi Caturla ne com- suivre, en s’adjoignant d’autres hommes,
poserait-il pas des Danses cubaines et une avec d’autres moyens. Les plasticiens vont
Rumba (1927) pour orchestre symphonique? prolonger durablement son action dans des
Si la Revista de avance a parfois des prob- conditions particulières, parfois loin de
lèmes avec le régime cubain en place, ce Cuba même. On n’a pas manqué de remar-
n’est pas à cause des arts plastiques et de la quer l’absence jusqu’ici de Wifredo Lam.
musique qu’elle soutient ou de la typogra- Plus que d’autres artistes cubains il est
phie acrobatique de certains poèmes de demeuré longtemps loin de son pays. Tous
Navarro Luna, mais bien à cause d’écrits ont fait de longs séjours à l’étranger : Abela
offensifs dirigés contre lui. Les animateurs est en Espagne de 1921 à 1924 et à Paris de
de la revue sont suspectés de mauvaises 1927 à 1929. Amelia Pelâez a une bourse
intentions. Parce qu’il est d’origine catalane, pour étudier à New York en 1924 puis à
Casanovas est expulsé de Cuba ( On le Paris où elle demeurera jusqu’en 1934.
retrouvera au Mexique avec le groupe 30- Pogolotti est parisien de 1928 à 1940 et
30!) et Marinello finira même par être incar- Enriquez qui avait fait ses études à
céré pour son engagement communiste Philadelphie le rejoindra...
fustigeant sans cesse l’impérialisme améri- L’histoire de Wifredo Lam (1902-1982)
cain jusque dans les revues européennes4. A est plus complexe parce que, de plusieurs
Cuba, affirme-t-il, “ il n’est pas rare de voir façons, il vient de loin. Il est né, en effet, à
des intelligences pénétrantes et des Sagua-la-Grande, une bourgade Salmon à
minorités avisées liées à des gouvernements Durtain et René Char. De la même façon, les
souriant toujours au bon vouloir des Etats- “peintres de Sagesse” sont des abstraits
Unis. De nombreuses plumes courageuses comme Willi Baumeister et Auguste Sandoz
se voient dans l’impossibilité d’exprimer ou des figuratifs comme Vincent Monteiro
avec plénitude les inquiétudes qui et Jean Marembert. Les gravures et pein-
traduisent le moment universel5.” A Paris, tures d’Abela que reproduit Sagesse à la fin
où il est journaliste, Carpentier tentera de des années vingt le montrent très peu
poursuivre l’action de la Revista de avance “parisien” : des fêtes et des musiciens antil-
qui suspend sa publication en décembre lais, des plantes et des fruits tropicaux.
1930, avec une nouvelle revue en espagnol, Alejo Carpentier, l’ami de tous ces peintres
Imân (1931). On y retrouvera, à côté des et peut-être le meilleur chroniqueur du
habitués de la Revista , Asturias ou Brull, Paris intellectuel de l’époque décri ainsi
une collaboration internationale de qualité l’art d’Abela : “Le créolisme de l’art d’Abela
(B. Pilniak, B. Fondane, W. Mehring) et les est un créolisme des profondeurs. Rien de
dissidents du surréalisme (Ribemont- plus éloigné de ses fins que le désir de réal-
Dessaignes, Soupault, Vitrac, Desnos, isme. Abela n’est pas disposé à produire des
Leiris). Trop loin des réalités culturelles et estampes pour illustrer les manuels
politiques de Cuba, trop loin d’un public d’ethnographie pittoresque. Sa peinture est
hispanophone,’ Imân fera long feu. avant tout de la peinture6.” Ses toiles sont de
La Revista de avance a donné un élan petit format et donnent plus facilement

3 Ernesto Lecuona (1896-1963), pianiste et compositeur cubain est l’auteur de rumbas qui ont fait le tour
du monde : Siboney, Maria la O, Tabou, notamment. Contrairement aux opérettes européennes, ses
zarzuelas ne sont pas nécessairement gaies. Ainsi dans El Cafetal (la plantation de café), une rivalité
jalouse entre les planteurs et les esclaves noirs aboutit à un meurtre.
4 Cf. Juan Manuel Bonet Diccionario de las vanguardias en Espana, Alianza Editorial, Madrid, 1995, p. 399-
400.
5 Juan Marinello, “Enquête sur l’inquiétude contemporaine”, Cahiers de l’étoile, nov-déc 1930, op. cit., p.
988.
6 Alejo Carpentier, Crônicas, vol. I, Editorial Letras Cubanas, La havane, 1985, p. 114. Trad. S. F.
65
Serge Fauchereau

dans l’humour que dans l’épique. Leur quotidien le plus ordinaire : des maisons,
manière ne changera guère avec les années. des paysans, des danseurs de rumba, des
Elles attirent par des couleurs profondes animaux domestiques... Loin du natural-
aux pâtes travaillées. La vache est l’une des isme, il représente “la réalité supérieure des
plus troublantes qui soient: sur un sol rouge choses, une réalité supérieure et invisible
et un ciel noir, car la nuit est tombée, sem- (...), nous révélant un aspect magique des
ble-t-il, un gros animal sympathique occupe choses cubaines7.” De là que ces peintures à
presque tout l’espace: la tête comique priori sans prétention, ne se découvrent à
directement liée au corps, l’œil bon enfant, nous que lentement, leurs couches de
le pelage jaunâtre aux moires somptueuses, couleur laissant voir peu à peu des tréfonds
il ressemble assez à une vache, en effet. Or mouvants.
par derrière, il y a un mur sur lequel est Marcelo Pogolotti et Carlos Enriquez sont
juché un garçonnet au visage rond comme deux compères qui se sont suivis sur les
la lune - il est peut-être la lune ! Il observe bancs de l’école primaire puis aux Etats-
l’animal et paraît fasciné autant que nous Unis où ils ont étudié la peinture, et ensuite
sans savoir davantage pourquoi. en France avant de revenir à Cuba. Dans ses
Alejo Carpentier rapporte qu’Abela souvenirs, Pogolotti a raconté son installa-
affirme que “la véritable poésie n’existe pas tion à l’Hôtel du Maine8, avec Carpentier et
sans mystère”. Le peintre ne va cependant Abela, en 1928; et Enriquez ne tardera pas à
pas chercher ses sujets dans le monde sur- débarquer à son tour. Tous vont très vite
naturel; il les prend au contraire dans le frayer avec la faune cosmopolite de Paris,
7 Ibid, p 115 et 116.
8 Marcelo Pogolotti, Del borroy las voces, Editorial Letras Cubanas, La Havane, 1982, p. 244.
66
Expressions indigenistes...

peintres de Montparnasse et poètes surréal- son pays. En 1937, Pogolotti peint cet im-
istes. On a rapproché Pogolotti des futur- pressionnant Intellectuel : assis à sa table de
istes italiens parce que le machinisme le travail, devant un livre et sa machine à écrire
fascine. Il me semble au contraire qu’il est où une feuille est engagée, un homme sans
proche de l’art plus réfléchi d’un Fernand visage reconnaissable réfléchit; or son ombre
Léger, parenté qui se traduira non seulement sur le mur à la forme de la mort avec sa faux;
sur le plan plastique mais sur le plan d’une c’est qu’à cette époque on risque sa peau
idéologie personnelle : quoi de plus éloigné pour certaines prises de position. Ces
du fascisme du Marinetti d’alors que les thèmes rappellent peut-être Rivera, Siquei-
prises de position ostensiblement révolu- ros et Orozco, mais contrairement à ceux-ci,
tionnaires de Pogolotti ? Soit donc quelques Pogolotti ne cherche pas à frapper l’imagi-
exemples des années parisiennes du peintre. nation par des effets monumentalistes ou des
Dans Le ciel et la terre, le travailleur central distorsions expressionnistes; son art sans vir-
est une créature maltraitée, battue, auquel tuosité se fonde sur de calmes à-plats de
un prêtre brandit un crucifix tandis que, couleur, des oppositions de formes que
haut dans le ciel, deux bourgeois sur un Carpentier décrivait ainsi en 1931 : “Roues
sofa, encadrés d’angelots, contemplent la dentées, pistons, leviers, manomètres... sont
scène avec indifférence. Dans La parole, ce destinés à contraster, par leur dureté
sont encore des ouvriers d’usine qu’on bru- anguleuse, avec les figures humaines, élas-
talise; certains, les yeux bandés, suivent un tiques, fuyantes, presque toujours vêtues de
prêtre tandis que d’autres, dans l’angle bleus de chauffe et de casquettes, au premier
opposé de la toile, écoutent parler un plan10.” La carrière de peintre de Pogolotti
homme en casquette; plus localement sera brève : en 1938, il devient aveugle défini-
explicite, un Paysage cubain de 1933 pose des tivement. Désormais dans l’impossibilité de
coupeurs de canne au travail, surveillés par peindre, il se consacrera à l’écriture.
des soldats américains en armes; à l’arrière- Les compositions nettes de Pogolotti
plan on aperçoit des hommes d’affaires n’ont pas de meilleure antithèse que le
vêtus de noir et de chapeaux melons et des lyrisme alerte et sensuel de son ami Carlos
croiseurs aux tourelles hérissées de canons, Enrîquez. Chez ce dernier l’emportent le
mais au premier plan, de part et d’autre de mouvement et la volute auxquels s’ajoutent
ces, ils regardent, ils sont impassibles mais le des effets de transparence et de superposi-
peintre a rendu leur colère perceptible à tra- tion qui rendent les motifs très ambigus. Au
vers leur tension et les gestes qu’ils ne font début des années trente, ses nus, “crispés,
pas. Est-ce assez clair ? “Mon but, écrit réduits à leurs éléments strictement ero-
Pogolotti, était de peindre la réalité humaine tiques11, “ comme dit Carpentier, sont juste-
dans un paysage social9. Le peintre cubain a ment célèbres, mais à eux seuls ils don-
rejoint Léger, Lipchitz, Signac, Masereel, neraient à voir en Enrîquez une sorte de
Lhote, Lurçat, Dabit, Guilloux, Nizan, les Pascin tropical. Le registre du peintre
surréalistes et d’autres intellectuels dans les cubain est plus vaste. Il peint des paysages
rangs de l’Association des Ecrivains et ou des travaux des champs. Il peint des
Artistes Révolutionnaires. C’est précisément brigands et des héros. Le Roi du maquis de
à l’exposition de février 1933 de l’A.E.A.R. Cuba (1930) est un bandit masqué qui tire sa
que Paysage cubain sera présenté. L’atmo- machette pour affronter les gendarmes qui
sphère parisienne en ces années trente est viennent de surgir. Dos Rios propose au con-
certes très politisée, mais elle l’est plus cru- traire José Marti touché à mort et sur le
cialement encore pour un Pogolotti qui point de tomber de son cheval qui se cabre;
garde à l’esprit les conditions sociales dans mais deux elfes viennent le saisir pour l’em-

9 Ibid,p. 298. Trad. S. F.


10 Alejo Carpentier, Crônicas, vol. I., op. cit., p. 228. Trad. S. F.
11 Ibid, p. 258.
67
Serge Fauchereau

pêcher de tomber de l’oubli, l’emporter vers les peintures et caricatures d’Abela et les
la postérité : le visage sérieux du poète révo- tableaux-manifestes de Pogolotti, sans que
lutionnaire contraste avec le sourire et les soit négligée, dans les trois cas, la recherche
gestes caressants de ces walkyries cubaines de la qualité plastique.
qui, à rencontre des anges au sexe incertain, Abela, Pogolotti et Enrîquez forment un
ont des formes d’une féminité sans équiv- triumvirat fondamental dans l’histoire de la
oque. Ce même sensualisme, on le retrouve peinture cubaine. On y ajouterait sans injus-
dans une version tropicale de l’enlèvement tice un quatrième membre en la personne
des Sabines, Le Rapt des Mulâtresses (1938) : d’Amelia Pelâez (1896-1968) qu’on retrouve
sur un ciel barré de palmiers, n’émergent également à Paris avec eux, étudiant à la
d’un tourbillon de formes rouges et jaunes, Grande Chaumière dans le cercle de
qu’une tête de cheval, les chapeaux et car- Fernand Léger et Alexandra Exter qui
touchières de deux bandits (ou miliciens?) exerceront une influence durable sur son art
et les seins et croupes de deux femmes dont porté à la décoration et dont Carpentier dira
les visages esquissés expriment moins la qu’il lui rappelle les auvents créoles de ver-
peur qu’un sourd plaisir appréhendé et res de couleur14.” Mais le grand homme de
attendu. l’art cubain, ce sera évidemment Lam, non
Le premier à avoir compris l’apport orig- seulement à cause de sa renommée interna-
inal de Carlos Enrîquez, c’est encore une tionale portée par le surréalisme, mais parce
fois Carpentier : “Ses scènes folkloriques que, tout en ayant profité de l’art européen,
des tropiques qui se déroulent dans une il est encore plus profondément enraciné
authentique atmosphère de magie noire, que les autres peintres cubains dans l’incon-
nous émeuvent par la présence de cette scient et le conscient des Caraïbes, dans
vérité plus réelle que la réalité même qu’on peut leurs mythes et leur quotidien. Lorsqu’il
seule invoquer avec l’aide de la poésie12.” peint à Cuba son célèbre tableau La jungle
Près d’un demi-siècle plus tard, Adelaida (en 1942, “dans un rez-de-chaussée qui don-
de Juan a défini le style de Carlos Enrîquez nait dans la rue, raconte-t-il, les gens du
comme “surgi d’une part de son intérêt quartier croyaient que j’étais un sorcier ou
pour le légendaire cubain et d’autre part un babalao”. Il s’agit de bien autre chose
d’une optique constamment sensuelle13. “ que d’un folklorisme fondé sur des super-
Encore faut-il entendre “sensuel” dans un stitions locales car cette peinture va dans le
sens très large qui peut aussi exprimer sens d’un engagement : comme il l’a été en
l’horreur physique. La misère, dans un 1936 les armes à la main contre le fran-
tableau de 1938 ironiquement intitulé quisme, Lam l’est avec son art contre toute
Paysans heureux, est quasiment tangible : oppression, en particulier celle qui afflige
deux adultes hâves, édentés, décharnés, les Noirs : “Quand à Paris on vendait des
grotesques, deux enfants aux membres masques et des idoles africaines, cela me
grêles, le ventre gonflé et les yeux agrandis mettait en colère. Dans cette peinture (a jun-
par la faim, et deux animaux squelettiques gle) et dans mes autres tableaux je prends
nous font face; dans le reste de la cabane les objets nègres en fonction de leur paysage
enfumée, on ne distingue qu’un détail à et de leur monde propres. Ma peinture est
l’arrière-plan, une affiche “ Votez pour...” où un acte de décolonisation, non pas
l’on voit un homme à tête de porc ou d’âne physique, mais mentale15.” En cela son com-
coiffé d’un haut-de-forme. Ainsi l’œuvre de bat est le même que celui de son compatri-
Carlos Enrfquez n’est-elle pas moins insérée ote l’écrivain Nicolas Guillén (1904- 1989),
dans la réalité cubaine de son époque que mulâtre comme lui.

12 Idem.
13 Adelaida de Juan, Pintura cubana : temasy variaciones, op. cit., p. 77. trad. S. F.
14 Alejo Carpentier, La ciudadde las columnas, Editorial Letras Cubanas, La Havane, 1982, p. 13.
15 Interview de Wifredo Lam dans Gerardo Mosquera, Exploraciones en la plastica cubana, Editorial Letras
Cubanas, la Havane, 1983, p. 181 et 184. Trad. S. F.
68
Dan sau mai puþin importante. Prima poziþie
adoptatã, poziþie ce rezidã, de fapt, din ati-
PÃCURARIU tudinea complet ignorantã a epocilor pre-
moderne, este cea de negare sistematicã a
oricãror estetici anterioare. La fel dupã cum
Arhitectura întregul Ev Mediu a tratat cu dispreþ monu-
mentele Antichitãþii clasice, lãsate în ruinã
în pas cu cerinþele sau distruse în mod deliberat, tot astfel
epoca Renaºterii ºi a Barocului a desconsid-
secolului XXI. erat în mod inexplicabil realizãrile extraor-
dinare ale artei gotice, ori ale celei pale-
Conservare, ocreºtine sau romanice. Nu întâmplãtor, ter-
menul de „gotic“, în înþelesul de artã bar-
restaurare, barã, opusã canoanelor esteticii clasice, a
fost lansat de artiºtii Renaºterii de la sud de
modernizare Alpi. La începutul secolului al XVI-lea, arhi-
tectul papei Iuliu al II-lea, Donato Bra-
ºi integrare mante, punea la pãmânt venerabila bazilicã
San Pietro din Roma, ctitoritã în veacul al
IV-lea de Constantin cel Mare, spre a face
Abstract loc actualei biserici, cauzând una dintre cele
The preservation and rehabilitation of the mai grave pierderi suferite de patrimoniul
architectural patrimony and its integration in monumental european în întreaga erã
the context of the new urban structures repre- creºtinã. O pierdere la fel de importantã a
sent one of the most important problems that constituit-o demolarea deliberatã, la înce-
appeared since the Industrial Revolution. It is putul secolului al XIX-lea, a marii biserici
obvious that there are no perfect solutions. abaþiale romanice de la Cluny, cel mai mare
There must be taken into consideration the cli- edificiu religios al creºtinãtãþii de pânã la
mate, the cultural specific and also the stylis- ridicarea noii biserici San Pietro de la Roma.
tic value Singurele pãrþi rãmase, aproximativ o ºe-
Keywords: architectural patrimony, aesthetic, sime din clãdirea iniþialã, sunt cel de-al
new urban structures, preservation. doilea transept sudic ºi aºa-numitul
„Clocher de l´Eau Bénite“. În secolul al
XVII-lea ºi în cel urmãtor, oraºele
Conservarea ºi reabilitarea patrimoniului Occidentului îºi distrug reþelele medievale
arhitectural, precum ºi integrarea acestuia de fortificaþii, devenite inutile odatã cu dez-
în contextul structurilor urbanistice noi, voltarea artileriei. Carcassonne, Aigues-
constituie una dintre cele mai complexe Mortes sau Avila sunt câteva dintre foarte
probleme care au apãrut în calea dezvoltãrii puþinele oraºe ale Europei care ºi-au pãstrat
urbanistice începând cu epoca Revoluþiei aceste formidabile relicve ale civilizaþiei
Industriale ºi menþinându-se pânã în feudale. Un numãr enorm de monumente
prezent. Soluþiile gãsite au variat în funcþie romanice sau gotice au fost transformate în
de epocã, de þarã, de gradul de culturã ºi de secolele XVI, XVII ºi XVIII, iar multe,
civilizaþie ºi, implicit, de mentalitate, mer- rãmase neterminate, au fost isprãvite potri-
gând de la ignorarea aproape completã a vit noilor canoane ale Renaºterii, Barocului
vestigiilor trecutului pânã la subordonarea sau Neo-Clasicismului, fãrã grija de a pãstra
întregului cadru nou construit elementelor un minimum de unitate stilisticã. În acest
existente de patrimoniu. ultim caz, au rezultat ansambluri arhitec-
Este evident faptul cã soluþii perfecte nu turale ori urbanistice eclectice, care însã,
existã încã ºi cã metodele de lucru elaborate tocmai poate din acest motiv, intrând astfel
pânã acum dovedesc neajunsuri mai mult în conºtiinþa colectivã, au o splendoare cu
69
Dan Pãcurariu

totul particularã. În amplul capitol dedicat 1738, ºi de la Pompei, iniþiate în mod sis-
arhitecturii medievale din romanul Notre- tematic în 1748), precum ºi cu lucrãrile solid
Dame de Paris, Victor Hugo deplângea documentate ºi argumentate ale unor învã-
modul în care secolele XVI, XVII ºi XVIII au þaþi precum Johann Joachim Winckelmann
tratat arta medievalã a Parisului. „Renaº- (Gedanken über die Nachahmung der griechis-
terea n-a fost imparþialã; ea nu s-a mulþumit chen Werke in der Malerei und Bildhauerkunst,
numai sã clãdeascã, a vrut sã ºi dãrâme. E Ammerkungen über die Baukunst der Alten ºi
adevãrat cã avea nevoie de spaþiu. De aceea Geschichte der Kunst der Alterturms) ºi
Parisul gotic n-a fost întreg decât un minut. Francesco Milizia (Vite degli architetti).
Abia se termina Saint-Jacques-de-la-Bou- Astfel, monumentele Antichitãþii romane ºi
cherie, cã se ºi începea dãrâmarea Luvrului cele ale Antichitãþii greceºti încep a fi studi-
vechi. De atunci, marelui oraº i-a fost dat sã ate, pãstrate cu grijã, reparate ºi devin nu
se deformeze din zi în zi. Parisul gotic, sub doar modele livreºti ale arhitecturii epocii
care se ºtergea Parisul roman, s-a ºters ºi el, moderne ci ºi obiecte de arhitecturã de
la rândul lui“1. înaltã valoare ce beneficiazã de o poziþie ºi
Din a doua jumãtate a secolului al XVIII- de o recunoaºtere cu totul aparte în cadrul
lea, începe sã se contureze în Europa o pozi- contextului urban.
þie nouã privind monumentele epocilor tre- Cea de-a doua etapã îºi are originile la
cute. Prima etapã a acestui proces debu- începutul secolului al XIX-lea, atunci când
teazã odatã cu apariþia arheologiei ca disci- miºcarea Romanticã prindea a cuprinde mai
plinã fundamentatã ºtiinþific ºi aplicatã cu toate artele – literatura, artele vizuale figu-
consecvenþã ºi competenþã (sãpãturile arhe- rative, muzica, atunci când popoarele
ologice de la Herculanum, cu începere din europene, ajunse la stadiul de dezvoltare
1 Victor Hugo, Notre-Dame de Paris, III, 2..
70
Arhitectura în pas cu cerinþele secolului XXI

istoricã al naþiunilor, îºi cãutau în propriul munþii cei mari, sunt opera veacurilor.
trecut dovezile identitãþii lor prezente. Arta Adesea, arta se transformã înainte ca ele sã
Antichitãþii clasice, altfel spus arta unor fie terminate: pendent opera interrupta; ºi
popoare dispãrute, precum cel grec antic atunci sunt continuate în liniºte dupã
sau cel roman, nu rãspundea în mare mã- canoanele artei transformate. Arta nouã ia
surã acestor cãutãri ale identitãþii istorice, monumentul de unde îl gãseºte, se încrus-
astfel încât naþiunile europene îºi îndreaptã teazã în el ºi-l asimileazã, îl dezvoltã dupã
cãutãrile spre Evul Mediu, spre producþiile fantezia ei ºi-l isprãveºte dacã poate“2.
sale artistice ºi culturale, spre legendele ºi Am spus cã înþelegerea importanþei con-
miturile medievale. Ca atare, arhitectura servãrii patrimoniului artistic s-a manifestat
goticã, dar ºi cea romanicã, ies din umbra în doar în parte, deoarece, pe toatã durata se-
care stãtuserã trei secole ºi, mulþumitã efor- colului al XIX-lea, uneori ºi mai târziu, s-au
tului, ºtiinþei ºi entuziasmului unor artiºti ºi fãcut simþite neajunsuri de naturã diversã.
învãþaþi ca Viollet-le-Duc, Paul Abadie, Unul dintre acestea a fost sacrificarea unui
Lucien Magne ori John Ruskin, este studiatã numãr relativ mare de construcþii de valoa-
ºi admiratã potrivit adevãratei ei valori. re artisticã ºi istoricã în cadrul procesului
Cele mai multe dintre bisericile ºi edificiile adesea haotic de dezvoltare a localitãþilor
civile sau militare ale Evului Mediu (unele urbane europene. Multe asemenea clãdiri –
dintre ele ajunse aproape în ruinã) sunt con- imensa majoritate de valoare medie – au
solidate, reparate, completate sau readuse la fost sacrificate în formarea urbanizãrii
forma lor originalã, prin îndepãrtarea adao- extensive ºi galopante. Cerinþele impuse de
surilor de stil Renaºtere sau Baroc, ºi, lucru traficul urban, de edificarea construcþiilor
deosebit de important, integrate organis- industriale, comerciale, ale diferitelor insti-
melor urbane în care fuseserã edificate, atât tuþii publice ºi private, ale sectorului rezi-
sub aspect monumental-urbanistic cât ºi, în denþial, ale infrastructurii transporturilor
mod frecvent, sub aspect funcþional. Secolul feroviare, rutiere ºi navale, ca ºi ale reþelelor
al XIX-lea a înþeles, mãcar ºi în parte, faptul edilitare moderne, noile standarde de
cã oraºul, trebuind sã rãspundã în primul naturã igienico-sanitarã º.a.m.d. au fãcut nu
rând exigenþelor funcþionale ale fiecãrei numai ca oraºele moderne (mai întâi ale
epoci în parte (mai cu seamã celor rezultate Occidentului european, ale Americii de
atunci din apariþia industriei, din dezvol- nord ºi ale Rusiei, apoi ºi cele ale Europei de
tarea ºi diversificarea comerþului, din rev- sud-est, ale Orientului apropiat ºi ale zone-
oluþia petrecutã odatã cu mecanizarea ºi lor coloniale) sã creascã în populaþie, în
expansiunii sectorului transporturilor, din întindere ºi în numãr de locuitori, dar ºi sã-
mutaþiile petrecute la scarã socialã, insti- ºi modifice în mod fundamental aspectul.
tuþionalã ºi culturalã ale întregii societãþi), Multe dintre aceste schimbãri au fost
trebuie ºi sã asimileze în mod corect ºi con- inevitabile ºi binevenite, iar dispariþia unor
stant straturile anterioare succesive de civi- zone urbane, chiar vechi, dar fãrã mare va-
lizaþie, acest lucru trebuind a se manifesta în loare artisticã, insalubre ºi în mod iremedia-
primul rând prin conservarea, restaurarea ºi bil degradate, nu a constituit o mare pa-
integrarea în cadrul organismului urban a gubã. Alteori însã, procesul de urbanizare,
monumentelor de artã ºi istorice. Pentru a-l specula imobiliarã ºi indolenþa autoritãþilor
cita din nou pe acelaºi mare autor, „Fiecare au dus la pierderi ireparabile. Una dintre
val al vremii îºi depune deasupra aluviu- cele mai discutabile operaþii urbanistice de
nile, fiecare neam îºi depune stratul peste acest fel a avut loc târziu, în secolul al XX-
monument, fiecare ins îºi aduce piatra lui. lea, în perioada interbelicã: în Roma, între
Aºa fac castorii, aºa fac albinele, aºa fac Piazza Venezia ºi Colosseum a fost realizatã
oamenii. Marele simbol al arhitecturii, tur- Via dei Fori Imperiali (numitã un timp Via
nul Babel, e un stup. Marile clãdiri, ca ºi del Impero). Justificatã sub aspect urbanis-
2 Ibidem, III, 1.
71
Dan Pãcurariu

tic, deoarece a simplificat problema traficu- negative de restaurare abuzivã3. Unele con-
lui în zona centralã a oraºului, bulevardul a strucþii, antice sau medievale, aflate în stare
separat Forul Roman de ansamblul Foru- de ruinã, au fost restaurate în starea lor
rilor Imperiale, alterând în mod ireversibil finalã, degajate de construcþiile ºi adaosu-
unul dintre cele mai valoroase ansambluri rile parazite, consolidate ºi puse în valoare,
monumentale ale lumii. lucru absolut corect, întrucât intraserã deja
Un al doilea fenomen care s-a manifestat în mod definitiv în conºtiinþa publicã în
în perioada veacului al XIX-lea a fost cel al aceastã formã. Ne putem oare imagina
restaurãrilor excesive. Prinºi în frenezia re- Parthenonul, Colosseul sau Forul Roman
descoperirii artei medievale, arhitecþii refãcute aºa cum arãtau (sau cum se crede
epocii nu s-au mulþumit doar sã se inspire cã arãtau) în Antichitate? Total negative
din realizãrile gotice sau din cele romanice, însã sunt intervenþii precum cea a arhitectu-
proiectând ºi edificând atât biserici, cât ºi lui Lecomte de Noüy asupra bisericii Sf.
clãdiri publice cu funcþiuni diverse în aceste Nicolae Domnesc din Iaºi, ctitorie a lui
stiluri, ci ºi-au experimentat cunoºtinþele ªtefan cel Mare, construcþie ce a fost total
(temeinice de altfel) ºi asupra monumen- demolatã ºi re-construitã potrivit unui
telor ce necesitau intervenþii. Astfel, unele purism istoricist ce poate fi, pe bunã drep-
dintre acestea, deºi au fost salvate, au fost tate, considerat vandalism. Un mod apropi-
completate ºi modificate în mod radical, at de „restaurare“, deºi nu chiar atât de ra-
artiºtii restauratori ai vremii crezând cu dical a fost aplicat ºi Bisericii Mãnãstirii
convingere cã datoria lor este nu numai sã Argeºului de la Curtea de Argeº, bisericii
consolideze ºi sã repare ceea ce timpul stri- Trei-Ierarhi din Iaºi ºi, mai apropiat de zilele
case, ci ºi sã aducã edificiile la o formã ide- noastre, bisericii Sf. Gheorghe din Bucu-
alã, de care cele mai multe nici nu se apropi- reºti. De bunã seamã, acest mod de „restau-
aserã vreodatã ºi la care constructorii lor, rare prin reconstrucþie“ este, în bunã mã-
dupã toate probabilitãþile, nu se gândiserã surã, justificat, atunci când monumentele
niciodatã. În acest fel au fost restaurate sau ansamblurile monumentale au fost dis-
clãdiri medievale franceze, precum castelele truse în urma unui cataclism natural sau a
Pierrefonds ºi Haut-Koenigsbourg, biserica unui conflict armat, aºa cum s-a întâmplat
Saint-Front din Périgueux, catedrala din cu Frauenkirche din Dresda sau cu centrul
Angoulême ºi multe altele. Catedralele din istoric al oraºului Varºovia, distruse în tota-
Clermont-Ferrand ºi Moulins, rãmase neter- litate în cursul celui de-al doilea Rãzboi
minate, au fost completate, prin adãugarea Mondial ºi reconstruite cu fidelitate, cu
faþadelor, iar cele din Köln ºi Praga, ºi prin toate cã, alteori, ruinele cu pricina au fost
realizarea naos-urilor, toate în stil neo-gotic. lãsate astfel (Nikolaikirche din Hamburg)
Este foarte adevãrat cã, în toate cele patru sau integrate unui ansamblu memorial
ultime exemple, intervenþiile nu au alterat (Kaiser Wilhelm Gedãchtniskirche din
pãrþile vechi ale edificiilor în cauzã, ci au Berlin). O restaurare deosebit de inteligentã
vizat definitivarea unor construcþii, cu a fost cea întreprinsã în deceniul al ºaptelea
respectul cuvenit pentru înalta valoare a al secolului trecut la Cetatea de Scaun a
pãrþilor existente, nefiind astfel exemple Sucevei, aflatã în ruinã dupã cutremurul
3 Astfel de operaþiuni de completare sau de extindere a unor construcþii importante, cu valoare artisticã
ºi istoricã deosebitã, s-au fãcut ºi încã se fac, cu mai mult sau mai puþin succes, în funcþie de capacitatea
de creaþie ºi de bunul gust al arhitecþilor, precum ºi de atitudinea comunitãþii în general, de cea a comu-
nitãþii cultural-artistice în particular, ºi de poziþia autoritãþilor competente. Aceste completãri ºi dez-
voltãri pot fi realizate fie prin unitate stilisticã, aºa cum s-a procedat în secolul al XIX-lea, fie printr-un
bine cumpãnit contrast stilistic, care sã evidenþieze cu fermitate pãrþile noi faþã de cele vechi, dar sã nu
punã aceste pãrþi în conflict unele cu altele. Aºa au fost executate extinderile construcþiei de Renaºtere
ºi baroce ale palatului Louvre din Paris de cãtre marele arhitect american de origine chinezã Ieoh Ming
Pei sau ale clãdirilor neoclasice de la National Gallery din Londra, edificate în prima jumãtate a seco-
lului al XIX-lea ºi extinse prin adãugarea aripii post-moderne Sainsbury, operã a lui Robert Venturi.
72
Arhitectura în pas cu cerinþele secolului XXI

din 1684; întregul perimetru a fostz degajat, pantã mai mare, aidoma acelora cu care bi-
zidurile rãmase au fost consolidate, iar ele- sericile fuseserã iniþial prevãzute. O inter-
mentele nou completate au fost evidenþiate, venþie discutabilã a fost cea întreprinsã
printr-o linie de demarcaþie, de porþiunile asupra ansamblului Mãnãstirii Neamþului.
vechi. Cetatea a fost lãsatã în starea de Biserica principalã a fost renovatã eficient ºi
ruinã, fiindcã aducerea la forma din secolul destul de discret, potrivit concepþiei arãtate
al XV-lea ar fi necesitat o reconstrucþie mai sus. În curtea mãnãstirii, lângã biserica
aproape totalã, dar aceasta a fost curãþatã, mare a lui ªtefan cel Mare, exista însã, con-
reparatã ºi completatã acolo unde s-a con- struitã paralel cu aceasta, o altã bisericã,
siderat necesar. Restauratorii trebuie sã neoclasicã, având hramul Sfântului Gheor-
aleagã cu multã grijã ºi pricepere, atunci ghe. Ea a fost dãrâmatã ºi reconstruitã în
când intervin asupra unei construcþii, care mijlocul chiliilor. Se pune, în mod firesc, în-
dintre adaosurile ulterioare trebuie înlãtu- trebarea, dacã motivul invocat de arhitecþii
rate, ca elemente parazite, ºi care pot fi pãs- restauratori, de a degaja vederea spre biser-
trate, drept intervenþii ulterioare de calitate, ica veche, justificã tratamentul aplicat unuia
care marcheazã istoria monumentului ºi au dintre primele edificii ale Neoclasicismului
intrat în conºtiinþa publicã drept pãrþi inte- din Moldova. În aceeaºi ordine de idei, pre-
grante ale acestuia. Aproape fãrã excepþie, lungirea axei de circulaþie dintre Piaþa
învelitorile de tablã ale acoperiºurilor ºi Universitãþii ºi Piaþa Unirii din Bucureºti, în
turlelor bisericilor din secolele XV – XVII perioada interbelicã, a rupt în douã unicul
din Moldova, învelitori ce înlocuiserã pe ansamblu urban compact cu adevãrat
cele originale, au fost înlocuite în perioada istoric ce rãmãsese în capitalã, caz ce
postbelicã. În plus, echipele de restaurare aminteºte, deºi la o cu totul altã scarã, de
au refãcut ºi ºarpantele de lemn, a cãror sta- operaþiunea urbanisticã din Roma aceleiaºi
bilitate ajunsese precarã, cu unele având epoci, despre care am pomenit mai înainte.
73
Dan Pãcurariu

* multe edificii ale ªcolii din Chicago. Unul


* * dintre cele mai importante, magazinul
Poziþia actualã faþã de restaurarea monu- Marshall Field din Chicago, operã reprezen-
mentelor de arhitecturã, de conservarea lor tativã a lui Henrz Hobson Richardson de la
ºi de integrarea în organismul urban în con- sfârºitul veacului al XIX-lea, a avut o astfel
tinuã dezvoltare al oraºului modern s-a de soartã. Din pãcate, chiar în pãrþile cele
echilibrat, dar cunoaºte încã ambiguitãþi ºi mai dezvoltate ale lumii, atitudinea factoru-
contradicþii, care sunt, de fapt, reflectarea, la lui public este destul de scãzutã ºi, uneori,
respectiva scarã culturalã, a ambiguitãþilor chiar inexistentã. Sã ne amintim faptul cã,
ºi contradicþiilor întregii societãþi, a conflic- acum o sutã douãzeci de ani, ridicarea
tului etern ºi mai mult sau mai puþin accen- Turnului Eiffel în centrul Parisului a generat
tuat dintre nou ºi vechi. Studiul arhitecturii campanii publice aprinse, de susþinere ori
din diferitele epoci istorice a dus la de respingere a acestuia, pânã ce, într-un
aprecierea cuvenitã ºi, aº spune, cumpãtatã, târziu, monumentului i-a fost acordat bine-
a fiecãrei perioade stilistice în raport cu meritatul loc de capodoperã a arhitecturii ºi
celelalte, mici fluctuaþii de evaluare axiolo- a ingineriei moderne, precum ºi de simbol
gicã existând, în mod normal, de-a lungul al capitalei Franþei, oraº care nu duce lipsã
deceniilor. Aceste variaþii de apreciere nu de realizãri extraordinare ale arhitecturii ºi
sunt însã atât de mari încât sã provoace urbanismului. Astãzi, din motive diverse,
schimbãri radicale în ierarhiile valorice, ast- care includ necunoaºterea de cãtre categorii
fel încât putem sã afirmãm cã, pentru un largi ale publicului a celor mai multe dintre
viitor chiar îndepãrtat, acestea vor rãmâne, realizãrile artistice, culturale sau ºtiinþifice
în principiu, aceleaºi. Nimeni nu va contes- ale trecutului ºi, ca atare, lipsa de interes
ta, dupã toate probabilitãþile, poziþiile ocu- faþã de acestea, potrivit principiului ignoti
pate de arta Antichitãþii greco-romane, a nulla cupido, atitudinea cetãþeneascã faþã de
artei romanice sau gotice, de realizãrile degradarea, adesea ireparabilã, sau, ºi mai
Renaºterii sau Barocului. Arhitectura neo- grav, de distrugerea voitã a unor monu-
clasicã, edificiile eclectice neogotice sau mente este, de multe ori, de indiferenþã
neobaroce, dupã ce au fost privite deseori aproape totalã. Câteodatã, modificarea unor
cu adeversitate sau, în cel mai bun caz, elemente arhitecturale vechi, chiar fãcutã cu
desconsiderare începând cu primele decenii bunã-credinþã, este totalmente nepotrivitã.
ale secolului trecut (altfel spus odatã cu Bineînþeles cã mai toate monumentele
apariþia ºi ascensiunea Modernismului), istorico-artistice anterioare sfârºitului de
sunt apreciate cu mai multã justeþe de vreo secol XIX ºi care nu se gãseau în stare de
câteva zeci de ani încoace4. Sunt rare ruinã au trebuit a fi aduse adaptate cerin-
cazurile în care monumente de autenticã þelor de funcþionare ale epocii moderne,
valoare artisticã ºi istoricã sunt sacrificate în prin introducerea reþelelor de utilitãþi care le
mod deliberat, în scopul dezvoltãrii urbane permit acestora sã fie folosite ºi astãzi – apã
ori din alte interese. În cele mai multe curentã, canalizare, încãlzire, electricitate,
cazuri, aceste construcþii venerabile sunt în telefonie fixã etc, dar, în mai toate cazurile,
mod corect întreþinute sau reparate. Uneori, modernizarea acestor clãdiri s-a oprit aici
asistãm însã la degradarea lentã ºi continuã sau ar fi trebuit sã se opreascã aici. Este
a unora dintre acestea, din cauza nepãsãrii, imposibil de conceput cã Palazzo Vecchio
a ignoranþei, a utilizãrii necorespunzãtoare din Firenze sau Palatul de la Versailles, de
ori a lipsei fondurilor. Alteori, construcþii exemplu, ar putea sã-ºi îndeplineascã
importante au fost demolate în mod absolut funcþiunile lor actuale, de muzee, monu-
absurd, aºa cum s-au petrecut lucrurile cu mente de artã ºi istorice ºi centre de atracþie
4 Lucru care s-a manifestat, de altfel, în mai toate domeniile artistice. Deceniile din urmã au reconsiderat
astfel pictura academistã a unor Leon Gérome, Elie Delaunay, William Bouguereau, Rosa Bonheur sau
Alma-Tadema.
74
Arhitectura în pas cu cerinþele secolului XXI

turisticã, fãrã aceste dotãri minimale, însã ar lor de arhitecturã luate în parte, ci ºi prin
fi tot aºa de neconceput sã gãsim aceste con- cartiere ºi strãzi întregi ce posedã, în struc-
strucþii de valoare extraordinarã prevãzute turi relativ compacte, construcþii cu interes
cu tâmplãrii metalice, faþade de sticlã sau artistic ºi istoric. Aceste ansambluri urbane
instalaþii aparente de aer condiþionat. S-ar trebuie protejate nu numai datoritã valorii –
putea obiecta cã, la construcþii precum mai mari sau mai mici – a fiecãrui obiect de
palatul Louvre din Paris, ori la restaurarea arhitecturã luat în parte, ci prin importanþa
Reichstag-ului din Berlin, s-a procedat toc- întregului, care, în cele mai multe cazuri, nu
mai aºa. În primul caz, modernizãrile viz- este rezultatul simplei însumãri a valorilor
ibile ºi deliberate (interioare doar) au vizat individuale. De bunã seamã cã o localitate
aripile de nord ale palatului, construcþii tar- este o structurã ce trebuie sã-ºi adapteze
dive din veacul al XIX-lea, ºi curtea dintre modul de funcþionare cerinþelor fiecãrei
cele douã aripi, nord ºi sud, unde unicul ele- epoci ºi ar fi absurd sã pretindem ca ea sã
ment vizibil din exterior este complexul nu evolueze, însã aceastã evoluþie trebuie sã
piramidal. În cel de-al doilea caz, con- se înscrie în cadrul unor reguli destul de
strucþia eclecticã de la sfârºitul secolului al stricte. Multe imobile din secolele XVIII ºi
XIX-lea a lui Paul Wallot ajunsã în stare de XIX din întreaga Europã au fost grav dena-
ruinã în urma celui de-al doilea Rãzboi turate prin extinderi ºi supraetajãri fãcute în
Mondial ºi a necesitat, de fapt, aproape o mod grosolan ºi fãrã discernãmânt, prin
reconstrucþie, iar amploarea lucrãrilor de pãstrarea faþadelor dar transformarea com-
refacere, valoarea artistico-istoricã monu- pletã a interiorului, prin utilizarea, în ved-
mentalã mai puþin ridicatã a clãdirii ºi sim- erea renovãrilor, a unor materiale de con-
bolistica sa actualã, de construcþie reprezen- strucþie complet nepotrivite, ceea ce a dete-
tativã pentru capitala Germaniei reunifi- riorat nu numai o parte din clãdiri (adesea
cate, ce ar sugera atât trecutul cât ºi viitorul, afectându-le ºi stabilitatea, de la început
au fãcut ca autoritãþile ºi echipa de arhitecþi precarã), dar ºi întregul ansamblu urban.
condusã de Norman Foster sã aleagã vari- Aºadar, operaþiunile de modificare a unor
anta cu o cupolã transparentã pe structurã astfel de edificii trebuie sã porneascã de la o
metalicã. Astfel, clãdirea veche este reabili- analizã judicioasã a impactului pe care aces-
tatã prin adãugarea unei ample structuri tea le vor avea nu doar asupra construcþiilor
moderne ce, la rândul ei, nu numai cã pre- în cauzã, ci ºi asupra structurii urbane înve-
zintã o valoare artisticã proprie, dar pune cinate luatã în întregul ei.
bine în valoare ºi ansamblul arhitectural În general, reabilitarea unor þesuturi
pre-existent. În aceeaºi manierã poate fi urbane compacte vechi ºi importante sub
comentatã restaurarea ºi reabilitarea con- aspect artistic ºi istoric, ar trebui sã se facã
strucþiei vechii Gare d´Orsay din Paris, edi- pe baza eliminãrii construcþiilor parazite ºi
ficiu eclectic neo-baroc ridicat de Victor degradate, a renovãrii (interioare ºi exte-
Laloux. Abandonatã ºi propusã spre demo- rioare) clãdirilor valoroase ºi, dacã este
lare în anii ´70, Gare d´Orsay a fost reno- cazul, a consolidãrii ºi refacerii reþelelor de
vatã ºi transformatã în interior în deceniul instalaþii ale acestora, a modernizãrii infra-
urmãtor, adãpostind în prezent muzeul de structurii din întreaga zonã, inclusiv a
artã al secolului al XIX-lea, Musée d´Orsay. reþelelor edilitare, a revitalizãrii spaþiilor
Operaþiunea nu numai cã a salvat clãdirea, comerciale ºi, dacã este posibil, a creãrii
dar a integrat-o circuitului cultural ºi turis- altora noi, care sã se alãture bine, sub aspect
tic, dându-i o celebritate pe care n-a avut-o funcþional ºi vizual, construcþiilor adiacente
niciodatã când era dedicatã vechii funcþiu- ºi a înlocuirii mobilierului urban. O astfel de
ni, revitalizând în acelaºi timp ºi întreaga operaþiune, deosebit de bine gânditã ºi pusã
zonã adiacentã clãdirii, pe malul stâng al în practicã, s-a desfãºurat în deceniile ºapte,
Senei, în arondismentul al ºaptelea. opt ºi nouã ale secolului trecut în cartierul
Multe oraºe vechi, în special europene, Marais din Paris, zonã istoricã de impor-
sunt valoroase nu doar prin monumentele tanþã cu totul specialã, conþinând nume-
75
Dan Pãcurariu

roase edificii din secolele XVI, XVII ºi XVIII de zonele Maine-Montparnasse, Beaugre-
ºi care ajunsese într-o stare gravã de deteri- nelle, Rue de Flandre-Rue Riquet, Place
orare. Au fost dãrâmate unele construcþii d´Italie, Les Halles, La Villette, Quai de
parazite, degradate, dar ºi fãrã valoare, au Bercy º.a.
fost înlocuite în mare parte infrastructura Atunci când clãdirile nou construite în
rutierã ºi reþelele de instalaþii, clãdirile zone de interes arhitectural ºi istoric sunt
istorice au fost renovate cu grijã, la interior prevãzute cu zone mari vitrate sau cu pereþi
ºi la exterior, unele dintre cãpãtând funcþi- cortinã de sticlã, acestea pot reflecta
uni noi, care le-au integrat circuitului pu- clãdirile de patrimoniu învecinate, punân-
blic; de exemplu, Hôtel de Guénegaud, du-se în valoare una pe cealaltã. Astfel, la
operã a lui François Mansart, adãposteºte în Boston, John Hancock Tower, o clãdire-turn
prezent Musée de la Chasse, iar Hôtel Salé, de birouri cu faþadele realizate în mur-
Musée Picasso. Acþiunea de asanare ºi de rideau, proiectatã de Ieoh Ming Pei, reflectã
revitalizare urbanã din deceniile opt ºi nouã biserica învecinatã, construitã în stil eclectic
din cartierul Marais a salvat astfel numeroa- neogotic de Henry Hobson Richardson.
se clãdiri de la ruinã, redându-le strãlucirea Acolo unde faþadele clãdirilor vechi
de odinioarã, a ridicând calitatea vieþii prezintã o anumitã ritmicitate, imobilele noi
dintr-o zonã centralã de prestigiu a Pari- inserate sau învecinate acestora ar putea
sului ºi, în acelaºi timp, a re-creat o întreagã prelua unele dintre aceste elemente vizuale
arie culturalã ºi turisticã într-unul dintre ritmate, eventual într-o manierã stilizatã
cele mai bogate þesuturi urbane ale Europei unele dintre subansamblurile constructive
în edificii civile de valoare din secolele XVI ale construcþiilor istorice sau ale volume-
– XVIII. triei generale ale acestora.
Pe lângã principiile de bazã cunoscute În funcþie de condiþiile climatice (însorire
ale restaurãrilor de obiect ºi de zonã, dintre excesivã sau, dimpotrivã, precipitaþii dese ºi
care cele mai importante au fost amintite în cantitãþi mari), clãdirile noi pot fi reali-
sau exemplificate mai înainte, propun ºi zate cu portice ºi, eventual, cu spaþii comer-
unele variante de restaurare sau de realizare ciale în interiorul acestor portice. Astfel, ºi
a re-construcþiilor în perimetrele de interes suprafaþa utilã de la etajele acestor imobile
artistic ºi istoric: ar creºte, fie cã la aceste etaje sunt prevãzute
Pe cât posibil, intervenþiile de arhitecturã apartamente, fie cã sunt spaþii comerciale
modernã în zonele istorice sã se constituie ori de birouri.
în accente de modernitate plasate însã în aºa Intervenþiile arhitecturale în zone istorice
fel încât sã nu perturbe ambianþa tradiþio- sã fie gândite astfel încât sau sã se înca-
nalã a ariei urbane respective ºi sã poatã dreze, stilistic ºi volumetric, în ambianþa
revitaliza cartierul. Intervenþiile masive de generalã a zonei, sau sã creeze, prin propria
arhitecturã modernã pot fi întreprinse în modalitate de expresie stilisticã (moder-
pãrþi mai noi din oraº în care sã nu poatã nistã, post-modernistã, High-Tech, Late
exista un impact negativ asupra zonelor Modern, expresionistã, organicistã etc.) un
protejate sub aspect artistic ºi istoric. Spre contrast cu edificiile învecinate ºi, astfel, la
exemplu, la Paris, intervenþii izolate (chiar nivel zonal, un amestec interesant de stiluri,
de dimensiuni mari) sunt reprezentate de pitoresc dar nu pestriþ. În orice caz, modali-
Institut du Monde Arabe (Jean Nouvel), tatea de a gândi inserþiile de arhitecturã în
Opéra de la Bastille (Carlos Ott), Centre zone cu valoare istoricã ºi arhitecturalã tre-
Georges Pompidou (Richard Rogers, Renzo buie sã cuprindã o analizã profundã ºi com-
Piano) etc. Realizãri masive de arhitecturã petentã a specificului ºi istoriei localitãþii în
modernã (în afara operaþiunii La Défense, care se realizeazã construcþiile noi, a stilu-
care, chiar ºi din punct de vedere adminis- lui, valorii artistico-istorice a clãdirilor înve-
trativ, se aflã în afara Parisului celor cinate, a efectelor funcþionale ºi vizuale pe
douãzeci de arondismente, în departamen- care edificiile nou construite le au asupra
tul Hauts-de-Seine) sunt reprezentate însã întregului ansamblu urban.
76
pretutindeni, artiºtii plastici,
Pavel SUSARÃ
, ,
mai exact pictorii, care s-au
dezbrãcat aici de priviri ca
ºarpele de piele, s-au evis-

Ave Veneþia cerat în San Marco, de-a lun-


gul Canalului Grande, la
Palatul Dogilor, la Ponte
Rialto, pe Puntea Suspine-
Abstract
lor, prin labirintul haluci-
nant al strãduþelor, în pia-
Venice is not a city, not even a touristic destination, but a fis- þete, în gondole, în apa în-
sure in reality, a magic gate through which we become amnesic tunecatã ºi grea. Gheorghe
and then we go on the other world. In Venice there is the proof Petraºcu, Nicolae Darascu,
that everything was borne from the sea. Corneliu Baba, H.H. Catar-
Keywords: Venice, art, painting, architecture. gi, dacã nu mai avem rãb-
dare sã punem la socotealã
întreaga noastrã ºcoalã in-
Veneþia nu este un oraº, Apa Veneþiei este oceanul terbelicã, ºi pânã la contem-
nu este o destinaþie turisticã, amniotic însuºi, din care poranii Ion Alin Gheorghiu,
nu este nici mãcar o struc- Laguna se naºte în fiecare Ilie Boca, Vasile Mureºan
turã administrativã, ci o clipã, încãrcatã de toate Murivale, Mirela Trãistaru,
fisurã în realitate, este poar- secreþiile, de toate sevele ºi anonimi, indescifrabili, ne-
ta magicã prin care, în de toate zoaiele fiinþei. Dar nãscuþi încã, toþi s-au arun-
mintea noastrã, se instalea- dincolo de aceastã vitalitate cat în mirajul veneþian, s-au
zã amnezia ºi apoi, pe nes- primarã, uneori, poate doar lãsat seduºi de erosul lui
imþite, se alunecã pe tãrâ- pentru inducerea în eroare a irezistibil ºi au plecat, adicã
mul celalalt. La Veneþia ai turiºtilor naivi, Laguna ca- au venit, fecundaþi de mira-
dovada concretã ºi irefuta- pãtã accente obosite, îºi ex- col. Veneþia, prin pictorii
bilã cã totul s-a nãscut din hibã o patinã venerabilã, care au cãutat-o ºi cãreia i
apã, ca viaþa s-a nãscut din asemenea fardurilor care nu s-au dedicat, a fost smulsã
apã, cã pãmântul s-a nãscut mai aderã la pielea brãzdatã din ea însãºi, cãratã în lume
din apã, cã piatra s-a nãscut de ani, a unei frumuseþi ºi recompusã în infinite
din apã ºi cã timpul, atât în apuse care îºi mai salveazã variante. Aceste Veneþii, re-
ceea ce priveºte secvenþele esenþa doar prin straturile verberate în cele patru zãri,
sale istorice cît ºi dilatarea succesive ale memoriei. ªi s-au oprit ºi la noi. Sunt
clipei în acel halucinant aceastã memorie cuprinde Veneþii senzuale ºi fremãtã-
prezent continuu, pe care totul, într-o þesãturã mãrea- toare, austere ºi reci, sumbre
nu-l poþi simþi decât tot aici, þã, tainicã ºi feericã. Ar- ºi înceþoºate, blânde ºi me-
se naºte, incontinent, din hitectura, scenografia urba- lancolice, luminoase, obosi-
aceeaºi apã, iar apa însãºi îºi nã, muzica, teatrul, carna- te ºi dramatice. Pânã la ur-
pierde calitãþile ei fizice ºi valul, poezia, pictura, iubi- mã, fiecare dintre noi are
structura chimicã, transfor- rile devastatoare ºi moartea, Veneþia lui ºi asta pentru
mându-se, chiar sub ochii toate se înghesuie, în moja- simplul motiv cã Veneþia
noºtri, într-un fluid dens, cu rul veneþian, pe o arie re- este, dintotdeauna, a tutu-
vâscozitãþi organice, ca un strânsã, dar cu o densitate ror. Ea a înfrânt deopotrivã
lapte verzui, prin care lumi- inimaginabilã. Cei care au timpul ºi stihia mãrii, iar pe
na abia îºi croieºte drum, în scos Veneþia din ea însãºi, barbarul Atilla ºi pe hunii
mod cert doar pentru a dupã ce, mai întâi, s-au con- lui, dar ºi orice fel de bar-
argumenta, prin jocurile ei topit cu ea într-un enorm barie, a ºtiut sã-i opreascã la
fulgurante, cã totul este viu, ceremonial mistico-erotic, porþile apelor ºi sã-i întoarcã
dinamic, pulsatil ºi fecund. au fost, dintotdeuna ºi de din drum.
77
oferit de o Veneþie multico-
Gheorghe VIDA lorã ºi fascinantã. Vom în-
cepe periplul nostru prin

Veneþia ºi pictorii
câteva imagini datorate lui
Gheorghe Petraºcu, con-
stant admirator al specta-

români*
colului miraculos oferit de
perspectiva falnicelor palate
veneþiene, în contrast cu
Abstract mediul acvatic care le reflec-
tã. Lucrãri precum: Veneþia
The article is a conference read at the National Literature sau Veneþia Ia Ca’d’Oro din
Museum from Bucharest on the 17th of December 2009, at the 1927 sunt exemple magis-
symposium "Venice in the Romanian Culture". We present trale ale acestui interes. So-
a few paintings about the Italian City made by Romanian liditatea construcþiei ºi pre-
artists. þiozitatea pastei, specifice
Keywords: Gheorghe Petraºcu, Eustaþiu Stoenescu, Nicolae
lui Petraºcu sunt puse în
Dãrãscu, Rodica Maniu, Corneliu Baba.
operã ºi aici într-o manierã
autoritarã. Reflexele apei ºi
Pentru a schiþa, fie ºi su- douã perioade distincte: jocurile de luminã ºi umbrã,
mar, panorama relaþiilor odatã la începutul secolului deºi prezente în paleta sa nu
complexe dintre pictorii ro- trecut, a doua oarã Ia finele ajung sã domine severitatea
mâni ºt matricea inspira- acestui secol [al XlX-lea] ºi viziunii, un adevãrat elogiu
toare reprezentatã de Italia în timpul secolului nostru, al pastei cromatice, plãs-
ºi în particular de Veneþia, adicã atunci când ºi italienii muitoare de forme. Alte
voi apela la marele istoric de ºi noi, consolidasem unirea douã picturi de Petraºcu,
artã George Oprescu; care a þãrii într-un singur stat, care consacrate aceluiaºi subiect:
organizat în 1946 (într-o se organizase, dupã o peri- Veneþia ºi Podul cu trei arcuri
perioadã dificilã deci), o oadã mai mult sau mai pu- din 1934, dar ºi Ponte Rialto
exemplarã expoziþie intitu- þin activã ºi începea sã-ºi din 1928, dovedesc acelaºi
latã: Italia vãzutã de pictorii dea contribuþia în toate do- transfer stilistic în aborda-
români. Deschisã la Muzeul meniile vieþii contemporane rea motivului, specific lui
Toma Stelian, muzeu dirijat [...]”. ªi tot el mai departe Petraºcu. Nu-l atrage fluidi-
de Oprescu, expoziþia pano- aratã cã: “Un Petraºcu, un tatea atmosferei nici volati-
rama aceste relaþii reflectate Steriadi, un ªtefan Popescu, lul sau evanescentul atât de
prin viziunea unor pictori un Arnold, o Rodica Maniu, lesne de aprehendat în spec-
români, semnificativi mai alþii mai tineri ne oferã azi o tacolul oferit de mediul tipic
ales pentru secolul XX. înfãþiºare a Veneþiei, deose- veneþian, de simbiozele din-
George Oprescu scria arunci bitã de altele, ale unor înain- tre apã ºi soliditatea mediu-
în prefaþa catalogului: taºi celebri, dar cu nimic lui construit Petraºcu având
“Atracþia Italiei, ca regiune mai puþin atrãgãtoare.” în faþa ochilor aceastã con-
de inspiraþie clasicã, pentru Aceste rânduri constituie tinuã metamorfozã a inter-
cine cautã motive, sau de o excelentã prefaþã pentru ferenþelor dintre acvatic ºi
învãþãturã prin efectul ace- demersul nostru, menit sã monumental, dat de palate-
lei neîntrecute succesiuni de prezinte câteva crâmpeie ar- le veneþiene, menþine un
capodopere în artele de tot tistice, care leagã marii ar- echilibru ºi înregistreazã
soiul, s-a exercitat la noi în tiºti români de spectacolul ceea ce este veºnic, nefiind

* Conferinþã susþinutã la Muzeul Naþional al Literaturii Române cu prilejul Simpozionului Veneþia în cul-
tura româneascã, 17 decembrie 2009.
78
Veneþia ºi pictorii români

interesat de fulguranta mo- exemplu o acuarelã de M.W. ape, fiecare element deve-
mentului. Oarecum între Arnold, Canal la Veneþia, din nind succesiv parte din ce-
aceleaºi coordonate, se situ- 1937. Schiþatã rapid, prin lãlalt, influenþându-se reci-
eazã Rudolf Schweitzer alternanþele culorilor de proc. Un alt Peisaj din Veneþia
Cumpãna, cu o lucrare din apã, lucrarea, deºi are un ca- din 1926 aduce în plus acest
1931, intitulatã simplu Vene- racter de eboºã, reuºeºte sã dialog dintre apã ºi uscat,
þia numai ca la el, spre deo- surprindã cu pregnanþã ca- bãrcile ce intermediazã în
sebire de Petraºcu, solidita- racterologicã atmosfera ve- aceeaºi cheie cromaticã tre-
tea construcþiei cromatice se neþianã, luminatã discret ºi cerile subtile dintre cele
îmbinã cu o evanescenþã a construitã din fragmente me- douã lumi. Prim planul este
pastei, menitã sã sugereze o nite sã sugestioneze întregul. dominat, ca de obicei la
anume relativizare a moti- Vom trece acum la câteva Dãrãscu de reflexele alter-
velor privilegiate, care se lucrãri de Nicolae Dãrãscu, nante ale cromaticii multi-
oferã ochiului la tot pasul la acest îndrãgostit de lumile colore a apei, într-o manierã
Veneþia. Schweitzer Cumpã- paralele ale râurilor ºi mã- neoimpresionistã specificã
na nu opereazã cu conture rilor, pe care le-a colindat cu artistului.
ferme, aluviuni cromatice barca sa ºi le cunoºtea ca O acuarelã semnificativã
solid graniþuite, ci, pe mã- nimeni altul. Astfel, în Palat datoratã Rodica Maniu, lu-
surã ce construieºte forma, o veneþian contrapune, ase- mineazã dintr-un unghi
ºi distruge, o aglutineazã ºi meni altor: pictori care s-au inedit acelaºi subiect al ca-
o supune unei metamorfoze apropiat de acest subiect, nalului veneþian, vãzut
continue ºi neliniºtitoare. mediul acvatic ºi cel constru- oarecum invers, dinspre apã
Pentru a defini Veneþia it al unui palat, studiind spre uscat, rolul principal
vãzuta de Eustaþiu Stoenes- magistral reflexele ºi interfer- revenindu-le bãrcilor ºi
cu, apelãm la douã lucrãri, enþele dintre cele douã stãri. apei, clãdirile transformân-
magistrale prin puterea de Viziunea sa din aceastã du-se m accesorii. O luminã
evocare ºi capacitatea de a perioadã, apropiatã de po- spectralã, mai puþin obiº-
se surprinde ceea ce este tre- intilism îl slujeºte excelent nuitã pentru acuarelã îmbãi-
cãtor: Piaþa San Marco ºi Ve- pentru transfigurarea pictu- azã aceastã viziune asupra
neþia. Sunt imagini emble- ralã a luminii ºi a reflexelor Veneþiei, datoratã unei pic-
matice pentru viziunea lui scânteietoare a fragmentu- toriþe sensibile, dar ºi de o
Stoenescu, pentru modul in lui în care se oglindeºte în- mare fermitate a construc-
care reuºeºte sã capteze at- tregul Alte lucrãri ale sale þiei imaginii în acelaºi timp.
mosfera fugace a reflexelor consacrate aceluiaºi subiect Vom încheia cu câteva
clãdirilor celebre oglindite cum ar fi Piaþã la Veneþia, picturi mai apropiate în
în ape, unde arhitectura de- Veneþia, Peisaj din Veneþia, timp decât cele prezentate
vine transparentã ºi pãrel- dezvãluie alte aspecte fasci- anterior, ºi anume lucrãrile
nicã, iar apa ºi ploaia se nante ale acestui adevãrat lui Corneliu Baba din anii
solidificã pentru moment labirint multifaþetat consti- ‘50, intitulate Peisaje vene-
datoritã reflexelor ce se tuit de oraºul ºi lagunele þiene. Aceste aºa numite
oglindesc în ape. Sunt veneþiene. Astfel, în Piaþã la peisaje sunt de fapt “stãri
lucrãri demne de un Turner Veneþia din 1920 se apîeacã sufleteºti” extrem de acute
sau Whistler, maeºtrii ce asupra zonei comerciale, ºi reflectã modul cu totul
l-au influenþat pe Eustaþiu plinã de miºcare ºi tumult personal în care acest artist
Stoenescu, acest artist culti- redat cromatic cu o paletã dialogheazã cu un subiect
vat ºi având o sensibilitate subtilã ºi extrem de nuan- ilustru. Nu-l intereseazã re-
aparte stimulatã de atmos- þatã. Lucrarea intitulatã ge- flexele apelor, ci modul în
fera crepuscularã a Veneþiei. neric Veneþia este greu locali- care aceste clãdiri încãrcate
Pentru a trece într-un zabilã ºi are ca subiect eter- de istorie devin palimpseste
registru solar, aducem ca nul dialog dintre uscat ºi ale memoriei figurative, o
79
memorie pe care o invocã ºi vizionar atinsã însã de un un dialog extrem de fecund,
o readuce în actualitate, cu o duh al transcendenþei. probat de artiºtii români,
putere de evocare demnã de Am încercat sã prezint confruntaþi îndelung cu
marii artiºti ai realismului doar câteva secvenþe dintr- lumina ºi istoria Veneþiei.

80