Sunteți pe pagina 1din 82

8 (274) / 2010

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

Slavici şi strategia
moderaţiei (II)
de Eugen Simion

Andre Mueller în dialog


cu Alberto Moravia
Scriem cum vorbim?
sau despre
ortografia noastră
în mediul electronic
de Lucian Chişu

Filme de la Cannes
la Bucureşti
de Călin Căliman
CUPRINS

8/2010

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Slavici ºi strategia moderaþiei (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE
George NEAGOE: Proza criticului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Bogdan CREÞU: Fantezii mateine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

DOCUMENT
Marin DIACONU: Recuperare publicisticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

CONVORBIRI
Andre Mueller în dialog cu Alberto Moravia - Traducere de Daniel STUPARU . . . . . . . . 26

NEGRU PE ALB
Iordan DATCU: La încheierea Dicþionarului limbii române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Lucian CHIªU: Scriem cum vorbim? sau despre ortografia noastrã
în mediul elctronic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Felix NICOLAU: Culturã versus universitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

A.E. BACONSKY - 85
Aurel RÃU: A.E. Baconsky - o evocare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

TEODOR MAZILU - 80
Nicolae ILIESCU: A organiza o gãinã sau a-þi îngriji cinstea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

1
COMENTARII
Caius Traian DRAGOMIR: "Justine" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Irina GEORGESCU: Recurenþa aluziilor politice la Alexandru Muºina ºi Florin Iaru. . . . 58
Iuliana BARNA: Portretul unui scriitor în peisaj marin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: O carte care nu-i exact de memorii ................................................................70

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Dana DUMA: Festivalul International al filmului de la Valladolid 2010 - Redescoperirea
suspansului .................................................................................................................73
Cãlin CÃLIMAN: Filme de la Cannes la Bucureºti...................................................................76
Pavel ªUªARÃ: Partea vãzutã a lui A.E. Baconsky ..................................................................80

Acest numãr a apãrut cu sprijinul


Primãriei Sector 2 - Bucureºti,
primar Neculai Onþanu

2
Fragmente
critice

Eugen SIMION
Slavici ºi strategia
moderaþiei (II)
Abstract
The author refers to the 7th and 8th volumes from the series I. Slavici "Opere" (Works), edited by
Dimitrie Vatamaniuc and edited by the Romanian Academy and the National Foundation for
Science and Art. The books gather articles published by Slavici in several publications, such as:
"Timpul" (The Time), "Tribuna"(The Tribune), "Corespondenþa românã"(Romanian Correspon-
dence), "Minerva" (Minerva), "Ziua" (The Day), "Gazeta Bucureºtilor" (Bucharest's
Newspaper). We spot the writer's pro-Austrian sympathy and signalize his polemics with intel-
lectuals from Bucharest and Transylvania.
Keywords: I. Slavici, Dimitrie Vatamaniuc, "Tribuna" ("The Tribune"), pro-Austrian sympathy,
polemics

Revenind la moralismul acestui prozator literare. Autorul lui Budulea Taichii intenþio-
cu mintea înceatã, dar profundã („greoiul neazã sã defineascã spiritul radical ºi pe
Slavici”, pe care junimiºtii îl preþuiau ca oamenii radicali, ca atare, pornind de la pre-
scriitor, dar, cu excepþia lui Eminescu, nu-l misa absurdã cã ei sunt „oameni anormali
aºezau într-un etaj superior al spiritului [care] fac o mulþime de cabazlâcuri”. ªi cum
speculativ), trebuie spus cã, pe urmele lui oamenii bolnavi se recruteazã cu precãdere
Eminescu ºi, în parte, în spiritul lui Maio- din lumea oraºului, prozatorul trage a doua
rescu, el face o serie de „studii de psihologie concluzie: matca radicalismului este oraºul
socialã” din care putem deduce cã pregã- degenerat. Concluzii stupefiante: „ofticoºii,
tirea sa intelectualã, cel puþin în domeniul gheboºii, schilozii, oamenii care n-au sto-
istoric ºi juridic (în parte ºi în filosofie), nu mac bun, oamenii care suferã de insomnie,
este de ignorat. Vorbind despre „lupta pen- scrofuloºii, în sfârºit toþi aceia care suferã de
tru existenþã” ca lege a timpurilor moderne, o scãdere constituþionalã sunt nemulþumiþi,
face referinþe la ºtiinþele naturale, la progre- nerãbdãtori ºi neastâmpãraþi ºi, prin
sele ºtiinþei în genere, la bolile trupeºti ºi la urmare, foarte dispuºi a împãrtãºi niºte idei
prafurile, picãturile ºi hapurile împotriva care se potrivesc cu starea lor trupeascã.
holerei. Pornind de aici, vrea sã ajungã sã Orice boalã este negaþiunea vieþii, astfel bol-
studieze „geneza radicalismului”, apoi „fi- navul, trãind chiar mult, vieþuieºte mai pu-
rea radicalismului” ºi, la urmã, „o fiziologie þin decât oamenii sãnãtoºi, ºi aceasta îl
a radicalismului”, ca ºi când ar întocmi isto- înfierbântã. Orice boalã este o scãdere ºi ast-
ria unui fenomen din naturã. De altfel, mai fel bolnavul are tot dreptul de a se plânge cã
în glumã, mai în serios, el nu ascunde firea nu l-a împãrtãºit deopotrivã cu seme-
intenþia de a scrie „o istorie naturalã a radi- nii sãi de darurile ei. Astfel este ºi astfel
calismului”. Genul acesta de studiu este în rãmâne. O societate compusã de oameni
spiritul veacului al XlX-lea ºi l-au folosit, se frumoºi, întregi ºi sãnãtoºi totdeauna se
ºtie, Negruzzi, Ghica ºi mai toþi din gene- pune împotriva curentului radical, iar una
raþia lor sub forma fizionomiilor. Mai aproape degenerantã prin boli moºtenite totdeauna
de preocupãrile ºi de ºtiinþa lui Slavici, de la sine produce curentul care nu e decât
Maiorescu face disecþii în sfera patologiei forma sinuciderii sociale. Matca curentului
3
Eugen Simion

radical este prin oraºele mari, unde condiþi- istorie naturalã nu poate fi vorba în ele. Sla-
unile igienice sunt rele, traiul ºi mai rãu; vici persevereazã ºi, dupã ce întocmeºte fiºa
starea moralã cu totul rea ºi cea mai mare fizionomicã a omului radical (omul „însem-
parte a oamenilor este o ceatã de bolnavi.” nat”, anormal, bolnav trupeºte ºi sufleteºte,
Aºadar: omul sãnãtos nu are timp de resentimentar, neînþelept), ajunge la „stâr-
gânduri bolnave, chiar sãrac fiind, el este piturã” care populeazã lumea radicalilor.
mulþumit de viaþã ºi nu o huleºte, nu este, Stârpitura este omul care imitã ideile pe care
altfel zis, radical. Soluþia este cã omul, pen- nu le înþelege, individul superficial care
tru a se bucura de sine, trebuie sã fie cu- vrea sã þinã pasul cu moda, fãrã a cunoaºte,
minte, înþelept ºi cumpãtat (adicã „sã mã- în fond, dialectica socialã.
nânce bine, sã mistuiascã bine ºi sã doarmã El vrea sã schimbe lumea, dar nu ºtie
bine”)... Mai trebuie ceva, dupã Slavici, în cum, este un individ „staþionar în niºte idei
aceastã reþetã a fericirii individuale, ºi foarte înaintate”, dar devine uºor apostolul
anume: omul sã aibã un cap potrivit cu unei minciuni, se agitã, comunicã, nu are
trupul sãu - „de formã binecuvântatã mai stare, nu crede în „sfinþenia adevãrului”
mult ori mai puþin rotunjitã ºi îndeobºte pentru cã nu crede în nimic ºi urãºte
plãcutã la vedere”. Psihologul, recurgând temeinic totul. E singurul lucru, scrie cu
acum la mijloacele fizionomice, stabileºte nãduf Slavici, pe care omul radical (stâr-
cum aratã capul unui om înþelept (genial) ºi pitura) îl face din toatã inima...
cum se prezintã capul omului de rând, fãrã Nu-i greu de observat cã stârpitura lui
multã înþelepciune. Genialul are capul Slavici este o variantã mai puþin reuºitã li-
mare, fruntea latã ºi este în toate compo- terar a bizantinului din proza politicã a lui
nentele sale „o simetrie bine simþitã”, iar Eminescu. În modul lui încet ºi fãrã ironie
dacã vezi un om „însemnat” fizic, adicã dis- intelectualã, Slavici defineºte pe omul „for-
proporþionat („vreo scãdere ori vreun pri- melor fãrã fond”, cel care preia ideile altora
sos”), trebuie sã te fereºti de el pentru cã fãrã a le înþelege. În studiile ce urmeazã,
înþelepciunea ºi cuminþenia lui sunt îndo- duce acest tip radical, în sens peiorativ, sã
ielnice. Socotealã simplã în analiza fãcutã de nu uitãm, în domeniul economic ºi juridic.
psihologul social Slavici: „o scãdere ori mai „Stârpitura”, dar, recomandã taxele vamale,
multe la un loc, o boalã trupeascã, o mustra- acceptã cheltuielile pentru a crea o industrie
re, o patimã jignesc într-un chip ori într-altul naþionalã, primeºte ideea de a construi o
lucrarea sufleteascã ºi în aceeaºi vreme ºcoalã în care nu intrã nimeni, voteazã
accentueazã rãutatea fireascã a omului”. liberul schimb ºi convenþiile comerciale fãrã
Odatã criteriile stabilite, prozatorul a ºti care sunt consecinþele acestor lucruri...
poate alcãtui fiºa tipului radical. Ea conþine O primã concluzie în raþionamentul conser-
7 puncte, dintre care 5 sunt obligatorii pen- vatorului, potrivnicului Slavici, adept la
tru a determina prototipul radicalului. Iatã acest punct al teoriei lui Maiorescu (fãrã a-l
cum aratã acest portret robot: numi) ºi de partea lui Eminescu în lupta
1) „O frunte latã ºi ieºitã, dar îngustã. contra fantasmagoriilor susþinute de „bi-
2) O frunte îngustã ºi ieºitã, dar scurtã. zantini”, adicã de „roºii” (liberalii) care vo-
3) O frunte latã înaltã, dar cãzutã îndãrãt. iau sã modernizeze societatea româneascã:
4) O boalã trupeascã îndeobºte incura- „adunând toate acestea la un loc, gãsim cã
bilã. între omul cu mintea sãnãtoasã, omul
5) Un „dar” precum este beþia, cartoforia înþelept, ºi stârpiturã este o deosebire funda-
ºi altele. mentalã: omul cu minte e rãbdãtor ºi recep-
6) O avere avutã ori una câºtigatã pe ne- tiv, omul înþelept e liniºtit ºi roditor, iarã
drept. stârpitura e un om nedomerit ºi comunica-
7) Un nume rãu.” tiv. Tocmai pentru aceea stârpitura este o
Aceste propoziþii naive ºi împiedicate au adevãratã stârpiturã, iarã nu o tranziþiune
hazul lor ºi, ne vine sã credem, o ironie de la om cu minte la om înþelept; aceasta
ascunsã. Oricum, numai de ºtiinþã ºi de o transmisiune se face prin gradaþiunea cu-
4
Slavici ºi strategia moderaþiei (II)

minþiei. Stârpitura nu este nici cu minte, nici


înþelept: este un cap scrântit.”
Argumentele lui Slavici împotriva for-
melor fãrã fond sunt sãrace ºi, uneori, de-a
dreptul copilãreºti pentru cã nu poþi con-
damna un om pentru cã vrea sã ºtie („e
nedumerit”) ºi sã comunice sau cã acceptã
ideea de a încheia convenþii comerciale.
Pentru toate acestea nu-i îndeajuns pentru
a-i spune cã are „un cap scrintit” ºi este
primejdios pentru naþie... Mai este ceva,
avertizeazã prudentul Slavici: nu trebuie
date treburile statului pe mâna stârpiturilor
care vor sã introducã votul universal. Votul
universal în sine ar fi, dupã mintea proza-
torului, o mare primejdie ºi, dat în grija stâr-
piturilor (radicalilor), ne aºteaptã dezastrul.
Gândirea prozatorului ieºit totuºi din lumea
þãrãneascã ºi a micilor meºteºugari este cât
se poate de restrictivã, pentru a nu zice
absurd conservatoare: dreptul la vot sã aibã
doar „oamenii mai bogaþi, mai înþelepþi ºi
mai energici” pentru cã ei au mai multã
înrâurire asupra mulþimii decât „cei sãraci,
nãuci ºi nevoiaºi”... Logica lui Slavici este
sucitã ºi nedemocraticã: „Mulþimea poate sã
aibã dreptul de a hotãrî acolo unde este
vorba de interesele ei; îndatã însã ce este
vorba de apãrarea acestor interese, îndatã ce probleme de politicã este ºi bunã, ºi rea.
se pune întrebarea cum un lucru s-ar face Bunã pentru cã politica (inclusiv gazetãria
mai bine, este o nebunie a cere sfatul celor politicã) nu-i spaþiul convingerilor durabile,
mai mulþi.” Morala acestui raþionament iese dimpotrivã, aici acþioneazã regula compro-
de la sine: votul universal nu-i folositor, el misurilor, legea schimbãrilor la faþã, sub
scrânteºte pe omul simplu ºi înþelept ºi nu pretext cã þara o cere... De aceea în politicã
aduce beneficii decât stârpiturilor care, prieteniile þin puþin ºi, cum scrie într-un
venind la putere, lichideazã þara... „Din rând Maiorescu, omul politic nu are pri-
lichidaþiune în lichidaþiune numai la desfa- eteni, are doar „amici politici” schimbãtori
cerea totalã”, încheie înspãimântat, scârbit ca eroii lui Caragiale. Slavici este, din acest
politologul Slavici. punct, un caracter. Orientat într-o direcþie, el
Fãcând acest portret întunecat al radi- nu pãrãseºte niciodatã drumul, oriºice ar
calilor, Slavici nu se sfieºte sã atace în chip fi... Rãu totuºi pentru un gânditor politic
direct pe C.A. Rosetti ºi, prin el, noua clasã sau un scriitor care abordeazã teme politice
politicã din vremea sa, cea care vrea sã sin- esenþiale, pentru cã blocarea într-o opinie îl
cronizeze societatea româneascã. Este la face vulnerabil ºi, pânã la urmã, închide
acest punct pe urmele lui Eminescu, cum dialogul.
am precizat deja, fãrã a avea pregãtirea teo- Revenind la C.A. Rosetti, simbol pentru
reticã ºi imaginaþia ideilor lui. Are însã câte- Slavici, ca ºi pentru Eminescu al fanario-
va convingeri stabilite, dând impresia, când tismului în politica româneascã: prozatorul
îi citeºti la rând articolele, cã, orice s-ar ardelean îl atacã pe tema originii lui incerte.
întâmpla ºi orice argument i-ai aduce, nu-l Cel care în Tribuna cere toleranþã ºi reco-
poþi scoate din ale lui. Aceastã fermitate în mandã „statul poliglot”, îi interzice acum
5
Eugen Simion

lui Rosetti sã vorbeascã în numele roma- denþa sã scrie undeva cã Slavici a fost trimis
nitãþii. Din aceastã dialecticã elementarã la Tribuna din Sibiu de D.A. Sturdza, care
iese un pamflet þâfnos ºi fãrã strãlucire, con- este, se ºtie, „iredentist” când e vorba de
struit pe ideea cã adversarul are sângele Transilvania; autonomistul Slavici, fost
amestecat: „Nu vom cãuta sã analizãm sân- junimist sau, oricum, amic al junimiºtilor,
gele d-lui C.A. Rosetti pentru ca sã nu rãspunde numaidecât: „D-l T. Maiorescu a
vedem câte picãturi sunt greceºti ºi câte ro- luat legãturile mele personale drept punct
mâneºti; arunce însã tot românul o privire de plecare pentru o manevrã politicã”. Cu
peste viaþa bogatã în lucrare a acestui urmaº alte vorbe: este drept cã am fost în cercul
al fanarioþilor ºi va gãsi poate fapte de d-lui Maiorescu, dar aceasta nu înseamnã cã
cetãþean zelos într-însa, nu va gãsi însã nici trebuie sã primesc opiniile sale; nici ale d-lui
o manifestaþie de individualitate româ- Maiorescu, nici ale adversarului sãu, d-l
neascã. Nu de la poporul român a învãþat Sturdza. Nu se leapãdã, dar, de opiniile sale
acest om a vorbi, nu în mijlocul poporului ºi, atins în convingeri, repetã teoria despre
român a învãþat a gândi, nu din mijlocul zãdãrnicia luptei pentru independenþa
nostru a ieºit acest om; el nu vede în felul românilor: „sunt ºi eu român ardelean ºi nu
nostru, nu simte în felul nostru, viaþa nu pot sã mã desfac de simþãmântul în care am
ne-o cunoaºte, trebuinþele noastre nu le are; crescut ºi care m-a povãþuit atâta timp. Nu
nu este nici român, nici românizat. Cu toate mã iartã firea sã cred cã în statul ungar se
acestea el ne tãgãduieºte nouã romanitatea poate asigura libertatea de dezvoltare a
ºi se pune de a vorbi în numele nostru, ca ºi românilor. Doresc în toatã sinceritatea ca
când el ar ºti mai bine decât noi înºine de pacea sã se restabileascã cât de curând între
unde venim, unde ne aflãm ºi unde trebuie români ºi maghiari ºi sunt gata sã aduc
sã ne ducã firea noastrã româneascã.” jertfe întru sprijinirea celor ce ar voi s-o
Odatã pornit împotriva liberalilor care punã la cale, dar îi cunosc atât pe români,
vor sã schimbe bunele rânduieli ale þãrii, cât ºi pe maghiari ºi nu mã pot desface de
spiritul polemistului se opreºte greu. Atacã simþãmântul cã oamenii de stat ai Ungariei
acum ºi pe I.C. Brãtianu („I.C. Brãtianu e nu au nici destulã pricepere politicã, nici
mort, mort nu politiceºte, ci istoriceºte”) ºi, destulã autoritate, pentru ca sã rezolve
în genere, pe bizantinii ºi „bizantinismele” chestiunea naþionalitãþilor. Totdeauna dar
din lumea româneascã (un articol are acest gândul meu a fost cã în statul ungar lupta
titlu!). Aici domneºte ura, intriga ºi fãþãria pentru asigurarea libertãþii de dezvoltare e
(„lipseºte din mijlocul nostru iubirea, în- zadarnicã ºi cã românii numai într-o
crederea, gândirea ce împreunã pe oameni; monarhie bine consolidatã pot sã ajungã la
lipseºte chiagul care face din indivizi o soci- o poziþiune potrivitã cu aspiraþiunile lor
etate organizatã”) ºi triumfã demagogia ºi legitime.”
dezbinarea. În stilul lui Eminescu, Slavici Se poate desprinde din aceste idei repe-
face un tablou înspãimântãtor al Þãrii Ro- titive, sâcâitor de repetitive, un paradox.
mâneºti: „o mlaºtinã în care se scurg toate Paradoxul Slavici! I-a marcat biografia ºi a
existenþele problematice ale þãrilor din Ori- îngreunat, în chip considerabil, receptarea
ent”... Nu uitã „existenþele catilinare” corectã a operei sale literare. Paradoxul ar
(naturile catilinare, le zice Eminescu), adicã putea fi definit astfel: un mare prozator,
pe junii corupþi care, sosind de la Paris, pun dublat de un gazetar cu caracter rectiliniu,
mâna pe putere ºi stricã morala romani- neclintit în convingerile sale, în fine, un
tãþii... „naþionalist” în marginile adevãrului, cum
În chestiunea chiagului (unitãþii româ- ar zice Maiorescu, luptãtor redutabil pentru
nilor), am putea spune cã ºi Slavici are o drepturile românilor din Transilvania,
vinã. Cel puþin când e vorba de chiagul surghiunit pentru opiniile sale, se opune cu
românilor din Transilvania. Slavici nu ºi-o aceeaºi vehemenþã moralã ºi ideologicã
recunoaºte ºi, când i se aduce aminte, re- atunci când românii sã trãiascã împreunã.
acþioneazã indignat. Maiorescu are impru- Teribil paradox, nedrept destin!
6
Cronici
literare

George NEAGOE

Proza criticului
Abstract
This is a book review about Florin Manolescu's collection of short stories, entitled "Mentalistii"
(2009). The nine tales included in this volume are connected with the previous nine gathered in
"Misterul camerei ascunse" (2002). Bizarre and erudite, these works represent an entertaining lec-
ture. The writer proved to be first of all a critic, who knows how to use literary techniques.
Keywords: Florin Manolescu, Mentalistii, short stories, bizarre, bookish references.

Pe Florin Manolescu îl invidiez pentru nalã ºi globalã, drame personale se înscriu


proza sa: livrescã, dar lipsitã de tendinþe în calendarul Istoriei. De la Primul Rãzboi
epatante; savantã ºi bulversantã deopotrivã Mondial, ajungem la cel de-al doilea. De la
în conturarea cadrelor temporale; de atmos- cele dintâi profeþii despre instalarea anar-
ferã; reconstruind lumi demolate; debor- hismului comunist în Europa secolului al
dând de imaginaþie. La fel ca în prima serie XX-lea, trecem la sovietizarea României ºi
de „nouã povestiri incredibile” (Misterul ne trezim în mijlocul „sistematizãrii” ur-
camerei ascunse, 2002), în Mentaliºtii* detec- bane a Bucureºtiului. Datele sunt ambigue.
tãm primatul criticului asupra scriitorului. Anii se duc în numai câteva cuvinte. Rãmân
Florin Manolescu ºtie cã literatura înseam- însã ruinele unor vremuri inaccesibile.
nã, înainte de toate, un set de procedee care Autorul strânge praful într-o urnã ºi-ºi
trebuie umplute cu material intertextual, propune sã le vadã. Când asambleazã infor-
inventat sau autobiografic. Filonul expe- maþiile, Florin Manolescu nu le recompune
rienþei personale este exclus. Rãmân cele- cu fidelitate. Puzzle-ul întocmit se aratã
lalte douã, aºezate în rama unor relatãri haotic, încurcându-l pe cititorul care cautã
nãstruºnice, delectante, speculative ºi chiar factologia. Scriitorul se delecteazã plasând
întortocheate. Nu e vorba nici de o prozã „diverse detalii anacronice pe axa timpului”
realistã, nici de una fantasticã. Intrã, mai (Andrei Terian, O carte pentru cei care s-au
degrabã, în zona straniului ºi a senzaþio- plictisit de sudoku, în „Ziarul de duminicã”, 4
nalului, ambele categorii derivând dintr-o august 2009). Prin aceasta, Florin Mano-
rãstãlmãcire creatoare a literaturii enigma- lescu îi încâlceºte mintea cititorului. Ne
tice („poliþiste” nu constituie termenul po- situãm pe o spiralã, nu pe un vector.
trivit) ºi a basmelor. Prima prozã, Revanºa, se deruleazã într-
Existã o succesiune cronologicã a mo- un Paris ce pare din preajma celei dintâi
mentelor în care se desfãºoarã acþiunile conflagraþii mondiale. Convingerea cã aºa
celor nouã piese din carte. Cred cã tocmai stau lucrurile este clãtinatã de numeroasele
timpul reprezintã factorul care dirijeazã piedici aºezate de naratorul omniscient.
istorisirile. Fapte mãrunte, de scandal jur- Toate diversiunile pornesc de la arhitectura
nalistic, fapte grave, de importanþã naþio- intertextualã cu precedentele nouã „pove-

* Florin Manolescu, Mentaliºtii: alte nouã povestiri incredibile, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2009,
280 p.
7
George Neagoe

stiri incredibile”. Mihai Iovãnel ºi Andrei României la Cupa Davis, într-un context în
Terian au semnalat legãtura între Revanºa ºi care echipa tânãrului regat danubian ajunge
Saliera (2009), pe de o parte, ºi O conferinþã de în finala competiþiei, urmând sã joace împo-
pominã ºi Misterul camerei ascunse (2009). triva învingãtoarei dintre Franþa ºi Austria.
Profesorul Otto Flamm din Berlin revine în De precizat, la meciurile pentru Salatiera de
scenã, dupã ce se retrãsese, promiþându-i lui argint asistã Franz Ferdinand, moºtenitorul
Jacques Bigot din Marseille cã va elabora un Imperiului Austro-Ungar. Dar arhiducele a
motor cu ardere internã. Ceea ce se ºi fost asasinat în 1914, iar România a intrat în
petrece în Revanºa, numai cã, la începutul Cupa Davis abia în 1922.
acesteia, distinsul inventator suferã un acci- În Revanºa se manifestã obsesia timpului.
dent de maºinã, din pricina precaritãþii Otto Flamm îºi organizeazã cu rigurozitate
modelului inventat. Pentru cititorii colecþiei ºi precizie nemþeascã atât programul ºederii
precedente a autorului, efectul este dublu: în capitala francezã, cât ºi viitoarea cãlãtorie
tragic ºi comic. Deoarece, în primul rând, la Viena. Povestitorul precizeazã cã profe-
ºtirile din ziare (avide de senzaþional ºi sorul se gãsea la Paris în ziua de 22 septem-
mereu necreditabile) rãspândesc zvonul cã brie, fãrã a specifica anul. Acest detaliu are
emeritul intelectual ar fi decedat în urma menirea de a instala senzaþia cã orbecãim
exploziei motorului. Dar, în al doilea rând, printr-un labirint de oglinzi, cã privirea e
Otto Flamm, care scãpat dupã deflagraþie cu ademenitã de imaginea nepotrivitã. Tehnica
un picior uºor beteºugit, joacã o nouã parti- lui Florin Manolescu mi se pare exemplarã
turã ridicolã, dupã ce fusese umilit de omo- ºi în ea constã valoarea prozei. Nici nu con-
logul francez în episodul O conferinþã de po- teazã ce spune Otto Flamm în conferinþa
minã. Dupã ce se împãunase cã va face o susþinutã în faþa academicienilor francezi.
descoperire epocalã, savantul german a Revanºa se numãrã printre acele scrieri care
ajuns din nou de râsul lumii. Pentru aseme- nu trebuie înþelese, ci admirate. Bineînþeles,
nea efecte de haz teribil ºi subtil, e necesar profesorul obþine „talismanul lui Charle-
ca orice lector sã fie familiar cu pãþaniile magne” ºi, dupã obicei, îºi trimite o carte
precedente ale personajului. poºtalã: „Dragã Domnule Profesor,// Bine
Otto Flamm revine în Franþa, cu sarcina aþi venit acasã ºi felicitãri penstru succesul
de-a aduce în Imperiul German „talismanul repurtat la Academie!// Un admirator!//
lui Charlemagne”, aflat în posesia Acade- P.S.: Bastonul cu care aþi fost vãzut la Paris
miei Franceze. Deºi misiunea se dovedeºte face cât toate bastoanele de mareºal la un
aproape imposibilã, profesorul are prilejul loc! Jos pãlãria!” (p. 72). Mesajul ascunde
de a-ºi lua Revanºa. Pânã a discuta strategia esenþa Revanºei, umor fin, livresc, autoironie
prin care diplomatul convinge conducerea ºi nelipsita grandomanie a protagonistului.
înaltului for cu sediul la Paris sã-i predea Aluzia la dictonul lui Napoleon I n-are ne-
obiectul solicitat de majestatea sa Guillau- voie de explicaþii suplimentare. Dar, pe pro-
me, se aratã mai interesant sã sesizãm cum fesor, bastonul îl ajuta sã meargã. Handi-
naratorul instaleazã deruta. Starea cititoru- capul e transformat în avantaj. Oratorul se
lui provine din crearea unei frustrãri. Nu bucurã, fiindcã îi impresionase pe auditori
ºtim când are loc reîntoarcerea universitaru- cu teoriile sale despre probabilitatea de a
lui în Republica Francezã. La un moment anticipa numerele extrase la loterie. Neîn-
dat, apare menþionat anul 1906, cu referire doielnic, în acest discurs identificãm urme
la conducãtoarea statului, împãrãteasa Eu- ale exegetului care, în Caragiale ºi Caragiale.
genia, soþia defunctului Napoleon al III-lea. Jocuri cu mai multe strategii (ediþia a II-a,
Carevasãzicã republicã monarhicã?! Ce-i Humanitas, 2002), observa cã Lefter Popes-
drept, nevasta nepotului lui Bonaparte a cu din Douã loturi câºtigase de fapt cu am-
trãit pânã în 1920, dar, în preajma lui 1910, bele bilete ºi cã funcþionarul îl înºelase ºi-l
Franþa intra în al patrulea deceniu de la înnebunise cu faimosul „viceversa”.
proclamarea celei de-a treia republici. Cea Salatiera reprezintã continuarea Revanºei.
mai simpaticã scornire este participarea Personajul principal îi lasã locul lui Arsène
8
Proza criticului

Lupin, împrumutat în scopuri artistice de la


Maurice Leblanc. Hoþul galant, cãutând
mereu sã se deghizeze sub o mustaþã, îºi
fãcuse simþitã prezenþa ºi în textul precur-
sor, dar mai mult ca jurnalist sportiv al
cotidianului L’Equipe. Oricum, despre el
vuieºte Parisul, deºi nimeni nu cunoaºte
identitatea fãptaºului care furase, din Mu-
zeul Luvru, bustul lui Nefertiti. Acþiunea se
mutã în capitala austriacã, acolo unde are
loc finala Cupei Davis. Lupin ajunge acolo
din douã motive: în interes de serviciu (sã
sustragã celebra „salierã” a maestrului Ben-
venuto Cellini), respectiv sã înfãptuiascã un
act justiþiar (sã „repatrieze” Salatiera de
argint în Franþa, unde aparþinea de drept,
dupã ce austriecii fuseserã ajutaþi de arbi-
trul central). Rolul sãu este unul esenþial,
întrucât îl scoate definitiv din literaturã pe
Otto Flamm, furându-i ceasul pe care acesta
din urmã ºi-l cumpãrase din Paris. Timpul
profesorului berlinez se încheie. O datã cu
dispariþia lui, ieºim din climatul „Belle
Epoque”.
Cu Mentaliºtii pãtrundem în universul semnalul „stingerii”, toþi cetãþenii fiind
României din perioada celui de-al Doilea obligaþi sã reintre în casele lor, iar cei dornici
Rãzboi Mondial. Oamenii n-au sentimentul de viaþã nocturnã sã se ascundã. E indiciul
catastrofei, viaþa lor mondenã nefiind afec- cã bucureºtenii se pierd cu ocupaþii
tatã nici de ºtirile îngrozitoare de pe front, mãrunte, uitând cã sirenele pot „sã anunþe
nici de dezastrele produse în oraº de un viitor atac aerian” (p. 184).
raidurile aeriene. Inconºtienþã? Înclin sã Albert Jochemko ºi pisoiul sãu vorbitor,
cred cã altele sunt rãspunsurile. Unul: o Motaº, sunt protagoniºtii prin intermediul
formã de a scãpa de spaima iminentelor car- cãrora scriitorul readuce tonurile sumbre
naje ºi distrugeri. Celãlalt: încercarea de a ale României postbelice. Cenzura ºi pri-
conserva niºte tabieturi, prin care indivizii goana scriitorilor constituie tema din O
sã ducã o viaþã privatã neafectatã de tre- poveste de Crãciun. Ultima poveste înfãþiºeazã
burile cetãþii. Oamenii nu cautã pâine ºi circ, dãrâmarea clãdirilor de patrimoniu din
ci ºansa de a se refugia, de a uita cã moartea Cetatea lui Bucur. Spaþiu blestemat,
s-a mutat lângã ei: „ªi cum toate efectele Bucureºtiul de altãdatã dispare în praf.
catastrofale ale rãzboiului se fãceau din ce Tânãrul burlac ºi motanul vor fi nevoiþi
în ce mai simþite, sau poate tocmai de aceea, sã-ºi pãrãseascã locuinþa, deoarece aceasta
bucureºtenii se înghesuiau sã meargã la se numãrã printre clãdirile ce urmeazã a fi
cinematograf, la Ateneu, ca sã-i asculte pe distruse. Sfârºeºte un alt ciclu al omenirii:
Enescu ºi pe Lipatti, ºi bineînþeles la Circ” „Fireºte, dacã era vorba de oraº, zarurile
(p. 152). Întâmplãrile au în centru trucurile fuseserã aruncate. De supãrare, în toiul
unor indivizi „înzestraþi” cu puteri paranor- demolãrilor din Dealul Spirii, arhitectul-ºef
male ºi parapsihice („mentaliºti”), care se al capitalei fãcuse un infarct ºi în câteva
întrec într-un concurs organizat de Circul minute se prãpãdise. Prin urmare, partida
Krateyl. Nu aflãm câºtigãtorul, cãci la finalã era ca ºi jucatã” (p. 271). În moloz se pierde
asistã Regele ºi Regina Mamã, care pleacã timpul povestirilor din ingenioasa ºi agre-
înainte de a se da verdictul. Iar acesta era abila carte a lui Florin Manolescu.
9
Bogdan ale lui Mateiu aveau toate datele pentru a
da naºtere unui mit ori mãcar unei „misti-
CRETU
,
ficþiuni” (în sensul stabilit de Mircea An-
ghelescu). Manuscrisele au existat la sediul

Fantezii
Fundaþiei Regale cam pânã în 1941, când au
dispãrut fãrã urmã; Perpessicius, editorul
dintâi al scriitorului, le-a avut sub ochi, dar

mateine le-a copiat în grabã, fãrã sã respecte cu


fidelitate originalul. ªerban Cioculescu ar fi
fost în posesia copiilor pasajelor care lip-
seau din ediþia Perpessicius, dar le-a rãtãcit
Abstract într-un negoþ inedit cu Tuºchi, sora scriito-
The author makes an analysis of Ion Iovan's rului. De altfel, în notele cu un tacit caracter
"Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragia- istorico-literar din final, „îngrijitorul” aces-
le" ("The Last Annotation of Mateiu Caragi- tei ediþii explicã tranºant acest lucru: „Ne-
ale"), proving that, although it a well docu- publicatã onest la vremea potrivitã, în lipsa
mented novel, the book is pure fiction. Based materiei olografe, memorialistica mateinã e
on the diary fragments (in French) conserved nevoitã sã respire aerul fabulaþiei”.
from the son of I. L. Caragiale via the inaccu- Prin urmare, în absenþa originalelor, în-
rate transcription made by Perpessicius in semnãrile diaristice se cer reconstituite, in-
"Revista Fundaþiilor Regale" ("Royal Foun- ventate, contrafãcute, urmãrind totuºi datele
dations' Magazine"), Ion Iovan created a ce pot fi recuperate în urma unei atente
dandy character, who ressembles with the sondãri a ultimului an din viaþa scriitorului
author of "Craii de Curtea-Veche" ("The dandy. De altfel, Ion Iovan a dat, în 2002, un
Older Court Don Juan's"). excurs prin biografia lui Mateiu neegalat ca
Keywords: Ion Iovan, Mateiu Caragiale, informaþie de niciuna dintre contribuþiile în
Perpessicius, diary, fiction, dandyism. domeniu. ªi atunci a preferat, în loc sã re-
dacteze o monografie sau barem o biografie
ca la carte, sã aºeze totul sub forma unui
Încã din titlu, o carte Ultimele însemnãri permanent dialog cu opera autorului. A
ale lui Mateiu Caragiale, însoþite de un inedit ieºit un portret compus à la manière de...
epistolar, precum ºi de indexul fiinþelor, lu- Mateiu I. Caragiale. Biograful se lasã conta-
crurilor ºi întâmplãrilor în prezentarea lui Ion minat de stilul scriitorului ºi plãmãdeºte
Iovan (Editura Curtea Veche, 2008) tinde sã figura unui dandy la care istoricii literari se
stârneascã mai curând nelãmuriri decât cer- pot referi, dar nu cu liniºtea pe care le-o dã,
titudini. În orice caz, atrage, dar ºi incitã. Sã de regulã, un document. Era vorba în
fie vorba de o descoperire a unui istoric lite- Portretul unui dandy român de un fel de
rar, care, sãpând prin cine ºtie ce arhive, a ficþionalizare ludicã a documentului, de o
dat peste un manuscris inedit al autorului regizare a efectelor, astfel încât rezultã un
Crailor de Curtea-Veche? Când am citit pri- personaj care s-ar fi simþit oricând acasã în
mele fragmente din acest text în „Viaþa opera lui Mateiu. Autorul ar fi putut sã
româneascã”, aºa am fost ispitit sã cred, mai comitã, pornind de la acest material, fie un
ales cã totul pare a purta marca stilisticã (ºi roman biografic, fie o lucrare ºtiinþificã de
temperamentalã) a bastardului lui Caragi- referinþã. A ales calea de mijloc.
ale. ªtiam totuºi cã jurnalul lui Mateiu, atâta Un singur pas pregeta încã Ion Iovan sã
cât s-a pãstrat, fusese redactat în francezã ºi facã: acela de a strânge toate aceste date, pe
era mult mai lacunar decât aceste „ultime care le stãpâneºte la perfecþie, ºi sã scrie,
însemnãri”, care, de s-ar fi dovedit auten- pornind de la ele, jurnalul scriitorului. Aºa
tice, ar fi putut reprezenta o loviturã de cum, probabil, l-ar fi scris el însuºi dacã ar fi
maestru postumã a nedreptãþitului scriitor. fãcut-o. Sau aºa cum poate l-a ºi scris, doar
ªi totuºi, suspiciunea este o atitudine foarte cã el s-a pierdut. Nemulþumit de urmele
potrivitã atunci când citim. Notele diaristice rãmase din manuscrise, el se decide, prin
10
Fantezii mateine

1933, Gertrude Stein scria o ciudatã carte


intitulatã The Autobiography of Alice B. Toklas,
care nu era propriu-zis un roman, cum citi-
torii s-ar fi aºteptat, ci, nici mai mult, nici
mai puþin decât o „autobiografie” a unei
prietene, scrisã, prin delegare, de scriitoare;
aºa cum, cu multe veacuri mai înainte,
Cartea lui Messer Marco Polo, zis ºi milionul,
cetãþean al Veneþiei, în care se istorisesc minu-
nãþiile lumii, deºi semnatã de cunoscutul
aventurier, fusese redactatã de un autor de
romane de consum, scos din anonimat, nu
cu totul, tocmai de aceastã colaborare, pe
numele sãu Rustichello da Pisa, Ion Iovan
ºi-a asumat, cu de la sine putere, sarcina de
a scrie propriu-zis „jurnalul” lui Mateiu I.
Caragiale. Folosind, bineînþeles, materialul
clientului. O ispravã similarã, însã sub
forma unei farse, a comis, în 1966, Radu
Albala, lãsând sã se înþeleagã cã ar fi gãsit
chiar continuarea naraþiunii Sub pecetea
tainei, consideratã de unii comentatori
neîncheiatã; fireºte cã zvonul a umplut de
speranþe pe mulþi mateini, dar a ºi indus în
eroare pe destui alþii. De fapt, nobilul proza-
tor, un rafinat ºi un erudit, a scris, mimând
perfect stilul lui Mateiu, nuvela În deal, pe
urmare, sã le reconstituie, într-o tentativã Militari, care continuã bucata pãrãsitã subit
care þine mai mult de arheologia literarã de autorul ei. Publicat în „Viaþa româneas-
decât de ficþiunea purã. Sigur cã e vorba de cã”, textul a stârnit dezbateri multiple. Ul-
un joc cu cititorul, cãruia nu i se oferã murã terior, în 1987, Radu Albala a aºezat aceastã
în gurã, fãrã echivoc, acest statut apocrif al continuare în deschiderea volumului sãu de
însemnãrilor de tainã ale autorului Crailor, nuvele Fãpturile Paradisului. Între timp, cri-
dar e un joc mãcar pe jumãtate serios. De- tici pricepuþi, precum Alexandru George ori
mersul lui Ion Iovan, un degustãtor Nicolae Manolescu, au cercetat problema ºi
încãpãþânat al experimentului ºi în opera au stabilit paternitatea precisã a nuvelei.
romanescã (amintesc aici Comisia specialã), Sã revenim însã la aceste însemnãri re-
trebuie situat, oricum, la jumãtatea drumu- dactate de Ion Iovan ºi puse, jumãtate în
lui dintre roman ºi istoria literarã, dintre glumã, jumãtate în serios, pe seama lui
ficþiune ºi nonficþiune. Da, e vorba de o Mateiu I. Caragiale. Cum trebuie sã pro-
inventare fantezistã a unor însemnãri în cedeze un cititor confruntat cu o asemenea
care autorul Crailor de Curtea-Veche ar fi con- voluminoasã contrafacere? Sã refuze, rigid,
semnat tot ce a considerat de cuviinþã în convenþia ºi sã parcurgã totul cu un ochi
ultimul sãu an de viaþã, dar totul e nu exigent, semnalând neconvergenþele tem-
numai plauzibil, ci, la o adicã, chiar verifi- porale ºi de alt naturã ºi cãutând nod în
cabil. Ion Iovan nu inventeazã de capul sãu, papurã ori intrând în joc ºi pretinzând cã îi
nu-ºi trãdeazã personajul, ci preia date din acordã încredere autorului ºi cã nu este
realitate ºi le aranjeazã într-un puzzle care, încercat de niciun dram de suspiciune?
dacã nu aratã cu precizie cum au stat Altfel spus, ce fel de pact trebuie sã semnãm
lucrurile, oferã indicii verosimile despre cu acest text: unul nonficþional, autobiogra-
cum ar fi putut sta. Pe scurt, aºa cum, în fic eventual ori pur ºi simplu unul ficþional?
11
Bogdan Creþu

Rãspunsul este mai simplu decât pare:


Ultimele însemnãri ale lui Mateiu Caragiale...
nu reprezintã decât un roman bine docu-
mentat, care încearcã sã reconstituie ultimul
an din viaþa scriitorului, bazându-se pe
fapte, documente oricând verificabile. Ori-
cum, e vorba de ficþiune în stare purã, chiar
dacã ea este armatã documentar.
De fapt, cartea lui Ion Iovan trebuie cititã
în paralel cu jurnalul ºi agendele mateine,
chiar în forma necreditabilã în care ni le-a
lãsat Perpessicius, cãci exact aºa a ºi fost
scrisã. Aproape nimic nu este lãsat la întâm-
plare, totul fiind supus datelor foarte precis
identificate. Dar, mai important decât acest
alibi documentar este faptul cã autorul
reuºeºte sã pãstreze intact spiritul lui
Mateiu I. Caragiale. Intrã, altfel spus, în psi-
hologia lui, îi cunoaºte temperamentul,
complexele, frustrãrile, lecturile, concepþi-
ile, ambiþiile, relaþiile cu unii confraþi
º.a.m.d. De aceea, însemnãrile nu sunt
strãine de spiritul dandy-ului, care ar fi fost,
probabil, satisfãcut de aceste pagini ºi ar fi de personajul în care singur s-a proiectat.
constatat cã ele îi oglindesc perfect pre- Dar nu e nimic mai potrivit acestei sensibi-
ocupãrile ºi ifosele ciudate. Aºa cum reuºise litãþi de dandy decât ipostazierea în tot felul
sã demonstreze Ion Iovan în prima carte de figuri ale alteritãþii, identificarea cu
dedicatã fiului lui Ion Luca, Mateiu era
masca paradoxalã arãtatã lumii. E dificil,
orice, doar un personaj comun nu. Cultiva
prin urmare, sã pãstrezi intactã, fãrã sã
stranietatea cu obstinaþie, era maliþios ºi dis-
falsezi, aceastã detaºare trucatã ºi acest
tant-dispreþuitor, se visa într-o altã lume,
ego(t)ism întemeiat al scriitorului, obiºnuit
faþã de care cea în care îi era dat sã trãiascã
a raporta totul la sine însuºi, mereu aflat în
era un surogat nedemn decât de dispreþ.
Cãci lui, avea credinþa marele scriitor, care cãutarea unor detalii care sã-i susþinã aris-
se simþea un nedreptãþit nu numai al tatãlui, tocraþia autoproclamatã.
dar ºi al sorþii, lui i se cuvenea tot ce e mai Acum, dupã ce am demontat convenþia,
bun ºi mai demn de nobleþea sa înnãscutã. nu ar trebui sã ne refuzãm plãcerea de a
Iatã ce scria, bunãoarã, la 21 februarie 1935, intra în jocul autorului ºi de a citi acest jur-
cu o autoindusã siguranþã de sine: „J’ai été nal pentru farmecul sãu în sine (care, veþi
condamné à vivre pauvre, moi qui plus que vedea, existã cu prisosinþã), fãrã a pãstra
tout autre, étais né pour être riche et jouir morga cititorului profesionist, mândru ne-
largement et sagacement à la fois de tout ce voie mare cã a deprins tertipul autorului, cã
que la belle civilisation et son confort peu- nu a cãzut în capcanã. La urma urmelor,
vent offrir”. De fapt, aceastã morgã afiºatã mãcar atâta lucru meritã ºi Mateiu I.
la tot pasul, aceastã aparentã siguranþã a Caragiale, fie ºi în ipostaza de personaj. Trei
propriei nobleþi ascundeau, în cazul lui mi se pare cã sunt temele majore ale acestor
Mateiu, nu puþinele complexe ºi frustrãri pe însemnãri de tainã: autoreferenþialitatea,
care ilustrul sãu pãrinte i le crease. El este deci propriul statut, corelatã cu mai larga
nevoit sã-ºi impunã sã creadã în tot soiul de problematicã a scrisului, a literaturii ca
simulacre, de la ascendenþa sa nobilã, la boalã; raportarea diaristului la lumea din
mariajul cu Marica Sion, pentru a se apropia jur ºi în special la parcela literarã a acesteia;
12
Fantezii mateine

ºi, în fine, preocuparea sa de a-ºi mistifica darea efortului de a fi scris Craii de Curtea-
trecutul, cu tot ce conþine acesta mai sul- Veche, operã pe care o apreciazã mai ales
furos, de la relaþiile încordate cu pãrintele, prin prisma capitalului de stimã pe care i
la ascendenþa modestã, care îi provoacã l-a adus. De altfel, reacþioneazã cu superior
setea de parvenire. Le voi lua pe rând, nu dispreþ la elogiile criticii aduse capodoperei
înainte de a observa cã ele sunt fireºti pre- sale: „Mi se lãuda, în motivaþiune, talentul;
lungiri ale obsesiilor mateine, aºa cum reies nu am talent, domnilor, îmi vine sã le strig,
ele din literatura sa ºi din scrierile confesive. inteligenþã da, am, mai multã decât juriul
Acest Mateiu are ceva din blazarea ºi dumneavoastrã in corpore. ªi asta voiesc eu
dezamãgirea aristocratã a lui Paºadia: scrie a proba – inteligenþa, nu talentul. Talentul
din consecvenþã cu sine, fãrã a mai gãsi însã îndobitoceºte”. Iatã un Mateiu situat în fãþi-
vreun rost înalt acestui gest. κi satisface, pe ºã disidenþã faþã de propriul scris. A des-
de o parte, o necesitate, dar nu una pe care coperit, în cele din urmã, deliciile respon-
s-o considere prioritarã. Altele par a fi valo- sabile ale acestei învestiri existenþiale în
rile sale: heraldica, cãpãtuirea, decoraþiile, text. Aºa s-ar explica faptul cã el a renunþat
viaþa de moºier ºi motanul Calimach. De la scris, cã romanul sãu n-a fost urmat de
altfel, declarã, în repetate rânduri, cã a re- altul, cã Sub pecetea tainei nu a fost încheiatã:
curs la însemnãrile cu pricina doar pentru a scriitorul este sastisit de toate convenþiile
se dezobiºnui sã „literaturizeze”. Este o literaturii, pe care este nevoit sã le respecte
fugã de estetism a celui mai estetizant din- dacã doreºte sã rãmânã înscris în sistem. Or,
tre scriitorii români. Altfel, conferã acestor nimic nu falsificã mai mult decât literatura!
pagini o funcþie curativã: prin intermediul „Între închipuita originalitate ºi autentici-
lor, se þine sub observaþie, se contemplã... tate, prefer acum autenticitatea”, declarã el.
Toatã grija sa se concentreazã asupra efortu- Dar, atenþie, nu se referã la autenticitatea pe
lui de a nu înflori, de a nu falsifica. Mateiu care o proclamau ºi o practicau Camil Pe-
I. Caragiale pare a depãºi marele deziderat trescu, Anton Holban, Mircea Eliade ºi alþii.
al autenticitãþii, contemporan lui, ºi a fi Nu e vorba de a mima fãrã rest viaþa, de a
descoperit, pe cont propriu, acea viguroasã crea iluzia vieþii, ci de a muta viaþa în text,
vânã existenþialã topitã în scriiturã, pe care de a o înteþi transformând-o în discurs. Sce-
o presupune ceea ce a fost numit „autenti- nariul lui Ion Iovan are, dupã cum se vede,
citatea scriiturii” (cf. Marin Mincu). La conotaþii dintre cele mai atent drãmuite, el
curent cu toate aceste achiziþii de datã mai presupunând o radicalã modificare de poie-
recentã, Ion Iovan a ºtiut sã le inducã ºi per- ticã. Dacã într-adevãr aºa ar fi stat lucrurile,
sonajului sãu neconvenþional. Scriind fãrã nu le-ar mai fi rãmas mare lucru de inventat
sistem ºi fãrã program, neþinând cont de optezciºtilor ori lui Marin Mincu.
nicio regulã ºi dejucând cu relaxare orice În ceea ce priveºte al doilea filon generos
canon, Mateiu se construieºte, de fapt, pe al însemnãrilor, cel al modului în care scri-
sine însuºi ca protagonist, ca actant ºi se con- itorul ºi nobilul închipuit Mateiu I. Cara-
templã din afarã cu o mulþumire altfel giale se raporteazã la cei din jurul sãu,
interzisã: „Însemnãrile zilnice îmi dau satis- primul lucru care trebuie constatat este
facþie, asta e. Cuvintele vin repede, nu lite- mizantropia sa. Nimeni nu îi este pe plac
raturizez, nu fac nici un efort de imaginaþie, cârcotaºului scriitor, cu excepþia motanului
de construcþie. Niºte vorbe, acolo, despre sãu Calimach, cea mai deosebitã fiinþã din
lucruri care abia s-au consumat. Scrise nu cu preajma sa, singura care îl înþelege ºi în
trudã ºi meºteºug, ci cu lenevie ºi lejeritate; compania cãreia el se simte în largul sãu. În
fãrã a fi nevoit sã finalizez ceva. O ade- rest, tot o apã ºi un pãmânt. Nu e vorbã,
vãratã îndeletnicire regalã – îndeletnicirea aceastã atitudine a preluat-o Ion Iovan chiar
ta regalã, Mateiu, sauvegardé soit ton nom”. din jurnalul scriitorului, accentuând de cele
Se simte, altfel spus, mai liber, mai în apele mai multe ori maliþiozitatea ºi aroganþa care
sale în acest joc fãrã reguli precise; gratu- dãdeau tonul ºi acolo. În ceea ce priveºte
itatea gestului rãscumpãrã ceva din încor- relaþia cu Marica Sion, consoarta sa, ea nu
13
Bogdan Creþu

are cum sã fie roz: Autorul nu ne lasã sã bâlci provincial. Mult mitizata cafenea
uitãm cã „cele douã surori (Marica ºi Flo- interbelicã, despre care unii au scris cãrþi ºi
rica, n.m.) sunt nominalizate de Claymoor pe care au ridicat-o la rang de instituþie cul-
printre fetele de mãritat în 1880, cu cinci ani turalã, este caricaturizatã de acest misogin
înaintea naºterii lui Mateiu”. Diferenþa de cu fandoseli de aristocrat, care-ºi rãs-
un sfert de veac dintre cei doi „amorezi” a cumpãrã, în acest fel, nu puþinele complexe.
impus ºi natura decentã, glacialã de cele Tinerii din jurul lui Nae Ionescu (Noica,
mai multe ori, a relaþiei lor. De la noaptea Cioran, Eliade, Þuþea, Sebastian) sunt far-
nunþii petrecutã în tren, la somnul în dormi- seuri, autori minori, fãrã perspective, gãlã-
toare separate, totul defineºte un mariaj din gioºi, cu nasul pe sus ºi gãunoºi... Mai cã nu
interes, lucru pe care cei doi soþi nici nu îi poþi recunoaºte, dacã parcurgi în grabã
catadicsesc sã îl ascundã. Pe el îl interesau însemnãrile „mateine”: „Criticuþul Ionescu
noul statut social pe care i-l oferea intrarea de la Slatina, Iordache, zis Streinu, poetaº
în ilustra familie Sion ºi averea aferentã, pe de Argeº, bubosul Alindor, speranþa dra-
care spera chiar sã o moºteneascã, pe ea maturgiei oltene, teleormãneanul Noica (pe
(re)numele Caragiale ºi prezenþa unui bãr- care, cel mai adesea, îl numeºte «traducã-
bat, care sã se ocupe de treburile moºiei. torul lui Edgar Wallace» –n.m.), duºmanul
Aºa cã nu ne mirãm cã pe bietul Mateiu, om lui Mickey-Mouse, constãnþeanul autopore-
în putere, îl cam chinuiesc visele erotice. ªi clit Ahab”. Peste toþi, patroneazã hidos
nici nu gãseºte resurse sã reziste farmecelor Arghezi, prins parcã sub propria lupã
nurliei Emma, secretara lui Al. Rosetti de la deformatoare: „În mod ciudat, coada junilor
Fundaþiile Regale. Cine l-ar putea învinui? e þinutã de rãspopitul Theodorescu, care la
Delicioase sunt paginile în care hirsutul ºaizeci de ani are aceeaºi faþã de bãdãran
scriitor îºi încondeiazã confraþii. Cã nu era sadea; de altfel, se trage dintr-un negustor
un sociabil, asta o ºtie oricine, dar de aici de cartier, din spiþã joasã miruitã cu nume
pânã la a trasa, în tuºe uneori groteºti, atâ- fals. Îl ºtiu dinainte de rãzboi, pamfletar
tea fizionomii e semn de imaginaþie debor- abject, deºi nemþofil. Dupã înfrângere îºi
dantã. Totuºi, Ion Iovan nu trãdeazã spiritul lasã mustaþã, îºi pune lavalierã ºi se face
reticent ºi stilul arogant-vindicativ pe care poet; câteva cuvinte potrivite ºi gata – noul
Mateiu le plasa între el ºi ceilalþi. Þinte Eminescu! Biblie ºi Þiganiadã, sfinþi ºi
predilecte sunt Perpessicius (parcã în semn borfaºi, flori de cimitir ºi mucigaiuri ca-n
de rãzbunare postumã pentru neprofesio- dugheana lui taicã-sãu”. Cu câtã uºurinþã
nalismul cu care a tratat însemnãrile diaris- vorbeºte Mateiu despre falsificãrile spiþei!
tice ºi agendele), ªerban Cioculescu (mare Ai spune cã strãmoºii sãi s-au lãfãit de când
admirator al tãtãlui), Gala Galaction, dar lumea în palate ºi pe domenii nemãsurabile.
nici ceilalþi scriitori ai epocii nu scapã neîn- Doar cã el are încredere oarbã în sine însuºi
condeiaþi. Nu gustã „proza de magazin ºi în calitãþile sale, pe lângã care ale celor-
popular” a amicului Cezar Petrescu, dis- lalþi sunt biete mojicii de neam prost. Tot ce
preþuieºte „dizenteria literarã” a lui Ionel e lipsit de eleganþã îi repugnã, tot ce nu
Teodoreanu. În plus, îi trateazã cu un pro- respectã eticheta, de la literaturã la oameni.
fund dispreþ pe cei care, deºi au succes, nu Imagina unui Sadoveanu înfruptându-se
au acces la nobleþea pe care el o considerã pantagruelic din bucate rudimentare îi
calitatea sa de cãpãtâi. Iatã-l, de pildã, pe provoacã urticarie: „Împrejurul nostru, des-
„bietul ºansonier” Ion Minulescu: „N-am tui mâncãi; cele mai hãmesite personagii
pomenit dâmboviþean mai ubicuu – se ros- par a fi gloaba de Teodoreanu care se ghif-
togoleºte din cafenea în cafenea, emfatic, tuie cu zaharicale ºi plãvanul de Sadovea-
unsuros ºi neplãcut de volubil”. Deºi se uitã nu. Ãsta din urmã nici n-ar trebui sã fie
chior⺠cãtre scriitorii vremii, frecventeazã aici, în localul cu cea mai ferchezuitã grã-
cu asiduitate Capºa ºi manifestã o curiozi- dinã din Bucureºti; în codru e festinul lui,
tate stârnitã parcã de figurile mãrunte ºi acolo unde se mãnâncã jivina în sânge ºi se
schimonosite care se dau în stambã în vreun ia grãsimea de pe buze cu degetul”. E multã
14
Fantezii mateine

maliþiozitate în aceste crochiuri, dar nimic tru onorurile care i se aduc post mortem,
nu ne indicã faptul cã Mateiu nu ar fi gândit crezând cu toatã fiinþa cã singurul scriitor al
astfel. Este, de fapt, modul sãu de a vedea familiei el este. Dar, înþelegând în adâncul
lumea ºi de a o raporta, reducându-i dimen- conºtiinþei sale cã rãmâne, în pofida nume-
siunile, la sine însuºi. Dacã el este Paºadia, roaselor strategii de falsificare a rãdãcinilor,
fireºte cã toþi ceilalþi sunt replici ale grobia- tot „bastardul unui ins vulgar”, se con-
nului Gore Pirgu. soleazã cu gândul cã, în plan spiritual, întâ-
Dar toate acestea sunt, sugeram mai sus, ietatea îi aparþine: „Am conºtiinþa de a fi
simple tentative, impuse în primul rând ultimul. Nu ultimul Caragiale – ultimul
pentru propriul confort psihic, prin care Mateiu. Pânã la urmã poporanul Ion Luca
bastardul þine sã se elibereze de anumite se va dovedi repetabil, oricând poate sã
complexe ºi frustrãri. În jurnalul autentic, la aparã un ins de tipul lui. Pe mine însã nu
finele vieþii (1933-34), Mateiu îºi acuza mã va repeta nimeni”. Toate aceste obsesii
pãrintele cã l-a deposedat de moºtenirea sunt verosimil montate în discursul com-
care i se cuvenea din partea unei mãtuºi, plexatului urmaº al dramaturgului, netrã-
fapt ce i-ar fi schimbat cu totul viaþa. Ura dând nici cu o iotã realitatea cunoscutã.
împotriva tatãlui nu se stinge cu vremea, iar O ultimã întrebare: chiar este Mateiu I.
fiul este capabil sã rosteascã vorbe usturã- Caragiale personajul construit în aceste
toare la moartea acestuia, chiar dacã nu se pagini? Rãspunsul e unul afirmativ: pe cât
dã înapoi de la a profita de pe urma nume- se poate cunoaºte, chiar aºa era scriitorul în
lui acestuia. În fine, ca semn de rãzbunare ultimii sãi ani de viaþã. Temperamental, psi-
cumplitã, se decide sã punã capãt spiþei hic, el e întreg în paginile acestor volumi-
Caragialeºtilor: „Mais, consciemment et noase însemnãri plãsmuite (reconstituite)
intetionnellement, par le fait même de l’ac- de Ion Iovan. În mod paradoxal, uneori apo-
quisition de la fortune, a été virtuellement crifele sunt mai cuprinzãtoare decât origi-
décrété l’extension de ma race, ainsi que je nalul. Pe care, dacã nu îl pot suplini, îl pot
l’avais décidé auparavant moi-même, afin mãcar aproxima ºi chiar detalia. Dacã
de lui épargner dans l’avenir les avanies scrierea cãrþii a fost un exerciþiu de imagi-
que le sort autant que ma propre inadver- naþie, lectura nu îºi permite sã fie altfel.
tance à un moment de ma vie m’ont infligé Mai ales cã documentele fictive din final
et que ma descendance n’aurait peut-être deschid o intrigã poliþistã demnã de un ro-
pas eu la force et la patience de traverser”. man în sine. Repetând povestea pãrintelui
Prin urmare, dacã aºa era Mateiu în reali- sãu, Mateiu are un copil cu metresa sa
tate, e normal ca ºi proiecþia sa ficþio- Emma, pe care, din cauza morþii timpurii,
nal(izat)ã sã împrumute acelaºi radicalism. nu apucã sã îl cunoascã, dar care, refugiat în
Nu trece nici la maturitate peste ura pe care Franþa, revine în România anilor 2000 ºi îl
a acumulat-o faþã de alintatul frate vitreg contacteazã pe Ion Iovan pentru a-i facilita
Luchi, dupã cum pe tatãl sãu nu îl iartã pen- publicarea acestor pagini. Totul rezultã
tru tot rãul pe care îl considerã de nerãs- dintr-o bine condusã corespondenþã între
cumpãrat. Mai mult decât atât, pe „berarul” persoane-cheie ale acestei intrigi spectacu-
Caragiale îl neagã cu încãpãþânare mai ales loase. E un roman pe care, dacã va dori, Ion
în calitate de scriitor. Când cutare critic îl Iovan va putea sã îl scrie oricând. Deocam-
numeºte „fiul lui Caragiale”, el rãbufneºte datã sã ne mulþumim cu aceste apocrife, de
cu violenþã: „Dobitocul – asta e valoarea care Mateiu probabil nu s-ar fi simþit trãdat.
mea, cã mã trag dintr-un berar?” Altfel, Una peste alta, avem de a face cu o carte
imaginea tatãlui este mereu recompusã în agreabilã, care ficþionalizeazã o bazã de date
tuºe urduroase: el e ba negustor, ba „cãpã- ce ar fi putut da naºtere celei mai documen-
tuit ignar, nici mãcar snob”, ba „fostul tate biografii a autorului Crailor de Curtea-
comediant devenit tyran de operã bufã” ori, Veche. Nu vãd de ce nu ar urma ºi aceasta,
mai blând, „ctitor de berãrii”. Iritat de efigia întrucât cele douã cãrþi nu s-ar exclude, ci
tãtânelui, nu poate afiºa decât dispreþ pen- s-ar completa.
15
Document

Marin DIACONU
Recuperare
publicisticã
Abstract

În 1988-1989, la propunerea lui Gabriel Liiceanu, am pornit împreunã sã realizãm o


culegere cu publicistica româneascã a lui Emil Cioran, aceea pe care Autorul n-a inclus-
o în cãrþile editate în þarã.
Dupã rãsturnarea politicã ºi ideologicã din decembrie ’89, s-a redeschis posibilitatea
editãrii ºi a reeditãrii scrierilor cioraniene.
În vara lui ’90, din cele vreo 500 de pagini identificate, Gabriel Liiceanu i-a înmânat lui
Cioran vreo 400 de pagini, spre a-ºi da acordul pentru editare. Acesta a lãsat deoparte
vreo 100 de pagini (nu cele mai accentuat ideologice – pe acelea le reþinusem noi, pentru
împrejurãri mai puþin tensionate ideologic decât ele din ’90), a schimbat câteva cuvinte
(fãrã vreo semnificaþie ideologicã sau filosoficã), a scris un cuvânt înainte ºi aºa s-a
tipãrit, la Editura Humanitas, culegerea publicisticã Singurãtate ºi destin (în timpul roti-
tor, dupã culegerea Revelaþiile durerii, îngrijitã de Mariana Vartic ºi Aurel Sasu).
O parte dintre textele rãmase în afara culegerii, a fost trimise de Horia-Roman
Patapievici (?...) la revista ,,Vatra“, unde a apãrut în nr. 7-8 din 2004.
Câteva articole au fost incluse ºi într-o culegere colectivã.
Acum, în preajma Centenarului naºterii lui Emil Cioran, prin bunãvoinþa conducerii
revistei ,,Caiete critice“ ºi pânã la adunarea lor într-o ediþie (amânatã) de Opere, revãd
lumina tiparului publicistic toate acele aproape 170 de pagini semãnate de ºi risipite al
gânditorului rãºinãrean – începând cu numãrul de faþã.
Marin DIACONU
iulie 2010

16
Recuperare publicisticã

EMIL CIORAN
Dimitrie Comºa. Rânduri nu biografice
Un monstru modern: bibliograful
Pentru o orientare înspre cultura ger-
manã
Spiritul filosofiei d-lui Rãdulescu-Motru
De la istorism la metafizicã
,,Gândirea“
Ideocraþia
Împotriva culturii oficiale
Apologia barbariei
Apologia Germaniei
,,Mitul utilului“
Scrisoare germanã
Aspecte germane
Prin Universitatea din Berlin
Aspecte berlineze
Germania ºi Franþa sau iluzia pãcii
Problematica etica în Germania
România în faþa strãinãtãþii
Hitler în conºtiinþa germanã
Revolta sãtuilor…
Dictatura ºi problema tineretului
Nichifor Crainic. Un luptãtor
Ce se poate face în România
Spre o altã Românie
Vidul nostru colectiv
Insuficienþele antirevizionismului
Lichidarea democraþiei
Raporturile dintre saºi ºi români
Ilie Beleuþã
Este Italia o mare putere?
Conºtiinþa politicã a studenþimii
Decepþii ºi speranþe în jurul Ardealului
În preajma dictaturii
Renunþarea la libertate
Profilul interior al Cãpitanului
Ardealul – Prusia României

DIMITRIE COMªA
Rânduri, nu biografice
Pentru cei care au fost aproape de Dimi-
trie Comºa, moartea lui este un prilej de
inexprimabilã îndurerare. Cei mulþi se vor
mulþumi cu informaþii asupra mersului vie-
þii sale exterioare, dar niciodatã, ºi prin nicio
cale posibilã, nu vor ajunge sã înþeleagã
stilul sãu interior, particularitatea fiinþei
sale. Exista, în acest om, un entuziasm ºi o
credinþã în lucruri, o pasiune de a se dãrui
17
Marin Diaconu

pentru orice faptã care intereseazã colectiv- participã viu ºi spontan la viaþã, decât acela
itatea, un optimism lipsit de sentimentali- distrus de cãrþi ºi care, mecanizat de lecturã,
tate (fiindcã izvora din vigoarea unui om ce îºi pierde sentimentul intim ºi nativ al exis-
a înfrânt totdeauna durerea)… Omul era tenþei. Suntem o generaþie care judecãm oa-
capabil oricând sã depãºeascã momentele menii dupã cãrþile citite, atunci când ar tre-
de îndoialã prin umorul sãu viu, care a fost bui sã-i judecãm dupã structura lor particu-
constitutiv firii sale. Noi cei tineri, dezabu- larã, care se descoperã în trãirea concretã ºi
zaþi înainte de vreme, incapabili de seninã- naturalã. Dimitrie Comºa iubea fapta mai
tate, torturaþi mai mult din lipsã de energie mult decât ideea. Astfel se explicã dispreþul
lãuntricã decât prin frãmântarea unui fond lui pentru discuþii ºi formalism, care n-au
interior, rãmânem înmãrmuriþi în faþa fost cunoscute de generaþia lui, mult mai
bãtrânului, al cãrui destin a fost destul de pozitivã decât a noastrã; cel puþin aºa este
dureros ºi care gãsea, oricând, prilejul sã cazul în Ardeal, unde generaþia nouã dã
înlocuiascã încruntarea printr-un zâmbet. semne de o sterilitate inexplicabilã, împotri-
Dimitrie Comºa a fost, înainte de toate, un va tuturor aºteptãrilor.
om de temperament, care colora toate lucru- Despre Dimitrie Comºa va trebui nea-
rile personal, le dãdea, cu alte cuvinte, ca- pãrat sã se scrie o carte, fiindcã este pãcat ca
racterul de viaþã. Nu era nimic în el din spir- aceastã viaþã atât de bogatã ºi de complexã
itul eclectic ºi de compromis, pe care-l vezi sã rãmânã numai în amintirea câtorva. Este
la atâþia din intelectualii români, nu era iarãºi foarte adevãrat cã nimeni nu va putea
nimic din frica de a privi lucrurile în faþã, ci sã redea farmecul inexprimabil al acestei
era un curaj deosebit, care i-a adus ºi pri- figuri. Omul a avut în viaþã tot ceea ce el a
eteni, dar ºi duºmani. Acesta este un lucru avut. În deosebire de majoritatea ardele-
foarte important, fiindcã nu oricine poate nilor, al cãror caracter specific este închide-
avea duºmani atât de categorici cum a avut rea lãuntricã, el se deschidea pentru toþi.
el. A avea duºmani, se ºtie!, aceasta Numai Ilarie Chendi, care a fost elevul sãu
dovedeºte cã trãieºti intens viaþa, cã lupþi ºi la Academia Teologicã din Sibiu, a mai dez-
crezi în ceva. Este o existenþã foarte sterilã voltat atâta bogãþie ºi vervã în viaþã. Nu este
aceea fãrã adversari. Idealul oricãrui om locul aci sã vorbim despre naþionalistul ºi
care trãieºte cu adevãrat este sã nu accepte luptãtorul propriu-zis. Aceasta vor face alþii
totul. Nu gãseai niciodatã, la Dimitrie care, fiind într-o vârstã mai înaintatã,
Comºa, acea renunþare senilã, acea pretinsã cunosc împrejurãrile ardelene. Noi însã,
comprehensiune, care constã în a accepta care ne-am împãrtãºit din farmecul ºi
totul. Omul era prea viu ºi iubea prea mult bogãþia lãuntricã a acestui om incompara-
viaþa, pentru a renunþa la luptã. El este bil, încercãm momente mult mai intime ºi
absolut reprezentativ pentru tipul omului mai dureroase, pentru a ne permite consid-
activ, care împrumutã farmec lucrurilor, eraþiuni biografice. Cu toate acestea, existã
care dezvoltã toate virtualitãþile fiinþei sale ºi consolarea: Dimitrie Comºa a fost un om
care se integreazã organic în viaþã. Datoritã realizat, cu destinul interior împlinit. Acesta
acestei integrãri organice în fire se explicã e mai mare lucru astãzi când existenþele
simþul lui pentru concret, pentru ceea ce este sunt atât de fragmentare ºi risipite.
particular ºi viu. Ura teoriile ºi construcþiile ,,Calendarul“, an I, nr.
artificiale. Adesea îmi spunea cã filosofia februarie 1931, p
(aici nu putem scãpa niciodatã cuvinte de
dispreþ pentru Hegel ºi Herbart) n-are nici Un monstru modern:
un contact cu viaþa, cã în definitiv totul este bibliograful
sã înþelegi lucrurile aºa cum se prezintã ele,
fãrã presupoziþiile abstracte ale teoriilor. De Aspectul cel mai dureros pe care ni-l în-
aici pasiunea lui pentru ºtiinþele naturale. El fãþiºeazã destrãmarea ºi decadenþa culturii
nu era un problematic. Este aceasta un moderne este desigur acela al bibliografu-
defect? Niciodatã n-am putea afirma acest lui, o specie de intelectual cu creierul putred
lucru. Este mult mai simpatic un om care ºi cu conºtiinþa infectatã.
18
Recuperare publicisticã

Aceastã figurã de decadenþã o gãseºti în þat implicit la spontaneitatea personalã, te-


absolut toate þãrile, ºi dacã încercãm aici o ai distrus ca individ.
determinare sumarã a notelor ei specifice, o Pentru cei mulþi, cartea a devenit un
facem din convingerea cã ea ilustreazã o scop; dar un scop nu în sensul bun al cuvân-
stare generalã de spirit, cã ea este revoltã- tului – cine ar fi acel om absurd, care ar con-
toare pentru o întreagã structurã de viaþã testa utilitatea cãrþii, atunci când ea ar fi
spiritualã. Atunci când se va face aprecierea întrebuinþatã ca un mijloc de îmbogãþire
totalitãþii procesului culturii moderne ºi lãuntricã ºi personalã, iar, nu ca un mijloc
când se vor stabili aspectele de decadenþã de robire –, ci în sensul prost, de aservire
ale acesteia, primul plan va trebui sã-l ocu- totalã.
pe, indiscutabil, acest monstru. Printre bibliografii moderni au apãrut
Bibliograful este un rob al cãrþilor. El nu exemplare – este drept, mai rare – care pun
citeºte cãrþile pentru ideile pe care acestea le mai bine în luminã pânã unde poate duce
cuprind, ci pentru cãrþi ca atare, pentru infectarea cu cãrþi. Este vorba de tipul omu-
numãrul volumelor. lui distrus totalmente de carte. Faþã de
Îndobitocit de numãrul lor impresionant, aceastã fiinþã mizerabilã, faþã de aceastã
el nu aºteaptã nimic altceva, decât con- vietate antipaticã nu trebuie sã avem nicio
sumarea lor cât mai rapidã. Va avea bucurie milã, nici chiar curiozitatea pe care orice om
când în douã zile va putea citi o carte ce ar putea sã o trezeascã.
trece peste 500 de pagini. Socoteºte numãrul Intelectualul adevãrat a fost înlocuit de
paginilor ce le va putea citi într-o sãptãmâ- bibliograf. Este desigur un rãu, dar un rãu
nã, într-o lunã ºi aºa mai departe. Dacã ter- inevitabil ºi peste care nu se va putea trece.
minã cartea, puþin îl importã dacã a câºtigat Tragicul acesta e: omul creeazã ºi omul
ceva sau a asimilat-o, faptul important fiind devine rob creaþiei. Bibliograful este omul
doar mulþumirea ce rezultã din consideraþia care s-a încurcat între cãrþi ºi care nu poate
grosimii volumului. Când îl întrebi dacã i-a crea nimic. Este o mare iluzie a crede cã
plãcut cartea, el îþi va spune cã este mai numãrul impresionant de cãrþi, care apar pe
groasã decât douã degete. Toate acestea le zi ce trece, ar fi rezultatul vreunui spirit
suporþi cu resemnare. frãmântat. Dimpotrivã. Aproape toate sunt
Pe bibliografi îi poþi suporta eventual scrise dupã fiºe, dupã note luate din alte
atunci când scriu cãrþi, fiindcã treci cu vede- cãrþi.
rea peste referinþele obositoare. Când însã Acesta este adevãrul: cultura bibliogra-
nenorocirea face sã-i întâlneºti ºi sã-i vezi, filor este o culturã de fiºe. Cã aceastã cul-
atunci ajungi la disperare. Nu poþi vorbi de turã de fiºe este rezultatul democratizãrii
o idee, nu poþi povesti un fapt, nu poþi face culturii, nimeni nu contestã. Puþini, însã,
un simplu comentar, fãrã sã-þi opunã, sunt înclinaþi a crede cã aceastã culturã de
stãruitor ºi cu infatuaþie, pe toþi autorii ºi fiºe, de savanþi cu creierul uscat sau în
volumele respective care trateazã asemenea putrefacþie este cu adevãrat sterilã. Aceasta
probleme. Nenorocitul nu-ºi poate închipui din motivul cã noi, modernii, apreciem mult
cã tu eºti un om care poþi aprecia ceva sin- mai mult munca decât creaþia spontanã ºi
gur ºi independent, cã frãmântarea ta per- fragmentarã; singura condiþie este ca munca
sonalã este destul de fecundã ca sã fie capa- sã fie continuã. În domeniul culturii pro-
bilã de o anumitã spontaneitate ºi produc- priu-zise, munca nu are o valoare deosebitã;
tivitate. ea este un element cu totul secundar. Nu
Bibliograful crede cã totul se poate este oare o lipsã de perspectivã bogatã în a
câºtiga numai din cãrþi. De aici urmeazã aprecia munca mãruntã ºi arhivãreascã a
faptul cã între el ºi viaþã se interpune cartea. bibliografului? De ce atâta concesie ºi atâta
Nemaiputând sã gândeascã viu, se apre- bunãvoinþã pentru acest exemplar al deca-
ciazã singur, sã înjure sau sã aplaude, denþei?
recurge la aprecieri livreºti, care, desigur, ,,Miºcarea“, an XXIV, nr. 108,
pot sã fie bune, dar, prin faptul cã ai renun- 3 aprilie 1931, p. 1
19
Marin Diaconu

Pentru o orientare forme de spirit, ci am împrumutat forma


respectivã în realizarea definitivã ºi moartã.
înspre cultura germanã Nu se poate ajunge la o adevãratã înþelegere
Faptul cã în România a existat totdeauna a fenomenului culturii româneºti fãrã
o problemã a orientãrii înspre alte þãri, cã s- remarcarea faptului cã românului formele cul-
a discutat încontinuu chestiunea depen- turii îi sunt exterioare. Din acest motiv,
denþei culturii noastre de celelalte culturi, românul este întotdeauna cu pãrerile ultim-
aºa încât direcþionarea ei se realiza dupã ului autor rãsfoit. Îngrozitoarea receptivi-
determinante exterioare, iar nu dupã o ire- tate de care dã dovadã aceastã naþiune este
ductibilã necesitate lãuntricã, dovedeºte semnul unei mari deficienþe, al unei absenþe
excesiva noastrã plasticitate ºi lipsa organ- a logicii interioare, al unei lipse de sens ima-
icã a unei substanþialitãþi, iar nicidecum o nent, defecte care compromit ºi fac imposi-
capacitate de viaþã ce s-a obiectiva în mani- bilã orice încercare de teologie istoricã auto-
festãri divergente, aºa cum se întâmplã une- htonã. Dacã este aºa, atunci se înþelege de ce
ori în marile culturi, din cauza unei supraîn- nici astãzi nu putem trece peste problema
cordãri interne. orientãrilor, de ce ºi astãzi trebuie sã ne
Deficienþa organicã a culturii noastre este gãsim un sens în afarã. Faptul cã eu, Emil
iremediabilã, deoarece nu putem concepe o Cioran, strig pentru o orientare înspre cul-
astfel de discontinuitate care sã separeu în tura germanã, aceasta dovedeºte cã noi nu
unitãþi structural opuse permanenþa inte- avem destin. Nu cunosc un singur om serios
rioarã a unei culturi. În cazul nostru, aceastã în aceastã þarã, care sã fi susþinut cã noi,
permanenþã nu vizeazã o structurã înche- românii, am avea o misiune în istorie. ªi
gatã, ci constanþa unei plasticitãþi care nu-ºi atunci, înþelegeþi de ce nu te poþi naºte decât
poate gãsi nicio formã. Cãci noi n-am opus jumãtate mort într-o astfel de culturã.
influenþelor un stil determinat de viaþã ºi n- Configuraþia culturii româneºti ar fi fost
am refãcut lãuntric motivele constitutive ale desigur alta dacã în locul influenþei franceze
unui curent împrumutat. Noi n-am trãit ele- am fi suferit o influenþã germanã hotãrâ-
mentele care se cristalizeazã în evoluþia unei toare. Nu vreau sã neg valoarea indis-
20
Recuperare publicisticã

cutabilã a culturii franceze. De altfel, Franþa icã) sã joace un rol mai redus. Decât, în
ar fi salvatã în istoria lumii, chiar dacã ar fi România absenþa formalismului ca o expre-
avut numai pe moraliºti. sie sau formulã spiritualã indicã mai puþin o
Existã, însã, în cultura germanã virtual- spontaneitate (cum este în Germania), cât o
itãþi mult mai bogate, posibilitãþi de adân- incapacitate de hotãrâre, de alegere ºi de
cire mult mai mari, care dau tuturor pro- precizare.
duselor acestei culturi un caracter de infini- La noi în þarã, atmosfera spiritualã a
tate; evident, acest caracter nu se referã la Germaniei este aproape complet necunos-
actualitatea lor, ci la sfera trãirii care le ela- cutã. Expresionismul n-a avut aici nici un
boreazã. Negaþia formei finite, tendinþa de a rãsunet. Întreaga problematicã a filosofiei
transcende cadrele spre a ajunge la posibili- vieþii, a istorismului ºi a raþionalismului nu
tãþi, problematizarea oricãrui conþinut de a trãit-o nimeni intens. Câþi au citit ceva din
viaþã ºi absolutizarea devenirii dau acestei Simmel, Scheler, Tröltsch, Klages, Stefan
culturi un caracter de infinitã seriozitate ºi George? Nu este semnificativ cã filosoful
profunzime, de grandoare tragicã ºi impre- danez Kierkegaard, a cãrui influenþã în
sionantã, caractere ce indicã un suflet muzi- Germania de azi este imensã, deºi a trãit cu
cal ºi pesimist. Niciodatã imitând astfel de 100 de ani înainte, este complet necunoscut
produse ºi aspecte nu poþi deveni ridicol la noi, fiindcã în Franþa de-abia acum s-au
sau caricatural, deoarece realizându-se în fãcut douã traduceri fragmentare?
expresii mai reduse ele nu compromit ideea Este sigur cã ne vom gãsi între cei tineri
iniþialã ºi viziunea originarã. Întocmai cum o pleiadã de germanofili, care sã înviorãm o
nu poate sã existe o caricaturã a morþii, tot atmosferã îmbâcsitã de prea multã liter-
aºa nu poate sã existe o caricaturã a culturii aturã francezã. Pentru cei formaþi în cultura
germane. Pentru ce aproape tot ce am imitat francezã, suprema discuþie ce o pot întreþine
de la francezi a devenit la noi caricaturã?
este asupra romanului. O lipsã de spirit
Pentru cã tot ce este francez, dacã nu-ºi
filosofic care te impresioneazã. Dacã aceastã
menþine echilibrul iniþial, devine compro-
culturã româneascã are ceva de aºteptat,
mis ºi caricaturã. Germanii au vãzut în acest
atunci numai de la intelectuali cu formaþie
fapt un caracter de superficialitate, care ar fi
spiritualã germanã, cum sunt d-nii Tudor
constitutiv întregii culturi franceze. Apre-
ciere injustã, care nu recunoaºte valoarea Vianu, Lucian Blaga, ªtefan Neniþescu, este
decât culturilor ce au cultivat monumen- îndreptãþitã la unele surprize. Restul? O cul-
talul. Atunci, ce rãmân din Japonia, China, turã de cârpealã, câºtigatã din lectura unor
Italia ºi Franþa? eseiºti francezi.
Existã, în caracterul culturii franceze, un Chiar dacã uneori este justificatã o rezer-
echilibru formal, peste care nu se poate vã asupra germanului, sã nu se uite cã o cul-
trece fãrã a distruge acel caracter de splen- turã se cristalizeazã progresiv într-o struc-
didã finitate, refractarã sublimului ºi monu- turã autonomã, constituind o sferã de valori
mentalului, muzicii ca ºi metafizicii. Din independentã, desprinsã de rãdãcinile
acest motiv, o deviere de la acest echilibru originare din care a plecat. Pentru
constituie o ieºire din categoriile esenþiale înþelegerea fenomenului culturii, un psihol-
pe care le implicã o formã de culturã. Clasi- ogism excesiv a împiedicat mult pãtrun-
cism, rococo, impresionism, care toate con- derea mai amplã a lumii culturale.
stituiesc curente specific franceze, sunt Este iarãºi drept cã aceastã autonomizare
inconceptibile fãrã un caracter de graþie ºi nu salveazã universalitatea valorilor cul-
eleganþã. Cultura francezã este o culturã de turii. Faptul cã existã o culturã germanã,
nuanþe, în care o vizualitate fin dezvoltatã alta francezã etc. explicã de ce relativitatea
se aplicã îndeosebi în specificãri ºi este fatalã. Tot din acest motiv, o ger-
individualizãri. Noi, românii, am compro- manofilie nu poate fi integralã.
mis fineþea acestor forme; cãci nu este un ,,Calendarul“, an I, nr. 12,
popor pentru care forma (în accepþia estet- 10 august 1932, p. 1.
21
Marin Diaconu

Spiritul filosofiei continuitate sesizabilã de atitudine ºi gândi-


re, care face dintr-o desfãºurare a unei ca-
d-lui Rãdulescu-Motru riere filosofice un efort de adaptare ºi expli-
Fãrã a forþa ºi a denatura prea mult citare a presupoziþiunilor iniþiale ale sis-
caracterul multiplu ºi diferenþial al vieþii temului.
istorice, se pot trasa totuºi douã tipuri de Existã, de altfel, în structura tipului
filosofi – ºi implicit douã tipuri de sisteme obiectiv de filosofare, evoluþia liniarã a
filosofice – pe care le relevãm nu dintr-un gândirii, menþinerea în cadrul imanent al
principiu metodic, ci dintr-o constatare datelor de la care ai plecat, excluzând dis-
realã. Stabilirile tipologice prezintã, în acest continuitatea, saltul ºi transfigurãrile atât de
caz, un caracter de reducere esenþialã, în frecvente la gânditorii subiectivi.
care simplificarea nu înseamnã schematism, Poziþia originalã a d-lui Rãdulescu-
ci un spor de inteligibilitate. Motru faþã de problemele filosofice ale tim-
Dacã în tipul subiectiv intrã toþi aceia pen- pului în care a activat îmi pare a se preciza
tru care existenþa lor personalã este proble- în douã puncte, dintre care primul se referã
ma centralã, care aruncã lumini ºi perspec- la atenuarea excesului formalist din
tive asupra lumii din frãmântãrile ºi încor- neokantianism, iar al doilea, la eliminarea
darea lor lãuntricã, revelarea existenþei parþialã a perspectivei mecaniciste din biol-
þinând de orientarea ºi tensiunea propriei ogism.
subiectivitãþi, în tipul obiectiv sunt subsu- Neokantianismul, deºi iniþial pãrea a lua
mate eforturile tuturor acelora care gãsesc o direcþie realistã (Riehl), a sfârºit sau, mai
un principiu constructiv ºi sistematic ple- bine zis, a sombrat în cel mai vid formalism.
când de la datele obiectivitãþii, având prin Plecând de la fenomenul conºtiinþei cre-
aceasta un raport impresional cu lumea ºi atoare, a ajuns la concepþia sistemului de
încercând sã clãdeascã bazaþi pe date deja valabilitãþi pur formale, eliminând psiho-
achiziþionate ºi recunoscute. logicul ºi existenþialul. Astfel, neokantianis-
Dacã la întâiul gãsim pe Pascal, mul a ajuns, prin Cohen, echivalent al for-
Nietzsche, Kierkegaard, ªestov etc., într-al malismului, al logicii pure ºi al idealismului
doilea fac parte toþi filosofii de stil clasic, celui mai fad ºi mai abstract, pentru ca la
pentru care asimilarea într-o problemã Vaihinger sã ia forma ficþionalistã. Faþã de
exclude – cel puþin intenþional – preocu- aceastã inconsistenþã ºi exagerare formal-
parea intensã ºi chinuitoare de propria istã, meritul remarcabil al d-lui Rãdulescu-
subiectivitate. Motru este de a fi salvat conºtiinþa ca
Sistemul filosofic al d-lui Motru se înca- fenomen spontan ºi creator, fãrã sã elimine
dreazã, indiscutabil, în cercul de probleme elementele ontologice. Acestui fapt se
pe care le implicã tipul obiectiv de filoso- datoreºte apariþia Elementelor de metafizicã,
fare. Aici este justificarea mai adâncã a fap- pe care neokantienii ortodocºi din generaþia
tului cã d-l Rãdulescu-Motru a conceput d-lui Rãdulescu-Motru o dispreþuiau.
toatã viaþa domniei-saleactivitatea filosoficã Astãzi, neokantienii au pãrãsit în mare
inseparabilã de cea pur ºtiinþificã. A inter- parte formalismul ºi logicismul, îndreptân-
preta acest fapt numai istoric – prin înca- du-se înspre ontologie ºi dialecticã (Nicolai
drarea domniei-saleîntr-o epocã de ºtiinþi- Hartmann, Arthur Liebert etc.).
fism – este a neglija rãdãcinile psihologice Existã, însã, ºi alt element care l-a înde-
ale unei orientãri. Unii au vorbit – neglijând pãrtat pe d-l Rãdulescu-Motru de formal-
chiar aceste date ºi rãdãcini profunde – de ism ºi idealism: biologismul. Am observat
consecvenþa ºi excesiva plasticitate a d-lui cã acei dintre tineri care sunt ostili d-lui
Rãdulescu-Motru. Decât, aceste lucruri se Rãdulescu-Motru s-a format prin progresi-
pot afirma despre orice intelectual român, va eliminare a perspectivei mecaniciste, pe
numai despre domnul Rãdulescu-Motru, care tradiþia spencerianã o cimentase în
nu. De la teza domniei-salede doctorat – pe conºtiinþa ultimelor decenii ale secolului al
care o citeazã Bergson, în Introducerea în XIX-lea. Întreg Personalismul energetic se
metafizicã – pânã la ultima carte, existã o bazeazã pe ideea de structurã organicã, de
22
Recuperare publicisticã

lematica filosoficã a prezentului, punct care


dovedeºte cât de superficiale sunt afirmaþi-
ile acelora care vorbesc de o inactualitate a
domniei sale. Ne referim la problema antro-
pologiei filosofice. Deºi n-a fost în intenþia
d-lui Rãdulescu-Motru de a scrie o antro-
pologie, nu se poate contesta cã opera dom-
niei-sale cuprinde toate elementele pentru o
antropologie filosoficã. A te preocupa de
situaþia omului în cadrul lumii organice, de
naºterea conºtiinþei, de procesul de formare
a personalitãþii, de vocaþie etc., toate acestea
înseamnã a netezi drumul pentru elabo-
rarea explicitã a unei antropologii. Nu pot
sã ºtiu dacã este în intenþia d-lui Rãdulescu-
Motru de a scrie o antropologie, dar ºtiu cã
opera domniei-saleconþine toate elementele,
fiind necesarã doar o coordonare cu ajutorul
unei perspective antropologice centrale.
Astãzi nu se mai poate filosofa fãrã a
pune explicit problema omului ºi a sensului
sãu în univers. Iatã de ce antropologia filo-
soficã a devenit modã cu drept cuvânt.
Cercetãrile ºi perspectivele pe care le-a adus
unitate funcþionalã ºi dinamicã, elemente d-l Rãdulescu-Motru vor fi absolut necesare
specific antimecaniste. Singura obiecþie val- pentru astfel de studii. Într-o culturã de
abilã s-ar referi la faptul refuzului tranºant diletanþi nu poþi sã nu ai respect pentru un
ºi categoric pe care l-a manifestat d-l Rãdu- om a cãrui operã, prin seriozitatea ei, este
lescu-Motru referitor la filosofia contempo- într-adevãr o excepþie. ªi acesta este cel mai
ranã a vieþii, în direcþia ei iraþionalistã. Eu mare omagiu.
nu voi dovedi atâta neînþelegere încât sã fac ,,Calendarul“ an I, nr. 212,
din aceasta o obiecþie capitalã. În definitiv, 7 noiembrie 1932, p. 2
filosofia iraþionalului, a intuiþiei sau fenom-
enologia în forma lui Heidegger sunt pro- De la istorism la metafizicã
duse de o mentalitate pe care numai noi, cei
tineri, putem s-o avem, mentalitate de deza- Orientarea metafizicã a prezentului a
buzaþi, de chinuiþi ºi de detracaþi. ªi apoi, permis – într-o mãsurã pe care generaþia
toatã filosofia de la rãzboi încoace este o antecedentã n-o putea aprecia ºi realiza –
filozofie de tip subiectiv, în care problemat- stabilirea liniilor esenþiale ale istorismului ºi
ica vieþii interioare a luat forme dureroase ºi cadrele valabilitãþii lui explicative. Preocu-
chinuitoare. Omul nu mai are sentimentul parea metafizicã nu s-a putut dezvolta decât
siguranþei în lume, nu mai are senzaþia unei prin succesiva lichidare a istorismului. O
integrãri în fire. De aceea el umblã dupã altã perspectivã a istorismului o avem noi
formule personale de viaþã, dupã un echili- astãzi, care stãm oarecum în afarã de el,
bru subiectiv, deocamdatã iluzoriu. Aici fiindcã l-am depãºit atât principial cât ºi
rezidã explicaþia fenomenului renaºterii lui (paradoxal!) istoriceºte, decât generaþia lui
Sören Kierkegaard. Odatã depãºite aceste Dilthey, adânc înrãdãcinatã în istorism, sau
incertitudini, filosofia d-lui Rãdulescu- cea a lui Tröltsch, care, deºi a fãcut un efort
Motru va câºtiga desigur în actualitate. încordat de transcendere, a rãmas, totuºi,
Este un punct în care d-l Rãdulescu- prinsã în problematica lui, deoarece existã o
Motru are indiscutabile afinitãþi cu prob- fatalitate inexorabilã în a nu-þi putea depãºi
23
Marin Diaconu

printr-un efort raþional sentimentul intim unei incapacitãþi creatoare, un simbol al


de viaþã. Apelul la voinþã pe care îl fãcea decadenþei. Este o mare greºealã când se
Tröltsch este lipsit de un determinant mai afirmã cã istorismul cauzeazã sterilitatea ºi
adânc, de un fond interior. Nu te poþi stabili deficienþa spiritualã, adevãrul este cã el
dincolo sau dincoace de relativitãþile lumii rezultã dintr-un minus de productivitate
istorice printr-o atitudine voluntarã, prin- spiritualã. A face istoria filosofiei pentru ea
tr-o sustragere silitã sau printr-o orientare însãºi presupune deja o lipsã a posibil-
conºtientã, ci numai printr-o prefacere esen- itãþilor de creaþie filosoficã, aceastã lipsã
þialã, ce nu poate rezulta decât din modi- neputând fi provocatã de preocuparea ca
ficarea unui sentiment de viaþã. atare. Toatã activitatea de înþelegere istoricã,
Despre imensa valoare pe care o are sen- de încadrare temporalã a faptelor lumii cul-
timentul de viaþã ca substrat al diverselor turale, de pricepere a spiritului obiectiv în
atitudini sau curente, lumea de astãzi, ori- expresiile lui multiple ºi concrete, fãrã nece-
entatã în altã direcþie decât cea raþionalistã, sitatea unei intervenþii personale, fãrã atitu-
este atât de convinsã, încât o explicare de- dine ºi fãrã o productivitate spiritualã,
osebitã este inutilã. Cine ar mai putea vorbi explicã de ce istorismul a dezvoltat numai o
de Renaºtere sau baroc fãrã sã evidenþieze înþelegere, dar nu o creaþie. Împotriva unei
sentimentele specifice din care au rãsãrit, conºtiinþe apãsate de greutatea imensului
interpretându-le ca presupoziþii organice material al lumii istorice, prinsã în istorie
ale unor stiluri particulare de viaþã istoricã. pânã a nu mai avea elan, uscatã de receptiv-
Nu vreau sã contest cã ºi istorismul are un
itate excesivã ºi de un efort epuizant de
merit în a fi remarcat aceastã necesitate de
înþelegere, o nouã conºtiinþã de oameni cu
fundamentare organicã a explicãrilor isto-
problematica diferenþã, orientaþi înspre un
rice (în special în istoria artei). Viciul lui
sens ontologic al firii, de unde istoria apare
organic consistã în a fi absolutizat istoria,
în altã perspectivã, ºi-a fãcut drum în ultima
precum altãdatã s-a întâmplat cu mecanica.
vreme. Iraþionalismul este cea mai vie ºi mai
Istorismul este un fel de filozofie a spiri-
tului omenesc, o viziune a valorilor real- reuºitã miºcare antiistoristã.
izate istoric, valori privite în structura lor Omul în viaþã, frãmântat de incertitudini
imanentã ºi acceptate ca atare fãrã o per- ºi trãind intens pânã la un acces al eter-
spectivã criticã sau un criteriu personal. nitãþii, în fine omul în faþa eternitãþii, dez-
Pentru istoriºti, atitudinea n-are nicio val- voltând o problematicã a lui subiectivã, prin
oare, totul fiind conºtiinþa istoricã, prin care excluderea ingredientelor ºi soluþiilor
ne actualizãm dupã o logicã imanentã. Nu istorice, iatã câte aspecte ale unei atitudini,
omul în faþa lumii ºi a eternitãþii intere- care nu numai cã a salvat atitudinea, dar o
seazã, nu în perspectiva lui subiectivã rezul- preconizeazã de la început.
tatã dintr-o frãmântare în existenþã, ci Istorismul a fãcut din cultura istoricã un
capacitatea lui de însumare personalã a scop în sine. Absolutizarea istoriei a dus la
diverselor aspecte desfãºurate de viaþa paradoxul de a nu cãuta valorile sau ade-
istoricã. vãrul în originar, ci în consideraþiile pe care
În perspectiva istoricã, procesul istoric le-au fãcut oamenii pânã acum. Pentru
reveleazã adevãrul, nu intuiþia omului prins istorism, totul se reduce la revelaþiile spiri-
în drama vieþii ºi încercând sã se descurce tului obiectiv. (Spiritul obiectiv interpretat
singur, detaºat – dacã nu obiectiv, cel puþin în sensul lui Dilthey ºi Freyer). În iraþiona-
subiectiv, în simþirea lui personalã – de lism, dimpotrivã, totul se reduce la revelaþi-
condiþionãrile închise în diversitatea isto- ile vieþii. Renaºterea metafizicii este incon-
riei. ceptibilã fãrã descoperirea originarului, fãrã
Istorismul este expresia unei sterilitãþi a o poziþie în interior, în ontologie, ºi în care
spiritului, a unei paralizii ºi a unei defi- revelaþiile existenþei eliminã sau, în cazul cel
cienþe organice a simþului productiv. El este mai bun, umbresc preocupãrile ºi viziunile
un rezultat al unei epuizãri lãuntrice, al istorismului.
24
Recuperare publicisticã

Metafizica prezentului n-are absolut De la istorism la metafizicã nu se poate


nimic din caracterul acelei metafizici onto- trece decât prin participarea intimã, prin
logiste de stil clasic, al cãrei substanþialism înþelegerea vieþii ºi a existenþei în genere.
ºi hipostaziere a conceptelor au fãcut-o im- Numai dupã ce s-a realizat aceastã tranziþie
posibilã ºi perimatã. Însemneazã însã, este posibilã o metafizicã a istoriei, pe care
aceastã eliminare a substanþialului o orien- istorismul nu a dat-o, fiindcã el n-a avut
tare înspre funcþional, înspre schema logicã interes decât pentru expresiile diferenþiale
ºi înspre categorial? Nicidecum. Logicismul ale vieþii istorice, pentru multiplicitatea de
este pentru mult timp cãzut în discredit. aspecte. Astfel, de la el ne-au rãmas cele mai
Fenomenologia nu s-a impus prin latura ei fine ºi mai pãtrunzãtoare caracterizãri ale
logicistã, ci prin apelul pe care îl face ele- epocilor istorice, în natura lor unicã ºi
mentelor intuitive ºi de trãire. Este absolut organicã. O metafizicã a istoriei nu poate
sigur cã în cazul când în fenomenologie s-ar scrie decât acela pentru care lumea istoricã
fi menþinut numai direcþia idealistã, ea nu s- este un moment ºi un aspect al existentului,
ar fi diferenþiat de neokantianism. care are o perspectivã mult mai mare decât
Ceea ce este important în orientarea cea oferitã de datele imanente ale istoricu-
metafizicã actualã este o cuprindere bogatã lui. Dar însuºi acest lucru aratã cã pentru
a existenþei ca structurã calitativã ºi con- noi problema filosofiei istoriei nu mai poate
cretã. Viaþa însãºi nu mai poate fi conceputã fi cea centralã ºi cã istorismul, dacã n-a fost
în caracterul de universalitate pe care i l-au depãºit de toþi, este totuºi în fazele ultime
atribuit formele prime ale filosofiei vieþii, ci ale crepusculului.
este interpretatã numai ca un moment ima- ,,Calendarul“, an I, nr. 231,
nent în structura existenþei. 26 noiembrie 1932, p. 1;2
25
Convorbiri

Andre Mueller
în dialog
cu Alberto Moravia
Traducere de Daniel STUPARU

Abstract

Aþi fost numit un moralist fãrã moravuri. bat e mai palpitant sã mergi la rãzboi ºi sã
Aveþi principii dupã care vã cãlãuziþi în lupþi, dar din pãcate lucrul ãsta nu e posibil
viaþã? fãrã sã ucizi pe cineva.
ALBERTO MORAVIA: Evident cã da. Dar gânduri sinucigaºe aveþi?
Am nevoie de ele, pentru cã sunt un tip Da, adesea. Astfel de gânduri sunt abso-
foarte pasional. Spre exemplu, nu aº omorî lut cotidiene. Personal, cred cã fiecare om se
niciodatã pe nimeni, deºi uneori aº cam gândeºte mãcar o datã pe zi sã îºi punã
avea chef sã o fac. Dacã ar trebui sã aleg capãt zilelor. Mã gândesc la asta, dar nu am
între a ucide ºi a fi ucis, aº prefera sã fiu de ce sã o fac. Faptul de a trãi nu e impor-
ucis. Viaþa mea nu mi s-a pãrut nicicând atât tant. Dar nici faptul de a muri nu are vreo
de importantã, încât sã sacrific un alt om de importanþã. Într-un anumit sens, pentru
dragul ei. De asemenea, mã oripileazã mine nimic nu e cu adevãrat important.
uciderea animalelor. Sunt împotriva ideii de Evident cã trebuie sã îþi umpli într-un fel
vânãtoare. Ãsta e motivul pentru care l-am
sau altul timpul, sã rãmâi ocupat. Uneori
gãsit pe Hemingway atât de jalnic. Cunosc
mã gândesc cã trãiesc pentru a afla de ce
Africa. Am fost de cincisprezece ori acolo,
trãiesc, ºi scriu pentru a afla de ce scriu. Dar
dar nici mãcar o singurã datã nu am parti-
cipat la un Safari. Nu aº putea omorî nici încã nu am aflat.
mãcar o muscã. Când a apãrut ultimul dv. roman, »Desi-
Puteþi urî? deria«, aþi afirmat cã de acum înainte nu veþi
Cunosc ura. E ca un miros urât. Nimic mai scrie nimic.
mai plictisitor. Sunt adesea încercat de gân- Am spus acest lucru pentru cã eram
duri criminale, dar prefer sã le aºtern pe epuizat. Mi-au trebuit ºapte ani sã scriu
hârtie, decât sã le transpun în fapte. De alt- aceastã carte. Eram vlãguit, mã simþeam la
fel, în cãrþile mele au loc destule crime. capãtul puterilor. Nu voiam sã mai conti-
Scrisul e o bunã metodã de a te elibera, a nui. Dar acum m-am pus din nou pe treabã.
evita sã mai comiþi crime în realitate. De Scriu o carte despre sinucidere.
aceea, de regulã scriitorii sunt oameni O poveste din viaþa dv.?
echilibraþi. Îmi imaginez cã pentru un bãr- Nu, altfel eram deja mort.
26
Alberto Moravia

Nu, mi-a fost indiferent. Nu iubesc chiar


atât de mult viaþa, încât sã mã tem de
moarte. Am trecut de prea multe ori pe
lângã moarte. M-am obiºnuit. Acum doi ani
am avut o operaþie la coapsã, din pricina
cãreia era cât pe ce sã mor. Dar nu mai mã
tem. Gândul la moarte nu a avut o însem-
nãtate prea mare în viaþa mea. Moartea e
absenþa vieþii. Basta! Nu stau sã îmi pierd
vremea cu asta. Dacã iubeºti prea mult
viaþa, evident cã te vei teme de moarte. Dar
când eºti atât de obosit de viaþã, cum sunt
eu încã din copilãrie, moartea e binevenitã.
Nu demult am fost la Calcutta ºi am stat de
vorbã cu Maica Tereza, cãreia tocmai i s-a
acordat premiul Nobel pentru pace. Are
acolo un fel de spital în care primeºte oa-
meni pentru a se putea bucura de un sfârºit
liniºtit. Sunt întinºi pe un cearºaf curat ºi
mor fericiþi. Nu au nici un fel de teamã de
moarte. Se bucurã cã totul s-a sfârºit.
Vreþi sã vã comparaþi cu aceºti bolnavi ºi
muribunzi?
Când am fost bolnav, mi-a mers la fel de
Într-un interviu aþi afirmat cã nici o expe- prost ca ºi lor, aveam dureri groaznice. M-aº
rienþã de viaþã nu produce o asemenea trans- fi bucurat sã pot muri. Am fost cândva cu
formare precum experienþa morþii. Pasolini în Tanzania, ne aflam într-un avion
Da, pentru cã am avut o falsã experienþã de mici dimensiuni, ºi se apropia cu o vitezã
a morþii, a fost vorba de o eroare. Mi se spu- atât de mare de sol, încât nu putea ateriza.
sese cã trebuie neapãrat sã mã operez, pen- Pilotul a fãcut un viraj, pentru a încerca
tru cã aº avea o umbrã în stomac, ceva ce aterizarea a doua oarã, dar de data asta în
putea fi cancer. Acesta a fost începutul unei faþa noastrã se ridica o movilã; am vãzut
istorii foarte stranii, cãci dacã iei decizia sã movila venind spre noi ºi m-am gândit –
te operezi ºi începi sã cauþi un chirurg, mai ãsta e sfârºitul. Dar nu am simþit nimic.
întâi te duci la cel mai bun, dar acesta îþi Vedeam vaci ºi pomi, ºi mã gândeam de la o
spune cã îl înºealã nevasta ºi cã de prea clipã la alta cã vacile ºi pomii vor dispãrea.
multe griji au sã îi tremure mâinile. Aºa Moartea nu a fost nicicând o traumã pentru
încât, pentru a evita orice risc, m-am dus la mine. Am vãzut cum mor animalele. Mã
un alt chirurg, foarte celebru, care era dis- gândesc cã aºa ar trebui sã murim ºi noi.
pus sã mã opereze pe loc, dar m-a rugat sã Mai întâi îºi cautã un loc. Un câine se târãºte
nu stau în sala de aºteptare, pentru cã sub pat ºi moare. ªtiu, suntem oameni, însã
apariþia mea avea sã producã agitaþie. Mi-a doar în proporþie de cinci la sutã, poate
promis deci cã o sã mã preia imediat, dar chiar mai puþin. Restul e animal. Animalele
când am ajuns acolo, sala de aºteptare era trãiesc ºi mor cum se cuvine. Un câine face
deja plinã cu pacienþi. Aºa încât am mers la trei lucruri în viaþã: vâneazã, se joacã ºi
un al treilea chirurg, lucru ce m-a salvat, doarme. ªi omul face la fel. Joaca înseamnã
pentru cã acesta mi-a luat puþin sânge din faptul de a scrie, de a picta sau de a iubi o
deget ºi mi-a zis cã operaþia nu este nece- femeie, vânatul înseamnã faptul de a munci
sarã. Credeam cã sunt bolnav de moarte, ºi de a câºtiga un ban, iar dormitul e dormit
dar a fost o eroare. – aici nu e nici o diferenþã. Cu precizarea cã
V-a fost teamã cã o sã muriþi? animalele se joacã mai mult decât oamenii.
27
Convorbiri

Kierkegaard spune cã diferenþa dintre om ºi Chiar deloc. Sexul e plãcut, dar când îm-
animal e disperarea. Un animal nu e nicicând bãtrâneºti devine la fel de inutil ca ºi pentru
disperat. un copil. Un prunc îºi foloseºte sexul doar
Cunosc gândirea lui Kierkegaard. Am pentru a urina, dincolo de asta e complet
citit tot ce a scris, ºi sunt de acord cu el superfluu. Pe mine sexul a început sã mã
întrutotul. Constituþia specificã omului e intereseze pe la nouã ani.
disperarea. Teoretic, omul ar trebui sã fie în Ceea ce e totuºi destul de devreme.
permanenþã disperat. Dar din fericire este Mã rog, treaba asta þine de climã. Eu sunt
nouãzeciºicinci la sutã animal. Asta e sal- sudic. Tinerii din Italia încep viaþa sexualã
varea lui. Altfel, nici nu ar mai exista - ome- destul de devreme. Haideþi sã vã povestesc
nirea s-ar fi sinucis demult din disperare. ceva legat de sex: la cinci sau ºase ani un
Prin asta nu vreau sã spun cã m-ar deranja bãiat sau o fatã devine conºtient de sexul
dacã oamenii nu ar mai exista, doar cã ar fi sãu, dar lucrurile nu încep cu adevãrat
vorba de o lume lipsitã de oameni. decât pe la zece – unsprezece ani, uneori
Sunteþi credincios? chiar mai târziu.
Sunt credincios ºi ateu în acelaºi timp, Ce fel de sex poþi face la nouã ani?
înþelegeþi? Nu am nevoie de un zeu anume Mã rog, când am început aveam deja
pentru a crede. unsprezece. Era o fatã din cercul de
Aveþi copii? cunoscuþi al mamei mele, o prietenã care
Nu. venise în vizitã. Ea avea nouãsprezece ani.
De ce? ªi ce aþi fãcut cu ea?
Pentru cã nu am motiv, cu atât mai puþin Nu am fãcut nimic. Pur ºi simplu îmi
cu cât împãrtãºesc convingerea cã un artist plãcea de ea.
nici nu resimte nevoia de a avea copii. Un V-aþi masturbat?
artist se exprimã pe sine suficient prin ceea Probabil. Asta chiar nu mai îmi amin-
ce creeazã. Copiii nu sunt altceva decât o
tesc... Abia la ºaptesprezece ani pot spune
exprimare a personalitãþii, la fel ca ºi scrisul
cã m-am culcat cu adevãrat cu o fatã. Dupã
sau pictura. Dar de ce întrebaþi? Îmi plac
cum vedeþi, nu sunt deloc ieºit din comun.
copiii. Am scris multe povestiri despre
Nu sunt un bãrbat prea înzestrat sub aspect
copii.
sexual. Am fost îndrãgostit de câteva femei
V-aþi luat mãsuri de precauþie pentru a evita
o eventualã sarcinã? când eram mic, dar asta a fost ceva platonic.
Chiar deloc. Prima mea nevastã, Elsa V-aþi iubit mama?
Morante, e scriitoare ºi cât timp a scris, nu a Mama mea era o femeie foarte simplã.
vrut copii. A doua mea soþie, Dacia Maraini, Nu, n-aº putea spune cã am iubit-o. Avea un
e cu douãzeciºinouã de ani mai tânãrã decât temperament aprins, dar fãrã prea multã
mine ºi nici ea nu îºi doreºte copii. minte. Într-un anumit sens cred cã a fost o
V-ar plãcea sã fiþi mai tânãr? mamã foarte bunã, dar sub aspect intelectu-
Nu mã simt chiar aºa bãtrân. Doctorul al complet indiferentã. Prietenii þi-i poþi
meu îmi zice cã sunt cu douãzeci de ani mai alege, dar pãrinþii nu. Tatãl meu a fost arhi-
tânãr decât în realitate. Aºa încât, în ce tect. Cred cã au fost oameni cât se poate de
priveºte vitalitatea, am abia cincizeciºidoi normali. Singurul „anormal” din familie
de ani. Existã douã semne ale îmbãtrânirii: eram eu, pentru cã eram foarte sensibil. L-
pe de-o parte, dorinþele sexuale încep sã dea am citit încã de foarte devreme pe Dosto-
înapoi, pe de alta, nu mai eºti în stare de ievski ºi la opt ani am început deja sã scriu -
anumite lucruri, chiar dacã ai vrea. Bãtrâ- mai întâi poezie, poeme proaste de altfel.
neþea se traduce printr-o impotenþã pe toate Maicã-mea ar fi vrut sã urmez o carierã di-
planurile. Or, impotent încã nu sunt. Fac ºi plomaticã. Motiv pentru care am avut gu-
azi aceleaºi lucruri pe care le fac de cincize- vernante care vorbeau în tot felul de limbi –
ci de ani. germanã, englezã, francezã. Dar eu încã de
Vã e teamã sã vã pierdeþi virilitatea? pe atunci voiam sã devin scriitor.
28
Alberto Moravia

ªi eroul din romanul dv., »Eu ºi el«, vrea sã »Fanny Hill«, aceastã poveste a unei prosti-
devinã artist, dar îi stã în cale propriul organ tuate, care relateazã despre sex ºi nimic
sexual. altceva, ºi mai existã cãrþi în care sexul este
Povestea asta nu are nimic de a face cu ceea ce în literaturã numim o metaforã. ªi
mine. Pornirile mele sexuale nu au fost nici- acolo se vorbeºte despre sex, dar sexuali-
când prea accentuate. Am venit pe lume ca tatea funcþioneazã ca simbol pentru anu-
povestitor. Nu a fost nevoie sã sublimez mite tipuri de comportament. În »Eu ºi el«
nimic. Eu cred cã ceea ce Freud numeºte voiam sã descriu un individ care, datoritã
sublimare e un dar de la naturã. Te naºti cu educaþiei sale catolice, luptã împotriva
asta. Unii o au, alþii nu. Altfel nu ar exista pe pornirilor sale carnale. Nu e ceva nou. Acest
lume decât artiºti. Gândiþi-vã doar câþi lucru are o îndelungatã tradiþie. Sexualita-
oameni nu încearcã sã sublimeze într-un fel tea este consideratã de când lumea ceva dia-
sau altul, dar sfârºesc prin a deveni nevroti- bolic în morala creºtinã... Dar daþi-mi voie
ci. O cunoºtinþã mi-a povestit la un moment sã vã explic asta pornind de la un exemplu,
dat despre un prieten. Numele lui era Mario ºi anume de la carea mea recent apãrutã,
ºi o iubea, dar încercarea de a face sex a care în Germania a apãrut sub titlul »Desi-
eºuat. Omul începuse sã vorbeascã cu deria«, ceea ce e cât se poate de stupid, pen-
penisul ca ºi cu altã persoanã: de ce faci tru cã dacã traduci mot-à-mot ar trebui sã se
asta? De ce mã acuzi? Sinea ºi viaþa lui erau numeascã »Viaþa interioarã«. În fine, în
scindate. Asta mi-a dat ideea sã scriu acest aceastã carte se vorbeºte foarte mult despre
roman. Mai întâi am vrut sã fac un caz de sex – oral, anal... – dar nu e o carte despre
clinicã din asta, o carte de genul »Dr. Jeckyll sexualitate, ci foloseºte doar sexul pentru a
and Mr. Hyde«, dar pânã la urmã am caracteriza personajele, aºa cum de exem-
scris-o la modul umoristic. Vi se pare plu descrii o persoanã nervoasã spunând cã
reuºitã? e un fumãtor înrãit. L-aþi citit pe Teofrast?
O gãsesc foarte incitantã pe alocuri. Sau »Caracterele« lui La Bruyère? Înainte
Aºa? omul recurgea la alte simboluri pentru a
Îmi daþi voie sã vã citez? caracteriza un personaj, pentru cã sexul era
Vã rog! un subiect tabu, nu puteai scrie despre asta.
»Uriaº, þeapãn, umflat de ºuvoiul de sânge, De la Freud încoace însã sexul este privit ca
ca un copac singuratic înfipt în þãrânã, sub un comportament normal, la fel de comun
cerul profund ºi încins, se ridicã aproape ver- ca faptul de a mânca, bea sau merge la cine-
tical din trupul meu ºi curbeazã cearºaful.« ma...
Da, dar e mai degrabã comic. Sunt de Doriþi sã deveniþi nemuritor prin operele dv.?
pãrere cã literatura eroticã, dacã vrea sã aibã Nu, pentru cã nimic nu e cu adevãrat
valoare artisticã, trebuie sã conþinã umor. veºnic. În trei mii de ani nu va mai exista
Cãrþile de naturã pornograficã sunt întot- limba italianã, aºa cum nici engleza, ger-
deauna obositoare, pentru cã privesc sexul mana sau franceza nu vor mai exista. Va
cu atâta seriozitate. veni un sfârºit al limbilor. Nemurirea este
Vi s-a atras de mai multe ori atenþia din dorinþa indivizilor primitivi, a celor care
cauza pornografiei. Numele dv. stã pe lista duc rãzboaie ºi îºi ridicã singuri statui.
cãrþilor interzise de Vatican. Hitler e probabil mult mai nemuritor decât
Asta e, trebuie sã trãiesc cu asta. Existã în aº putea fi eu vreodatã - sau Nero, care ºi-a
Italia o lege care spune cã orice carte care ucis mama.
lezeazã pudoarea cetãþenilor este pornogra- Ce fel de sexualitate îl caracteriza pe Hitler?
fie ºi constituie un atac la adresa bunelor Nu cunosc detalii. Dar despre Napoleon
moravuri. Numai cã sentimentul pudorii ºi se ºtie cã avea un penis minuscul. Existã un
moravurile din Lombardia diferã de cele raport anatomic întocmit de medicul sãu, în
din Sicilia. Aºa încât o astfel de lege este o care stã scris cã membrul sãu era mai mic
absurditate. Vedeþi dv., existã douã tipuri de decât al unui copil - ceea ce m-a mirat, pen-
cãrþi care se ocupã de sex. Existã bunãoarã tru cã atunci când Napoleon a rãmas pentru
29
Convorbiri

prima oarã singur cu Marie-Louise la schiþatã ocuparea Taiwanului, planificatã de


Grenoble, a violat-o imediat în caleaºcã. Mã Mussolini. Am fost întotdeauna un om
întreb cum a reuºit. Hitler nu cred sã fi avut practic. Partidul comunist italian este la ora
o sexualitate prea pronunþatã. Avea în actualã singurul partid reformist pe care îl
schimb visuri de mãreþie. Dar nu am avut avem. De aceea votez cu ei.
nicicând sentimentul cã ar fi fost cu ade- Nu vã temeþi cã dacã comuniºtii ajung la
vãrat un om mare. Deþinea o anume forþã putere, au sã vã confiºte averea?
fiziologicã, dar în cap nu avea prea multe. Drept sã vã spun, nu ºtiu - poate cã o vor
Era, cum sã vã zic, ca un motor de avion face. Dar nu are sã mã deranjeze prea tare.
într-un automobil foarte mic. Ce poate sã Singurele lucruri de care am nevoie sunt o
iasã de aici? Mult zgomot pentru nimic. camerã ºi o masã. Artiºtii sunt nepre-
ªi care ar fi diferenþa dintre Hitler ºi tenþioºi. Majoritatea oamenilor cultivaþi
Mussolini? sunt sãraci. Cei bogaþi nu sunt prea culþi.
Mussolini era mai puþin însetat de sânge, Prefer oamenii sãraci, dar culþi. Stendhal a
tipul mediteranean. Iubea contactul direct spus cã cine e prea sãrac se gândeºte în per-
cu oamenii. Dar cu adevãrat mãreþ nu a fost manenþã la bani, iar cine e prea bogat, de
nici el. Au existat atâþia indivizi în acest asemenea.
secol, care opinau cã lumea trebuie schim- Da, numai cã dv. aparþineþi mai degrabã celor
batã. Un politician ar trebui sã se rezume la din urmã.
faptul de a organiza lumea, un artist - la a o În prezent am ºaptezeciºidoi de ani. E o
reprezenta, iar un om de ºtiinþã - la a o cer- vârstã respectabilã. Existã scriitori care au
ceta. fost mult mai bogaþi încã de tineri. Proust
Cu ce partid votaþi? avea acþiuni la ºantiere navale. Tolstoi a fost
bogat din naºtere. Turgheniev a fost latifun-
Cu comuniºtii.
diar. Manzoni, conte. Thomas Mann nu a
Nu se poate!
avut nici un fel de probleme financiare toatã
Ba da! Dar ºtiþi de ce? Am sã vã spun ce
viaþa. Nu vã puteþi imagina cât de prost
i-am rãspuns ºi lui Edward Kennedy. M-a
mi-a mers mie când am fost tânãr. Viaþa mea
întrebat la un moment dat unde mã situez
a fost extrem de agitatã ºi complet nesigurã
din punct de vedere politic. I-am rãspuns: pânã pe la patruzeci de ani. Dupã care a
sunt de centru-stânga. M-a mai întrebat: pe început un fel de a doua viaþã, dacã vreþi,
cine veþi alege? Eu am spus, pe comuniºti. care aratã mult mai bine sub aspect finan-
Nu a putut înþelege acest lucru. La care i-am ciar. Dar pânã acolo a fost ceva groaznic. În
explicat cã în ziua de azi sunt mulþi oameni tinereþe nu am avut parte decât de suferinþã.
în Italia care voteazã cu comuniºtii, deºi nu Dacã sunt în stare sã zâmbesc acum, când
sunt de stânga. Vederile mele politice au vã povestesc, e pentru cã toate astea au tre-
fost mereu ancorate în realitate. Nu sunt un cut. Ce-a fost, a fost. La vârsta de nouã ani
teoretician. Încerc sã acþionez. În 1934, când am fost diagnosticat cu o formã severã de
am fãcut un drum de la Paris la Roma, tuberculozã osoasã. Ani de zile nu am putut
antifasciºtii francezi m-au rugat sã iau cu pãrãsi patul, pentru cã pânã ºi cea mai micã
mine o scrisoare importantã. I-am întrebat: e miºcare îmi provoca dureri insuportabile.
periculos? Mi-au rãspuns: da, aþi putea fi Nu mã puteam ridica din pat. Era cât pe ce
arestat. La care am luat scrisoarea ºi am pro- sã mor.
cedat ca omul din povestirea lui Poe, »The Nu puteaþi sã scrieþi.
Purloined Letter«. Am bãgat scrisoarea în Nu.
buzunarul hainei, ºi am atârnat-o în cui la Puteaþi doar sã gândiþi.
vedere, chiar la intrarea în compartimentul Da, dar ce înseamnã sã gândeºti? Gân-
meu din vagonul de dormit. Când a venit direa are sens atunci când o împãrtãºeºti cu
poliþia, au cãutat în absolut toate ungherele, cineva. De vreme ce eram complet izolat,
numai acolo nu. Altã datã, în 1936, am dus era ceva complet inutil. Doar faptul de a
clandestin de la Hong Kong pânã în Kanton gândi, fãrã putinþa de a te exprima - nu
o hartã de supraveghere militarã pe care era merge.
30
Alberto Moravia

raþie, ºi apoi mã apuc de scris. Nu sunt


Proust. El nu inventa prea multe. Descria
pur ºi simplu lucruri trãite. Eu în schimb
pot trãi foarte bine ºi fãrã sã scriu. Scrisul nu
e o treabã uºoarã. Te îmbolnãveºte. Când
mã trezesc dimineaþa ºi deschid ochii, simt
cã nu aº mai vrea sã trãiesc. Dar apoi mã
ridic, îmi fac un duº, mã rad, mã duc în
bucãtãrie, îmi fac un ceai, mânânc niºte
pâine cu miere, fac cafea ºi apoi mã aºtern
pe scris pânã pe la 12, dupã care nu mai fac
nimic toatã ziua. Scrisul a devenit pentru
mine o a doua naturã. Sunt scriitor de mai
bine de jumãtate de veac. Când am scris
primul meu roman, abia dacã aveam
nouãsprezece ani. Când spun cã scriu, e ca
ºi cum altcineva spune – merg la plimbare.
Mã aºez la masã, introduc o coalã de hârtie
în maºina de scris, ºi mã apuc de treabã. E
cât se poate de simplu.
Credeþi cã iubirea susþine actul creaþiei,
scrisul?
Nu, dimpotrivã – îþi rãpeºte energia. Dar
ºi faptul de a juca cãrþi sau de a merge la
hipodrom sunt la fel de periculoase. Am
avut câteva aventuri în viaþa mea, dar nu
sunt importante. Intri într-un hotel, urci la
ultimul etaj ºi câteva ore mai târziu cobori.
O iei razna. Poþi avea multe femei dacã eºti un tip viril,
Tocmai. Motiv pentru care am încercat sã dar nu le poþi iubi pe toate. Un bun scriitor
nu mã gândesc la nimic, ca sã rãmân în trebuie sã fie ambele, ºi bãrbat ºi femeie.
viaþã. Cred cã am fluierat, sau am încercat Asta a spus-o deja Flaubert, susþinând cã
sã ascult zgomotele care veneau de afarã. Te Madame Bovary e tot el. Pentru a fi un bun
poþi autohipnotiza într-o astfel de stare lip- scriitor, trebuie sã fii puþin schizofrenic.
sitã de gânduri. Devii absent, obtuz într-un Joyce se identifica cu Bloom, deºi evident cã
fel. Aºa am învãþat sã mã desprind de reali- nu era el – era însã un mare scriitor.
tate. O mai pot face ºi astãzi. Mã deconectez Sartre scrie cã sexualitatea lui Flaubert se
complet. În acele momente nu simt ºi nu mã cam reducea la onanism.
gândesc la nimic. ªi ce e rãu în asta? Forþa lui imaginativã
În romanul »La Noia«, capodopera dv., era foarte dezvoltatã. În cazul oamenilor cu
descrieþi aceastã aparentã obtuzitate. Un pic- preocupãri artistice e ceva absolut normal.
tor îºi pierde de la o clipã la alta simþul reali- Onanismul e poate singurul act sexual care
tãþii. Distruge imaginea de pe ºevalet, ºi o are ceva de a face cu cultura, pentru cã se
înlocuieºte cu o pânzã goalã. sprijinã exclusiv pe imaginaþie. ªi Kleist se
Da, numai cã eu nu sunt pictor. Am citit masturba. Aveþi ceva împotrivã?
niºte scrisori ale lui Kandinsky, în care scria Chiar deloc.
cã cel mai reuºit tablou ar fi o pânzã albã. În Fiecare are dreptul sã facã ce vrea ºi ce îi
acest fel mi-a venit ideea de a scrie acest face plãcere. Într-un anumit sens, nu sunt
roman. E complet nãscocit. Am fost întot- împotriva nimic ºi în favoarea totului. Sunt
deauna un mincinos înzestrat. Aud o anu- multe cãi prin care poþi deveni om... sau
mitã notã, ceea ce numim îndeobºte inspi- vierme.
31
Negru
pe alb

Iordan DATCU
La încheierea
Dicþionarului limbii
române
Abstract
The author makes a few considerations on the editing of the final 2 volumes from Dicþionarul lim-
bii române ("The Romanian Language's Dictionary"), in March 2010. This work, initiated in
1869, by the Romanian Academic Society (the actual Romanian Academy), is composed of 37
tomes. A. T. Laurian and I. C. Massim realized together the first tomes three tomes. Their effort
was continued by B.P. Hasdeu with "Etymologicum Magnum Romanian". The work was ended
by a group of researchers from the Institute of Linguistics "Iorgu Iordan - Al. Rosetti", directed
by Academician Marius Sala.
Keywords: Dicþionarul limbii române ("The Romanian Language's Dictionary"), Romanian
Academy, A. T. Laurian, I. C. Massim, B. P. Hasdeu.

S-a deplâns adesea absenþa din cultura Primele lexicoane au fost Dicþionarul limbii
românã a unor lucrãri fundamentale: române (I-III, 1873-1877), de A.T. Laurian ºi
dicþionare, enciclopedii, alte lucrãri prin I.C. Massim, ºi Etymologicum Magnum
care se recomandã o culturã. Absenþe care Romaniae (I, 1887, II, nedatat, III, 1895, IV,
au fost puse în seama culturii noastre adam- 1898) de B.P. Hasdeu.
ice, care începe ºi nu duce nimic pânã la Academia Românã i-a încredinþat, în
capãt, a literaturii noastre constituite din 1897, lui A. Philippide alcãtuirea dicþiona-
poeþi ºi publiciºti. Ion Budai-Deleanu, autor rului, însã pentru cã acesta n-a vrut sã facã
al unui Lexicon românesc-nemþesc, în patru o selecþie a celor 11000 de pagini dicþionarul
volume, socotea ca o pedeapsã alcãtuirea i-a fost încredinþat, la 1 ianuarie 1906, lui
unor astfel de lucrãri: ,,Pre care vrea zeii sã- Sextil Puºcariu. Acesta a tipãrit tomul I,
i pedepseascã pe aceastã lume nu-i pot da partea I, A-B (1913), tomul I, partea a doua,
mai mare certare decât sã facã lexicoane.“ C (1940), tomul I, partea a treia, fasc. I, D-De
ªi totuºi, din lista absenþelor reclamate (1949), tomul II, partea I, F-I (1934), tomul II,
pânã acum trebuie eliminat Dicþionarul limbii partea II, F-I (1934), tomul II, partea II, J-
române, care, iatã, a fost încheiat cu ultimul Lojniþã, 3 fasc. (1937, 1939, 1944).
volum, al 37-lea, în primãvara anului 2010, Lucrarea a fost reluatã, în 1949, la
Academia Românã organizând o adunare Institutul de Lingvisticã din Bucureºti ºi a
festivã, în cadrul cãreia au luat cuvântul aca- început sã fie tipãritã, dupã douã decenii de
demicienii Dan Berindei, Marius Sala, la reluare, astfel: 1968 (1 vol.), 1969 (1 vol.),
Eugen Simion ºi reprezentantele institutelor 1971 (1 vol.), 1972 (1 vol.), 1974 (1 vol.), 1975
de lingvisticã din Bucureºti, Cluj ºi Iaºi. (1 vol.), 1977 (1 vol.), 1978 (1 vol.), 1980 (1
Încã de la înfiinþarea Societãþii Literare vol.), 1972 (1 vol.), 1977 (1 vol.) 1978 (1 vol.)
Române (1866) problemele limbii au avut 1980 (1 vol.), 1982 (1 vol.), 1983 (1 vol.), 1984
prioritate iar Societatea Academicã Românã (1 vol.) 1986 (1 vol.), 1987 (1 vol.), 1990 (1
a pus problema alcãtuirii dicþionarului în vol.), 1992 (1 vol.), 1992 (1 vol.), 1994 (2 vol.),
ºedinþa ei din 7/19 august 1869, comisia 1997 (1 vol.), 2000 (1 vol.), 2002 (1 vol.), 2005
dicþionarului fiind alcãtuitã din Ion Heliade (1 vol.), 2006 (2 vol.), 2007 (1 vol.), 2008 (2
Rãdulescu, A.T. Laurian ºi I.C. Massim. vol.), 2009 (2 vol.) ºi 2010 (2 vol.).
32
La încheierea Dicþionarului limbii române

miei, i-a încredinþat elaborarea celebrei


lucrãri Magnum Etymologicum Romaniae lui
B.P. Hasdeu, duºmanul sãu. Tot academi-
cianul Eugen Simion a folosit prilejul sãrbã-
toririi încheierii tipãririi dicþionarului aca-
demic pentru a aminti cã sub egida
Academiei au mai apãrut Manuscrisele lui
Eminescu (39 volume), Gramatica limbii
române, Micul dicþionar academic (4 vol.), cele
110 volume din ,,Lucrãri fundamentale“
(Pleiade-le româneºti), în fine cã vor apãrea,
elaborate la Institutul de Istorie ºi Teorie
Literarã ,,G. Cãlinescu“, pe care îl conduce,
lucrãrile Enciclopedia literaturii române vechi
ºi Cronica vieþii literare 1944-1964, toate
pledând ca Academia Românã sã rãmânã la
datoriile sale dintâi.
Sintetizând travaliul la aceastã majorã
lucrare Introducerea la ultimul volum, literele
J, K, Q, conclude: ,,Cu redactarea acestui
ultim tom, se poate declara cã Dicþionarul
limbii române, cu cele douã serii, DA, publi-
catã sub egida fostei Academii ºi a doua,
DLR, publicatã sub egida actualei Academii,
Dupã cum se vede, un lung parcurs. a fost finalizat. Dupã 103 ani de la apariþia
Cumva spre consolare, acad. Marius Sala a primei fascicule a Dicþionarului limbii române
amintit cã dicþionarul limbii germane, iniþi- (DA), Academia Românã se poate mândri cu
at de fraþii Grimm în 1837, a început sã elaborarea integralã a acestei opere de
aparã, cu primul volum în dupã 19 ani, interes naþional, unicã în cultura românã.
ultimul apãrând în 1961. Într-o altã situaþie Cele douã pãrþi, DA ºi DLR, depãºesc, ca
se aflã dicþionarul limbii franceze, iniþiat în proporþie ºi valoare, tot ceea ce a apãrut
1794, în prezent la ediþia a opta. anterior ºi formeazã cea mai amplã ºi mai
Reluatã, între anii 1949 ºi 1951, noua importantã lucrare din istoria lexicografiei
serie a dicþionarului, sub conducerea lui româneºti, comparabilã cu dicþionarele altor
Iorgu Iordan, elaborarea ei a fost întreruptã limbi de culturã ºi civilizaþie.“
în 1952 ºi apoi reluatã în 1959, acum încred- Emile Littré spunea cã ,,Les traveaux lex-
inþatã institutelor de profil din Bucureºti, icographique n’ont point de fin“. Odatã
Cluj ºi Iaºi, redactori responsabili fiind încheiat, dicþionarul limbii române va trebui
Iorgu Iordan, Alexandru Graur ºi Ion sã fie editat într-o ediþie completã, de la A la
Coteanu, ultimul fiind redactor responsabil Z, ºi sã fie permanent adus la zi. De dorit
între anii 1992 ºi 2000, dupã care misiunea este sã aparã ºi în ediþii accesibile cititorilor
ºi-au asumat-o academicienii Marius Sala ºi de rând. Francezii, ºtiu bine, fac sistematic
Gheorghe Mihãilã. Marius Sala a evocat nu anchete, statistici pentru a ºti în câte case se
numai pe ,,marii ziditori“, cum i-a numit, ci aflã dicþionarul limbii franceze. Prezenþa
ºi ,,furnicuþele“ care au adunat material, în dicþionarului limbii române este ºi mai
fine pe cei peste 200 de redactori lingviºti. necesarã acum, când limba este asediatã de
Academicianul Eugen Simion a remarcat franglezã, de limba din media, este influ-
cã din lungul parcurs al elaborãrii unor ast- enþatã de reducerea, în ºcoalã, a orelor de
fel de lucrãri s-a desprins o idee preþioasã: s- limba românã, de atâþia factori destructivi.
a trecut peste diferende personale, exemplul Astfel de lucrãri au nevoie, pe lângã o
dintâi în acest sens fiind atitudinea lui Titu bunã echipã de specialiºti, de sprijinitori, de
Maiorescu, care, vicepreºedinte al Acade- sponsori. Dicþionarul în cauzã a beneficiat
33
Iordan Datcu

de un astfel de sprijin, el fiind, se preciza pe rãmâne pium desiderium. În alte cuvântãri la


coperta primului sãu volum, din 1913, Academie, Suveranul revine, cu con-
,,întocmit ºi publicat dupã îndemnul secvenþã, la necesitatea întocmirii dicþiona-
Maiestãþii Sale Regelui Carol I“. Suveranul, rului, la ,,grabnica dare la luminã a dicþio-
încã din cuvântarea rostitã, la Academie, la narului“ – cum spunea la 1 aprilie 1891, la
23 martie 1884, spunea cã ,,lucrãrile de 18 martie 1894 ºi la 1 aprilie 1905. Sextil
cãpetenie ale Academiei sunt istoria ºi Puºcariu a pus ca moto la introducerea sa la
limba, temeliile existenþei noastre naþio- volumul I al dicþionarului, urmãtorul citat
nale“. Remarcând cã au fost descoperite din cele rostite de cãtre Carol I: ,,Aºtept dar
preþioase documente istorice, adãuga: ,,Nu cu nerãbdare ca Etymologicum Magnum
mai puþin însã trebuie sã ne ocupãm ºi de Romaniae sã fie cât mai curând pus în mâna
viitor... de limba noastrã, care s-a pãstrat
tuturor, avându-se grija ca întocmirea lui sã
neatinsã în câmpiile roditoare ale Dunãrii,
fie cât de întreagã, cu un numãr de citaþiuni
în plaiurile mãreþe ale Carpaþilor, aceste þin-
uturi încântãtoare, descrise cu mãiestrie în o bine alese, însã limitat, spre a nu se înnã-
limbã aºa de curatã de poetul nostru popu- moli lucrarea într-o prea mare întindere.
lar Vasile Alecsandri. Ce sarcinã mai dulce Perfecþiunea lui are mai puþinã însemnãtate
poate avea Academia decât a lua sub paza decât fiinþa lui.“ Cu alte cuvinte, sã-l vedem
sa aceastã limbã veche, pe care poporul o tipãrit, chiar dacã nu este perfect. Sã
înþelege ºi o iubeºte? Mãnþinem dar aceste adãugãm, element important, cã suveranul
frumoase expresiuni întrebuinþate de nu s-a rezumat la îndemnuri, ci a spon-
strãbuni, ºi nu ne temem de cuvinte cari au sorizat lexiconul, timp de ºase ani, cât se
cãpãtat de veacuri împãmântenirea: Super- credea cã va dura elaborarea lui, cu 6000 lei
flua non nocent.“ Suveranul adãuga cã do- anual. Un exemplu care trebuie sã dea de
rinþa sa de a fi desãvârºit dicþionarul nu va gândit.
34
Lucian CHISU
,
Scriem cum vorbim?
sau
despre ortografia noastrã în mediul electronic
Abstract
This text is a continuation of the author's intervention, published few years ago under the title
Electronic communication and our ortographical problems. At the time of his first intervention, the
digital language in Romanian had a rather transitory aspect. The author considers that, for its opti-
mal usage, two kinds of interventions would be necessary. On one hand, the intervention of tech-
nical and system engineers towards creating the software to adapt the keyboard to the Romanian
language. On the other hand, the firm attitude of the specialists (linguists, philologists, the cultur-
al elite) towards respecting the ortographical and literary language norms in the case of the digital
language, which is about to become the most consistent form of communication between institu-
tions and individuals. The conclusion of the new research, including the 2003-2010 period, is the
following: although software exists and Romanian language keyboards are commercialised, and
although laws have been passed sanctioning the bad usage of the literary language, the deviations,
mistakes and hesitations from the early days are still present in a rather worrying percentage.
Official people websites are indicated, some belonging to the Ministry of Culture and Ministry of
Education, where ortographical reglementations, far from being put to use, are avoided, in some
cases with the express indication to elude diacritics.
Keywords: communication, language, information technology, ortography, norm, corectitude, devi-
ation.

Începând cu ultimul deceniu al secolului voltãrii exponenþiale ale noilor forme adap-
trecut, utilizarea limbajului informatizat tate comunicãrii.
(computerizat) ºi-a fãcut simþite avantajele, În primii ani ai mileniului al treilea,
rãsfrânte în scurt timp, puternic ºi decisiv, ºi fenomenul se generalizase, devansând
în cultura românã. Pe de o parte, creºterea tipurile de comunicare lingvisticã pânã nu
fãrã precedent a gamei ºi numãrului de ser- demult consacrate. Totuºi, chiar ºi cei mai
vicii electronice (sub formã textualã, audio, fideli dintre susþinãtorii informatizãrii lim-
graficã ºi/sau video), iar pe de alta, accesul bajului erau de acord cu privire la imensa
tot mai nelimitat, inclusiv cel individual ºi cantitate de necunoscut care însoþea proce-
mai ales al tinerilor, au creat premisele dez- sele fenomenului în discuþie1.

1 „În aceastã epocã nãvalnicã de schimbãri tehnologice rapide, toþi luptãm pentru a ne pãstra propria
direcþie. Progresele care se dezvãluie zilnic în comunicaþii ºi tehnicã de calcul pot fi înspãimântãtoare ºi
debusolante. Este firesc, în contextul dat, sã ne întrebãm dacã aceste schimbãri sunt bune sau rele, dacã
trebuie întâmpinate cu bucurie sau cu teamã. Rãspunsul este: ºi una ºi alta.” (Manifestul tehnorealist,
2000, p. 307). Textul reprezintã rodul colaborãrii a 12 scriitori preocupaþi de tehnologie: David
Bennahum (editor al publicaþiei „Meme”), Brooke Shelby Biggs (editorialist la „San Francisco Bay
Guardian”, varianta elctronicã), Paulina Borsook (scriitor), Marisa Bowe (fost redactor-ºef al revistei
„Word”), Simson Grafinkel (colaborator la „Wired”, editorialist la “The Boston Globe”), Steven Johnson
(scriitor, redactor-ºef la „FEED”), Douglas Rushkoff (scriitor, editorialist la „Time Digital”), Andrew
Shapiro (felow la Centrul Berkman pentru Internet ºi Societate al Facultãþii de Drept Harvard, colabo-
rator la „The Nation”), David Shenk (scriitor, comentator la The Naþtional Public Radio), Steve
Silberman (editor în probleme de culturã la „Wired”), Mark Sthalman (scriitor, cofondator al „FEED”).
Conceptul acestui document a fost schiþat de Shapiro, Shenk ºi Johnson. A fost publicat pe 12 martie
1998. Poate fi citit în versiune originalã la www. technorealism.org. Vezi, Ana Tãbîrcã, traducãtoarea
Manifestului tehnorealist, „Secolul XX”, nr. 4-9, 2000 (421-426), p. 307.
35
Lucian Chiºu

Deoarece în anii imediat urmãtori mo- sau bulgari, cetãþeni ai þãrii vecine („Tren ata-
mentului utilizãrii computerului, în þara cat de bulgari”- titlu de ºtire, informaþia se
noastrã nu existau „tastaturi” cu claviatura referea la „bulgãri”), de paturi sau pãturi
adaptatã la alfabetul limbii române, apãru- (sinistratilor li s-au oferit paturi), dacã în supa
serã adevãrate modele de scriere constând de cocos, produsul culinar provenea din
în abateri de la normele ortografice. Alãturi carnea de cocoº sau din fructul exotic cocos,
de texte redactate fãrã semnele grafice (dia- care intrã ca ingredient alimentar în com-
critice) ale literelor ã, â, î, þ, º, al cãror înþeles poziþii asemãnãtoare. Un volum de prozã,
deplin rezulta contextual, în tot mai extinsa ce-i drept mai vechi, se intitula Povestiri de la
comunicare pe suport electronic se dezvol- izvoarele râului. Se pune întrebarea, câþi din-
tau noi tipuri de scriere în care alfabetul ro- tre cei care l-ar întâlni ofertat pe net se vor
mânesc era folosit ad libitum, dupã pricepe- gândi la râu ºi câþi la rãu ?
rea sau inventivitatea utilizatorilor. Ches- În pofida acestor neajunsuri, abaterile de
tiunea rigorii în ceea ce priveºte recuperarea la norme îºi croiserã calea ºi sub alte forme,
sensului cuvintelor devenise pentru unii la fel de insolite2. Metodele de aplicaþie fiind
dintre utilizatori stringentã. Sensul lexical iluzorii, ele înseºi constituiau erori sau devi-
real trebuia recuperat din context pentru cã, eri de la normã ºi ilustrau totodatã accesul
din cauza absenþei diacriticelor, nu rezulta dificil, greoi, complicat ºi inutil la un sistem
clar dacã în enunþul respectiv se fãcea (tastaturã) impropriu. Faptul se datora în
referire la bulgãri (de pãmânt ori de zãpadã) primul rând unei carenþe legislative, dar, în
36
Scriem cum vorbim?

ansamblu, fenomenul prezenta o dublã În acest context ambiguu, singura certi-


cauzã. tudine o reprezintã generalizarea scrierii pe
Cea dintâi, de naturã tehnicã, necesita suport electronic, care se manifestã ca un
realizarea softului ºi a tastaturilor pentru fenomen (inter)naþional tocmai ca urmare a
limba românã, fiindcã iniþial cele comercia- imenselor foloase pe care le genereazã. Ca
lizate în România fuseserã proiectate pentru pretutindeni pe glob, instituþiile oficiale ºi
uzul în limba englezã. Sarcina realizãrii private din România, precum ºi uriaºa masã
„programelor” pentru diacritice ºi a tastelor de utilizatori individuali au trecut la noul
aferente alfabetului românesc cãdeau exclu- format. Indiferent de caracterul oficial sau
siv în seama programatorilor IT ºi ingine- particular al textelor, majoritatea covârºi-
rilor de sistem din þara noastrã. Chestiunea toare a lor este procesatã electronic ºi abia
a fost întru totul depãºitã ºi a devenit de dupã aceea transferatã pe suportul tradiþio-
domeniul trecutului. nal (hârtia). Utilizãm fãrã îndoialã, la scarã
Consecinþã nemijlocitã a celei dintâi, a naþionalã, limbajul informatic cu extraordi-
doua cauzã servea pragmatismului greºit narele sale disponibilitãþi ºi, în continuare,
înþeles: utilizarea corectã a limbii române în însoþite de „reflexele” vechilor abilitãþi.
scrierea electronicã trecuse pe un al doilea Este, de asemenea, o certitudine cã în do-
plan, cedând întâietate beneficiilor, care au meniul culturii scrise limbajul informatic
favorizat instalarea aproape nestânjenitã a reprezintã cea mai spectaculoasã ascensi-
unui autentic haos ortografic. Contau mai une. Dar, în ceea ce priveºte culturile, ale
mult imensele avantaje ale scrierii electro- cãror sisteme lingvistice includ în evoluþia
nice constând în fiabilitate, actualizare, con- lor alte semne grafice decât cele consacrate
servare, multiplicare, dar mai ales eficienþa, pentru limba englezã, limbajul informatic a
rapiditatea ºi confortul comunicãrii elec- exercitat, cel puþin pentru o perioadã de
tronice, spaþiul ºi timpul fiind contrase în timp, un altfel de impact. Constituind fun-
ceea ce numim oarecum impropriu „mediul damentul comunicãrii între oameni, indis-
virtual”. Cu alte cuvinte, comunicarea elec- cutabil pentru toþi aceºtia limbajul deþine
tronicã se afla în coliziune cu alfabetul ºi profunde conotaþii emoþionale ºi culturale
ortografia noastrã normativã, situându-se, ce decurg din „moºtenirea” lor lingvisticã,
spre nemulþumirea unora dintre utilizatori, educaþionalã, istoricã, literarã ºi chiar filo-
într-un punct tranzitoriu de care nimeni nu soficã. De aceea, nu ar fi cazul ca limba
pãrea a fi responsabil sã ia atitudine. S-a maternã sã reprezinte un obstacol în calea
instalat, nu fãrã temei, teoria formelor fãrã accesului la cunoaºterea multiculturalã
fond, valabilã în tipuri de situaþii în care umanã disponibilã în noul mediu de comu-
„forþele reacþionare”, înºelate în aºteptãrile nicare. Dacã utilizarea ei ortograficã rãmâ-
lor, declanºeazã conflictul dintre procesul ne, cel puþin pentru unele semne grafice,
vieþii (care nu ºtie ce-i rãgazul) ºi formele de aleatorie, obstacolele nu întârzie sã aparã.
exprimare culturalã (care nu ºtiu ce-i schim- Cu toate cã, pe fond, chestiunea utilizãrii
barea). Sentimentul nemulþumirii se con- limbajului informatic în spaþiul cultural
tureazã în astfel de situaþii sub forma crizei. românesc ºi-a gãsit soluþia optimã, între
Dupã trecerea unui numãr de ani, deza- altele ºi ca urmare a emiterii ºi promulgãrii
vantajele aspectului prim (tehnic) au fost unor legi (hotãrâri de guvern), numeroºi
anulate, însã consecinþele începuturilor dintre utilizatorii sãi împãrtãºesc sentimen-
n-au dispãrut, putându-se afirma cã „pro- tul cã de la soluþie la rezolvarea celui de-al
blema”, deºi pãrea a fi fost rezolvatã, încã doilea aspect, cel practic, rezistenþa în faþa
persistã. regulilor, normelor ºi corectitudinii contin-

2 Exemple privind improprietãþile semantice ale textelor scrise fãrã diacritice, cu mult mai numeroase,
care proliferaserã în limbajul informatic al anilor 2000, am oferit în articolul O chestiune urgentã, din
“Tribuna învãþãmântului”, an LIII, nr. 634 (2515), 18-24 martie 2002, p.1, 2 ºi în studiul Comunicarea elec-
tronicã ºi problemele ortografiei noastre, din „Analele USH” (Seria Jurnalism), IV, nr.4, 2003, p. 31-48.
37
Lucian Chiºu

uã sã se manifeste în proporþii de masã, automatã a limbajului natural. Acesta din


chiar dacã efectele recuperatorii îºi vor face urmã reflectã progresele ºtiinþifice ºi tehno-
simþite în cele din urmã, cândva, consecin- logice care-l desprind de momentul iniþial
þele. Aceºtia, nemulþumiþii, nu cautã vino- (lingvistica formalã) spre a accede în zonele
vaþi sau vinovãþii, dar, pe de altã parte, nici generãrii de modele abstracte (lingvistica
nu pot accepta cã asistãm la un fenomen matematicã) spre a se ajunge la lingvistica
...natural, deci greu de stãpânit, incontrola- computaþionalã, constând în prelucrarea
bil. Evoluþia sa nestânjenitã, cãreia i s-a limbajului natural ca summum al teoriilor ºi
adãugat pasivitatea, ºi ea generalizatã, a modelelor de inteligenþã artificialã. Aceste
produs în toþi aceºti ani, previzibil ºi ire- forme de cunoaºtere a limbajului, care abor-
versibil, o nouã formã generalizatã de co- deazã problematica de comunicare om-cal-
municare. Ar fi fost de aºteptat reacþii ºi ati- culator, vor deveni de interes comun.
tudini din rândul specialiºtilor limbii. Punc- Demn de consemnat este ºi faptul cã,
tul de vedere al acestora asupra respectãrii încã din primii ani de manifestare a limba-
normelor ortografice ºi, implicit, a limbii jului informatic, specialiºtii noilor arii de
noastre literare în comunicarea electronicã cercetare, au þinut sã accentueze ideea cã
ar fi avut cea mai mare greutate ºi autori- dezvoltarea armonioasã a societãþii infor-
tate. În acest interval, reacþia dumnealor a maþionale bazate pe cunoºtinþe este posibilã
fost foarte puþin sau deloc vizibilã, cei mai doar prin promovarea informaþiei ºi accesu-
mulþi resemnându-se a consemna adevãrul lui cu caracter multilingv ºi multicultural.
cã limba românã se aflã într-o grea suferin- Mai mult chiar, în raportul special al Comi-
þã. Totuºi, domniilor lor, doctorilor în... siei Europene (Towards a European Language
litere le-ar fi revenit un rol mai activ. Infrastructure), raportorul A. Danzin atrãgea
Era, de asemenea, datoria tuturor intelec- atenþia asupra urmãtorului pericol: „În era
tualilor, de toate formaþiile umaniste ori sci- electronicã, este esenþial pentru supravie-
entiste, sã ia act de autentica mutaþie inter- þuirea unei limbi ca ea sã fie folositã în sis-
venitã, care favorizeazã saltul în SI-SC ºi în temul de informare electronicã”, rezultând
viitorul comun. Aceastã formã de sprijin ar cel puþin indirect cã procesul de informati-
fi constituit cel mai important element de zare a unei limbi naturale nu înseamnã în
solidarizare cu specialiºtii în limbaje (ling- niciun chip stâlcirea ei.
viºti, filologi) care, altfel, împart o soartã Sub aceste aspecte, datoria celor mai
ingratã, ºtiut fiind cã primii dintre aceºtia responsabili dintre utilizatorii limbii noastre
studiazã mai întâi evoluþiile ºi tendinþele rãmãsese doar un deziderat.
limbajului, mereu schimbãtor, spre a formu- *
la eventual recomandãri ºi finalmente La cele afirmate pânã acum este necesar
norme, respectate cu sfinþenie de filologi ºi sã adãugãm o serie de aspecte particulare ce
nu numai de ei, ci de toþi indivizii care se regãsesc în evoluþia istoricã a comunicãrii
formeazã societatea. scrise în limba românã.
Pe de altã parte, trebuie þinut cont cã pro- Înseºi „realitãþile” interne, istorice, ale
movarea limbii române în SI-SC sub aspec- scrierii în limba românã au cunoscut etape
tele sale scris-vorbit a devenit, cu un cuvânt punctate de continue dispute ºi neînþelegeri
ale cãrui semnificaþii sunt mai degrabã de-a lungul epocilor. În ceea ce priveºte
arhaice, apanajul altor domenii de investi- „biruinþa scrisului în limba românã”, înain-
gare. În sensul acesta se vorbeºte curent taºii noºtri s-au servit iniþial de un alfabet cu
despre „ingineria limbajului”, aplicaþie care grafie slavonã de 43 de slove (alfabetul chi-
vine sã sublinieze aspectele legate de vali- rilic). Concomitent cu utilizarea greoiului
darea experimentalã a ipotezelor ºtiinþifice alfabet chirilic, întrupând „sufletul româ-
prin modele riguros verificate. În format nesc în veºmânt slavon” (cum l-a numit
electronic, limbajul scris-vorbit ocupã Nicolae Cartojan), la sfârºitul secolului al
numai o avanscenã (de resursã lingvisticã), XVIII-lea, învãþaþii ardeleni se foloseau de
domeniul de cercetare fiind prelucrarea grafia latinã3, dar intenþia reprezentanþilor
38
Scriem cum vorbim?

ªcolii ardelene se îndrepta spre utilizarea La avatarurile alfabetului ºi normelor


unui alfabet etimologic, care ar fi dus la o ortografice succint enunþate mai înainte, se
supãrãtoare rupturã între modul de a scrie adaugã hotãrârea academicã ratificatã în
ºi pronunþa cuvintele. Astfel de fapte erau ºi ºedinþa Adunãrii Generale a Academiei Ro-
mai mult adâncite de caracterul incipient, mâne din 31 ianuarie 1991, a cãrei contes-
pentru acele vremuri, al utilizãrii grafiei. tare a avut drept efect scindarea alfabetului.
„Regulile ortografice propuse în urma dis- Numeroase edituri ºi publicaþii, unele de
cuþiilor derulate între 1866 ºi 1881 de prestigiu, au ignorat hotãrârea în discuþie7.
Academia Românã întâmpinau dificultãþi În plus, concomitent cu „schisma alfabe-
deosebit de mari în rãspândirea lor ºi rezis- ticã” din 1991, odatã cu pãtrunderea masivã
tenþã pe mãsura dificultãþii lor”4. în societatea româneascã a tehnologiilor
Considerând cã au fost schiþate câteva multimedia, aveau sã se iveascã noi situaþii
elemente relevante pentru începuturile alfa- conflictuale. În uz s-a instalat ºi cea de a
betului ºi evoluþiei ortografiei la noi, infor- treia formã, scrierea electronicã fãrã diacriti-
maþii care se regãsesc în studii ºi cãrþi publi- ce, cu variantele ei opþionale. Ideea eludãrii
cate de numeroºi specialiºti5, consemnãm cã convenþiei ºi ignorarea efectului normativ a
discuþii polemice, urmate de propuneri, re- generat frecvent puncte de vedere orgo-
forme ºi hotãrâri ortografice au avut loc în lioase, unul dintre acestea fiind exprimat de
anii 1881, 1904, 1925, 1932, 1953, 1957 ºi un cunoscut critic literar, universitar ºi aca-
1991, acestea nestingându-se6 niciodatã. demician, director al celei mai cunoscute
Reþinem însã cã, în atmosfera tensionatã, publicaþii literare româneºti: „Iar dacã
dacã nu uneori incendiarã, a acestor dis- dorim cu tot dinadinsul sã facem convenþia
pute, s-a convenit totuºi asupra necesitãþii cât mai firesc-utilã, atunci, date fiind schim-
unui mai pronunþat caracter coercitiv al bãrile produse în scriere de calculatoarele
normelor ortografice, dupã cum rezultã ºi moderne [noi am fi spus de utilizatorii calcu-
din unele nu foarte îndepãrtate în timp luãri latoarelor], ar fi poate necesar sã abandonãm
de poziþie în istoricul problemei. sedilele de la þ ºi º ºi sã scriem tz ºi sh,

3 Se ºtie, spre exemplu, cã Ion Budai-Deleanu a optat primul pentru grafiile þ ºi º, aºa cum sunt redate
astãzi.
4 Petru Zugun, în Ortografia limbii române. Trecut, prezent, viitor, Institutul European, Iaºi, 1992 1992, p.
40.
5 Mioara Avram (1990), G. Beldescu (1985), Theodor Hristea (1981), Melentie Nica ºi Silvius Cureteanu
(1980), Iorgu Iordan (1978), Flora ªuteu (1976), Al. Graur (1974), Fulvia Ciobanu ºi Lidia Sfârlea (1970),
AL. Rosetti (1967).
6 În 1881, prin contribuþia decisivã a junimiºtilor, reveniþi la Academie dupã slãbirea inevitabilã a poziþiei,
dominante pânã atunci, a latiniºtilor, a fost salutarã impunerea ortoepiei limbii, prin influenþa scrierii
fonetice asupra vorbirii, putându-se crea, numai astfel, o beneficã circularitate sistemicã vorbire îngrijitã
— scriere foneticã — ortoepie, imposibilã în cazul unei ortografii bazate pe etimologism. Între 1881- 1904
s-a realizat trecerea de la etimologism la fonetism, etapã de tranziþie ce „a întãrit unele modalitãþi de
scriere care s-au impus, ca, de exemplu, scrierea vocalei [ã] prin a cu un semn diacritic deasupra, a con-
soanelor [º]ºi [þ], prin s ºi respectiv t, cu sedile º.a.m.d.” ( apud Petru Zugun, 1990, p. 42). Un alt proiect
academic a fost redactat în 1932 de Ov. Densusianu. El a avut drept moment iniþial discuþiile începute
încã din 1925 de Sextil Puºcariu, reprezentând modificãri sau precizãri aduse reformei ortografice din
1904. O nouã simplificare ºi clarificare a ortografiei româneºti realizeazã Academia în 1953 cu impor-
tanta completare din 1965, când este normatã, tot de Academie, folosirea literei â în familia cuvântu-
lui român. În anul 1991, Academia Românã, prin preºedintele ei de atunci, dl acad. Mihai Drãgãnescu,
a luat hotãrârea de a recomanda câteva amendamente la normele ortografice ale limbii române din
1953: a) utilizarea lui â în locul literei î în interiorul cuvintelor; pãstrarea literei î în interiorul cuvintelor
dacã acestea sunt rezultatul unui cuvânt compus, în care cel de-al doilea element lexical îl conþine pe î
iniþial; b) utilizarea formei sunt în locul formei sînt, procedându-se în mod similar cu formele flex-
ionare. Aceastã hotãrâre ratificatã în ºedinþa Adunãrii Generale a Academiei Române din 31 ianuarie
1991 a stârnit vii proteste ºi noi puncte de vedere polemice. În aceeaºi perioadã apare ºi se dezvoltã
exponenþial scrierea electronicã, mijlocitã de computer.
7 Astãzi avem situaþia, cel puþin bizarã, a editurilor care, atunci când tipãresc manuale ºcolare, folosesc
ortografia academicã, iar când editeazã alte cãrþi o utilizeazã pe aceea ...contestatarã.
39
Lucian Chiºu

[internaþionalizând] cumva scrierea, sau cum se (re)prezintã, în acest moment, limba


chiar sã scriem, ca portughezii, pe ã ca a, românã în format electronic pe unele dintre
indiferent de pronunþie, ºi pe î ca i (cum de site-urile oficiale:
altfel calculatorul o ºi face!) [noi am sublinia CNCSIS (Consiliul Naþional al Cercetãrii
cã nu calculatorul, ci utilizatorii o ...fac!]. Dar ªtiinþifice din Învãþãmântul Superior), or-
oare reformiºtii noºtri vor fi de acord? Nu gan consultativ al Ministrului Educaþiei,
cred, fiindcã problema lor nu e de a avea o Cercetãrii, Tineretului ºi Sportului, expri-
convenþie care sã fie lesne respectatã, ci una, mând totodatã punctul de vedere al comu-
cum sã zic? respectabilã”8. Cei de la care era nitãþii ºtiinþifice în ceea ce priveºte politica
de aºteptat „tãierea” acestui veritabil nod cercetãrii ºtiinþifice, apare postat fãrã diacri-
gordian nu s-au pronunþat, dar acest dera- tice. Unele fiºiere sunt dedicate consultãrii
paj n-a fost deloc pe placul informaticie- în limba românã, altele în limba englezã,
nilor.9 dar între acestea nu existã practic nicio
Rezumând toate cele de mai sus, iatã diferenþã. La rubrica Instrucþiunile privind

8 Nicolae Manolescu, Cum scriem, în „România literarã”, An XXXV, nr. 38, 18-24 septembrie 2002, p. 1.
9 “Existã o sumedenie de site-uri unde limba românã apare trunchiat, adicã extirpatã de diacritice. Prima
explicaþie care þi se serveºte este problema anumitor greutãþi dificil de contorizat. Dacã acum ceva timp
exista un sâmbure de adevãr, acum e foarte greu de susþinut o astfel de explicaþie, nocivã dupã pãrerea
mea. Cu mult mai grav e cã existã profesori în învãþãmântul românesc care, în loc sã promoveze corec-
ta folosire, bat apa-n piuã cu subterfugii. Dar nu numai aici vezi astfel de «scãpãri». Existã o serie de
edituri culturale, edituri, reviste, de exemplu, unde o astfel de explicaþie îºi face loc cu coatele. Am fost
surprins sã aud din gura unui critic literar ºi conducãtor de revistã o astfel de inepþie. La contra argu-
mentele mele, replica a fost un soi de fãcut cu mâna din categoria «merge ºi aºa»”( Dan Iancu, redactor
ºef „PCMagazine România”, p. 4.).
40
Scriem cum vorbim?

completarea formularului „cerere de finanþare” care demonstreazã indubitabil, prin inter-


se face precizarea: „este OBLIGATORIU ca mediul unor cercetãri efectuate de specia-
în timpul completãrii formularului sã nu in- liºti ai Comunitãþii Europene, cã repercusiu-
troduceþi caracterul ghilimele, caractere dia- nile asupra limbilor naþionale reprezintã un
critice”. Tot astfel stau lucrurile, adicã fãrã fenomen real ºi la fel de ameninþãtor ca ºi
prezenþa diacriticelor, ºi cu CNFIS (Con- topirea calotei glaciare.
siliul Naþional pentru finanþarea Învãþã- Printre cauzele dispariþiei limbilor, auto-
mântului Superior), UEFISCSU (Unitatea rul articolului citat enumerã: reacþia tine-
Executivã pentru finanþarea Învãþãmântului relor generaþii faþã de limba maternã, po-
Superior ºi a Cercetãrii ªtiinþifice Universi- tenþialul social-economic al comunitãþilor
tare), parþial cu AFCN (Administraþia Fon- de vorbitori, relaþia scris-oral, politicile ofi-
dului Cultural Naþional), care se subordo- ciale. Desigur, faptele prezentate mai
neazã Ministerului Culturii ºi Patrimoniului înainte nu constituie, la ora de faþã, un peri-
Naþional, unde, în cadrul rubricii „întrebãri col real pentru limba românã. Din studiul
frecvente”, se recomandã evitarea folosirii cercetãtorului înainte amintit, rezultã, pe
normelor obligatorii de scriere, cu diacritice. bazã de date ºi informaþii, cã la fiecare douã
Notariatele folosesc în documentele lega- sãptãmâni dispare câte o limbã având mai
lizate diacriticele numai la cererea expresã a puþin de 200.000 de vorbitori. În acest ritm,
clientului. În celelalte situaþii, formula fãrã accelerat de noile media, ºtergerea iden-
diacritice este generalizatã, în pofida faptu- titãþilor se va produce în urmãtorii o sutã de
lui cã pot apãrea confuzii supãrãtoare, mai ani. E bine ? E rãu ? Apariþia unui model
ales de nume. unic, globalizant, pentru noile situaþii cre-
În marea majoritate a universitãþilor din ate, genereazã întrebãri ºi solicitã rãspun-
þara noastrã sunt acceptate tacit teze de suri la interogaþii diverse. Nu se schimbã,
licenþã ºi de masterat redactate frecvent fãrã prin urmare, funcþiile sau domeniul comu-
diacritice. S-au întâlnit cazuri, însoþite de nicãrii prin limbaj, ci, prin noile tehnologii
naive surprinderi, cã ar fi greºitã redactarea instalate, pe lângã imense avantaje, se pro-
fãrã diacritice, inclusiv la limba ºi literatura fileazã ºi un nou mediu ºi tip de culturã,
românã. Cei „enervaþi” de aceastã practicã aflat în conflict nedeclarat cu vechile moda-
reprezintã o minoritate, comparativ cu litãþi de comunicare tradiþionalã, respons-
numãrul tot mai mare al grãbiþilor benefi- abile cu metabolismul organismelor cultu-
ciari ai diplomelor de absolvire. Cele mai rale. E bine? E rãu?
multe dintre site-urile de pe net per- În pofida faptului cã a pãtruns adânc în
petueazã fãrã jenã situaþia descrisã mai sus. toate structurile societãþii, influenþându-le
Fãrã a continua exemplele, se detaºeazã evoluþia, în þara noastrã nu a existat ºi nu
urmãtoarea constatare: raportul dintre existã o politicã de stat coerentã cu privire la
scrierea în limba românã literarã ºi celelalte acest „instrument” al informaþiei ºi cunoaº-
formate înclinã majoritar în favoarea celui terii. Concludem, aºadar, cã, privitor la dez-
nerecomandabil, greºit, în afara normei baterile asupra scrierii în limba românã, for-
lingvistice. Singura concluzie, din pãcate mula grammatici certant îºi pune amprenta
„viabilã”, se referã la adevãrul cã gene- etern actualã.
ralizarea scrierii electronice a devenit o rea- În ceea ce priveºte scrierea devenitã cu-
litate de necontestat. rentã, denumitã pe suport electronic, în
absenþa unor decizii cu adevãrat ferme, în
Dacã nu vom trece sub tãcere cã acþiunea loc ca aceasta sã faciliteze armonizarea
globalizãrii are consecinþe devastatoare specificului nostru identitar, puternic contu-
asupra culturilor identitare, atunci trebuie rat, este posibil sã contribuie la degradarea
sã invocãm ºi studiul lui Petre Gh. Bârlea10 lui. E bine? E rãu !

10. Petre Gheorghe Bârlea, Dispariþia limbilor - catastrofã umanã sau formã naturalã de schimbare lingvisticã ?,
în „Caiete critice” nr. 8-9 (262-263)/ 2009, p. 97-117.
41
Felix tot dau exemplu de pasivitate bãºtinaºã pe
ciobãnaºul din Mioriþa – deºi li s-a explicat
NICOLAU de zeci de ori cã eroul baladei nu spune ni-
cãieri cã o sã aºtepte blegit cotonogeala care
îl paºte – sã declare falimentul calitativ al

Culturã învãþãmântului românesc. Drept care, s-a


trecut la o reformã pluristratificatã, infinitã
ºi birocraticã la modul angelic. Funcþionarii

versus din Minister, bine înºurubaþi în scaune,


creeazã sau adapteazã mii de tipuri de fiºe,
C. V.-uri, autoevaluãri, dosare, paradosare

universitate
etc. Aºa se face cã, între timp, bacalaureatul
a devenit un parastas naþional, cu fripturi ºi
gogonele. Aºa se explicã faptul cã în învã-
þãmântul universitar cursurile au cãzut pe
Abstract locul 3 în ierarhia activitãþilor unui profesor.
Pardon! cadru didactic. Pe locul 3, dupã
The author spots a few acute problems of the activitatea birocraticã, zisã ºi de catedrã, ºi
Romania educative system. He states there is cea ºtiinþificã. Dacã aventura birocraticã e
an incompatibility between the academic uºor de descris, cea ºtiinþificã este impene-
career and the cultural publications, because trabilã.
only the articles published in annals con-
tribute to the professors' annual evaluation.
In addition to this, another abnormality is Divorþul universitarilor
that of "specialization", which obliges the de revistele culturale
intellectuals to master a very little piece of
knowledge. Besides, one cannot promote in the Foarte puþini universitari iau parte activã
academic hierarchy without being a member of la viaþa culturalã a cetãþii. În general, ei
a grant. The risk is that professors become cul- evolueazã în circuit închis academic, aºa-zis
tural functionaries. elitist. De ce? Simplu! Pentru cã marile
Keywords: culture, university, education, aca- reviste culturale nu au cotaþie academicã. În
demic evaluations, "cultural management" afarã de vreo douã-trei, restul nu aduc
(birocracy), grants, cultural functionaries. puncte la dosar. Deci articolele publicate în
revistele extrauniversitare nu ajutã la pro-
movare, nu justificã activitatea ºtiinþificã.
Cum sã transformi un profesor Cam orice cititor cu pretenþii intelectuale
ºtie ce se poate gãsi într-o revistã de culturã:
în cad(av)ru didactic texte originale, ficþiune, polemici, criticã,
În Bietul Ioanide al lui G. Cãlinescu existã traduceri, eseuri etc. Cea ce importã este
un personaj bizar, Gonzalv Ionescu. Ocu- tonul: liber, alert, caustic, scãpãrãtor. Puþini
paþia lui de bazã era „pânda bibliograficã”. ºtiu ce trufandale se aflã în publicaþiile aca-
Cum voia cu disperare sã prindã o catedrã demizante, recte anale ºi comunicãri. De ce
puþini? Din urmãtoarele motive: 1. analele
universitarã, lua la puricat dosarul ºtiinþific
cu pricina au o difuzare extrem de limitatã;
al rivalilor. Verifica fiecare trimitere biblio-
2. chiar dacã ar fi mai vizibile, ele ar stârni
graficã ºi juisa la orice inadvertenþã. un asemenea val de plictis, încât criza cul-
La G. Cãlinescu, personajul sfârºea la- turalã declanºatã astfel ar fi mai dezas-
mentabil. Dar cum viaþa bate romanul, truoasã decât cea economicã. E adevãrat cã
Gonzalv Ionescu a supravieþuit bine merçi, o publicaþie de þinutã academicã se cuvine sã
ba ajuns sã facã ºi reforma învãþãmântului facã mai puþin uz de arsenalul stilistic. Ton
în România. Ne-am obiºnuit deja ca tot fel neutru cel mai adesea, argumentare bazatã
de politicieni care pocesc limba românã ºi-l pe cercetãri anterioare ºi ipoteze de lucru
42
Culturã versus universitate

cât mai palpabile. Cu alte cuvinte, delim- viziuni existenþiale. Dar, a fi cadru didactic
itare, decenþã, demonstraþie. Numai cã nu echivaleazã cu a fi intelectual, aºa cum a
aceºti 3 D se traduc de multe ori în practicã preda la Facultatea de Filosofie nu echiva-
prin platfus intelectual. Profesorii vâneazã leazã cu a fi filosof. ªi asta, repet, pentru cã
sesiunile de comunicãri ale diverselor fac- profesorul a fost retrogradat la rangul de
ultãþi care sunt urmate de tipãrirea unor cadru didactic.
publicaþii cu cotaþie academicã pe cât posi- Nu vreau deloc sã spun cã printre uni-
bil mai ridicatã. Cãci ºi aici sunt trepte: A, versitari nu s-ar afla oameni cu adevãrat
B+, B, C, D. În consecinþã, viaþa cadrului curioºi ºi cu respect faþã de un demers cog-
didactic este o continuã pendulare între nitiv echilibrat. Nici pomenealã! Cunosc
sesiuni ºtiinþifice organizate de tot felul de mulþi profesori care au refuzat funcþion-
facultãþi mai mult sau mai puþin obscure, alizarea ºi cu care se poate discuta pe teme
dar care „stau foarte bine cu hârtiile” ºi au variate ºi la modul nonconformist. Însã ei
plãtit ceea ce trebuie unde trebuie pentru a au de ales între douã comportamente: ori
obþine o recunoaºtere mai mare. apeleazã la morga ºi rutina universitare, în
Comunicãrile ºtiinþifice ale participanþilor cadrul sistemului, apoi se dezbracã de ele
la asemenea conferinþe sunt, în general, seci, când ies de acolo, ori îºi pãstreazã doar latu-
fãrã inovaþie ºi atitudine, întemeiate pe o ra de intelectual sadea, dar atunci sunt blo-
bibliografie sforãitoare. Abordarea euristicã caþi în poziþii ierarhice inferioare.
este labilã, articolele sunt înjghebate la Acum câteva decenii, între anii 1960-
repezealã din alte articole. În schimb, cu cât 1980, universitãþile americane, cele franceze
bibliografia citatã este mai nouã ºi mai stu- ºi italiene, de exemplu, erau de stânga.
foasã, cu atât stima de sine creºte, deºi Mereu în coasta puterii politice, în pofida
lucrarea respectivã nu aduce nimic nou. Nu tuturor manifestãrilor exagerate, menþineau
degeaba înfiera Luca Piþu „gagademis- echilibrul balanþei. Tocmai pentru a stinge
mul”... focarul de libertate rãzvrãtitã din sãlile de
curs, a fost conceput un sistem de evaluare
Raiul birocratic drãcesc al activitãþilor din interiorul univer-
Ruptura dintre lumea academicã ºi cea sitãþilor. Fiecare miºcare a staff-ului didactic
culturalã este încurajatã de sistem. Funcþio- este urmãritã, totul trebuie cuantificat. Sunt
narii din Ministerul Educaþiei nu sunt altce- încurajate hiperspecializarea, neimplicarea
va decât niºte funcþionari. Ei dicteazã coor- în viaþa publicã ºi construcþia migãloasã a
donatele activitãþii profesorale, pardon, unui dosar impecabil. Drept urmare, am
didactice. Universitatea este încurajatã sã întâlnit de nenumãrate ori cadre didactice
formeze generaþii nu de intelectuali, ci de cu specializare în limbi ºi literaturi strãine
prestatori de servicii. La rândul lui, profe- care habar n-aveau ce se întâmplã în viaþa
sorul a fost transformat în cadru didactic ºi, culturalã a þãrii în care trãiesc. E foarte posi-
în curând, va fi ºi el redus la statutul de bil ca un astfel de specimen sã fie specializat
prestator de servicii. Un specialist închis în opera unor scriitori de acum patru secole,
între zidurile specialitãþii lui, fãrã orizont ºi vreo 2 – 3 sã zicem, iar în rest sã nu aibã nici
înfometat continuu de acumularea puncta- cea mai vagã idee despre contemporanei-
jului necesar avansãrii. Mai precis, profe- tate. Însã în ograda lor micuþã, ºtiu tot ce
sorii universitari în loc sã fie formatori de miºcã. E foarte amuzant sã fii de faþã la în-
opinie ºi erudiþi poligloþi, sfârºesc, în tâlnirile dintre asemenea specialiºti. Fiecare
majoritatea cazurilor, ca mãrunþi specialiºti vorbeºte pe limba lui, se umflã în pene cu
anonimi, obsedaþi de ultimele apariþii ultimele trofee bibliografice, dar refuzã sã
bibliografice dintr-un areal strâmt. accepte discuþia liberã, fãrã graniþe spaþio-
Ceea ce Reforma a distrus este orgoliul temporale. Cât despre limbile strãine, ce sã
de intelectual. Adicã de om care practicã mai spun? Rareori sã gãseºti pe cineva care
dialogul ideatic în vederea conturãrii unei stãpâneºte mai mult de un idiom strãin. Ce,
43
Felix Nicolau

dascãlii sunt ghizi turistici? ªi de ce ar face Se ajunge la un soi de enciclopedism biro-


asemenea eforturi? Aduc cumva puncte la cratic: degeaba ai o activitate publicisticã
dosar? excepþionalã, sã zicem, ori cãrþi apãrute la
edituri importante, dacã nu ai granturi.
Modalitãþi de îngustare Granturile sunt proiecte de cercetare în care,
pentru a obþine finanþare, un colectiv de pro-
+ fixisme fesori întocmeºte un dosar complicat. Pe
Sistemul de evaluare al cadrului didactic lângã tema de cercetare propriu-zisã (care
este unul foarte riguros, bazat pe mai multe nu trebuie sã fie nici prea-prea, nici foarte-
criterii. Excelenþa în îndeplinirea unui cri- foarte), colectivul care sperã sã acceseze fon-
teriu nu compenseazã nesatisfacerea altora. durile, mereu insuficiente, trebuie sã pre-
44
Culturã versus universitate

cizeze ce colocvii naþionale ºi internaþionale tar. În contabilizarea activitãþii lui, conteazã


se vor organiza în urmãtorii trei ani – un caz imens articolele publicate în revistele acade-
– ºi cum va fi cheltuit fiecare bãnuþ. Treabã mice din strãinãtate de prestigiu. ªi cum sã
de contabil ºi de secretariat, intitulatã pom- satisfacã acest criteriu un profesor care pre-
pos: management cultural. Dacã nu eºti dã istoria limbii române ori literatura româ-
director de grant, nu poþi obþine titlul de nã? La fel ºi cu editurile. Este foarte impor-
profesor, deºi cei care au devenit profesori tant sã-þi publici cãrþile la edituri recunos-
pânã acum 5 ani, n-au avut nicio problemã cute academic, chit cã multe dintre acestea
de acest gen. Lucrul caraghios este cã gran- sunt afaceri de apartament. De exemplu,
turile sunt sublime, dar lipsesc cu desã- Editura Muzeului Literaturii Române nu
vârºire de vreun an încoace, din cauza lipsei are recunoaºtere academicã. Aºa cã mai
de fonduri. Carevasãzicã, un cerc vicios care avantajos e sã tipãreºti la Editura Sudura
atestã forma fãrã fond a învãþãmântului S.R.L., care se aflã pe lista respectivã!
românesc. Vrem sã fim la nivel occidental în
ce priveºte cercetarea, dar cu fonduri bal- Cocoaºa administrativã
canice. Nu asta se cam întâmplã în toatre
sectoarele vieþii publice de la noi? O mulþime de cerinþe sufocante ºi pulve-
O altã specie interesantã a vieþii univer- rizatoare, care nu fac decât sã stimuleze
sitare este alcãtuitã din specialiºtii care mediocritatea. Dar lucrul ºi mai grav este cã
aprofundeazã zeci de ani un singur autor universitarii sunt scoºi din circuitul cultural
sau un singur aspect al unui domeniu mai de larg interes de niºte funcþionari care nu
larg. Numãrul lor este mare ºi, din cauza s-au remarcat în niciun caz prin inovaþie ºi
îngustimii abordãrii, la fel de îngustã este ºi creativitate. Goana dupã bibliografie ºi
percepþia lor asupra unor modalitãþi de dupã tot felul de anale obscure, aducãtoare
gândire mai flexibile ºi mai creative. De aici de puncte la evaluare, îi obligã pe profesori
ºi sterilitatea sau stângãcia acestor minispe- sã ia parte foarte rar la dezbaterile ºi
cialiºti când vine vorba despre a inova polemicile din revistele culturale.
domeniul respectiv. Dintre ei se aleg cei cu Publicaþiile cu tradiþie ºi faimã nu au
funcþii administrative. recunoaºtere academicã. Exact cele pe care
Plãgile sistemului sunt agravate de noua îºi are fundamentele cultura noastrã uman-
specie de preºedinþi ai universitãþilor, istã. Mai degrabã sunt activi în aceste
suprapuºi rectorilor. Aceºtia sunt în special reviste profesorii de liceu sau intelectualii
foºti rectori care au excelat la capitolul care nu lucreazã în educaþie, decât cei din
administrativ. Aºa cum e ºi firesc sã se universitãþi.
întâmple, cine se ocupã prea mult de con- Cadrul didactic nu mai tinde sã fie un
tabilitate ºi politicã, nu are cum sã fie o model pentru tinerele generaþii de intelectu-
somitate în vreun domeniu ºtiinþific sau ali. Redus la statutul de funcþionar exem-
artistic. În goana lor dupã bani, instituþiile plar, el duce în spate o cocoaºã administrativã,
de învãþãmânt superior ajung sã îºi apre-
ca în teatrul lui George Ciprian. ªi, repet, nu
cieze angajaþii ca pe niºte agenþi de vânzãri:
e atât vina profesorilor, cât a unui sistem-
în funcþie de câþi bani aduc. Important este
caracatiþã, gata sã implanteze câte un cip în
sã nu faultezi studenþii, sã-i convingi sã se
înscrie la o anumitã facultate pe care ºtiu cã creierul ºi inima fiecãrui angajat. Se uitã cã
oricum o vor absolvi. Acestea sunt con- un profesor bun este un actor ce trebuie sã
secinþele multlãudatei autofinanþãri ºi ale capteze atenþia unui public obosit de
spiritului antreprenorial. Aici se ajunge tinereþe ºi cu o pãrere foarte bunã despre el
când educaþia este confundatã cu un butic. însuºi. ªi atunci, cum i se poate cuantifica
Ca sã nu mai pomenesc de faptul cã multe activitatea decât a posteriori, cu ajutorul
universitãþi sunt sucursale ale partidelor rezultatelor muncii lui, iar nu prin tot soiul
politice în teritoriu. de autoevaluãri ºi scheme pedagogice?
Confuzie este ºi în ce priveºte recunoaº- P. S. Articolul de faþã nu mi-a adus niciun
terea internaþionalã a unui cadru universi- punct în evaluarea academicã
45
A.E. Baconsky
- 85

Aurel RÃU
A.E. Baconsky
- o evocare*
Abstract
This text transcribes Aurel Rau's speech delivered in June 2010, when the National Museum of
Romanian Literature organized a debate about A. E. Baconsky. The former comrade from the lit-
erary magazine "Steaua" ("The Star") made a few commentaries about the life and work of the
poet who influenced the so called "60's generation". He referred also to the edition "Works" (2
volumes, 2009), made by Pavel Tugui and Oana Safta, with an "Introduction" by Academician
Eugen Simion.
Keywords: A. E. Baconsky, M. R. Paraschivescu, "Steaua" ("The Star"), First Romanian Writers
Congress (1956), Pavel Tugui, Oana Safta.

Invitaþi la aceastã discuþie* despre A.E. Martin, un eseu amplu, care prefaþeazã cu
Baconsky, suntem îndreptãþiþi desigur sã multe afinitãþi ediþia Scrieri din 1990, sau în
spunem cã ºi pe aceastã cale este pus în evi- articole ºi sinteze de istorie literarã, cazul ºi
denþã un interes în lumea literarã actualã al prietenului meu de tinereþe Dumitru
sau în postumitate, un interes viu, dar ºi Micu, dintr-un interludiu al nostru clujean –
sporit pentru opera lui, cu durabil, cu spe- am înþeles sau am crezut, încã de acasã,
cific, dar ºi pentru ceea ce a fost viaþa lui, înainte de a lua trenul spre Bucureºti, cã, în
una nu de încercãri minore, personalitatea principal, cum e poate ºi firesc, manifestarea
lui, o conduitã, din radicalitãþi, ambele cu de azi e mai de dorit una de concepte ºi mai
un grad de simbolic. Un indiciu despre puþin una din amintiri. M-am întrebat de
acest interes putând fi – sau ceva emitent – mai multe ori care ar fi zona în care mai
ºi ediþia Opere I Poezii, Opere Prozã II Versuri, poate încãpea ceva încã neabordat – ºi mi
în colecþia Opere Fundamentale, de sub s-a pãrut cã, ºi acum, ca ºi la o rotondã ante-
patronajul Academiei, realizatã din iniþiati- rioarã, care a avut loc în 1987, mai potrivitã
va ºi cu o Introducere a criticului Eugen ar fi o restrângere la câteva precizãri ori
Simion ºi cu îngrijirea domnului Pavel sublinieri despre un acelaºi capitol de viaþã
Þugui ºi a doamnei Oana Safta, un fapt literarã plural, care a fost o muncã împre-
inclusiv estetic, un gest de deschideri ºi unã la revista la care m-am aflat mereu, din
convingeri, dar ºi de un anumit curaj. Cluj, dar poate altele decât cele care mi-au
Din felul chiar cum a fost gânditã o bunã stat la suflet sã le spun ori accentuez atunci,
parte a componenþei noastre, de acum, con- sub o emoþie, era în luna martie, când se
certant, de cãtre Muzeul Naþional al Lite- împlineau 10 ani de la tragicul sfârºit care a
raturii Române, pentru cã ne aflãm la o a avut loc la cutremurul din 1977, iar vor-
doua rotondã Baconsky: mai mulþi critici li- bitori erau mai mult foºti apropiaþi sau care
terari, care s-au pronunþat esenþial ºi cu alte s-au format sau au activat la ,,Steaua“,
prilejuri, în prefeþe – lângã cea amintitã, sã majoritatea ºi ei azi doar amintiri.
o amintesc ºi pe cea a profesorului Mircea Un gând care mi-a venit, ºi dintr-un

* Textul reproduce alocuþiunea poetului Aurel Rãu, rostitã cu prilejul Rotondei 13, organizatã la MNLR în
luna iunie 2010.
46
A.E. Baconsky - o evocare

nea, în acelaºi val, cu o fâºie de problema-


ticã, de abordare, repartizatã cumva sis-
temic, împotriva a tot ce mai agresa, din
proletcultism, de anumitã relevanþã putând
fi acum din urmã ºi o comparaþie cu cele-
lalte intervenþii, încã trei, ale unor clujeni,
între care a lui Victor Felea ºi Aurel Gur-
ghianu, cu þinte critice nu marginale ºi care
fuseserã ºi ele de acasã pregãtite – încât,
evocând acest fragment de timp, vorbeºti de
o emulaþie în care un vuiet vag parcã încã
nu s-a stins. Luãri de atitudine, în relaþie cu
deziderate imediate privind configuraþia
poeziei spre care era o aspiraþie la unison, în
principal de cãutare de un eu propriu, într-o
bãtãlie pentru apãrarea individualitãþii,
cum se ºtie, ºi un ,,dincolo de iarnã“ nu nu-
mai deziderat personal – dar în care autorul
volumului de pasteluri ce va fi tipãrit în
anul urmãtor, pe care îl evocãm, era un
neîntrecut.
Revenind din acel context, lãsând în
semnificaþiile lui mai multe, dintr-un punct
de vedere al diversitãþii sectoarelor scrisului
literar al vremii, Congresul la care o noutate
punct nodal al interpretãrii de ansamblu ºi ºi o emoþie, o schimbare, o mutaþie fusese ºi
de intuiþii realizate de autorul volumului apariþia printre confraþi de condei mai
Întoarcerea autorului, în prefaþa menþionat, tineri, în public, a lui Tudor Arghezi al
pasajul pe care-l citez: ,,Generaþia 60 a pro- ,,poeziei putrefacþiei“, sun un nimb de
fitat enorm de deschiderea pe care o anunþã, învingãtor – sã nu uit sã menþionez o bucu-
în 1956, A.E. Baconsky, liderul grupului de rie cu care în cercul nostru, întorcându-ne
poeþi de la «Steaua». Este prima tentativã pe în redacþie, l-am felicitat în fel ºi chip pe un
care o face poezia româneascã de a aban- conducãtor de echipã, ca între sportivi, pen-
dona canonul realismului socialist ºi de a tru un succes la puncte net, într-un climat
moderniza limbajul liric“ (închei citatul). de acte de curaj ºi alte fãurite articole critice
Referirea, nu e un secret pentru niciun care vor uita de unele prudenþe, la modul
om de litere, ea trimite la un moment istoric tactic, în rubrici ca Profiluri ºi Menþiuni ºi
precis, Primul Congres al Scriitorilor, dar ºi opinii, unde el are sãgeþile cele mai ascuþite,
ridicã un vãl de pe un segment de viaþã li- sau un eseu despre Matei Caragiale, fin ºi
terarã cu impactul lui într-o miºcare mai faimos, ºi vor urma nu peste mult timp noi
generalã de idei ºi atitudini întru eman- grele reproºuri pentru grave ideologice
cipãri, una nu prea în atenþia cuvenitã a greºeli. Dar cât s-a obþinut, cum se spune ºi
unor cãrþi de istorie literarã mai recente, din în citatul din Eugen Simion, prin cuvântul
pãcate. ªi în ce mã priveºte justificã ºi aici o rostit atunci, e un câºtig nu numai pentru
privire mai de aproape, sau un mic, mai lãr- poezia baconskyanã în curs, într-o efer-
git, popas în momentul dat. Va fi de acord vescenþã, care îºi va relua un zbor al unei
oricine cã lucrurile care urmau sã fie spuse întregi regãsiri de sine mai ales prin Fluxul
în respectivele dezbateri, într-un cadru cu o memoriei, ce va apãrea, de asemenea, numai
înfrigurare aºteptat, ne erau cunoscute mai dupã un an, în 1957, dar nu în micã mãsurã,
multora din redacþie, sau ne solicitau ºi pe nu numai pentru un spirit mai bun în care
ceilalþi poeþi care ne pregãteam, de aseme- sã evolueze mai favorabil o generaþie la ceas
47
Aurel Rãu

de debut, ci ºi pentru însãºi o altã accepþie a cul pe care ºi-l face cu o maturitate grea,
scrisului în poezie în þãrile estice, toate cu o cum declarã ritos, ,,incompatibil cu orice
literaturã a reflectãrii patronajului comunist palinodie“. Dar, un aspect interesant, toto-
rusesc. Doar acest scurt citat, din discurs, datã, ºi acesta trebuie luat ca o linie mai
care umblã la temelii: ,,Existã, dupã pãrerea lungã într-o efigie, ca linia vieþii din podul
mea, o permanentã primejdie, mai cu seamã palmei: într-o privinþã, evoluând, el doar se
pentru poezie, de a degenera sub false reîntoarce, ca ºi cum un cântec dezinvolt,
auspicii, realiste, în versificarea pedestrã a din elemente, predominant muzical, i-ar fi
faptului cotidian, luat în totalitatea lui“. fost dat încã de Parce, dacã sunt luate în cal-
Lucruri spuse, sã nu uitãm, la numai trei ani cul o fluenþã ºi un dar asociativ ºi o visãto-
de la moartea lui Stalin, vãzut în tot ce un rie dintr-un exerciþiu prim cu oficieri la
cult totalitar îngloba. suprarealiºti, din anii de începuturi clujene
Cum ºtim, Baconsky arde etapele, depã- studenþeºti, ca în aceste douã strofe finale
ºeºte repede un handicap, odatã actul unei din, de acum cunoscutul, Necunoscutul câine
deziceri publice, de ecou, consumat, handi- Pierrot, trimise spre publicare în 1947 în
cap al unor concesii nedorite, sau slujiri la oraºul Carei, încheiere de-o etapã (citez):
tematic sau conjunctural. Încã în ceea ce va ,,Doamne, numai Tu mã vei mai coborî
publica în periodice în acelaºi an ºi în 1957 în pãrul oraºelor de var…
ºi mai ales cu volumul din 1964, Fiul risipi- adio, femeie albastrã, noaptea desenez
tor, considerat o trecere de la lirismul nos- pe mormintele poeþilor cai,
talgic la melancolia gravã, ºi cu o antologie cânt poate, dacã nu am ochii amanetaþi
a tot ce a scris pânã în 1967, testamentarã, la librar;
pentru consolidarea cãreia reia titlul Fluxul o sorã de caritate a deschis un azil în
Memoriei, el se poate considera, într-un cal- Shangai.
48
A.E. Baconsky - o evocare

Par cuiva poate tutore al sângelui meu restul presei literare a momentului cu care
palid ºi crud? poate exista o timidã competiþie, într-o pri-
hei! Tu care vopseºti luna cu cernealã mã redacþie. ªi în legãturã cu care perioadã
albastrã, sã-þi aminteºti ºi de vreo chelfãnealã din-
mâine îþi voi transmite ultima radio- spre factori de îndrumare, oficialitãþile
gramã la Sud: politice, activã de vreo douã ori pe an, ca
,,Necunoscutul câine Pierrot a murit instinctul la pãsãri, cu criticã nu glumeaþã ºi
într-o glastrã“. autocriticã, ori când ,,din marea literaturã
sovieticã“ e aleasã pentru a fi tradusã piesa
ªi de menþionat cã, paradoxal, aceastã Baia de Maiacovski, o criticã de sistem, din
amprentã, nu din conjunctural, îºi spune interior, nu prea agreatã, ori când niºte pro-
cuvântul ºi în prime încercãri de o poezie zã originalã greºeºte despre micii burghezi
cerutã de ,,vremuri“, de ,,cetate“, în care sau despre colectiviºti, românã ºi maghiar,
dintr-odatã într-un cenaclu încropit ºi con- cãci într-un împreunã ºi astfel, ori când pot fi
dus sub auspicii bune, fiindcã de un depistate abateri de intimism, în stih ºi
Ioanichie Olteanu, poet cu o anumitã faimã regretabile erori ideologice într-un grupaj
prin participarea la miºcarea pentru o de articole, de ,,reconsiderare“, mai amplu:
resurecþie a baladei, alãturi de un Radu ,,Mihai Eminescu“, la ceas de centenar.
Stanca, la revista ,,Cercului Literar“, el are Am lungit aceastã digresiune, parantezã,
cumva un ascendent în raport cu a celorlalte cu un accent ºi sentimental, ºi pentru un
mlãdiþe tinere care cutezau spre un luminiº, contrast, dintr-un stagiu de tatonãri când
a unor mai de început articulãri, sau mai A.E.B. e numai un component al unui grup,
din tradiþie, sã-i numim, fiindcã prezenþi ºi ºi atunci ca întotdeauna cu o þinutã distinc-
aici, pe doar, cu mai puþin tinerii, Ion Brad ºi tã ºi distinsã, activ, cu idei, dar – dupã unele
Dumitru Micu, lângã care fac ºi eu ochi, pãreri, ºi datoritã originii lui basarabene,
într-un pluton, ca printre ultimii veniþi ante- care în epocã conferea un sentiment de
rior, unor preocupãri pentru pornirea unei supraveghere din partea capriciilor sorþii
reviste de sine stãtãtoare, prime postbelice, româneºti mai special – detaºându-se din
româneºti, ,,Almanahul literar“. ceva comun, mai ales printr-o deschidere
Au amândoi, ºi poetul, ºi criticul de mai de anvergurã, decât a altora, faþã de
acum, amintiri ºi imagini proprii, din care ei comanda socialã, e drept mai de prim plan,
îl pot vedea sau caracteriza, diferit sau vizualizatã prin succese ca poemele de fac-
complementar, de atâtea ori suntem laolaltã turã uºor epicã, în consonanþã cu o tendinþã
în fotografii din suflet, vechi, în tot felul de dintr-un model la ordinea zilei, Copii din
replici care nu sunt întotdeauna o reacþie la Valea Arieºului sau Sau Balada despre Barta
ceva advers sau suntem în aceleaºi împã- Iosif ºi ortacii sãi, în care îl invidiam ºi pentru
timiri pentru un nou numãr de revistã pe o ºtiinþã, superioarã, a construcþiei, ca ºi
care l-am pregãtit ºi-i aºteptãm înfriguraþi pentru un suflu, frumuseþi prozodice ºi ima-
apariþia, serile, la Miron Radu Paraschi- ginar. Din care perioadã, se iese, cum ºtim,
vescu acasã, prin 1950, unde sunt prezenþi la bordul Stelei, în 1954, dupã ce încã de un
poate ºi Geo Dumitrescu devenit redactor an el e la conducerea revistei cu vechiul
ºef adjunct, cum ºi un Mircea Zaciu care nume, moment care e pregãtit cu o efer-
scrie prozã, la o cafea sau un vin, sau când vescenþã ºi multe frãmântãri, întrebãri – ºi
amfitrionul aduce vorba voalat despre acesta, consecutiv unui alt ritual de fluturãri
Troþki ucis în Mexic, cum autorul Cântecelor de opreliºti, inclusiv dupã o criticã apãrutã
þigãneºti, care e primul redactor ºef al noii în ziarul ,,Scânteia“, dar parcã ºi în alte pu-
publicaþii, este ºi un cam rãzgândit fost ile- blicaþii centrale, ºi când tributurile tematice,
galist. O perioadã, aºadar, de pionerat, acoperirile prudente cu dovezi de strategice
incluzând ºi o ucenicie numai în preajma cuminþiri nu lipsesc în amalgamãrile din
unui supliment cultural sãptãmânal de pe sumarul numerelor, în care una din poeziile
lângã un generos ziar local, dar ºi un aseme- unui alt poet are fragmentul de vers:
nea stagiu mai la larg într-o confruntare cu ,,Pleacã iarnã!“
49
Aurel Rãu

Nu trebuie sã mã las furat de un curent reparare a relaþiilor cu unii foºti membri ai


care îmi stã la inimã, punctarea, de pildã, a Cercului Literar ºi altele ºi alþii.
cel puþin câtorva din întâmplãrile mai de Timpul nu-mi îngãduie sã mai continui,
referinþã din anii steliºti baconskyeni, care la un mod ºi evocativ, dar înainte de a
aratã cum componente ale unei lucrãri lite- încheia totuºi nu pot sã nu subliniez cã tot
rare inclusiv corale urcã treptat la un drept ce va surveni în viaþa, dar ºi în scrisul poe-
de cetate, prin reverberãri, depãºind un oraº tului care a scris ºi activat ca fondator ºi
ºi împliniri personale, într-un prezent care redactor de reviste ºi conducãtor de revistã
prin faptã a fost visat, pentru a putea cel ºi om de direcþie ºi rarã intransigenþã, vreo
puþin formula, în spaþiul unei elocuþii care ºi 15 ani în Cluj ºi alþi, numãraþi strict, tot vreo
aºa se lungeºte prea mult, opinia cã dupã 15 în Capitalã, are o legãturã ºi cu eveni-
aceastã nouã etapã, într-o viaþã de creaþie mentul scriitoricesc obºtesc din 1956, ºi
care ne stã în atenþie, ºi de excepþie, el puþin când s-a spus practic ºi despre conþinutul
alte douã, de nu trei ar putea marca un unor lucrãri proprii, nu numai despre forma
drum sfârºit atât de brusc ºi brutal în 1977. lor artisticã, ,,le regret“, iar pentru cârcotaºi
Prima dintre acestea o angajare într-o luptã inclusiv din viitor, ,,dacã mi le tot citaþi, vi le
care pe care cu anii, cum spusese într-un cedez“.
poem anterior, singur, ani bucureºteni, Ar mai fi de pus doar o întrebare, dim-
acum daþi numai propriei opere, când pen- preunã ºi cu o felicitare sincerã pentru o
tru cuvinte nu mai trebuie folosit ºi faptã ca pentru scriitorii români clasici, în
pseudonimul, ca de pildã un George Stelea care un merit important îi revine domnului
sau un E. Radovici, pentru semnarea unor Pavel Þugui ºi o recunoºtinþã; inclusiv
mai riscante atitudini într-o rubricã având în vedere ,,Cronologia“, care precede
,,Opinii“ sau alta mai neutrã, ,,Agenda“, pe textele din primul volum; dar sã n-o uitãm
care s-o situezi între 1960 ºi 1967, încheiatã iar nici pe doamna Safta, cu acribia, alesul
cu Echinoxul nebunilor ºi cotitura care-i grâului de neghinã din sfera ,,Note, comen-
Cadavre în vid. Iar o alta, când odatã cu cer- tarii ºi variante“. Anume: dacã e destul de
titudine pe care o dau aceste din urmã mari inspiratã, sau deplin, o gãzduire, aºa cum
cãrþi amintite, dar ºi lucrul eseistic ºi de s-a procedat, între aceleaºi coperte, atât a
transpuneri din lirica universalã la capo- operelor care au constituit o replicã nu
dopera 100 de poeþi, un sentiment de izolare numai la o epocã, dar ºi ceva de care nu
sau însigurare, care nu-i numai ceva þinând doar un act voluntar ºi o întreagã evoluþie
ºi de o conºtiinþã de sine mai marcatã, de împliniri s-a dezis odatã pentru totdeau-
conþinând ºi orgoliu, este atenuat printr-o na. Respectiv, lângã poeziile care-l reprezin-
intrare în contact tot mai mult cu diverºi tã perfect pe autor, estetic ºi ca idei, prelu-
reprezentativi scriitori strãini contemporani area la o secþiune Addenda, în volumul II, ºi
occidentali, din modul de viaþã care devin a poeziilor conjuncturale, versificãri la
pentru el cãlãtoriile tot mai frecvente peste comandã, unele care în ediþia Scrieri din
hotare ºi îi sunt cumva ºi ca o a doua patrie. 1990 fuseserã excluse.
Prin acestea nu vreau sã spun cã în Cum spuneam la început, o discuþie în
Bucureºti, în locuinþa sa de pe strada jurul scrisului lui A.E. Baconsky e firesc sã
Dionisie Lupu, el este un izolat, ca un exilat, fie mai mult una de concepte, fiindcã la
relaþiile sunt numeroase cu medii de artã judecata timpului un drept la timp îl poate
dâmboviþene ºi mai tinerii Petre Stoica ºi conferi numai opera, iar instituþia criticii,
Ion Þugui, convârsteni ºi realitãþi, ca la atunci când nu e uitat sufletul, care dã sub-
început Petru Dumitriu ºi un timp Marin stanþã ºi armãturã cântecului, poate lumina
Preda ºi Octavian Paler, un Mihai Gafiþa ºi cel mai bine, ea, toate valorile ºi valenþele
un M. Petroveanu, redactori de revistã ºi prin care el – opera – conferã ºi duratã, o
editori, dar ºi fraþi de destin, vizitele peri- replicã însãºi ,,morþii“, care în cazul poetu-
odice în Capitalã ale poeþilor steliºti, cu lui evocat a fost mai crudã ºi ,,mai mare“
noutãþi ºi amuzamente dintr-un Cluj la care decât felurite aversitãþi care l-au vrut zãdãr-
el se gândeºte ºi nostalgic, ºi ironic, o nicit.
50
Teodor
Mazilu - 80
Nicolae
ILIESCU
A organiza o gãinã
sau a-þi îngriji cinstea
Abstract

The author makes a few consideration about Teodor Mazilu's humoristic short stories. He remarks
that, beyond their actuality, these pieces have no satiric notes. The characters have abnormalities
and ethic dysfunctions. Mazilu's work can be read as a social document.
Keywords: Teodor Mazilu, short stories, humor, social document, actuality.

Când eram printr-a ºasea am auzit pen- acolo este pe dos, fãþarnicã este etalarea ºi
tru prima oarã de Mazilu, Teodor Mazilu. stâlcirea lor, deºi personajele sunt la fel, tot
Tatãl unui vecin din aceeaºi clasã, ceva pe la paravane caracterologice.
„ªtefan Gheorghiu“, venise cu un roman, ªi iatã cum am ajuns la subiectul nostru
Bariera, despre care se spunea cã aºa ºi pe propriu-zis, Teodor Mazilu (1930–1980). În
dincolo. Nu înþelegeam mare lucru ºi nici culegerea apãrutã în anul 1964, Nuvela
colegul ºi amicul meu, care începuse chiar romînã contemporanã, alcãtuitã de N. Mano-
sã-l citeascã, dar intuiam cã e ceva dacã nu lescu, se spune scurt cã autorul scrie schiþe
misterios de-a dreptul, cel puþin subversiv. satirice cu o notã personalã ºi cã dovedeºte
Prin anii de facultate vãzuserãm niscaiva fineþe portretisticã ºi umor. Mai întins
piese ale autorului mai sus menþionat, dar analitic, N. Ciobanu, în Nuvela ºi povestirea
primul contact serios l-am avut dupã ce contemporanã, apãrutã în 1967, remarcã
Crohul, profesorul nostru, Ovid S. Croh- structura declarat moralistã, studiul carac-
mãlniceanu, ne adunase textele în Desant ºi terelor, maniera eseisticã ºi neglijarea epicu-
întocmise o prefaþã în care ne înºira în siajul lui. Tot aici se citeazã buchetul de filiaþii,
unor prozatori rebeli ai vremii: D.R. Popes- lista celor în urma cãrora pãºeºte autorul:
cu, T. Mazilu, N. Velea, Fãnuº Neagu, Caragiale, Scedrin, Cehov. Cei mai aplicaþi
C. Þoiu, Radu Cosaºu, Sorin Titel. De ce sã comentatori sunt Eugen Simion, în Scriitori
minþim, nici nu-i citiserãm pe toþi, dar de români de azi, volumul al treilea ºi Marian
atunci chiar am fãcut-o ca sã vedem ºi noi ce Popa, Istoria literaturii române de azi pe
aveam în comun. mâine, volumul al doilea. Se subliniazã
ªtim cu toþii cã scriitorii prizeazã cel mai mãiestria comediografului, umanismul foi-
bine texte scrise în stilul lor sau cât mai letonistului, construirea unui gen de tragi-
aproape de acesta. De exemplu, dintre cei comedie, subtilitatea cu care se picteazã
pomeniþi de Croh eu mã simt cel mai bine mediocritatea. Aceasta ar fi în linii generale
alãturi de domnii D.R., nea Fane ºi Cosaºu, caracterizarea criticii ºi nu cred cã ar mai fi
dar nici pe ceilalþi nu-i dau deoparte. Velea, ceva fundamental de adãugat, tot ceea ce
de pildã, este un foarte bizar ºi sofisticat trebuia spus s-a spus.
mânuitor de cuvinte, ca ºi Mazilu, de altfel. Ei bine, dupã treizeci de ani de la dispari-
Cuvinte aparent artificiale, scorþoase, lipite þie ºi dupã douãzeci de la schimbarea de
fãþarnic în schimb. Ca ºi la Caragiale, dar perspectivã, bucãþile adunate în prezenta
51
Nicolae Iliescu

carte se cuvin a fi cernute printr-o nouã nului Rãdãcinã (racine asta înseamnã!) sunt
grilã de lecturã. De fapt, orice carte – fireºte, dublate de un sfetnic pe post de alter-ego ºi
carte care meritã, ºi cea pe care o deschideþi sunt prezentate descendent, coborând ver-
acum meritã cu prisosinþã – necesitã o citire tiginos din semeþia ºi gloria lor. Ele invo-
atentã sau o recitire, chiar ºi marile lueazã, nu evolueazã. Cam aceeaºi perspec-
capodopere. E un truism sã spui cã îl citeºti tivã ne întâmpinã ºi la Mazilu. Personajele
într-un fel pe Racine la 1670 ºi în alt fel la lui prezintã anomalii etice, abateri de la
1880 sau în 2010! Respectând cu smerenie morala comunã, simptome de alienare
proporþiile, peste textele lui Teodor Mazilu socialã. Ele fac parte dintr-un uriaº teatru,
nu s-a aºternut praful gros al uitãrii, ele societatea însãºi este descompusã în mici
nepierzându-ºi aproape deloc actualitatea. portrete, care nu sunt altceva decât repetiþii
L-am pomenit pe Racine nu într-o doarã sau dinamice ale aceloraºi caractere vãzute în
dintr-o toanã manieristã, ci cu un scop. Spre situaþii diferite. De aici se poate vorbi des-
deosebire de celãlalt gigant al tragediei cla- pre lectura fragmentarã ºi despre caracterul
sice franceze, Corneille, personajele Dom- descriptiv, despre o adevãratã sociocriticã.
52
A organiza o gãinã sau a-þi îngriji cinstea

Iarãºi amintind un gigant, Domnul normalã, treizeci ºi trei. La care medicul


Cehov, pot spune cu sinceritate cã la aºa- nostru zice: „Pãi, ãla strica preþul!“
numitele sale comedii nu-þi vine sã râzi Sigur cã suta de azi nu se mai potriveºte,
neam, ele fiind încãrcate cu o tensiune a nici nu mai are aceeaºi valoare, sigur cã
micimii, a ratãrii melancolice formidabilã. multe produse expresive ale societãþii
Nici la schiþele, la pamfletele frontale ale lui (Premiul de Stat, cofetãria Tosca, orãºelul
Mazilu adunate aici nu râzi, deºi elemente copiilor, magazinul „Victoria“, cinemascop-
de umor existã ºi sunt presãrate mai peste ul, frizeriile, gogoºeriile etc) au dispãrut sau
tot. De fapt ce vrea sã fie umorul, un acci- au fost înlocuite, dar modul de distribuire a
dent, zice Bergson, un fel de anestezie, o lor a rãmas intact. De pildã, frizerii sunt
rupturã aflatã la jumãtatea distanþei dintre acum hair-styliºti sau make-up-iºti, gogo-
realitate ºi aparenþã. El se adreseazã în ºeriile vând donut ºi bagel, motocicletele nu
primul rând inteligenþei ºi trebuie sã fii mai sunt „Java“ sau „IJ“, ci „Harley-
extrem de lucid ca sã vezi asta. O cupurã în Davidson“ sau „Yamaha“, iar fetele nu-ºi
caracter, cum spuneam, dar ºi în ºuvoiul mai scurg ochii dupã Fiatul 1300, ci dupã
textului, ca aceasta: „Aºa cum alþii au întot- Audi Q7 sau BMW X6, direct! Lumea cea
deauna la dispoziþie un antinevralgic, el nouã, chiar dacã a încercat sã se reclaseze ºi
poartã întotdeauna asupra lui o crizã de sã se realinieze, nu a reuºit nicidecum.
demnitate ºi o vorbã de duh“. Sau ca aceas- Prostia a rãmas aceeaºi, reprezentãrile insti-
ta: „Apa lacului tremura învioratã de argin- tuþionale aceleaºi, directorul a devenit
tul razelor de lunã. Ar fi fost o prostie sã nu patron dar cu aceleaºi metehne ºi cu aceeaºi
te plimbi cu barca pe o asemenea vreme“. conduitã de vechil, manifestãrile escrocilor
Sau ca aceasta: „De-aia mi-am pierdut eu de toate gradele aºiºderea, iar impostura a
rãmas îmbrãcatã tot în haine zdrenþuite.
tinereþea prin biblioteci, ca sã devin un om
Sigur cã foiletoanele de aici, unele în regis-
de treabã?“ Sau: „S-au îmbrãþiºat ºi au
tru dramatic, sunt datate ºi databile, dar ele
fuzionat. S-au îmbrãþiºat ºi s-au comasat. De
se potrivesc foarte bine pe o realitate care nu
atunci nu mai existã prostie subþire ºi alam-
a evoluat, ci dimpotrivã, a involuat, ca ºi
bicatã ºi prostie groasã, greoaie, ci una ºi
personajele autorului. Societatea de consum
bunã“. Mazilu posedã, dupã pãrerea mea, de-abia se lãsa croitã la mijlocul anilor
ceea ce posedã mai toþi prozatorii noºtri ºaptezeci, lumea semnelor de-abia începea
fruntaºi: o mare fluenþã în discurs, o alãtu- sã se formalizeze, cuvintele aveau greutate
rare meºteºugitã de cuvinte din mai multe în public sau în particular, replicile aveau
registre ºi un comentariu aventuros ºi autonomie. Prostia pe care o pune sub
picant, o scriiturã performantã. Plus o mare microscop Mazilu nu-i imbecilitatea purã,
acuitate medicalã, de pus la borcan ºi în dacã putem spune astfel, ci este mai mult un
inventar, precum ºi o dispersie vizualã. El soi de pretext, un tip de valoare ambiguã ºi
vede esenþa, nu trebuie sã palpeze ridicolul, inertã a timpului respectiv, dar ºi a carac-
îl simte din câteva gesturi ºi cuvinte. terului de analizat.
Chestia asta se numeºte semiologie ºi astãzi Cu trei excepþii memorabile aceste docu-
nu se mai face în facultãþile de medicinã sau mente sociologice sunt superioare multor
se face opþional, de cum intrai cândva pe încropeli de acum, publicate sau emise de
uºã, adevãratul doctor de odinioarã ºtia de gazetarii de azi, nici mãcar proveniþi din
ce suferi. Cine te mai consultã astãzi cu ste- schematicii caricaturizaþi în paginile ce
toscopul, te palpeazã, te pune sã tuºeºti ºi sã urmeazã. Prima, ca scriiturã ºi ca producþie
zici „treizeci ºi trei“?! Trebuie sã aºez aici o de sens, urmãrind traiectoria unor tipuri
dozã de umor, a la Mazilu. Se zice cã un eterne ºi a unor urzeli textuale incisive. Ur-
medic îi cere pacientului, ascultându-i mãtoarea, ca reprezentare, cãci chiar dacã
plãmânii, sã strige „una sutã“. Pacientul îi oricine poate spune cã satira ºi umorul
atrage atenþia cã a mai fost acum câteva luni românesc de pânã în 1990 se rezumau doar
la un alt doctor care îi ceruse sã spunã cifra la „Unda veselã“, la revista „Urzica“ ºi la
53
Nicolae Iliescu

Teatrul de revistã „C. Tãnase“, în momentul astãzi.


de faþã nu existã nicio întreprindere satiricã ªi la final, înainte de a vã invita la lec-
sau de divertisment de calitate, în pofida turã, se cere de dat o explicaþie titlului, scos
exploziei de oferte. ªi a treia, dincolo de de altminteri din textele ce urmeazã.
stilul robust, organizat ºi precis al lui A-þi îngriji cinstea se referã, desigur, la
Mazilu, lumea personajelor s-a schimbat aparenþa care deseori înºealã, în timp ce
uimitor, scriitura nemaisusþinând socie- organizarea gãinii se referã la plocoane ºi la
tatea, mediocritatea benignã de atunci fiind distribuirea pãrþilor componente, pânã la
înlocuitã de grotescul ºi de vulgaritatea de mãruntaie, diverºilor destinatari.
acum. Gore, Sile, Aneta, Miºu, Carolina, Astãzi, ploconul se numeºte comision iar
Mehedinþi, Ilie Udriºte nu au corespondent pãrþile distributive au întrecut demult miile
în Realitatea mocirloasã ºi dureroasã de de euro! Ce este aici inactual?
54
Comentarii

Caius Traian
DRAGOMIR

"Justine"
Abstract
The Marquis of de Sade "Justine - ou les malheurs de la vertu" expresses the idea of the lack of
value of the moral behaviour or, more than this, of the negative consequences of the ethical con-
victions. Suffering thirty years of emprisonment in all his life, for his"sadic" philosophy and his
way of intimate conduct the Marquis was, literally, reconsidered by Guillaume Apollinaire and
the amoralists of the XXth century.
In fact, all the modern literature is devoted to the concept of the existential difficulties oposed to a
moral personal orientation. In this respect, the Renaissance literary creation is open by Miguel
Cervantes' "Don Quijotte". Shakespeare's works or Goethe's and Schiller's are proving the same
conception of the great writers of the modern world. The deepest philosophical and theological
analysis of the relation between good and badness is exposed by Dante Aligheri in his "Divina
Commedia".

Donatien-Alphonse-François, Conte de desfãºurãri a celei mai demne ºi mai


Sade, cunoscut sub numele, care trebuie con- hotãrâte schimbãri a condiþiei umane din
siderat mai curând un pseudonim, de Mar- evoluþia postevanghelicã a lumii, în sensul
chizul de Sade, este o persoanã care, dupã autenticei fundamentãri a acesteia, multe
operã, dar mai ales odatã ce îi parcurgi, fie abuzuri, excese ºi crime erau mai simplu de
cât de succint sau cât de amplu – nu are în încercat decât în oricare dintre perioadele
acest caz, nicio importanþã – biografia, anterioare; clerul, altãdatã adesea domina-
inspirã, înainte de orice, repulsie, dezgust, tor ºi extremist el însuºi, acum era denigrat
stupoare în faþa nivelului incredibil ºi fãrã mãsurã; nobilimea, arogantã, nedrept
enorm de inumanitate la care poate ajunge privilegiatã ºi opresivã în comportarea sa,
umanitatea, fie ºi printr-un numãr limitat al era, în acei ani, supusã judecãrii sumare,
exemplarelor prin care se aflã reprezentatã. asasinatului ºi tuturor sarcasmelor. In 1791,
Nu sunt convins cã toatã lumea va fi de Sade publicã „Justine”, o carte în care o
acord cu mine în ceea ce priveºte senti- fiinþã tânãrã, purã, decisã pentru multã
mentele negative ºi lipsa de consideraþie vreme sã îºi pãstreze demnitatea ºi astfel
faþã de purtãtorul numelui devenit substan- nobleþea sufleteascã, inocenþa, este expusã
tivul comun prin care este specificatã una celei mai crude batjocuri de cãtre cãlugãri,
dintre cele mai triste, mai penibile ºi mai aristocraþi ºi, pânã la urmã, de cãtre oricine.
condamnabile perversiuni. Rãul – ºi, impli- Titlul complet al cãrþii este „Justine, ou les
cit, perversiunea – are adepþii, susþinãtorii malheurs de la vertu”. Probabil cã într-o
ºi, mai ales, pasionaþii sãi. Nu rareori însã epocã anterioarã un asemenea roman ar fi
rãul se dovedeºte a fi o cale a relevãrii ade- reuºit cu greu sã aparã – acum el corespun-
vãrului; Marchizul de Sade cunoaºte bine dea tendinþei ideologice a unui popor care,
lumea, chiar dacã interpreteazã funcþiona- pe de o parte, încearcã sã se elibereze ºi, pe
rea ei, relele acesteia, printr-o perversã de altã parte, condamnã indiscriminat
proiecþie a propriei perversitãþi. În plinã aproape tot ceea ce þine de vechile formule
Revoluþie Francezã, în cursul dramaticei de organizare socialã. Indiferent de acest
55
Caius Traian Dragomir

avantaj episodic al unui autor profund ºi


sãlbatic licenþios, scrierile lui, dar mai ales
aventurile sale erotice, lipsite de orice formã
de control moral, i-au adus, în total, treizeci
de ani de închisoare. A trebuit sã aparã un
scriitor ºi poet precum Guillame Apolli-
naire, care i-a reconsiderat opera sub raport
literar, estetic, dedicându-i un semnificativ
efort, apoi revoluþia comportamentelor din
secolul XX, pentru ca un foarte celebru isto-
ric literar francez sã scrie cuvinte precum
acestea: „lumea modernã s-a nãscut nu în
cabinetele de lucru ale filosofilor, ci în bu-
doarele Marchizului de Sade”. Gãsim aici,
cu siguranþã, o exagerare, pentru a nu spu-
ne cã este vorba despre o extrem de gravã,
sinistrã condamnare la adresa modernitãþii,
dar, trecând peste o astfel de apreciere, ceva
cu adevãrat interesant, corect ºi adevãrat nenorocire (despre împlinirea spiritualã
mai ales ar putea rezulta dintr-o privire mai prin suferinþã, despre martiraj, despre dato-
atent aºezatã asupra cãrþii publicate în 1791 ria fãcutã cu orice preþ, deci despre impera-
de cãtre Marchizul de Sade. tivul categoric, el nu ºtia nimic), aceasta
Este imaginatã ºi naratã istoria tinerei înseamnã cã virtutea nu are ce sã caute în
Justine, hotãrâtã sã nu facã nicio abatere de lume. Mai mult decât atât: din moment ce
la principiile celei mai stricte morale, care suferinþa vine dintr-un raport, considerat de
însã, odatã intratã în viaþã fãrã sã aibã el stupid, între semeni, ea poate fi preschim-
mãcar vreo urmã de apãrare, nu va suferi batã, când este purtatã de cãtre un altul, în
decât umilinþe ºi dureri, atât sub raport fizic, plãcerea fiinþei abile, specializatã într-un
precum ºi, mai ales, etic – romanul deci, aºa hedonism desfrânat, dezlãnþuit. Sade emite
cum spune titlul, exemplificã nenorocirile
ideea cã, în relaþiile intime, plãcerea unui
aduse de virtute. Sade a decis în modul cel
partener este proporþionalã cu suferinþa
mai simplu în aceastã problemã cât se poate
indusã celuilalt. Aici se manifestã în mod
de realã – aceea a faptului cã virtutea poate
deveni sursa tuturor suferinþelor. Fãrã nicio expres nebunia ca „sadism”, dar faptul cã
legãturã cu textul lui Sade ºi cu toatã istoria, precum ºi viaþa fiecãruia, se desfã-
filosofia sa alienatã ºi alienantã, nu avem ºoarã în condiþii care fac din virtute o sursã
cum uita cã trãim în lumea în care a fost cru- a durerii, a suferinþei ºi nenorocului este cu
cificat Iisus, în lumea în care abia în secolul totul altceva. Ce altceva literatura dacã nu
XX s-a ajuns la o realã abolire a pedepsei cu cumva expunerea, revelarea complexã a fac-
moartea ºi aceasta doar pe o foarte limitatã torului sesizat de Marchizul de Sade în
suprafaþã a planetei, pe când „Sã nu ucizi” expresia „les malheurs de la vertu”. Lite-
este prima dintre poruncile Decalogului raturã? Despre ce literaturã poate fi vorba
care se referã la relaþiile dintre oameni ºi într-o astfel de întrebare întrutotul retoricã?
care nu este supusã niciunei limitãri circum- Marea poezie tragicã a Greciei clasice
stanþiale, deºi, în aceastã privinþã, Penta- este una dedicatã moralei – elementul etic
teucul - Tora – are cuvinte de reevaluare; nu apare imediat ºi alienarea, vicierea aces-
dar dacã Dumnezeu a vorbit El însuºi, deci tuia nu conduce imediat la pedeapsã ori
fãrã echivoc, oamenilor înainte de întru- dramã; el, rãul, persistã iniþial ascuns spre a
parea Fiului, aceasta s-a întâmplat, cu sigu- izbucni târziu, precum în asasinarea lui
ranþã, la iscrierea în piatrã a Tablelor Legii. Agamemnon ori, anterior ºi mai amplu, în
Marchizul de Sade nu ia nimic în serios – distrugerea Troiei. Hegel avea sã scrie cã
el considerã cã odatã ce virtutea aduce tragedia nu este conflictul dintre dreptate ºi
56
"Justine"

nedreptate, ci dintre dreptate ºi dreptate – Cervantes – având sã moarã însã în acelaºi


apare, pe aceastã cale, o rupere a deter- an – Shakespeare va ilustra, în continuare,
minãrii etice de tip simplu: crima-pedeapsã. în toatã opera sa, nenorocirea adusã de vir-
Rãul pare sã vinã din diversitatea lumii: este tute. Regele Hamlet, ca ºi prinþul Hamlet,
imposibilã simultaneitatea binelui împãrþit regele Lear, Cordelia, regele Duncan,
perfect egal meritului ºi dreptului. În aceste Desdemona, Romeo, Julieta nu sunt decât
condiþii, virtutea pare sã joace rolul pro- victimele virtuþii, precum Egmond, în trage-
vocãrii dezastrului – poate nu virtutea pur dia lui Goethe, Don Carlos, în cea a lui
ºi simplu, ci prea multa virtute diseminatã Schiller ºi seria poate continua la nesfârºit.
în lume ºi devenitã drept. În literatura me- Exemplele pot fi luate, pentru o astfel de
dievalã, rãul poate fi sursa tragediei – deci tezã – expusã, direct, explicit, de penibilul
nu virtutea – dar în acest caz el este, adesea Marchiz de Sade, descendentul degenerat al
sau uneori mãcar, asumat ºi tragedia accep- unei familii cãreia a aparþinut celebra Laura
tatã; „Tristan ºi Izolda” este istoria exis- a poeziilor lui Petrarca – din romanul româ-
tenþei unui pãcat de neocolit ºi sublim – el nesc interbelic, precum ºi din cel adevãrat al
nu este însã compatibil cu fericirea. „Cân- perioadei postbelice, prerevoluþionare.
tarea Nibelungilor” rãmâne, evident, mai Dacã acceptãm cã lucrurile stau astfel cu
tradiþional moralã, dar relevã aspecte ale relaþia literaturã-eticã, relevatã dramatic sau
unui tip de gândire firesc paradoxal, acela al narativ, atunci nu putem trage decât con-
conflictului dintre iubire ºi lege, pe care cluzia cã epoca modernã, deschisã de Re-
creºtinismul îl are de rezolvat în veºnicie. naºtere, îndeosebi conturatã de renaºterea
Opera care pune direct ºi evident proble- târzie, este una a crizei. Din ce anume
ma relaþiei între virtute ºi, dacã nu suferinþa provine aceastã crizã moralã, în care vir-
în sens crud, violent, cel puþin luând aceas- tutea conduce la eºec, iar sadismul, rãul,
ta ca eºec sufletesc, existenþial, profund oferã satisfacþiile, fie ele oricât de trecãtoare,
omenesc, este neîndoielnic „Don Quijote”. de perverse ºi de aspru tratate? Umanitatea
Cervantes este, prin romanul sãu celebru, lumii – lumea umanã – este, în primul rând,
unic, deschizãtorul de drum literaturii mo- produsul martirizãrii, ºi deci al acceptãrii,
derne în sensul unei noi perspective morale umile, modeste, a condiþiei de martir; nu se
asupra lumii ºi astfel, aºa cum credea poate vorbi de moralã ori de virtute, câtã
Miguel de Unanumo, cu mult mai reprezen- vreme aceasta nu este acceptatã eroic,
tativ pentru destinul culturii europene printr-o perfectã disponibilitate eroicã. În al
decât Marchizul de Sade, bântuind prin doilea rând sau poate însã înainte de orice
budoare încãrcate de toxicitatea celor mai altceva, pare eronat a se vorbi de bine ºi de
sinistre perversitãþi. Nu se gãseºte uºor un rãu, de valori morale, într-o lume unicã.
alt personaj cu o mai înaltã puritate su- „Divina Comedia” spune, mai precis de
fleteascã decât eroul lui Cervantes. Rãmâne toate, cã Beatrice trãieºte, cã tragedia dis-
de aflat dacã moralitatea lui inegalabilã este pariþiei timpurii a Beatricei se produce doar
rezultatul lecturilor literaturii cavalereºti într-un univers; într-un alt univers, ceea ce a
sau, invers, dacã spre a putea rezista în fost tragedie aici devine suprema încu-
aceastã lume, el se scufundã într-o lume a nunare, împlinire. Problema rãului nu este
trecutului, enorm mai structuratã, mai logi- corect pusã în scrierile unei personalitãþi
cã, mai fireascã, decât universul prezentului alienate: istoria lui Justine (ca ºi celelate
sãu. El devine, prin puritatea, nobleþea ide- romane sau nuvele ale Marchizului) nu
alului sãu, prin devotamentul dedicat dovedeºte nimic – ea este sacrificatã ºi
binelui, o biatã caricaturã a vremii sale ºi a batjocoritã, dar drumul ei în imaginaþia lui
epocilor succesive pe care le alcãtuieºte isto- Sade nu spune nimic despre o personalitate
ria de pânã la noi ºi cãrora va continua sã le puternicã. Heidegger a precizat: „personali-
dea un viitor. S-ar fi putut da foarte bine tate înseamnã sã reziºti”. Cordelia sau
drept titlu operei lui Cervantes: „Don Egmond au suferit din cauza virtuþii lor, dar
Quijote ou les malheurs de la vertu”. Abia abia suferinþa a dovedit puterea ºi autenti-
cu ºaptesprezece ani mai tânãr decât citatea acelei virtuþi.
57
Irina analogie în care un cuvânt / (fragment de)
enunþ este folosit pentru a se evoca ori sug-
GEORGESCU era, în variate forme, o realitate sau un
eveniment cu semnificaþie generalã ori

Recurenþa abstractã; se evitã, astfel, în formularea


enunþului, un eventual pericol, o exageratã
precizie sau caracterul vulgar (chiar obscen,
aluziilor politice uneori) al exprimãrii; se realizeazã, în
schimb, o legãturã de ordin livresc, o con-
la Alexandru cretizare a abstracþiunilor ori un paralelism
situaþional”1. Cu alte cuvinte, aluzia recu-
Muºina pereazã elemente din realitatea exterioarã,
pe care le „sublimeazã”, dovedindu-ºi în
ºi Florin Iaru* egalã mãsurã precizia ºi complicitatea.
Poeþii optzeciºti nu-ºi trãiesc poezia
decât prin procurã, cu sensibilitatea fosiliza-
Abstract tã a „cãlãtorilor” atenþi la drumul pe care îl
The 80s Generation (the promoter of parcurg, dar incapabili sã descrie pânã la
Romanian Postmodernism) uses an allusive capãt ceea ce observã. Voi încerca sã arãt
language when referring to the political con- felul în care politicul devine antipodul aces-
text of that period. The studies about tor reacþii, peretele de care se izbesc autorii,
Postmodernism did not mention the problems ºi care devine, dintr-o graniþã a poeziei,
of this type of poetical discourse. We speak motiv de rezistenþã ºi chiar temã. Acest pro-
about a few poems written by Alexandru ces este de ordine factologicã. Florin Iaru ºi
Musina and Florin Iaru in order to prove our Alexandru Muºina ascund în versuri cel
hypothesis. puþin douã realitãþi: o realitate a poeziei
Keywords: the 80s Generation, Postmoder- „din cuvinte”, dar ºi o realitate a lumii în
nism, Alexandru Musina, Florin Iaru, politi- care trãiesc, o realitate a regimului, extrin-
cal allusions, poetical mechanisms. secã, ºi, nu în cele din urmã, o realitate a
pericolului pe care îl protejeazã. Lirismul
Generaþia ’80 utilizeazã un limbaj de resuscitat nu se mai poate înfãþiºa cu ace-
avanscenã, construind ascunzãtori ale unor leaºi precepte, norme ºi figuri ca înainte de
omisiuni sau, din contrã, ale unor adevãruri „marele îngheþ”. Optzeciºtii nu sunt singu-
fabricate, de care doar autorii lor au rii care fac ºarje politice. ªi reprezentanþii
cunoºtinþã. Se creeazã, astfel, iluzia unei generaþiilor anterioare – Ana Blandiana,
despãrþiri comode, a unei complicitãþi ges- Marin Sorescu, ªtefan Aug. Doinaº, Ileana
tuale. Utilizând metafora disimulãrii, gene- Mãlãncioiu – folosesc aluziile politice ºi
raþia ’80 apare ca un domn cu cravatã ºi cos- istorice pentru a-ºi contura un univers refer-
tum, în servieta cãruia rezistã neoanele enþial, dar ºi pentru a edulcora o stare de
aprinse ale beciurilor securitãþii. fapt absurdã.
Chiar angoasantã, „aluzia” la realitatea În cazul optzeciºtilor însã, personajele
imediatã este singura care le dã acestor construite se învârtesc în cerc, iar cercul le dã
autori iluzia libertãþii lor de expresie. În conºtiinþa supravieþuirii, complãcându-se
Dicþionarul de ºtiinþe ale limbii, „aluzia” este sã trãiascã sub o aurã protectoare care se
definitã ca „figurã de gândire bazatã pe disipã, pentru a se prinde apoi de realitatea

* Textul a fost prezentat cu titlul „Generaþia ’80 ºi aluziile politice" în cadrul Colocviului anual al
Asociaþiei de Literaturã Generalã ºi Comparatã din România (ALGCR), având ca temã „Literatura ºi
politicul", Iaºi, 9-10 iulie 2010.
1 Mihaela Mancaº, Angela Bidu-Vrãnceanu, Liliana Ionescu-Ruxãndoiu, Gabriela Panã Dindelegan,
Dicþionar de ºtiinþe ale limbii, Bucureºti, Editura Nemira, 2001, p. 41-42.
58
Recurenþa aluziilor politice

ultimã pe care o înfãþiºeazã. Þesuturile sau „poezia în pijama roz / cãlãtoreºte la


poeziei se întãresc pentru a proteja diverse orele dimineþii / în troleibuzele supra /
adevãruri, ale cãror straturi ies în relief la o aglomerate”3. Mai mult decât atât, puterea
citire atentã. Poezia priveºte înãuntrul sãu ºi negativã a contextului are ca efect inhibarea
filtreazã, segmenteazã, suprapune imagi- ºi menþinerea în expectativã, iar starea de a
nile, schemele, mereu altele, mãºti ºi traves- fi în lume, odatã conºtientizatã, niveleazã
tiuri în acelaºi timp. Angoasa timpului ºi a experienþele trecute, încorporate, iar „a
individului neintegrat în niciun proces schimba contextul (profesional, conjugal,
atinge paroxismul în amplele monologuri, familial, amical, religios, politic...) înseamnã
de fapt, niºte parti-pris-uri bine controlate a modifica forþele care acþioneazã asupra
care sfârºesc în a stoca tensiunea liricã. noastrã”4. Dar dacã aceste forþe implicã mai
Astfel, numeroase aluzii prezente atât la mult decât ceea ce putem realiza, „nu avem,
Alexandru Muºina, cât ºi la Florin Iaru se în general, altã soluþie decât fie de a gãsi o
referã la rolul poeziei ºi la manifestãrile ei: altã modalitate de a trãi – cât mai puþin rãu
„poezia în pijama roz / creºte napi în spatele cu putinþã – în acelaºi context (adaptare mi-
casei”2 (în poemul „poezia în pijama roz”) nimalã), fie de a schimba contextul (fugã),

2 Alexandru Muºina, Poeme alese 1975-2000, Braºov, Editura Aula, 2003, p. 7.


3 Ibidem.
4 Bernard Lahire, Omul plural. Cãtre o sociologie psihologicã, traducere ºi prefaþã de Elisabeta Stãnciulescu,
Iaºi, Editura Polirom, 2000, p. 73.
59
Irina Georgescu

fie de a-l transforma radical pentru a-l face faþã de context, ameliorarea discursului. În
mai uºor de trãit (reformã sau revoluþie)”5. schimb, prefaþa la Cinci dezvãluie perspecti-
Putem identifica similitudini între Ale- va dualã, precautã, a lui N. Manolescu faþã
xandru Muºina ºi Florin Iaru, dar nu recu- de poezia lui Al. Muºina. Volubilitatea se
perãm decât imagini parþiale ale reflexivi- transformã în distanþã criticã: „despre
tãþii lor: astfel, debutul editorial al amân- Alexandru Muºina mi-a vorbit prima oarã
durora se face în antologii diferite, în anul Alexandru Ivasiuc, acum vreo ºase ani,
1982: Florin Iaru, alãturi de Mircea Cãrtã- când l-a auzit la o întâlnire cu studenþii fac-
rescu, Traian T. Coºovei ºi Ion Stratan, în ultãþii; are cap teoretic, mi-a spus atunci
Aer cu diamante6, ºi Alexandru Muºina, în regretatul meu prieten. Poezia lui, inteligen-
Cinci7, împreunã cu Romulus Bucur, Bog- tã ºi ascuþitã, s-a conturat treptat, din
dan Ghiu, Ion Bogdan Lefter ºi Mariana tatonãri rãbdãtoare. Spontaneitatea ei apa-
Marin. La amândoi, contextul joacã un rol rentã e laborioasã, vioiciunea, studiatã [...].
important, „iar scrisul îndeplineºte o funcþie Pasiunea ideilor îi caracterizeazã toate arti-
evidentã de reasigurare în faþa unei stãri de colele: autorul e un analist al fenomenelor
relativã tensiune”8. Dacã Al. Muºina restitu- culturale, cãruia îi place sã demonteze
ie o realitate hibridã, divizatã, în care se mecanisme ºi sã observe funcþionãri.
oglindeºte autarhic un eu depersonalizat, Ivasiuc l-a intuit bine”12.
multiplu, hiperemic, aleatoriu9, pe Florin Reflecþia asupra acþiunii nu este gânditã
Iaru îl intereseazã sã scrie „o poezie mai decât „din perspectiva crizei automa-
umanã”: „Sã scriu, ah, sã scriu o poezie mai tismelor, a obiºnuinþelor sau a rutinei”, pre-
umanã / din disperãri fãrã sens, din absenþe supunând o distanþã de receptare ºi de situ-
eterne, / sã fac: o sete o sticlã a apuca a are. Aluziile lui Muºina formeazã reþele de
stoarce la gurã a duce o canã / pânã când fire care comunicã ºi funcþioneazã cu sigu-
realitatea þipã «destul» dintre perne...”10. ranþa automatã a unui instinct care nu poate
Nicolae Manolescu, în prefaþa volumului fi decodat pânã la capãt: „Cel care mânca
Aer cu diamante, considerã cã „poezia lui salam la colþul strãzii / strãjuit de un câine
[Iaru] îi este expresia acestei ingenuitãþi cal- albastru, îmi zise: «Fii atent, câinele tãu e pe
culate, în sensul cã-ºi interiorizeazã atât de cale sã nãpârleascã / ªi pielea i se strãvede
bine cultura, tehnica specificã, modelul, albastrã foarte»”13. Dintr-o datã, aerul poe-
încât sã le facã sã parã naturã, inventivitate ziei îngheaþã, iar cuvintele descriu dimensi-
liberã ºi originalitate deplinã. Iaru are o ele- unea lustralã a actului iniþiatic. Bacanale
ganþã discretã a sentimentului care nu doar incerte, ditirambi ºovãitori ies din „aerul
farmecã, dar ºi garanteazã de adâncimea blând” al poeziei ºi sãrbãtoresc: „Aerul poe-
lui. În ciuda unei aparente stabilitãþi inte- ziei e blând / Acþiunea ei începe primãvara:
rioare, este un mare vulnerabil”11. Dar ceea se deschid / Câteva ferestre ºi ies fecioare ºi
ce pare sã-i scape lui Manolescu este perfor- arlechini, se aude / Un sunet îndepãrtat de
manþa spontanã a versurilor lui Iaru, chiar corn. // Sãrbãtoarea poate porni: cu inorogi,
dacã pregãtirea în scris permite distanþarea prapuri roºii ºi mandoline, / Cu priviri ºi

5 Ibidem.
6 Mircea Cãrtãrescu, Traian T. Coºovei, Florin Iaru, Ion Stratan, Aer cu diamante, prefaþã de Nicolae
Manolescu, Bucureºti, Editura Litera, 1982.
7 Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Muºina, Cinci, prefaþã de
Nicolae Manolescu, Bucureºti, Editura Litera, 1982.
8 Bernard Lahire, op. cit., p. 137.
9 Atribute pe care Alexandru Muºina i le conferã „eului” în volumul Eseu asupra poeziei moderne, Chiºinãu,
Editura Cartier, 1997.
10 Florin Iaru, poemul „Fiara de mãtase”, în Aer cu diamante, p. 51.
11 Prefaþã Nicolae Manolescu, „Bilete de papagal”, Aer cu diamante, Bucureºti, Editura Litera, 1982, p. 6.
12 Prefaþã Nicolae Manolescu, „Bilete de papagal, seria a doua”, Cinci, Bucureºti, Editura Litera, 1982, p. 5.
13 Alexandru Muºina, poemul „Întâmplare II”, din Poeme alese 1975 - 2000, Braºov, Editura Aula, 2003, p. 11.
60
Recurenþa aluziilor politice

semne tainice. Dacã ziua e lungã, / Vom schingiutorilor. / Politicã aº fi fãcut / vis-a-
vedea o vânãtoare de mistreþi. Dacã nu, / În vis de Caliopi ºi California”18.
amurg vom schimba inele ºi jurãminte [...] / Un alt exemplu de aluzie politicã, istori-
Aerul poeziei e blând. Cândva / ªi noi am cizatã este ilustrat prin versurile: „Frau
locuit acolo ºi am cântat”14. Ambiguitatea Ziege a spus: «Draaagi co-legi, / Treeebuie
versurilor creeazã dificultãþi de decodare, sã fiihim conºtiiin-ciooºi. Sã nhe / Fha-cem
dar ceea ce ne intereseazã cu adevãrat sunt datoriiiia. Ieu îmi daaau / Tooathã si-liinþa
strategiile, practicile, reprezentãrile, sã ne-ahfirmãããm ºi nooi, / Cã zooohona
ajustãrile, coerenþa ºi mai puþin „acþiunea noas-trã ºi hia a dat / Hoooameni de valo-
potrivitã”. Florin Iaru abordeazã poezia din hoare, chiahr aici / Printre noooi...» // Frau
perspectiva unitãþii ei: „în panica unui Fuchs a spus: «Dadadatovarãºi / Trebuiesã-
sfârºit de emoþie / se pierde numele celor ce neintegrãmsã participãm / Caºasecere!
þi-au umblat la creier. / Dar anul acesta se Peminenumãplãteºte nimeni / Pentrumun-
scrie cu noi realizãri peste anul trecut”15. capecareodepun dafacfacfac ºi / Zicziczic ºi
În poezia optzeciºtilor fuzioneazã aluzi- euaud ºi râdemºinunegândim / La pres-
ile, parodia, ironia metatextualã, falsa pudi- tigiu, eodatorieoobligaþie sã nu / In-ter-pre-
bonderie, inteligenþa lingvisticã, pentru a tãm sã najungemlabani cãatunci...» //
restitui texte criptate. Dar nu se ajunge, la Kermit a spus: «Uare nu înþelegeþi? Uare /
niciunul dintre aceºti poeþi, la texte cu cifru, Trebuie sã vuorbim ºi ualtfel, uuadminis- /
ale cãror „ºopârle” sã trãiascã doar în interi- Trativ, cã eu nu vreau duar de sus se / Ceare
orul textelor, fãrã posibilitatea de a recupera ºi e uobliguator cã nu discutãm cã nu /
apoi sensul iniþial. Nici nu sunt mãcar texte Suntem la sindicuat ºi chiuar duacã am fi /
esopice, deºi Esop postmodern ar surâde el ªi-acuolo-s lucruri uobliguatorii ºi...» //
însuºi la aluziile pe care poezia le conþine ºi Luptãtorul a spus: «Trebuie sã-mi fac /
le aratã indecis: „A fost poet zgomotos al Autocritica cã nici eu da’ sunt unii tovãrãºi
mahalalei, / Urla prietenilor de soiuri diver- / Cã munca care a fos tnu se mai poate da’ /
se / Despre libertate, despre scris, / Cã nu Un progres se vede cã tovarãºu’ mã angajez
vrea sã fie poet de curte, laureat, / ªi cã / Sã fac totul sã discut sã mobilizez cã /
simte / Cum pana i se frânge sub tiranie [...] Foarte bine a zis da’ nici noi cã ºtim cu /
/ A fost mândria mahalalei, / Cu chica lui Foarte bine a zis da’ nici noi cã ºtim cu /
cânepie, cu ochii albaºtri, / Puþin miopi, Toþii...»”19. Antinomiile regimului comunist
cum urla / Despre poezie ºi libertãþile crea- devin creuzetul unor ironii crunte. Limba
toare”16. „Poetul de curte” este imaginea de lemn, aºa cum este teoretizatã de
derizorie, opusã poetului ºontorog, visãtor, Françoise Thom, presupune folosirea
„bolnav de gãlbinare, cu privirea zãpãucã”, masivã a substantivelor care nu indicã decât
naiv, care „inventeazã lumi de citoplasmã” noþiuni abstracte ºi repetarea acestora prin
ºi „introduce în univers / Lumi obosite, sinonime parþiale, alãturi de construcþii ver-
lumi proaspete, lumi nelãmurite”17. Existã ºi bale ºi impersonale, structuri comparative
la Florin Iaru un „poet aulic”, „cu ochii ºi, mai ales, utilizarea modului imperativ,
deschiºi”, dar incapabil sã-ºi configureze prin delimitarea categoricã, maniheistã, faþã
prezentul, forþat fiind sã trãiascã în trecut: de alte popoare. Folosirea deicticelor în sens
„aº fi învãþat sã fiu orb. / Am iubit pentru cã absolut are ca efect anularea lor: „acum”
am vãzut. / M-am strãduit sã fiu surd. / Încã înseamnã „în epoca noastrã”, „mâine” e
am urechi folositoare. / Torþionar aº fi fost sinonim cu „în viitor”. Totodatã, „pronu-
urcând pe la Baab-el-Mandeb / treptele mele «eu» a dispãrut practic, cu excepþia

14 Alexandru Muºina, „Aerul poeziei e blând”, din grupajul „La vie en prose”, op. cit., p. 28.
15 Florin Iaru, „Moarte luminatã ca ziua”, în Aer cu diamante, p. 63.
16 Alexandru Muºina, „O apocrifã a lui Kavafis”, în op.cit., p. 32.
17 Alexandru Muºina, „Hildeblad, ºontorogul. Epigrafie”, în op. cit., p. 33.
18 Florin Iaru, „Cu ochii deschiºi”, în Aer cu diamante, p. 66.
19 Alexandru Muºina, „Munca”, în op. cit., p. 74-75.
61
Irina Georgescu

discursurilor deosebit de solemne; pronu- realitãþi: „Atunci au nãvãlit, izbucnit, explo-


mele la persoana a doua nu apare niciodatã. dat: / Fofilatorii ºi pubelatorii pontatorii ºi
În schimb, «noi» este invocat aproape la antemergãtorii [...] / Coafezele ºi dormezele
fiecare rând, dar trimite întotdeauna la ace- brodeuzele ºi vibromaseuzele / Liniºtitorii
laºi referent; el desemneazã unitatea popo- ºi concasorii filonaniºtii / Verbali ºi funcþio-
rului, a partidului ºi a guvernului. «Noi» narii municipali contribuabilii / ªi subcon-
din discursul de lemn nu apare în funcþia de tabilii vacile domnului ºi seminariºtii ac /
deictic: el este aici pentru a se opune, Tiviºtii ºi pasiviºtii”22. La final de vers, fãrã
implicit sau explicit, pronumelui «ei», care cratimã, „activiºtii” se opun „pasiviºtilor”,
stigmatizeazã forþele reacþiunii; este sime- aºa cum seria de substantive masculine
tric cu acesta din urmã”20. Dar Muºina, con- „fofilatorii ºi pubelatorii pontatorii ºi ante-
ºtient de aceste mecanisme ale limbii de mergãtorii” se opune seriei de substantive
lemn, le reorienteazã, fãcându-le disponi- feminine „coafezele ºi dormezele brodeu-
bile prin aluzii, mai ales cã vocabularul lim- zele ºi vibromaseuzele”. Subtil, discursul
bii de lemn nu e deloc strãin cuiva care a poetic se pliazã pe o sensibilitate deja for-
trãit între limitele lingvistice ale acestuia. matã, iar mãrcile lirice funcþioneazã ca
Fiind vorba mereu de pace ºi progres, realul declanºatori pentru experienþe imediate,
se camufleazã, devine inert, iar alternativa recuperabile din exterior. Contextul îºi
este realitatea de hârtie, mimesisul livresc. reclamã importanþa, impunându-ºi, toto-
Într-un alt sens, în „De-a waþi ascunselea”, datã, legile de funcþionare.
Florin Iaru propune o altã citire a poeziei, În Studia Politica, Ion Cosmovici23 obser-
deplasând sensul imediat, al „crizei” ener- vã cã mecanismul de revelare a aluziilor
getice, societale, spre o crizã a referinþelor, a funcþioneazã pe mai multe paliere, con-
locurilor comune: „Criza energiei a alungat strângându-i astfel, pe optzeciºti sã renunþe
bulevardul 1 Mai / la periferie. / (N-auzi la „limba de lemn” în favoarea unui discurs
cântãri, nu vezi lumini de baluri) / Maºina metaforic ºi reflexiv. În altã ordine de idei,
34, înhãmatã
21
la ºoferi singuratici, îºi câºtigã ne putem întreba, aºa cum o face Alexandra
existenþa” . Efectul întârzie sã aparã, aluzia Ionescu, în ce mãsurã „comunismul a repre-
integreazã structuri virtuale, reciclate din- zentat pentru societatea româneascã o expe-
tr-un prezent conflictual, intensificator. rienþã politicã, socialã ºi economicã supor-
Aluziile devin treptat mãrci clare ale artifi- tatã, dar neasumatã, în ce fel ea poate fi
cialului discursiv. În celebrul poem „Budila convertitã într-o experienþã a libertãþii
Express”, Alexandru Muºina va exercita politice? În ce fel supunerea – voluntarã sau
presiunea cuvintelor asupra propriei sale involuntarã – poate da naºtere unui spaþiu

20 Françoise Thom, Limba de lemn, traducere de Mona Antohi, studiu introductiv de Sorin Antohi,
Bucureºti, 1993, p. 43.
21 Florin Iaru, „De-a waþi ascunselea”, în Aer cu diamante, p. 57.
22 Alexandru Muºina, poemul „Budila-Express” în Cinci.
23 Ion Cosmovici, „Le texte qui résiste. Paradoxes de l’existence du postmodernisme littéraire dans la
Roumanie communiste des années ’80”, în Studia Politica, nr. 3, 2006: „Dans le contexte d’un régime
totalitaire et donc de la censure aussi, il faut donc retrouver la signification d’une poésie qui se déclare
engagée, sans accepter un lien symbolique avec le pouvoir, mais sans le critiquer également. La signifi-
cation d’une prose aussi qui s’emploie à décrire de manière cynique les détails normalement cachés par
la propagande, et qui s’emploie à briser le canon établi de l’écriture pour retrouver le simple plaisir de
l’écriture. Quelle est la signification politique de tous ces expériments originaux et insolites?
On verra comment une manière ciblée de faire une résistance par la culture se construit progressive-
ment : la résistance “dans” la culture totalitaire, qui se fait par le texte lui-même. Ce type de texte ne
comporte pas un discours repérable pour le pouvoir, c’est une culture qui ne regarde que l’individu lui-
même dans son propre rapport à la culture totalitaire, et lui apprend un exercice de pensée salvateur : une
forme de psalmodie située au niveau de l’architecture interne des textes, et qui, fréquentée et répétée, a comme
simple effet de bloquer l’installation du langage de bois et la fixation de la pensée”.
24 Alexandra Ionescu, „Românii, între putere ºi politicã”, în Daniel Barbu (coord.), Firea românilor, ediþia
a II-a, Bucureºti, Editura Nemira, 2004, p. 182.
62
Recurenþa aluziilor politice

al libertãþii ºi al responsabilitãþii?”24. optzeciºtilor devin oglinda asumãrii unui


Politicul presupune mecanisme de schimb discurs liric deloc inofensiv, cât defensiv ºi
ºi de derutã, iar îngheþarea funcþiei politice recurent, catalogat mai degrabã ca „rezis-
a avut ca efect eliminarea totalã a respon- tenþa prin culturã” ºi mai puþin drept „o cul-
sabilitãþii semantice. În textele autorefe- turã de rezistenþã”.
renþiale, parodicul intrã în combinaþie cu
pastiºa, cu aluzia culturalã, cu hibridarea
stilisticã ºi ia frecvent forma autoparodiei. Bibliografie:
Recontextualizarea îmbinã, treptat, „trium- Alexandru Muºina, Poeme alese 1975-2000,
ful individualismului” ºi criza limbajului, Braºov, Editura Aula, 2003.
devenind o faþã a unei realitãþi doar pe Mircea Cãrtãrescu, Traian T. Coºovei, Florin
jumãtate asumate. În Eseu asupra poeziei
Iaru, Ion Stratan, Aer cu diamante, prefaþã
moderne, Muºina va identifica mai multe
de Nicolae Manolescu, Bucureºti,
ipostaze ale eului, fiecare având rolul sãu
perturbator, angoasant, dar ciclic în evoluþia Editura Litera, 1982.
literaturii: eul multiplu, eul impersonal, eul Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan
proiectant, eul hiperemic, eul aleatoriu, eul Lefter, Mariana Marin, Alexandru
prezenteizant, eul obiectualizat, eul sub- Muºina, Cinci, prefaþã de Nicolae
conºtient, eul empiric, eul individualizant, Manolescu, Bucureºti, Editura Litera,
culturalizarea eului25. Literatura, asemenea 1982.
istoriei, riscã sã rãmânã în muzeu, sã con- Daniel Barbu (coord.), Firea românilor,
denseze existenþe efemere, simple urme ale Bucureºti, Editura Nemira, 2004.
trecerii epocilor. Ion Cosmovici, „Le texte qui résiste.
Aluziile se întreþes în discursurile post- Paradoxes de l’existence du postmo-
modernilor ºi, „eliberatã de academisme ºi
dernisme littéraire dans la Roumanie
reþineri de tot felul (inclusiv lexicale) în
communiste des années ’80”, în Studia
urma nesfârºitelor revoluþii poetice ale
începutului de secol, cu o nouã conºtiinþã de Politica, nr. 3, 2006.
sine, cu o perfectã stãpânire a limbajului, a Gheorghe Crãciun, Competiþia continuã.
expresiei, poezia postbelicã se apropie de Generaþia ’80 în texte teoretice, Piteºti,
viaþa noastrã cea de toate zilele. Poeþii Editura Paralela 45, 1999.
redescoperã valoarea propriei biografii, a Bernard Lahire, Omul plural. Cãtre o sociolo-
micilor întâmplãri cotidiene, a senti- gie psihologicã, traducere ºi prefaþã de
mentelor nesofisticate, a senzaþiilor «neme- Elisabeta Stãnciulescu, Iaºi, Editura
diate», «privirii» directe”26. Pledând pentru Polirom, 2000.
o poezie a cotidianului, Muºina constatã cã Mihaela Mancaº, Angela Bidu-Vrãnceanu,
„poezie a cotidianului înseamnã, în acelaºi Liliana Ionescu-Ruxãndoiu, Gabriela
timp, ºi «poezia» din cotidian, miraculosul
Panã Dindelegan, Dicþionar de ºtiinþe ale
ascuns în banalitatea vieþii de zi cu zi”27.
Însã modelul lui Florin Iaru se supune unei limbii, Bucureºti, Editura Nemira, 2001.
„tehnologii de fabricaþie, normatã prin felu- Alexandru Muºina, Eseu asupra poeziei mo-
rite sisteme de valori”28, un model care se derne, Chiºinãu, Editura Cartier, 1997.
revendicã din râsul caragialesc, ironic, fals Françoise Thom, Limba de lemn, traducere de
salvator. Mona Antohi, studiu introductiv de
Prin urmare, aluziile politice din poezia Sorin Antohi, Bucureºti, 1993.

25 Alexandru Muºina, Eseu asupra poeziei moderne, Chiºinãu, Editura Cartier, 1997.
26 Alexandru Muºina, „Poezia – o ºansã...”, în Astra, nr. 1, 1982, apud Gheorghe Crãciun, Competiþia con-
tinuã. Generaþia ’80 în texte teoretice, Piteºti, Editura Paralela 45, 1999, p. 169.
27 Alexandru Muºina, „Poezia cotidianului”, în Astra, nr. 4, 1981, apud Gheorghe Crãciun, op. cit., p. 167.
28 Florin Iaru, „Modelul Caragiale”, în Caiete critice, nr. 3-4, 1983, apud Gheorghe Crãciun, op. cit., p. 159.
63
Iuliana prinzãtor. Iatã cum este receptat tânãrul
scriitor pe atunci, Virgil Tãnase: „Il y tente,
BARNA ni plus ni moins, de réconcilier Breton avec
Valéry dans le superbe récit ïun périple

Portretul
autour ïune ville mystérieuse, enneigée . Il
demeure de ce texte insolite, dépourvu de
signification politique ou idéologique, où

unui scriitor Eros et Thanatos se retrouvent au bout du


chemin, le discours incantatoire et magique
ïun poète. Un vrai”.2
în peisaj Întrebat de ce primul roman apare în tra-
ducere francezã înainte sã fie editat în

marin
româneºte, Virgil Tãnase aratã cã a împãr-
tãºit soarta scriitorului interzis, întrucât
simþea cã aparþine curentului literar al
anilor ‘66 - ‘70 numit onirism, miºcare care
Abstract la acea vreme a înspãimântat autoritãþile
din România. Faptul va determina punerea
Virgil Tãnase's first novel, which appeared in sub vizorul comisiei de cenzurã a întregii
France with the title "Portrait d'homme ? la sale activitãþi literar – artistice.
faux dans un paysage marin", represents an Încercând sã contureze onirismul literar
epic exercise, similar with the New French românesc, Tãnase îl percepe ca pe un loc
Novel. Its structure does not include any dia- special unde sunt grupate opere aparþinând
logues, because is a sort of retrospection made literaturii verosimilului ºi a neverosimilu-
by the narrator, who is also the principal char- lui. Pentru autor visul þine de simbolic, de
acter. The voice who tells the plot is anony-
sugestiv. Imaginile de vis trimit la altceva,
mous; acting like no one would see him. The
sunt semnul unui altceva, în timp ce reali-
protagonist has no real perception about the
world. He is involved into oneiric memories. tatea nudã existã pentru ea însãºi. Litera-
Keywords: Virgil Tãnase, "Portrait d'homme? tura oniricã afiºeazã cu ostentaþie transpa-
la faux dans un paysage marin", oneiric obses- renþa ei proprie. „Acest curent poate fi de-
sion, New French Novel, epic exercise. finit drept efortul unui grup de scriitori de a
rãspunde la ºiretlicul bunului sens realist”. 3
Despre Portrait d’homme à la faux dans un
Cel dintâi roman al lui Virgil Tãnase, paysage marin aflãm cã e o poveste deo-
sebitã, misterioasã, „care vine ºi se duce”
scris în limba francezã ºi publicat în 1976 la
(„Journal de Genève”, 29 ianuarie 1977),
editura Flammarion din Paris, este Portrait
care se pierde între vis, amintirile memoriei
d’homme à la faux dans un paysage marin. ºi realitate. Romanul trateazã tema reîn-
Portret de om cosind în peisaj marin1 declan- toarcerii: un om se întoarce la casa sa , într-o zi
ºeazã o primã reacþie în rândul criticii lite- de iarnã, într-un mic oraº acoperit de zãpadã,
rare pariziene. Înzestrat cu originalitate ºi unde îl aºteaptã soþia sa. O altã interpretare ne
viziune, autorul pãrãseºte „pãºunile alpine dezvãluie povestea unui luptãtor care revine la
din Carpaþi” ºi publicã în Franþa un text sur- casa sa , plin de amintiri de rãzboi ºi de viziuni

1 Titlul cãrþii apare tradus in limba românã de Patrice Bollon, în articolul Un latin balcanic
2 Cf. L’apocalypse de Virgil Tanase. Une descente onirique aux enfers d’un adolescent roumain ordinaire, publicat
în cotidianul francez „Le Monde”, din 22 iunie 1984. (Încearcã nici mai mult nici mai puþin, sã-i împace pe
Breton ºi Valery într-o superbã poveste a unui periplu într-un oraº misterios , acoperit cu zãpadã. Din acest text
neobiºnuit, lipsit de semnificaþii ideologice sau politice, unde Eros ºi Thanatos se regãsesc la capãtul drumului,
rãmâne discursul încântãtor ºi magic a unui poet.)
3 Textul integral poate fi citit în periodicul francez „Les nouvelles litteraires”, din 21 octombrie, 1976, pp.
4-5.
64
Portretul unui scriitor în peisaj marin

care reflectã chipul soþiei sale. Sau toatã povestea peronul unei gãri pustii acoperit de o ceaþã
se ascunde în memoria pierdutã într-un timp deasã ºi de întuneric, gãzduieºte un soldat
mereu distrus. Evident, ca orice text poetic întors din rãzboi. Odatã pãtruns în noul
modern, dificil de asimilat, nu poate fi oraº, bãrbatul realizeazã cã locul în care se
,,rezumat” sau parafrazat în mod relevant. gãseºte, îi este aparent necunoscut. Aici, pe
Pe mãsurã ce ne infiltrãm în spaþiul tãrâmul acesta straniu, locuieºte soþia sa
romanului descoperim elemente de subtili- Sonia.
tate combinate cu iscusinþa unui bijutier al Personajul principal rãmâne pentru citi-
literaturii. Conºtiinþa devine asemenea unui tor un mister. El nu are nume ºi nu doreºte
cinematograf, în care ruleazã o multitudine decât sã-ºi restabileascã universul conforta-
de filme ºi imagini, pe care ochiul le par- bil, de care a fost privat în timpul rãzboiu-
curge uneori fãrã înþeles. lui: o casã cu foc în sobã, o baie fierbinte ºi
Pornind de la locuri ºi obiecte reale sau
un sãpun care sã facã spumã cu adevãrat.
de la amintiri (gara, orologiul, ceaþa, crimele de
„Aºteptam sã intru sã mã bãrbieresc la cãl-
rãzboi etc. – elemente recurente ale romanului),
prozatorul dã naºtere în scrierea sa unor durã, ºi sã fac o baie. Este atât de bine atun-
semne ºi simboluri, redate sub forma unor ci când eºti înfrigurat de mult timp, când îþi
detalii, care nu sunt niciodatã gratuite pen- este foarte frig, sã-þi faci o baie, sã te scufun-
tru cã urmãresc o logicã internã. Totul zi în apã caldã, sã te sãpuneºti cu un sãpun
rezidã în formã, în firul poveºtii, dominatã adevãrat, sã freci corpul cu un burete care
de o permanentã tensiune ºi de o frumuseþe face spumã, munþi de clãbuc parfumat, care
rarã numitã transparenþã. Ca într-o piesã de tremurã pe piept, ºi deoarece se pune la un
teatru, cu aranjamente regizorale moderne, loc, clãbucul se dizolvã pârâind scurt în
ºi în acelaºi timp supuse simplitãþii, acþi- contact cu apa”. (p. 13)
unea romanului debuteazã într-un mod Cãlãtoria cãtre locuinþa femeii, se trans-
aparte: într-o dimineaþã mohorâtã ºi umedã, formã într-o aventurã neobiºnuitã cu ele-
65
Iuliana Barna

mente reale ºi halucinante: dupã ce strãbate început acest soldat anonim se aventureazã
mai bine de jumãtate de oraº, i se pare cã în în necunoscut, treptat vom descoperi cã
pustietatea aceea vede un om, care în urmã- noul univers invadat, îi devine familiar.
toarea clipã dispare, deºi drumul e liber ºi Practic romanul este construit în spaþii tem-
nepopulat. Sã fi avut parte de o nãlucire? porale suprapuse: la început acþiunea roma-
Mai târziu poposeºte într-un local, unde nului se desfãºoarã la timpul prezent, timp
este întâmpinat de un bãtrân politicos care în care sunt dezvãluite câteva întâmplãri
aprinde focul în sobã ºi îi oferã un ceai cu ciudate care au loc în oraºul Noren, locul
mult rom. De aici, aflã cu exactitate traseul unde se aflã soþia sa; apoi, la scurt timp, o
care duce la strada Dr. Jean - Mycènes, nr. altã lume, cea a rãzboiului, intensificã ima-
16, unde în sfârºit îþi va vedea soþia. E vis ginea dureroasã care face parte din trecutul
sau aievea ? Soldatul are picioarele înghe- apropiat ºi care este suprapusã imediat de
þate ºi aproape cã nu le mai simte din cauza alt timp aparþinând unui trecut mult mai
zãpezii care intrase în cizmele lui rupte. îndepãrtat în c are este descrisã povestea de
Aceastã senzaþie familiarã, aparþinea trecu- dragoste trãitã de doi tineri pe o plajã. Apa-
tului, era de fapt ceea ce trãise în rãzboi. rent totul pare haotic în mintea cititorului.
Ajunge cu greu la casa Soniei, întrucât Elementul comun al acestor planuri nar-
toate plãcuþele erau acoperite cu zãpadã. ative este un ceas cu un cadran spart, care
Aici este întâmpinat de o femeie îmbrãcatã pare sã însoþeascã pretutindeni eroul anon-
într-o rochie albastrã de plajã, care pare sã- im, pe front, în garã, acasã la Sonia, devenit
ºi fi pãstrat tinereþea. Apropiindu-se de ea, astfel un fel de companion prevestitor, fapt
soldatul vede un trup ce trãdeazã o altã ce aminteºte de romanul lui Proust unde
vârstã, o altã realitate: timpul este un fel de suprapersonaj, fiind
„Cei câþiva ani au îmbãtrânit-o pe Sonia! pretextul ºi finalitatea aventurii epice:” Tout
Ea poartã un capot mov închis, în mod vizi- est très, très silencieux. Hormis l’horloge, la
bil prea subþire pentru frigul acesta, ea îl grande horloge dont le verre renvoie mon
strânge în jurul taliei cu o mânã obositã, image, mais de l’ autre côté semble-t-il, dans
îmbãtrânitã de asemenea, o mânã zbârcitã ºi la gaine de bois sombre, au-delà même du
mai uscatã decât odinioarã. Cu cealaltã, ea cadran blanc, légèrement étirée toute-fois et,
îmi luã pumnul ºi mã conduse ca pe un si l’ on peut dire, penchée par la sphéricité
copil - dupã ce mi-am scos haina ºi cãciula du verre. Au fond, dans mon dos, un grand
de lânã ºi am pus servieta în spatele uºii -, în escalier de bois prenant appui sur les deux
mijlocul camerei unde ea mã aºezã la o murs mène aux chambres du premier. Sous
masã. Nu era nicidecum prea cald, dar nici l’ escalier, quelques marches descendent,
frig: se simte cã focul este aprins din când în apparemment à la cuisine, où Sonia est allée
când ºi cã uºa dublã care dã în grãdinã nu se préparer du thé, je l’ entends remuer la vais-
închide prea bine.” ( p. 25) selle, faire couler l’eau, allumer le feu. Assis
Sonia locuia singurã, deoarece copiii trã- sur ma chaise en plein dans la neige, un peu
iau în Transilvania la pãrinþii ei, astfel fiind plus tard, quand je me penchai et collai le
feriþi de ororile rãzboiului. Sonia pregãteºte front contre la vitre, il fit de même, de
focul pentru a încãlzi încãperea ºi un ceai l’autre côté , resté seul là-bas sur le quai, où
pentru soþul ei. Atenþia bãrbatului se în- l’aiguille de l’horloge est immobilisée sur
dreaptã cãtre un ceas foarte vechi, care des- six heures, à moins qu’ elle ne tourne, mais
chide imaginea trecutului apropiat: peronul alors imperceptiblement, tandis que le
gãrii era invadat de niºte pãsãri necrofage grand balancier noir à disque doré poursuit
care dãdeau târcoale unor leºuri. Apoi son va-et-vient sous le cadran, passe sur
amintirea pãtrunde într-un alt trecut, în alt moi, me lèche et seul demeure ensuite le
spaþiu, cel al desfãºurãrii rãzboiului, unde cadran blanc et rond où l’ été poussent des
nevoia de a supravieþui îi constrânge pe sol- fleurs…”
daþi sã-ºi mãnânce proprii cai. Oniric, macabru Finalul, apropiat celui din alt roman
ºi totuºi, lucid în mintea eroului. Deºi, la (Apocalipsa unui adolescent de familie), este
66
Portretul unui scriitor în peisaj marin

relevat în mod surprinzãtor printr-un dezn- persoana a III-a: „Eu m-am înclinat ºi am
odãmânt intempestiv: Sonia îºi ucide soþul lipit fruntea de geam; el fãcu acelaºi lucru,
cu o sabie ºi apoi rãmâne culcatã în balta de de partea cealaltã, rãmas singur acolo, pe
sânge devenitã acum o mare de alge verzi peron, oprit înaintea coºului alb înconjurat
sau altfel spus, Sonia este „omul cu coasa” de cifre…”(p. 8); „El a rãmas acolo o clipã,
menþionat în titlul. ceva timp, aproape de felinar sau de stâlp,
Portrait d’homme à la faux dans un paysage apoi a plecat iarãºi, probabil nu se gândea la
marin se întemeiazã pe motivul obsesiv al nimic”… „Cu toate cã poteca continua pe
cãutãrii ºi al imposibilitãþii de a atinge o þin- partea cealaltã a ºoselei, am abandonat-o,
tã imprecisã. „Formula romanului este ace- preferând sã-mi continui drumul pe trotuar,
ea de monolog incontinent, în rama cãruia în speranþa de a gãsi pe cineva care sã-mi
sunt aglomerate de-a valma imagini banale spunã pe unde sã o iau, în afarã de asta voi
din viaþa cotidianã, peisaje marine sau scene putea sã mã uit pe indicatoarele smãlþuite
de rãzboi. Lumea conturatã de prozator este care trebuiau, la colþul fiecãrei strãzi,
îndeobºte o lume a disoluþiei, în care ba- indicând numele. (pp. 14-15)
nalul capãtã înfãþiºãri monstruoase”4 Aceastã privire în trecut, se deruleazã în
Privitã în profunzime, literatura lui chip obsesiv ºi ireal în subconºtientul per-
Virgil Tãnase este cu adevãrat „oniricã”, dar sonajului narator, dominat de o stare ago-
analoagã unei realitãþi. Cei iniþiaþi în scriitu- nicã. Asistãm de fapt, la un spectacol oniric
ra sa, remarcã o arhitecturã aparte, poeticã pus în scenã de regizorul - romancier Virgil
ºi tulburãtoare totodatã, care se înalþã peste Tãnase, ºi jucatã cât se poate de firesc de un
varietatea procedeelor stilistice. „Un livre à singur actant, celelalte prezenþe narative
demonder comme une horlogerie subtile”5, fiind tranzitorii ºi aproape ireale. Este o lit-
iatã percepþia criticii literare franceze. eraturã construitã cu rigla ºi compasul, cu o
Într-adevãr, înzestrat cu un penetrant arhitecturã scriitoriceascã complicatã, dar
spirit de observaþie, scriitorul redã prin cu aranjamente picturale ºi muzicale menite
ochii naratorului, veridicitatea lumii sale, sa impresioneze cititorul.
realizând o construcþie literarã bine asam- Perspectiva noului roman o are ºi jurnalis-
blatã, conturbatã din când în când de o serie tul francez Patrice Bollon, atunci când
de scene halucinante, devenite convertiri cerceteazã tehnicile epice practicate de
ale realitãþii. Virgil Tãnase în primului sãu text inedit din
Textul, reprezintã un (prim) exerciþiu punct de vedere al scrierii, „Portrait d’homme
epic în maniera noului roman francez, cu o à la faux dans un paysage marin (în traducere
structurã epicã lipsitã de dialoguri, fiind o Portret de om cosind în peisaj marin), scris într-
retrospecþie a personajului narator (cu rol o libertate totalã faþã de normele clasicizate,
dublu: autodiegetic, dar ºi actant), care dar care nu urma moda, ci o necesitate inte-
devine ºi martor, în calitate de atent ºi fin rioarã. Vorbim „mai întâi de destructurarea
observator al lumii narate. Secvenþele sunt naraþiunii. Apoi o construcþie dupã pilda
proiectate prin alternanþa persoanei I cu pãpuºilor ruseºti: o povestire inclusã într-o

4 Virgil Tãnase, Portrait d’homme à la faux dans un paysage marin, Editura Flammarion,1976, p. 25-26, (Este
foarte, foarte liniºte. În afarã de ceas, un ceas mare în care oglinda reflectã imaginea mea, dar mi se pare cã în
partea cealaltã, în tocul lemnului, închis, dincolo de cadranul alb, totuºi lejer întins, dacã o zicem, încli-
nat cãtre sfericitatea oglinzii. În fund, în spatele meu, o scarã mare din lemn sprijinindu-se pe doi pereþi
care duc spre camerele primului etaj. Sub scarã, coborând câteva trepte, aparent duc la bucãtãrie, unde
Sonia s-a dus sã pregãteascã ceaiul, o aud umblând la veselã, fãcând sã curgã o apã, sã aprindã un foc.
Aºezat pe scaun în zãpadã, puþin mai târziu, când m-am înclinat ºi am lipit fruntea de geam, el fãcu la
fel, de partea cealaltã, rãmas singur acolo pe peron, unde limba ceasului stãtuse la orele ºase, mai puþin cã nu
îl întoarcem, dar atunci în mod imperceptibil, în timp ce marele balansoar negru cu discul aurit, urmãri
un dute-vino sub cadran, trece peste mine, mã atinge uºor ºi întârzie în faþa cadranului alb ºi rotund
unde vara sunt plantate flori….) T.N.
5 Cf articolul publicat de Nicolae Oprea, în Dicþionarul Scriitorilor Români, Editura Albatros, Bucureºti,
2002, p.510.
67
Iuliana Barna

altã povestire, ea însãºi cuprinsã într-o alta dupã bunul sãu plac, se observã cã acesta
ºi aºa mai departe, cititorul cãzând dintr- nu se limiteazã doar la modelele narative
una într-alta cu o asemenea constanþã ºi cu oferite de noul roman. Astfel, în Portrait
o asemenea vitezã încât ai senzaþia unei d’homme à la faux dans un paysage marin tim-
adâncimi vertiginoase.”6 pul narativ pare a fi, cum s-a afirmat mai
Minuþia descrierii insistentã pânã la înainte, cel al lui Proust din À la recherche du
obsesie, fascineazã ºi amplificã universul temps perdu …, un timp reconstituit la
creat: nivelul memoriei involuntare, imprecis, cu
„…aceleaºi peisaje ruseºti reprezentate momente din trecut ºi din prezent aflate
în prim plan, la stânga doi mesteceni unde într-o realitate egalã, (de parcã ne lovim pur
nu vedeam decât trunchiurile argintate cu ºi simplu de un refuz al coerenþei tempo-
scoarþã crãpatã, apoi un râu peste care un rale). Aici, în acest timp, apare eroul pove-
pod numãrând cel puþin opt perechi de stirii cu dublu rol: narator al propriei expe-
stâlpi groºi, mai precis piloni ºi pe balustra- rienþe (persoana I) ºi actant, protagonist al
da formatã din trunchiuri de copaci lungi ºi acþiunii. Acesta îºi retrãieºte paradoxal pro-
subþiri, în timp ce scrisul era imprimat pe pria viaþã în stare rememorativã, ire-
partea superioarã din caractere chirilice ºi versibilã, semnalatã prin perfectul compus,
încã câteva cearceafuri, perne de dormit, dar totodatã, tinde sã se implice adânc în
ceºti de cafea, douã pahare mari de actul povestirii, de parcã încã o trãieºte,
Braccart, de o înfloriturã profundã, cu o situaþie sugeratã prin imperfect ºi prezent,
deschidere a unui orificiu cãtre roºu ºi a încât cititorul dorind sã pãtrundã dincolo
cãrei cupã sonorã se oprea, pentru un de ermetismul textului, se pierde într-un
moment, numai, într-un picior care se labirint temporal continuu, neidentificând
schimba în rozetã cu 16 braþe îndoite în nici o modalitate de a marca distanþarea
timp ce 19 romburi bordând partea supe- dintre real ºi imaginar, dintre atunci ºi
rioarã, ultimele rãmãºiþe ale unui serviciu acum. „Aceasta dateazã de la începutul
de dulceaþã foarte vechi, apoi, un numãr rãzboiului, atunci când frontul a trecut pen-
impresionant pudrã, parfumuri, farduri, tru prima oara pe aici, nu exact pe aici, cu
demachiant, diverse creme toate unite în adevãrat spus, dar aproximativ… Am
sertarul unei toalete pe care a deschis-o înºfãcat doi buºteni mari, unul pe umãrul
relevând cele trei pãrþi ale oglinzii ºi spri- drept celalalt pe stângul, ºi m-am infiltrat cu
jinind lateral cele douã ºi care, tot crescând bãgare de seama ºi eu pe lista oamenilor
policioara, am descoperit înlãuntrul ei, cu mai puþin încãrcaþi ca mine, alunecam la
grijã aranjate, o mulþime de flacoane, tuburi, fiecare pas pe zãpada bãtãtoritã, unde greu-
pensule, cutii divers colorate, perii, pãmãtu- tatea mea compromitea un pic precarul meu
furi, roze asemãnãtoare cu douã animale echilibru, dar îmi era mai puþin frig, deºi
marine, în timp ce dedesubt, la dreapta ca ºi obrajii îmi ardeau ca unui rac, astfel
la stânga, douã sertare montate pe glisierã, neputând avansa de câte ori vântul mã pãl-
se deschideau din mijloc spre exterior, muia. Simt frigul, (mã simt rece)7… aºa cum
asemãnãtoare cu cvadrante tangente locu- þi-am spus, când ridic capul, deasupra gatu-
lui, unde erau fixate mânerele ºi cheile lui,… ca o tãietura de cuþit…” (Portrait
negre ºi mai ales acest asamblaj straniu, tãi- d’homme…, p. 104)
nuitor de atâtea filtre, fiind aplicat un lemn Alcãtuirea labirinticã a scrierii ºi un mic
atât de preþios, îmi spunea ea, dar nu-ºi mai impuls analitic, îndeamnã la reflecþie. Textul
amintea numele, împreunã cu încrustarea epic oferã lecturii povestea unui mit:
sidefului.” (p. 50-51) întoarcerea lui Agamemnon, întoarcerea
Dar, ca în orice roman, pe mãsurã ce se rãzboinicului: „L’ hiver. Un homme
pãtrunde în spaþiul epic fãurit de creator descend d’ un train, sort d’ une gare. Il

6 „Cartea poate fi dezmembratã precum o ceasornicãrie finã”. („Journal de Genève”, 1977).


7 Patrice Bollon, Un latin balcanic, „Caiete critice”, Nr.1 (207 ), 2005, p.19.
68
Portretul unui scriitor în peisaj marin

revient de la guerre et se rend sa femme par


les rues enneigées”8. Urmãtorul pas, spre
acest aspect se va îndrepta. Romanul este
nimic mai mult decât un roman poetic, un
monolog interior construit prin reluarea
obsedantã a aceleaºi povestiri episodice,
supusã unei interpretãri diferite, urmând
perspectiva memoriei ºi a visului. Analiza
atentã nu va evidenþia nicicum umbra unei
propuneri ideologice .Totuºi, în multi-
tudinea de colaje narative, romanul ne oferã
într-un mod cât se poate de profund o viz-
iune existenþialã asupra ceea ce înseamnã
condiþia umanã. Insul e o piesã într-un joc al
hazardului. În aparenþã, totul se petrece la
întâmplare, imprevizibil; în realitate am
putea afirma cã existã niºte trasee presta-
bilite. Frapantã devine modalitatea de a sur-
prinde realul din universul existenþei
fiinþiale, redând subtil anumite detalii, care
vin sã contureze imaginea dramaticã a unui
rãzboi nespus, dar trãit intens ºi profund de
umanitate: „Il fait froid, vraiment froid. Ce
serait pourtant suportable si mes pieds ne
gelaient pas dans les chaussures minces et
fendillées où la neige a pénétré par le haut,
entre la chaussette et l’empeigne, a fondu, et
je la sens à présent, eau glacée, imbiber la
laine qui colle à ma peau. Je sais, main- Într-o societate care voia sã dea tuturor
tenant je sais que bientôt chaque pas me lucrurilor ºi faptelor semnificaþii precise,
sera douloureux, mais de cela aussi j ‘ai cãutând chiar a le impune cu forþa pentru cã
désormais l’habitude. En bas, le long de la i se pãreau evidente, lizibile „de la sine” – în
route, qui monte plus doucement que mon acest sens suntem îndreptãþiþi sã vorbim de
sentier, je vois d’autres maisons démolies, je „totalitarism” în sensul intelectual al cuvân-
pense que cela date du début de la guerre, tului – o înverºunare atât de sistematicã de
lorsque le front est passé par ici.”9 În Franþa, a deconstrui (cãci vorbim de o altã modali-
„Journal de Genève”, contureazã cel mai tate de a scrie) nu era oare semnul unei
bine imaginea romanului10. revolte radicale?

8 Je sens le froid…..quand je léve la tête….


9 Virgil Tãnase, Portrait d’homme à la faux dans un paysage marin, Edition Flammarion,1976.
10 Virgil Tãnase, Portrait d’homme à la faux…, p.13. (Este frig, într-adevãr frig. Era totuºi suportabil dacã
picioarele nu mi-au îngheþat în pantofii subþiri ºi crãpaþi în care zãpada a intrat pe sus, între ºosetã ºi
cãptuºeala de la pantof, s-a topit, ºi simt acum apa îngheþatã impregnându-se în lânã care mi se lipeºte
de piele. ªtiu, acum ºtiu cã în curând fiecare pas mi se va pãrea dureros, dar de acum încolo mã obiºnui-
esc. În jos, în lungul ºoselei pe care se urcã mai uºor decât pe cãrare, vãd alte case distruse, cred cã asta
este de la începutul rãzboiului, deoarece frontul a fost pe aici.)
11 „Une douce nostalgie enveloppe ces contrées neigeuses dans lesquelles erre un promeneur condamné à n’ en
jamais finir de chercher l’ impossible. Et une sorte de long adieu plane comme un déchirement souriant sur cette
quête lancinante”. (O dulce nostalgie învãluie acele þinuturi înzãpezite în care rãtãceºte un om care se
plimbã, condamnat sã nu termine niciodatã cãutarea imposibilului. ªi un fel de adio lung planeazã ca
o sfâºiere, care zâmbeºte peste aceastã cãutare chinuitoare). Un livre à demonder comme une horlogerie sub-
tile, în „Journal de Genève”, 29 ianuarie 1977.
69
Carnet
parizian
Virgil TÃNASE

O carte care nu-i


exact de memorii
Abstract
Au moment même où, en train de rédiger un livre avec des références autobiographiques, il en est
au chapitre de son exclusion de l'Université en 1966, Virgil Tanase rencontre, dans une soirée lit-
téraire, un de ceux qui, à l'époque, avait joué un rôle important dans le procès qu'on lui avait fait,
notamment pour avoir osé prononcer le nom d'Emil Cioran, interdit alors. Il est surpris par la
façon dont cet ancien personnage important du régime totalitaire, au lieu d'intégrer ses options
d'autrefois dans l'édifice de sa vie, il les supprime tout simplement, comme si elles n'avaient
jamais existé. C'est d'ailleurs, croit l'auteur, ce qui rend si troublante l'atmosphère générale de la
Roumanie d'aujourd'hui : en dépit d'une gesticulation impressionnante destinée à rendre hom-
mage aux victimes du régime aboli et de la condamnation théorique de celui-ci, où justement à
cause de cette agitation suspecte parce qu'excessive, la Roumanie d'aujourd'hui semble avoir
extirpé de son histoire un demi-siècle, qui pourtant a été là, et qui reste, qu'on le veuille ou non,
le fondement de la société d'aujourd'hui.

In these moments, when the author is writing a book of memoires, he remembers his exclusion
from the University of Bucharest (1966). He is surprised and puzzled by the fact that Ion Brad, a
man who was among the servants of the communist regime and contributed to Virgil Tãnase's
expulsion from the Faculty of Philology, mainly because the novelist dared to pronounce the name
of Emil Cioran, seems to have forgotten his past after December 1989. His attitude is considered
to be generalized in Romania. People avoid to recall that totalitarian period.
Keywords: Expulsion from Young Workers Union (Uniunea Tineretului Muncitoresc), Ion Brad,
Nicolae Ceausescu, Ioan Alexandu, Emil Cioran, amnesia, postcommunism.

Redactez, pentru cã mi-a fost solicitatã, de fãptura lui, timpul de astãzi, peste care
un fel de carte care nu-i exact de memorii : se va adãuga urmãtorul...; pe de alta,
þinta ei nu este sã dea o imagine despre per- aceiaºi, prin rezonanþele pe care le stârneºte
soana mea, nici sã se ocupe de întâmplãrile în noi literatura, vor simþi, poate, în ei înºiºi
vieþii mele, ci sã desluºeascã, ca-ntr-un zonele obscure unde-ºi au obârºia pornirilor
roman, cum se face de ajungi, cum mi s-a noastre profunde, cãrora motivaþiile
întâmplat, sã stai cam singur împotriva unei raþionale nu le oferã decât un veºmânt
puteri uriaºe – atitudine cel puþin singularã, superficial... În chiar momentul când, în
dar atestatã, încât nu e lipsit de interes de-a aceastã carte, este vorba de excluderea mea
cãuta întemeierile inconºtiente ale unei din UTM (devenit cam tot pe-atunci UTC) ºi
asemenea atitudini. Nutresc nãdejdea cã, pe de exmatricularea din Universitate, regã-
de o parte, cei care simt nevoia, vor sesc într-o seratã academicã (de la ora
cunoaºte poate mai bine un timp care a tre- amiezii, ceea ce nu-i schimbã caracterul) pe
cut de-acum în istorie, dar pe care, cu sau unul din eroii acestui episod. De la masa
fãrã voia noastrã, s-a clãdit, perpetuându-i vorbitorilor (unde a fost mai întotdeauna)
faliile, sau dimpotrivã, oricum determinat I.B. povesteºte senin anii sãi clujeni când,
70
O carte care nu-i exact de memorii

împreunã cu alþi tineri scriitori, poate con- ofere celor care puteau deveni turbulenþi
vinºi de valorile noii societãþi care se instala spaþii de relativã zbânþuire, pe care consi-
cu o cruzime pe care supravieþuitorii o dera cã le poate controla, evitând astfel
neglijeazã în evocarea poziþiilor lor de atun- primejdia unor miºcãri spontane care ar fi
ci, voiau sã facã o poezie nouã, o literaturã contestat nu numai „anumite aspecte” ale
de calitate..., etc., etc. Menþionez pentru politicii sale, ci temeiul ideologic al unei
arhive cã-ntr-un celebru articol intitulat societãþi care suferea în mod evident de vicii
Ceauºescu I-ul, rege comunist, publicat în 1982 congenitale. Scriitorii, cãrora li se acorda o
ºi care era cât pe ce sã mã coste viaþa, citam importanþã socialã poate exageratã în vir-
o strofã dintr-un poem pe care I.B. îl închi- tutea mitului leninist al emancipãrii
nase Conducãtorului. Mã grãbesc sã men- maselor prin culturã, vroiau sã profite de
þionez, de asemenea, cã, din câte ºtiu, într- aceastã oportunitate. Fireºte, intenþia lor nu
adevãr, la o nouã strângere de ºurub, de pe era nici pe departe de a doborî un regim
la sfârºitul anilor ‘50, I.B. a fost ºi el aspru politic bine instalat ºi strãjuit de glorioasa
criticat ºi dat afarã din UTM, ceea ce nu i-a Armatã roºie, ci doar de a lãrgi spaþiul în
ºtirbit cariera. care ne era îngãduit sã gândim. Am fi vrut
În ceea ce mã priveºte, secvenþa cu prici- sã putem crede cã învãþãtura marxistã nu
na a început la o conferinþã a tinerilor scri- este începutul ºi sfârºitul lumii. Cu atât mai
itori din august 1965, de la Sinaia. Desprins mult cu cât, ocupându-se exclusiv de
de curând de Moscova care voise sã bunurile materiale, ca ºi societatea capita-
suprime frontierele naþionale ale þãrilor din listã pe care nu-ºi propunea decât sã o ame-
estul Europei pentru a constitui regiuni eco- lioreze printr-o mai justã distribuþie a pro-
nomice suprastatale, partidul se grãbea sã duselor, marxismul lãsa deoparte tot ceea ce
71
Virgil Tãnase

depãºeºte partea noastrã animalã, adicã albastru ºi s-a pus pe rãcnit ca muºcat de
exact ceea ce face ca omul sã fie om, altfel streche. I.D.B., altã figurã emblematicã a
spus exact ceea ce face ca omul sã aibã unei epoci pe cât de sumbre, pe atât de
nevoie de artã ºi deci ºi de noi, scriitorii (cel hazlii (la petreceri, ca sã ne amuzãm, când
puþin de cei care nu-ºi ascundeau impotenþa terminam de spus bancuri, citam fragmente
alunecând pe tãrâmul pedagogilor, filo- din teza sa despre Goga din care Savin
sofilor, istoricilor etc.) Bratu copiase, pentru bucuria noastrã,
Fireºte, Gheorghiu Dej murise-n martie pasaje semnificative), s-a arãtat la fel de
ºi unii îºi fãceau iluzii socotind cã noul se- odios. Doar tonul mai fonfãit putea lãsa sã
cretar general va vrea poate sã se distingã se creadã cã Alexandru Piru, ºi el în prezid-
de predecesorul sãu, ºi cum în rãu i-ar fi fost iu, ar fi fost mai puþin indignat. Eram, pe
greu s-o facã, într-atât celãlalt excelase prin scurt, un element duºmãnos venit anume sã
barbaria cu care dusese rãzboiul civil tulbure apele atât de limpezi în care se scãl-
împotriva fostelor clase conducãtoare, dau tinerii scriitori, toþi dornici sã se avânte,
poate cã se va arãta mai liberal, operând cu sub îndrumarea partidului, cãtre viitorul de
întârziere o destalinizare de care fuseserãm aur al societãþii socialiste etc.
lipsiþi. Demiterea în 24 iulie din funcþia de Fireºte, astãzi, I.B. nu mai este acelaºi ºi
ministru de Interne a lui Alexandru probabil cã numele lui Cioran nu-i mai pro-
Drãghici, renumit pentru nenumãrate crime duce urticãri – ceea ce-mi este, de fapt, pro-
ºi mai ales cea de-a-l fi ucis cu mâna sa, se fund indiferent, aºa cum îmi sunt indifer-
spunea, pe Lucreþiu Pãtrãºcanu cãruia i-ar fi ente întâmplãrile de-acum patruzeci de ani :
bãtut un cui în cap, se spunea, hrãnea ase- îmbinate cu celelalte cãrãmizi ale vieþii
mele, ele s-au înscris într-o arhitecturã care
menea speranþe. Contextul era deci propice
dã fiecãrui element o altã menire, decur-
unui dialog unde unii vroiau sã afle cu cât li
gând din logica ansamblului. ªi totuºi
s-a lungit lanþul, iar ceilalþi vroiau sã facã
atmosfera acestei seri literare unde I.B.
ºtiut cã dacã au mai lãrgit strânsoarea asta
spune lucruri cuminþi ºi de bun simþ e
nu înseamnã cã nu suntem în continuare cu
nesãnãtoasã, simt. Am un sentiment nu
zgarda de gât.
neapãrat neplãcut, ci jenant, pe care încerc
Când am ajuns la Sinaia, consfãtuirea, sã-l identific. S-ar zice cã nimic nu s-a-ntâm-
deschisã tuturor celor care voiau sã par- plat, cã, dupã cum se spune, nimeni „nici
ticipe, începuse de vreo douã zile. Se-ntâm- usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”.
plã cã discuþiile care se duceau erau atât de Ceea ce m-ar lãsa, poate, iar indiferent dacã
nãroade sau pãreau ca atare, majoritatea n-ar fi senzaþia pe care mi-o dã societatea
vorbitorilor fluturând lozincile semidocte româneascã de azi. În ciuda omagiilor care
ale celor care confundau arta cu propagan- se aduc „victimilor comunismului” ºi-a
da, încât am cerut cuvântul. Mi s-a dat. Nu dosarelor securitãþii care se-mprãºtie în
ºtiu cum am ajuns sã pronunþ numele lui piaþa publicã (e bine sã aflaþi, de pildã, cã
Cioran – fãrã sã bãnuiesc reacþiile violente Prefectura de poliþie a Parisului nu dã nici
pe care le stârnise George Bãlan citându-l, astãzi, nici mãcar istoricilor, fãrã nici o
devenite isterice atunci când Ioan Alexan- excepþie, acces la dosarele sale din ultimii
dru recidivase. Adunarea, în frunte cu cei aproape o sutã de ani), în ciuda monu-
care-o conduceau, rãspunzãtori în faþa Pa- mentelor solemne ºi a muzeelor închinate
rtidului de buna desfãºurare a lucrãrilor, ho- martirilor „teroarei roºii” sau poate tocmai
tãrâse cã numele lui Cioran (legionar, nihi- de aceea, senzaþia cu care plec din þarã este
list, fugit din þarã etc.) nu mai trebuia cu nici- cã societatea româneascã de azi „nici ustu-
un chip pronunþat în incinta acestei sãli roi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”.
unde tineri patrioþi cu cugetul curat ºi con- Ceea ce este, mã tem, semnul unei boli
ºtiinþa înaintatã dezbãteau problemele im- colective grave: ucigaºii se pot rãscumpãra
portante ale creaþiei socialiste. Nu eram la (vezi Dostoievski, de pildã), amnezia în
curent. schimb e semnul unei degenerescenþe cere-
La tribunã, I.B. s-a fãcut verde-roºu-alb- brale.
72
Artã ºi
spectacole
Dana DUMA
Festivalul International al filmului de la
Valladolid 2010

Redescoperirea
suspansului
Abstract
By including a suspense formula, remarkable movies presented at the 55th edition of the
International Film Festival of Valladollid established a trend that may shorten the distance
between personal cinema and mainstream cinema.
Keywords: International Film Festival of Valladollid, Denis Villeneuve, Miguel Cohan, Abbas
Kiarostami, "Golden Ear" Prize.

Depãºind cu graþie obsta- simþul elipsei. Foarte agreat


colele unui an de crizã, ºi de spectatori, Incendii a
Semana Internacional de mai primit Premiul Publi-
Cine de Valladolid a reuºit cului ºi Premiul Juriului
sã mergã înainte ºi sã-ºi tinerilor.
menþinã statutul de festival Ca un adevãrat film de
de elitã la cea de-a 55-a suspans este conceput ºi
ediþie. Selecþia deschisã în producþia spaniolo-argen-
principal peliculelor de tinianã Fãrã întoarcere de
autor(mai ales în secþiunea Miguel Cohan, (care a câº-
competitivã) ºi înnoitoa- tigat Marele Premiu “Spicul
re(mai ales secþiune Punct de de aur” ex aequo cu Copie
întâlnire a oferit un eºantion conformã de Abbas Kiaros-
al tendinþelor marcante în tami).
cinematograful opus celui În discursul sãu de ac-
dominant. Ceea ce au avut ceptare a premiului, regizo-
lor, rãmaºi pânã atunci ne- rul urcat pe scenã alãturi de
în comun multe dintre pro-
cunoscuþi. Scenariul inspirat sora lui Ana, co-scenarista
ducþiile prezentate aici a
dintr-o piesã de teatru de filmului , glumea: ”Nu sun-
fost doza mai mare sau mai
tem fraþii Coen, ci fraþii
micã de suspans inclusã în Wajdi Mouadwad reface
Cohan”. Cei doi au scris
formula narativã. parcursul unei tinere a cãrei
împreunã un scenariu foarte
De la un pretext în cheie destin a fost puternic afectat
inteligent care porneºte de
detectivã porneºte filmul de nesfârºitele rãzboaie din la o un accident de maºinã
canadian premiat pentru teritoriul palestinian ºi de urmat de fuga vinovatului.
scenariu, Incendii de Denis marginalizarea femeilor în Un tânãr ventriloc este con-
Villeneuve. Dupã moartea lumea musulmanã. Desco- damnat în locul adevãratu-
unei asistente de notar, peririle celor doi fraþi sunt lui vinovat ºi investigaþiile
deschiderea testamentului îi adevãrate „lovituri de tea- fãcute de victima erorii judi-
transformã pe fiul ºi pe fiica tru”, dar regizorul le inten- ciare, dupã ieºirea din în-
ei în investigatori privaþi, sificã dramatismul cu mij- chisoare, transformã într-un
pentru cã l se cere sã afle loace specific cinematogra- infern viaþa criminalului rã-
cine au fost tatãl ºi fratele fice, cu sobrietate ºi cu mas nepedepsit. Amintind
73
Dana Duma

cepþionala frumuseþe vizu-


Fãrã întoarcere alã a peliculei i-a asigurat
de Miguel Cohan Premiul pentru cea mai
bunã imagine (Nagao Naka-
shima).
Existã mult suspans ºi în
Misiunea directorului de re-
surse umane de Eran Riklis, o
coproducþie israeliano-ro-
mânã, filmatã în cea mai
mare parte în România. Este
povestea unei românce an-
gajate la o fabricã de panifi-
caþie din Ierusalim, victimã
a unui atentat cu bombã.
Dupã ce presa aflã despre
acest caz, directorul de re-
surse umane al firmei se
simte obligat sã repatrieze
cadavrul, în þara angajatei.
Venirea în România des-
chide calea unei investigaþii
de celebra peliculã spaniolã patrulea portret de Chung
în cãutarea familiei dis-
Moartea unui ciclist de Juan Mung-hong, o misterioasã funcþionale a femeii ºi unui
Antonio Bardem, povestea poveste despre un bãiat de road movie cu episoade dra-
este în acelaºi timp un po- zece ani care, dupã ce tatãl matice, dar ºi cu momente
licier ºi o fabulã moralã. lui moare, este adus în noua de respiro umoristic. Ne
Meditaþie asupra vinovãþiei familia a mamei sale. Dotat face plãcere sã descoperim
ºi justiþiei, Fãrã ieºire este un cu intuiþie ºi cu un al ºaselea în distribuþie ºi mari actori
film atipic ºi complex, cu simþ în plus, copilul simte cã ai ecranului nostru (vezi
accelerãri de thriller ºi cu tatãl vitreg este un ucigaº ºi Irina Petrescu) ºi sugestiile
bune momente de dramã de deseneazã crima pe care de folclor românesc topite în
familie. Tânãrul cineast (ca- acesta a comis-o în trecut, partitura semnatã de Cyril
re a primit si premiul pentru într-un acces de furie. Ex- Morin, câºtigãtorul Premiu-
debut în regie “Pilar Miro”)
ºtie sã întreþinã suspansul
dar ºi sã schiþeze eficient
portrete morale. Miguel
Cohan este, cu siguranþã, un
nume despre care vom mai
auzi, pentru cã reuºeºte sã
foloseascã subtil uneltele
suspansului ºi sã încor-
poreze achiziþiile clasicilor
într-un limbaj modern. Pe-
licula a câºtigat ºi Premiul
juriului criticii, FIPRESCI,
care rãsplãteºte în general
un autor pe numele cãruia
se pariazã.
Un suspans special existã
ºi în filmul taiwanez Al Copie conformã de Abbas Kiarostami
74
Redescoperirea suspansului

Websitestory de Dan Chiºu

lui pentru cea mai bunã mu- ediþiei”, acela ar fi Copie con- plicã la filmul Cãlãtorie în
zicã. formã de Abbas Kiarostami, Italia al lui Roberto Rosse-
Iar dintre peliculele ro- câºtigãtor al “Spicului de llini, regizorul pe lângã care
mâneºti prezentate pe ecra- aur” ex aequo cu Fãrã în- s-a format Kiarostami,Copie
nul de la Valladolid trebuie toarcere. Omagiat de festival conformã întreþine pânã la
spus cã a fost bine primitã în 1993 printr-o retrospec- capãt suspansul psihologic
opera primã Websitestory de tivã ºi premiat în 1994 cu ºi întrebarea legitimã a spec-
Dan Chiºu (aflatã în secþiu- “Spicul de aur” pentru tatorului: este oare vorba
nea Punct de întâlnire ), o altã Dincolo de mãslini, regizorul despre o poveste din pre-
poveste construitã în cheie iranian cu un omogen zent sau din trecut?
de suspans. Alegându-ºi univers de autor revine Dintre peliculele spani-
eroii din rândul adolescen- acum cu aceastã producþie ole selectate în competiþia
þilor care navigheazã toatã francezã în care vorbeºte principalã au mai lãsat o
ziua pe Youtube ºi pe despre problemele cuplului bunã impresie comedia dra-
Messenger, filmul investi- ºi despre fragilitatea senti- maticã La mosquitera de
gheazã mediiile intérlope ºi mentelor. Relaþia dintre artã Augusti Vila reþinutã în pal-
vorbeºte cu tristeþe despre ºi viaþã este o subtemã a mares cu Premiul de inter-
fractura comunicãrii între peliculei care urmãreºte pretare femininã (Ema
generaþii, “despre atitudini cum se naºte relaþia dintre Suarez). S-au detaºat, prin-
ºi gesturi care pot da depen- un scriitor britanic ºi o tre premianþi, ºi pelicula
denþã, despre acþiuni regre- franþuzoaicã ce deþine o bosniacã Pe drum de Jasmila
tabile, cu spovedanii inutile galerie de artã în Italia. Zbanic (Premiul special al
pe internet”, dupã cum Plasatã în decorul unui juriului) sau cea danezã În
mãrturiseºte autorul. orãºel din Toscana, povestea familie de Pernille Fischer
Nu a trecut neobservat dezvoltã un subtil joc al Christensen, premiatã pen-
nici scurtmetrajul românesc aparenþelor pornit în mo- tru compoziþia actorului
selectat în aceeaºi secþiune, mentul în care bãrbatul ºi Jesper Christensen. Cu mul-
Colivia de Adrian Sitaru, femeia sunt luaþi drept un te titluri care meritã reþi-
câºtigãtorul Premiului cate- cuplu cãsãtorit. Juliette nute, ediþia 2010 a festivalu-
goriei sale, ”pentru mãies- Binoche este pur ºi simplu lui de la Valladolid a satisfã-
tria cu care ajunge de la emoþionantã în rolul femeii cut cinefilii pretenþioºi dar a
detalii de viaþã cotidianã la care anticipeazã evoluþia rãspuns ºi aºteptãrilor unui
sentimente universale”. flirtului ºi a poveºtii, viitoa- public format de oferta
Dacã este sã reþinem un rele crize ale relaþiei ºi rãnile majoritarã a cinematografu-
titlu care ar marca “filmul reciproce. Conceput ca o re- lui dominant.
75
mai fost numitã floarea
Cãlin CÃLIMAN reginei), povestea voinicu-
lui care se îndrãgosteºte de
Alba, fata cea frumoasã a

Filme de la Cannes Babei Cloanþa, ºi o rãpeºte,


drept pentru care cei doi

la Bucureºti
sunt fugãriþi ºi urmãriþi, ei
ajung la un castel, unde
Alba este acuzatã de vrãjito-
rie, iar voinicul îºi continuã
Abstract singur drumul, urmãrit de
Sizing the opportunity of a recent programme of movies select-
Baba Cloanþa, dar este pre-
ed or awarded at the Cannes Film Festival, the author analyzes
fãcut în stâncã de mama
the contribution of this festival to Romanian cinema recogni-
fetei, în timp ce Alba moare
tion and self conscience.
ºi se transformã în floarea
Keywords: Movies from "Cannes" at Bucharest Festival,
de colþ numitã floarea re-
C. Mungiu, Thierry Frémau, Liviu Ciulei, Victor Rebengiuc.
ginei. Filmul a fost prezen-
tat la Cannes împreunã cu
Cinematograful „Studio” ilor la care au participat. Am documentarul lui Jean
din Capitalã a gãzduit un revãzut cu mult interes câte- Mihail Rapsodie rusticã, iar în
ciclu important de filme, va dintre producþiile cine- retrospectiva bucureºteanã
dintre cele care, de-a lungul matografiei naþionale în- a avut ºansa sã inaugureze
anilor, au figurat în progra- scrise în programul recentei ciclul recapitulativ, desfã-
mele Festivalului de la manifestãri, ºi chiar dacã ºurat pe parcursul unei
Cannes, ciclul intitulat organizatorii au ocolit (de ce întregi sãptãmâni. A figurat
„Filme de la Cannes la oare?), dintre filmele româ- în retrospectivã, apoi, filmul
Bucureºti”, o iniþiativã care neºti, tocmai lung metrajul lui Victor Iliu La moara cu
i-a aparþinut cineastului ºi cele douã scurt metraje noroc (prezent în selecþia ofi-
român Cristian Mungiu, distinse la Cannes cu cialã de la Cannes în anul
laureat la Cannes cu „Palme „Palme d’Or”, adicã 4 luni, 1957, când Scurtã istorie de
d’Or”, ºi cineastului francez 3 sãptãmâni ºi 2 zile de Ion Popescu Gopo primea
Thierry Frémaux, personali- Cristian Mungiu, filmul de mult râvnita „Palme d’Or”).
tate de seamã a filmului animaþie Scurtã istorie de Ion I-am revãzut cu emoþie ºi
francez, cel care conduce de Popescu Gopo ºi documen- bucurie pe Constantin Co-
un deceniu prestigiosul fes- tarul Cântecele Renaºterii de drescu, Ioana Bulcã, Geo
tival internaþional de pe Mirel Ilieºiu, putem trage Barton ºi Colea Rãutu în
Coasta de Azur. Urmãritã concluzia cã un numãr principalele roluri ale ecra-
cu viu interes de publicul destul de mare de filme nizãrii binecunoscutei proze
bucureºtean, manifestarea a autohtone au avut ºansa cu titlu omonim de Ioan
prilejuit, pe lângã înscrierea înscrierii în competiþiile Slavici, transformatã de
în program a unor mari prestigiosului festival. Cel Victor Iliu într-un valoros
filme ale lumii laureate la mai vechi dintre filme a fost „film clasic”, despre care
Cannes în ultimele ediþii, scurt metrajul Floarea reginei frumos scria criticul George
programarea unui numãr de Paul Cãlinescu, prezent Littera în pertinenta analizã
însemnat de filme româneºti la Cannes în 1946 ºi înscris din „Fascinaþia cinemato-
care au trecut, mai demult acolo (din greºealã!) în com- grafului”: „Iliu citeºte nu-
sau mai recent, pe la petiþia documentarelor, deºi vela lui Slavici cu ochiul
Cannes, unele dintre ele este, practic, o ficþiune, o cineastului interesat mai
lãsând urme durabile în ecranizare a unui basm de ales de analiza psihologicã,
presa timpului sau fiind Carmen Sylva, legenda de dialectica miºcãrilor su-
înscrise în palmaresele ediþi- „florii de colþ” (dupã cum a fleteºti, pasionat de reflecþia
76
Filme de la Cannes la Bucureºti

Printre colinele verzi de Nicolae Breban

moralã; epicul se va concen- mulþumit, în gând, regizo- mai ambiþioase proiecte nu


tra în favoarea dramaticu- rilor Gheorghe Naghi ºi numai ale regizorului, ci ºi
lui, liniaritatea ºi tensiunea Aurel Miheles cã ne-au ale cinematografiei naþiona-
naraþiunii fiind cele ale unui facilitat reîntâlnirea (ori- le, câþiva factori determi-
film de camerã. Regizorul e, când beneficã) cu mari nând în mod decisiv perfor-
înainte de toate, un creator nume ale comediei cine- manþa artisticã: scenariul lui
de atmosferã. Universul sa- matografice româneºti pre- Titus Popovici (ºi, desigur,
tului ardelenesc de la sfâr- cum Grigore Vasiliu-Birlic, valenþele literare, umane,
ºitul veacului trecut este Alexandru Giugaru, Cos- moral-filosofice ale „punc-
reconstruit cu o remarcabilã tache Antoniu, Jules Caza- tului de fugã”), reuºitele
fidelitate, în spiritul unei ban, Niki Atanasiu... Cara- antologice ale „pictorului în
întregi tradiþii culturale, cu giale, oricum, rãmâne de o imagini” Ovidiu Gologan,
o intuiþie exactã a umanitãþii actualitate alarmantã! Dupã creaþia interpretativã a lui
lui zbuciumate, cu o vie sen- cum Pãdurea spânzuraþilor, Victor Rebengiuc în rolul lui
sibilitate la înfãþiºarea locu- filmul care avea sã-i aducã Apostol Bologa, ºi, ca „ele-
rilor, a oamenilor, a naturii”. regizorului Liviu Ciulei ment” hotãrâtor, regia lui
Deºi a trecut mai bine de Premiul de Regie la Cannes Liviu Ciulei, autorul acestui
jumãtate de secol de la data 1965, rãmâne de o actuali- film – cum îl numea cineva
premierei, filmul ºi-a pãs- tate artisticã perfectã, dupã „rece în expresie ºi fierbinte
trat, ba chiar ºi-a potenþat 45 de ani de la premierã. în semnificaþii” – cu un lim-
peste decenii, virtuþile origi- Atât prin obiectivele sale baj cinematografic modern
nalei sale poetici audio- estetice, cât ºi prin încãrcã- ºi cu câteva secvenþe memo-
vizuale, înobilatã ºi de pe- tura sa moral-filosoficã, dar rabile precum trecerea aver-
cetea inconfundabilã a ope- mai ales prin atitudinea de tizantã pe lângã „pãdurea
ratorului-artist Ovidiu Go- respect creator faþã de opera cu spânzurãtori”, rotirea
logan. Am putut revedea, literarã clasicã (romanul cu tulburãtoare ºi iritantã a
pe ecranul cinematografului titlu omonim al lui Liviu reflectorului din liniile ina-
„Studio”, ºi filmul cara- Rebreanu), filmul Pãdurea mice sau celebra „masã a tã-
gialean Telegrame (prezent la spânzuraþilor reprezintã, ºi cerii” dinspre final. Mãr-
Cannes în 1960) ºi am peste ani, unul dintre cele turisesc cã am revãzut cu un
77
Cãlin Cãliman

ºi pornit de la un scenariu
de Petre Sãlcudeanu: poate
cã ºi acest film ar fi meritat o
distincþie rezonantã la
Cannes (spun asta acum,
când, revãzând filmul, m-au
impresionat, efectiv, cali-
tãþile sale civice ºi estetice),
dar pe atunci cinemato-
grafia româneascã n-a bene-
ficiat nicidecum de conjunc-
tura favorabilã pe care
îndeosebi critica francezã a
creat-o tânãrului cinema-
tograf românesc din ultimii
ani. În ultimul deceniu al
Balanþa de Lucian Pintilie regimului totalitar româ-
nesc, filmul autohton n-a
suplimentar interes person- matografului de analizã pe mai ajuns în nici un fel la
al filmul lui Mircea Mureºan care ni-l propune scenaris- Cannes, drumurile într-aco-
Rãscoala (pentru care regi- tul ºi regizorul Nicolae lo au fost deschise dupã
zorul primea la Cannes Breban, majoritatea perso- Revoluþie, principali prota-
Premiul „Opera Prima” în najelor literar-cinematogra- goniºti fiind regizorii Lu-
1966). De ce aveam acest fice, caractere pregnant con- cian Pintilie ºi Nae Caranfil
„interes personal”? Tocmai turate, propun mici univer- (care au pregãtit importan-
atunci mã pregãteam sã suri morale, cum se întâm- tele succese ale tânãrului
închei o carte despre actorul plã cu uriaºul ºi impozantul film românesc din ultimii
unic Ilarion Ciobanu, ºi am Arion (Mircea Albulescu), ani, succese recente, pe care
vrut sã revãd „la cald” care duce pe umerii sãi organizatorii retrospectivei
creaþia acestuia în rolul povara predicatorului sin- n-au mai simþit nevoia sã le
emblematic al lui Petre cer, credincios, ºi care pare includã în program). Am
Petre, „sufletul” rãscoalei descins din lumea eroilor revãzut, astfel, cu bucurie
þãrãneºti aduse pe ecran, în dostoievskieni, sau cu (ºi cu surprize!), filmul lui
ampla ºi tensionata ei des- umilul ºi supusul Miloia Lucian Pintilie Balanþa –
fãºurare. O surprizã foarte (Vasile Niþulescu, „fãcut”, selecþionat „hors concours”
plãcutã mi-a produs ºi parcã, prntru acest rol tra- la Cannes în 1992 –, cu sen-
revizionarea filmului Printre gic), care este un „teritoriu zaþionalele interpretãri da-
colinele verzi de Nicolae uman” labil, pe care oricând torate îndeosebi actorilor
Breban (inclus în selecþia se pot petrece drame sau Maia Morgenstern ºi Rãz-
oficialã a festivalului de la acte de fanatism; i-am re- van Vasilescu, dar ºi cu sur-
Cannes în 1971): regizor vãzut cu interes ºi bucurie, priza prezenþei în copia de
meteoric – autor al unui sin- în acest film, ºi pe Dan Nuþu azi a unui fragment absent
gur film ca regizor! –, scri- (Paul), Emilia Dobrin (Iri- atât la Cannes cât ºi la pre-
itorul Nicolae Breban, na), Ion Caramitru (Mate- miera bucureºteanã, „filmul
aducându-ºi pe ecran roma- iaº), Ion Dichiseanu (Voºti- în film” cu Marcel Iureº ºi
nul de largã audienþã „Ani- naru)...În anul 1982 a trecut Anda Onesa dinspre final,
male bolnave”, a învins, pe la Cannes (selecþionat în care îmbogãþeºte consider-
neîndoios timpul ºi ca secþiunea „Un certain re- abil substanþa peliculei.
cineast, pentru cã filmul sãu gard”) alt valoros film ro- Printre surprizele recentei
îºi pãstreazã, peste decenii, mânesc, O lacrimã de fatã, un vizionãri a fost ºi aceea cã
vigoarea. În spaþiul cine- film regizat de Iosif Demian filmul s-a rupt de douã ori
78
Filme de la Cannes la Bucureºti

în timpul proiecþiei (ca pe


vremea vechilor cinemato-
grafe de cartier!), ba chiar o
datã a luat foc. Doar douã
alte filme româneºti (pre-
zente la Cannes în anii ’90)
au mai figurat în programul
retrospectivei: E pericoloso
sporgersi de Nae Caranfil
(prezent la Cannes în
„Quinzaine des Réalisa-
teurs” din 1993), un „film
vesel despre oameni triºti
care viseazã fãrãa îndrãzni
sã spere”, dupã cum îl car-
acteriza însuºi regizorul, ºi
Unchiul Boonmee, cel care îºi aminteºte de vieþile
O varã de neuitat de Lucian sale anterioare de Apichatpong Weerasethakul
Pintilie (prezent în com-
petiþia oficialã de la Cannes thakul. Este vorba despre Tokyo, doi fraþi care ºi-au
în 1994), ecranizarea nuvelei un film destinat cu precã- promis, de mici, sã nu se
autobiografice „Salata” de dere unui public de Cine- despartã niciodatã.
Petru Dumitriu. Cu absen- matecã, unui public de iniþi- Numai cã într-o noapte,
þele amintite (dar ºi cu aþi, atât în problemele reîn- în timpul unei descinderi a
altele, mã gândesc de pildã carnãrii, cât ºi în filosofia poliþiei, Oscar este împuº-
la filmul lui Savel Stiopul cinematografului asiatic, cat. Datoritã promisiunii
Falansterul, ºi mã mai gân- printre personajele bizare fãcute surorii sale, spiritul
desc cã mulþi dintre tinerii care apar în preajma unchi- fratelui refuzã, însã, sã pãrã-
de azi, printre care Cristi ului Boonmee fiind soþia sa seascã aceastã lume. Au
Puiu, Cristian Nemescu, decedatã ºi fiul sãu dis- produs o bunã impresie în
Cornel Porumboiu, Cãtãlin pãrut, metamorfozat într-o Bucureºti ºi alte douã filme
Mitulescu, Marian Criºan maimuþã. Mai accesibil pu- selecþionate pentru ediþia
au trecut cu succes pe la blicului bucureºtean a fost 2010 a competiþiei oficiale
filmul francez Oameni ºi Zei de la Cannes: filmul ma-
Cannes, luând ºi premii),
de Xavier Beauvois, distins ghiar Fiul lui Frankenstein de
unele dintre absenþe fiind,
Kornél Mundruczó (regizor
din punctul meu de vedere, la Cannes, tot în 2010, cu
prezent la Bucureºti, ca ºi
nemotivate, retrospectiva Marele Premiu al Juriului,
Gaspar Noé, cu acest prilej)
bucureºteanã a Festivalului un film inspirat de fapte
ºi filmul ucrainean Fericirea
de la Cannes a inclus pagini reale, mai exact despre des- mea de Sergei Loznitsa. Mai
importante din istoria fil- tinul a opt cãlugãri alge- puþin convingãtor pe plan
mului naþional. rieni, rãpiþi ºi uciºi în 1996 artistic (deºi distins la
Consistent a fost ºi pro- de cãtre un grup de extre- Cannes 2010 cu douã pre-
gramul filmelor strãine pre- miºti islamiºti. Dar filmul mii, premiul pentru regie ºi
zente la Cannes în ultimele care a produs cea mai puter- premiul FIPRESCI) mi s-a
douã ediþii. Printre ele, la loc nicã impresie spectatorilor pãrut filmul Turneul de Ma-
de frunte a fost filmul dis- bucureºteni a fost, neîn- thieu Amalric, de fapt o glu-
tins cu „Palme d’Or” în doios, Enter the Void de mã cu dansatoare de strip-
2010, Unchiul Boonmee, cel Gaspar Noé (film prezent la tease. Dar, în ansamblul sãu,
care îºi aminteºte de vieþile sale Cannes în 2009), o poveste programul „Filme de la
anterioare de regizorul thai- halucinantã cu doi fraþi Cannes la Bucureºti” a fost
landez (cu reputaþie mondi- (Oscar ºi Linda) care locu- un binevenit reper cultural
alã) Apichatpong Weerase- iesc de puþinã vreme în al toamnei cinematografice.
79
Pavel culorii, al limbajului plastic,
agregat ca atare, sau al ele-
SUSARÃ
, ,
mentelor sale constitutive -
punctul, linia, suprafaþa, vo-
lumul, pata etc. etc. El cautã,
Partea vãzutã a lui atât prin culoare cît ºi prin
desen, logica spaþiului ºi a
A.E. Baconsky formelor, construieºte at-
mosfera ºi identificã psiho-
logic ºi afectiv. Asemenea
Deºi avem nenumãrate cerea niciun efort exterior, îi unui artist cu o conºtiinþã de
cazuri care sã ne contrazicã erau suficiente, spune el, un sine puternicã ºi profundã,
lenea privirii ºi stereotipiile capãt de creion ºi un ºtraif pictorul cautã soluþii optime
de judecatã, existã încã ten- de ziar. De altfel, cel mai de exprimare, experimen-
taþia de a privi cu o anumitã bun portret care i s-a fãcut tând, simultan, formula
îngãduinþã migrarea unui vreodatã lui Arghezi este retiniana, de facturã impre-
creator, dinspre limbajul chiar un... autoportret. Lã- sionistã, ºi construcþia ab-
care l-a consacrat, spre una sând la o parte cazurile no- stractã, în care logica geo-
sau spre alta dintre multele torii din cultura universalã, metricã ºi tentativele con-
forme de exprimare comple- este suficient sã aruncãm o ceptualiste sînt prezente în
mentarã. Dacã un pictor sau privire în ograda noastrã, egalã mãsurã. Caiete întregi
un muzician scrie poezie, aºa, restrânsã cum este ea, de schiþe, notaþii fugare sau
vom extrage, mai mult din pentru a constata cã Radu enunþuri concentrate, ges-
prejudecãþile noastre decât Boureanu nu era un poet turi voluptuoase ori incizii
din materialul propriu-zis, care picta sau invers, ci era severe, la limita hieroglifei,
suficiente argumente prin poet ºi pictor, pur ºi simplu, oferã un câmp larg de înþe-
care sã dovedim cã nu avem cã în aceeaºi situaþie erau legere a diversitãþii forme-
de-a face cu un poet, pur ºi Margareta Sterian, Ion Vla- lor, a mecanismelor gândirii
simplu, care poate fi citit în siu, autorul unei o vaste artistice ºi a dinamicii unei
sine ºi ale cãrui texte nu fac opere literare, George Ni- sensibilitãþi în continuã de-
obiectul nici unei lecturi chita, Marin Sorescu, Nichi- finire. Baconsky înþelege în
concesive, ci cu prelungirea, ta Stãnescu, în ciuda faptu- egalã mãsurã importanþa
într-un plan secund, a unei lui cã nu ºi-a folosit calitãþile motivului ºi autonomia lim-
vocaþii principale. Si aºa, în de desenator la nivelul vo- bajului, priveºte, cu acelaºi
mod inevitabil, vom gãsi caþiei, ºi tot în aceeaºi situ- interes, în afarã ºi în sine, se
nenumãrate valori ºi sug- aþie sînt astãzi Gabriela Me- aºazã, simultan, în contem-
estii sonore în textele muzi- linescu sau ªerban Foarþã, ºi plaþia firii ºi în istoria cul-
cianului, ºi nu ºtiu ce se- lista ar putea continua. Ex- turii. El ºtie sã priveascã, a
ducþii ale vizualului ºi amã- poziþia de picturã ºi desen a învãþat acest lucru în preala-
giri tactile în acelea ale plas- lui A.E. Baconsky este un bil, dar, simultan cu actul
ticianului. De fapt, natura argument în plus în acest privirii, totul începe sã se
creatorului este specializatã sens, ea nefiind doar un redefineascã ºi, finalmente,
vag, el este pus, la un mo- simplu document de arhivã sã se reinventeze. Acest a-
ment dat, chiar sã facã o ºi un bun prilej pentru o mestec inefabil dintre cu-
opþiune explicitã, în pofida înþelegere mai temeinicã a noaºtere ºi descoperire ar
egalelor disponibilitãþi pe poetului. ªi asta din pricina putea fi rezumatul întregii
care le are pentru mai multe banalului motiv cã Bacon- expoziþii. ªi cui i s-ar potrivi
limbaje. Arghezi mãrturi- sky nu este un poet care mai bine un asemenea e-
seºte undeva cã se simþea picteazã, care îºi odihneºte nunþ, pictorului sau poetu-
atras în aceeaºi mãsurã de mintea folosindu-ºi ochii, ci, lui? Sau artistului, creatoru-
scris ºi de penel, dar a optat pur ºi simplu, un pictor, un lui, pur ºi simplu? Ut pictura
pentru primul fiindcã nu îi cercetãtor al spaþiului, al poesis...
80