4.2.1.2.

Convenţiile de plată
În scopul venirii în întâmpinarea nevoilor clienţilor, în România au apărut
convenţiile de plată care reprezintă o înţelegere între client şi bancă în
conformitate cu care banca, în baza mandatului încredinţat, îi debitează clientului
Definiţie: contul la date fixe pentru sume fixe sau pentru sume cerute pe bază de documente
justificative de către beneficiari fără să mai solicite în prealabil consimţământul
clientului. În acest fel se câştigă în operativitate, clienţii fiind absolviţi de unele
responsabilităţi plicticoase şi consumatoare de timp.

Tipuri   este o modalitate de transfer de fonduri care presupune

încheierea unei convenţii între client (plătitor) şi banca sa,
potrivit căruia banca plătitorului acceptă să plătească, la
Standing order date fixe o sumă fixă în favoarea unui (terţ) furnizor,
potrivit contractului încheiat de parteneri, fără a mai fi
(plăţi necesare instrucţiuni de plată exprese. În acest sens, între
programate) bancă şi debitor se încheie un contract de mandat
(convenţia de S.O.) în vederea executării unor instrucţiuni
date în prealabil de plătitor;
  este o modalitate de plată prin care băncile sunt autorizate
de clienţii plătitori să efectueze automat decontarea
serviciilor din conturile lor la cererea furnizorilor şi de
Direct debit transfer a sumelor la băncile acestora; seamănă cu
(debitare standing order cu deosebirea că banca plătitorului va emite
directă) ordinul de plată, în numele clientului său (în baza
mandatului încredinţat de acesta), în favoarea
beneficiarului, numai pe baza facturilor remise de
beneficiar.

A. Standing order

Standing order (SO) reprezintă un serviciu oferit de bănci clienţilor prin

Definiţie: intermediul căruia pot fi asigurate plăţile curente către anumite persoane juridice şi
organizaţii la date stabilite şi în sume fixe.

Standing  este o modalitate de decontare (prin ordine de plată programată - OPP) care
order presupune încheierea unei convenţii între client (plătitor) şi banca sa;
 banca plătitorului acceptă să plătească, la anumite date (decadal, chenzinal
etc.) o sumă fixă în favoarea unui (terţ) furnizor, potrivit contractului încheiat
de parteneri, fără a mai fi necesare instrucţiuni de plată exprese;
 între bancă şi debitor se încheie un contract de mandat (convenţia de SO) în
vederea executării unor instrucţiuni date în prealabil de plătitor;
 prin mandat, banca este autorizată să constituie disponibilităţile necesare de
fonduri sau să asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului
de plăţi, ceea ce echivalează cu un cash management.

Tehnica de derulare a SO diferă în funcţie de tipul viramentului efectuat (intrabancar sau

interbancar):

1/6
 1. în cazul unui transfer intrabancar, tehnica decontării prin utilizarea SO presupune
parcurgerea următoarelor etape:
1
Plătitor (P) Beneficiar (B)

C.SO 2 4 ext.ct.+OP2
3
Unit. bc. / P Unit. bc. / B
OP+doc. DRS

Etape: 1. se încheie un contract între plătitor şi furnizor (beneficiar) prin care se prevede plata
unor sume fixe la date fixe;
2. se încheie o convenţie de SO între plătitor şi banca sa (Unit.bc. / P) prin care
plătitorul mandatează banca să onoreze obligaţiile sale de plată la datele şi în sumele
convenite; astfel banca va emite periodic, în numele clientului său, ordine de plată
fără a i se mai solicita clientului consimţământul la plată;
3. la termenele fixate, unitatea bancară a plătitorului emite OP şi debitează contul curent
al clientului său cu suma stabilită;
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare / Sediul bancar partener
4. unitatea bancară a beneficiarului confirmă operaţiunea între sedii şi creditează contul
curent al beneficiarului.
341 Decontări intrabancare / Sediul bancar partener = 2511 Conturi curente / B

2. în cazul unui transfer interbancar, tehnica decontării prin utilizarea SO presupune

parcurgerea următoarelor etape:

2/6
 1
Plătitor (P) Beneficiar (B)
C.SO 2
9
Unit. bc. / P Unit. bc. / B
3 8
Centrala bc. / P Centrala bc. / B

4 7
ACH
5
Banca centrală
Ct.crt. Bc. P → Ct.crt. Bc. B
6

Etape: 1. se încheie un contract între plătitor şi furnizor (beneficiar) prin care se prevede
plata unor sume fixe la date fixe;
2. se încheie o convenţie de SO între plătitor şi banca sa (Unit.bc. / P) prin care
plătitorul mandatează banca să onoreze obligaţiile sale de plată la datele şi în
sumele convenite;
3. la termenele fixate, unitatea bancară a plătitorului emite OP şi debitează contul
curent al clientului său cu suma stabilită şi transmite OP pe suport electronic
(mesajul OP) centralei sale bancare (Centrala bc./P);
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare / Centrala băncii
4. centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii;
341 Decontări intrabancare / Unitate operativă = 1111 Cont curent la BNR
5. casa de compensaţii transmite băncii centrale soldul net pentru decontare;
6. banca centrală (B.N.R.) realizează transferul de fonduri din contul curent al băncii
plătitorului în contul curent al băncii beneficiarului;
Cont curent / Bc. P = Cont curent / Bc. B
7. casa de compensaţii transferă fişierele centralei băncii beneficiarului;
8. centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare sumele şi le decontează
unităţii bancare a beneficiarului (Unit.bc./B);
1111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare / Unitate operativă
9. unitatea bancară a beneficiarului creditează contul curent al acestuia şi emite
acestuia extrasul de cont care atestă încasarea de către beneficiar a sumelor
cuvenite.
341 Decontări intrabancare / Centrala băncii = 2511 Conturi curente / B
În vederea limitării riscului de plată, banca plătitorului va accepta, prin semnarea
contractului de SO, numai mandatul plătitorului care autorizează banca ca pentru fiecare dintre
plăţile la termen în favoarea beneficiarului, nu condiţionează executarea fiecărui ordin de plată
de vreun alt consimţământ al plătitorului, iar dispoziţia de plată să fie formulată fără echivoc
asupra unor resurse băneşti şi de timp legale, certe, oportune şi limitate, inclusiv prin referirea la
modalităţi, intervale de timp şi proceduri pentru notificarea modificărilor determinate de părţi
prin contract sau în cazul încetării mandatului.
Reţinem: Deosebirea faţă de direct debit o constituie faptul că plata este iniţiată de
plătitor fără intervenţia furnizorului, urmând ca la finele lunii să se facă regularizarea între cei
doi parteneri. Un astfel de procedeu se practică, de regulă, în cazurile în care sunt livrări zilnice
de materii prime şi într-un volum relativ constant sau pentru plăţi repetabile şi regulate
(abonamente TV, chirii, pensii de întreţinere, prime de asigurare, rate la credite şi leasing etc.).
3/6
B. Direct debit

Direct debit (DD) - este o modalitate de plată prin care băncile sunt autorizate de
Definiţie: clienţii plătitori să efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la
cererea furnizorilor şi de transfer a sumelor la băncile acestora.
Direct  seamănă cu standing order cu deosebirea că banca plătitorului va emite OP, în
debit numele clientului său (în baza mandatului încredinţat de acesta), în favoarea
beneficiarului, numai pe baza facturilor remise de beneficiar;
 între furnizor (beneficiar) şi debitor (plătitor) se încheie o convenţie privind
dreptul furnizorului de a iniţia plata fără acordul prealabil al plătitorului;
 între plătitor şi banca acestuia se încheie o convenţie de direct debit (C.DD)
privind acceptul plătitorului pentru plată din contul său fără ordinul expres al
acestuia;
 între banca plătitorului şi beneficiar se încheie un acord privind efectuarea plăţilor
în sistem direct debit;
 din punct de vedere operaţional, relaţiile de decontare se stabilesc între banca
furnizorului şi banca plătitorului unde are contul curent.
Tehnica de derulare a DD presupune parcurgerea următoarelor etape:
1
Plătitor (P) Beneficiar (B)
3
C.DD 2 4 6 ext.ct.+OP2

5
Unit. bc. / P Unit. bc. / B
OP+doc. DRS

Etape: 1. partenerii încheie mai întâi un contract în care se prevede plata prin debit direct;
2. plătitorul încheie cu unitatea sa bancară convenţia (mandatul) de direct debit;
3. între unitatea bancară a plătitorului şi beneficiar se încheie un acord privind
efectuarea plăţii în sistem direct debit;
4. beneficiarul emite factura la data convenită, precizând suma de plată;
5. unitatea bancară a plătitorului emite OP (debitând contul plătitorului) şi iniţiază
operaţiunea DRS;
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare / Sediul bancar partener
6. unitatea bancară a beneficiarului confirmă operaţiunea între sedii şi creditează contul
clientului său.
341 Decontări intrabancare / Sediul bancar partener = 2511 Conturi curente / B

 furnizorii îşi pot încasa creanţele la termen

Avantaje plătitorii dispun de o modalitate destul de comodă de
Direct 
descărcare de obligaţie pentru serviciile primite
debit
posibilitatea apariţiei unor debite nereale care se
Dezavantaje 
decontează automat înainte de clarificarea acestora

4/6
 În practica s-a adoptat procedeul ca decontarea să aibă loc la un anumit interval de la
facturare, perioadă în care eventualele neconcordanţe să se clarifice.
Direct  este aplicabil în situaţiile în care tranzacţiile dintre plătitor şi beneficiar presupun
debit plăţi la termene convenite, dar pentru care suma de plată variază în funcţie de
prestaţia furnizorului;
 prin intermediul său se pot plăti facturile de utilităţi, telefonie fixă si mobilă, rate la
credite sau la contracte de leasing;
 clienţii trebuie să încheie un contract de mandat cu banca, prin care aceasta este
împuternicită să facă lunar plata din conturile lor; este foarte important ca în contul
curent din care se face plata să existe disponibilităţi băneşti suficiente pentru
procesarea viramentelor bancare; în caz contrar, banca nu va debita contul pentru a
efectua transferul către furnizorul indicat de client.

În Occident, debitul direct reprezintă cea mai populară metodă de plată a facturilor. De
exemplu, în Marea Britanie, mai mult de jumătate dintre facturile emise cu frecvenţă regulată
sunt achitate în acest fel. Preferinţa pentru debit direct a fost încurajată însă atât de bănci, cât şi
de furnizorii de servicii. În acest sens, instituţiile de credit britanice garantează integral plăţile
efectuate, iar în eventualitatea oricărei erori aparţinând băncii sau furnizorului, clientul primeşte
imediat banii înapoi. În plus, furnizorii de servicii oferă clienţilor reduceri importante de preţ,
dacă facturile sunt achitate prin direct debit. Această metoda avantajează companiile deoarece îşi
pot colecta veniturile într-o manieră mai ieftină, iar multe dintre firme împart cu clienţii
economia de costuri obţinută.

Debitul direct există de mai mult timp în oferta băncilor din România, cu toate acestea
însă nu prea a fost utilizat. Problema principală era că atât clientul cât şi furnizorul erau obligaţi
să aibă cont la aceeaşi bancă. Astfel, efectuarea plăţii era condiţionată de existenta unui cont
colector deschis de furnizor la aceeaşi instituţie. Debitul direct interbancar depăşeşte acest
inconvenient, pentru că banca ia banii din contul clientul şi îi transferă la instituţia de credit unde
furnizorul are deschis cont.
Direct  reprezintă una dintre cele mai sigure si comode metode de plată a facturilor,
debit cazurile de frauda fiind extrem de rare potrivit experienţei internaţionale;
 clientul poate stopa oricând plata, dacă suma înscrisă în factură nu corespunde cu
realitatea; având în vedere că facturile se emit cu cel puţin 7 zile lucrătoare înainte
de scadenţă, clienţii pot solicita într-o primă fază furnizorului să rectifice suma
datorată în acest interval.
Deşi acest serviciu este disponibil pe piaţă de la mijlocul anului 2005, sunt destul de
puţine băncile care permit clienţilor să îl folosească. În anul 2011, dintre cele 40 de bănci
participante la sistemul de decontare electronică, doar o parte şi-au activat această opţiune, fapt
pentru care și numărul clienţilor care folosesc acest serviciu este încă redus. Deşi facilitatea de
compensare şi decontare a instrucţiunilor de debitare directă interbancare este disponibilă în
SENT, se constată o utilizare relativ redusă a acestui serviciu. Pornind de la această realitate,
Transfond are în vedere iniţierea unor măsuri care să asigure o dezvoltare rapidă a utilizării
acestui instrument deosebit de util publicului larg, clienţilor băncilor.
La nivel european, a fost lansat serviciilor de direct debit intracomunitar. Banca Central
Europeană şi Comisia Europeană a încurajat Consiliul European pentru Plăţi să accelereze
lansarea schemei de Direct Debit în cadrul programului SEPA (Zona unică de plăţi europene),
astfel încât aceasta funcţionează din noiembrie 2009. La acest program, participă 32 de ţări
europene (27 ţări membre UE, Liechtenstein, Islanda, Norvegia, Elveţia, Monaco). Clienţii pot
mandata băncile să efectueze transferuri din contul lor pentru a achita diferite facturi în oricare

5/6
din ţările participante. Un alt avantaj al acestui serviciu este reducerea duratei de decontare
pentru transferurile în euro de la trei zile lucrătoare la o singură zi.

Reţinem: Servicii bancare de transfer de fonduri pe baza convenţiilor de plată oferă

clienţilor o serie de avantaje legate de:
• asigurarea unei mai mari operativităţi în efectuarea unor transferuri regulate;
• comoditate;
• scutirea timpului necesar deplasării la ghişeele băncii şi a eventualelor inconveniente.

În concluzie: Majoritatea băncilor au ataşat contului curent serviciul de direct debit prin
care banca preia grija urmăririi şi efectuării plăţilor curente ale titularului de cont pentru sume
variabile şi serviciul de standing order prin care banca poate plăti periodic sume fixe de bani la
datele stabilite în prealabil în baza contractului încheiat cu clientul. Cu toate acestea, clienţii
apelează destul de rar la aceste oferte ale băncilor privind plăţile cu caracter regulat, în principal
datorită lipsei de cunoştinţe privind servicii bancare de transfer de fonduri pe baza convenţiilor
de plată.

Bibliografie recomandată:
 Căpraru, B. (2014) Activitatea bancară. Sisteme, operaţiuni şi practici, Ediţia a 2-a, Editura
C.H. Beck, Bucureşti
 Cocriş, V.; Chirleşan, D. (2006) Tehnica operaţiunilor bancare, Editura Universiăţii
"Al.I.Cuza", Iaşi
 Dragomir, G. (2007) Operaţiunile instituţiilor de credit, Editura Fundaţiei Academice
"Danubius" Galaţi
 Drigă, I. (2012) Produse şi servicii bancare, Editura Sitech, Craiova
 Mihai, I. (2007) Operaţiuni de încasări şi plăţi - instrumente, modalităţi, tehnici, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti
 Popescu, M. (2008) Tehnici şi operaţiuni bancare, Universitatea „Ştefan Cel Mare”, Suceava
 Socol, A. (2006) Tehnica bancară, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
 Trenca, I. (2013) Tehnica bancară, Ediția a IV-a, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
 Banca Centrală Europeană, Zona Unică de Plăţi în Euro (SEPA) - O piaţă integrată de plăţi de
mică valoare
 TransFonD, Sistemul Electronic de Plăţi, https://www.transfond.ro/despre-noi/istoric/sistemul-
electronic-de-plati

6/6