Heidegger Martin - Introducere in Metafizica PDF

Martin Heidegger INTRODUCERE iN METAFIZICA Traducere din germani de GABRIEL LIICEANU THOMAS KLEININGER HUMANITAS sucurestSupracoperts IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Descrierea CIP a Biblioteci HEIDEGGER, MARTIN Introducere in metafizica / Martin Heidegger ead Gabriel Liveany, Thomas Kleninger ~ Bucuresti: Humanitas, 99 280 ps 20 em. ~ (Paradigme) Tit orig. (ger): Einfuhrung in die Metaphysik ISBN 975-28-0294-4 1. Liiceanu, Gabriel (20d.) IL Kleininger, Thomas (trad) um MARTIN HEIDEGGER Einfcrung in die Metaphysik © der Einzclausgabe von Pinfubrang in die Metaphysit. Max Niemeyer Verlag, Tubingen 1983, 4, Autlage 1976 ‘© HUMANITAS, 1999, pentru prezenta vessiune romincasea ISBN 973.28-0296-4 NOTA ASUPRA EDITIEL Aceasti versiune are la baza volumul Einfibrung in die -Metaphysik din Martin Heidegger, Geseratansgabe, Band $0, Frankfurt am Main, Vittorio Klostermana, 1983, Cifrele mar- tinale in paranteze drepte indica paginile acest edi Lucrarea a fost conceputa sub forma une preleger Heidegger timut-o in semestrul de vari al anului 1935 la Uni- versitatea din Freiburg. Prima eitipirie sa facut in 1953, cind Heidegger a ineredingat-o editurit Max Niemeyer. ‘Actuala traducere romaneased urmeazi in inii mati echi- valentle stabilte de aceeasi echipd de taduedtori cu ocazia publicirii celorlalte doua volume heideggeriene in limba ro ‘mana: Originea opeei de arta (1982, reeditat in 1995) xi Repere pe drumul gindiri (1987). Nu am socotit de aceea potrivit si relim indexul de concepte aflac in aceste volume. Semnalam doua diferente maiimportante: das Vorbandene este tradu aici cu 4ceeace este simpla prezenta, sfintare simpli presents” (in loc de yrealitatea nemijlocti" din volumele anterioate), iar das Davsein este redat de asta data, cu ua plus de explicr- tare imerpretativa prin ,faprul-de-sficloc-prvilegiatal-des chiderii” (si nu prin ,fiinta-in-deschis", ca pind acum). ‘Traducitori dorese si multumeasea doamnei Maria Alexe sidomnului Caza Cioaba pentru daeuires cu care s-au immpli- «atin operatia finala de traversare a textului original in para- lel cu cel rominese.cuviN INAINTE Scrierea aceasta reda textul prelegerii redactate complet si care a fost tinuta, sub acelasi tithu, la Universi- tatea din Freiburg im Brisgau, in semestrul de vara al anului 1935. Ceea ce a fost rostit nu mai vorbeste deindata ce a «recut in tipar. Pentru ainlesni lectura, frazele mai hungi au fost seg- mentate, paragrafele s-au inmultit, repettiile au fost suprimate, erorile au fost indreptate, ceea ce era impre- cis a fost clarificat; nimic insa din toate acestea nu a afectat in vreun fel continutul textului. Cuvintele puse in paranteze au fost scrise odata cu redactarea textului. In schimb, remarcile adéugate in anii urmatori au fost puse intre paranteze drepte. Daca vrea si inteleag motivul pentru care cuvintul ,metafizica* se afla in tithul acestei prelegeri si, deopotriva, sensul in care este el folosit,cittorul va trebui si parcurga in prealabil calea pe care prelegerea insasi o deschide.CAPITOLUL INTIL INTREBAREA FUNDAMENTALA ‘A METAFIZICIL § 1. intrebarea ,De ce este de fapt fiintare simu, ‘mai curind, nimic?* reprezintd, potrivit rangului ei, prima dintre intrebari, deoarece ea este cea mai vastd, cea mai adincd si intrebarea originard prin excelenta De ce este de fapt fiintare si nu, mai curind, nimic? Tati intrebarea. Pesemne ca nu este o intrebare de rind. »De ce este de fapt fiintare si nu, mai curind, nimic?" ~ ata in mod vadit prima dintre toate intrebirile. Pri- ma, desigur, nu in ordinea unei succesiuni temporale a intrebarilor. De-a lungul mersului loristoric prin timp, ‘oamenii, fiecare in parte si, deopotriva, popoarele i pun o mulime de intrebari. Fi cintarese si cerceteaz si examineaza tot felul de lucruri pina sa ajunga la intrebarea ,De ce este de fapt fiintare si nu, mai curind, nimic?*. Multi nici nu ajung vreodata Ia aceasta intrebare, dacd aceasta inseamna nu doar si auzi sau sa citestica atare interogatia respectiva, ci s4 intrebi intrebarea, adica si o infaptuiesti, si o pul, si-ti dai silinta de a te aseza in orizontul interogarii acesteia. Si totusi! Fiecare este atins o data, ba poate chiar in repetate rinduri, de puterea ascunsa a acestei intrebari, fara sa priceapa prea bine ce anume i se intimpla.i) 10 INTRODUCERE IN METAFIZICA fotr-un moment de mare deznadejde, de pilda, cind tinde sa dispara din lucruriintreaga lor greutate si cind fiecare sens se intuneca — intrebarea aceasta rasare. Poate ci ea nu se face auziti decit o dati, asemenea unui dangat de clopot inabusit, care vine si risune in interiorul Dasein-ului pentru a se stinge apoi treptat. Intr-o jubilare a inimii, intrebarea aceasta este prezen- 18, deoarece acum toate lucrurile se preschimba sine stau parci pentru intia data in preajma exact, ca i cind am putea mai curind sa pricepem ca ele nu sint, decit ci sint gi ca sint in felul in care sint. Intr-o stare de plic- tiseala, intrebarea aceasta este iarisi prezenta; cind ne aflam la fel de departe de deznadejde si de jubilatia inimii, insi cotropitifiind de pustiul pe care il aduce cu sine preaobignuitul staruitor al fiingari i care face si ne apara indiferent faptul e4 fiintarea este sau nu ~ se face auzita din nou intr-un chip specific intrebarea: de ce este de fapt fiintare si nu, mai curind, nimic? Numai cd aceasta intrebare fie ca e pusi anume, fie ‘ciinu e recunoscutd ca intrebare, trecind prin Dasein-ul nostru asemenea unei adieris fie c4 ne incolteste, fie ca, dimpotriva, poate fi, sub un pretext sau altul, inde- inabusiti — fapt hotirit ramine cA ea nu este rebarea pe care, in ordine temporal, o pu- Tnsa ea este prima intrebare intr-un alt sens ‘me potrivit rangului ei, Acest lucru poate in tei chipuri distincte. Intrcbarea ,De ce este de fapt, fiingare si nu, mai curind, nimic?* reprezinté pentru noi, potrivit rangului ei, prima dintre intrebari in sensul cd ea este cea mai vasti, apoi cea mai adinci, in sir- sit cd ea este intrebarea originara prin excelent INTREBAREA FUNDAMENTALA A METARIZNCH IL Intrebarea aceasta are deci cuprinderea cea mai vasti Ea nu se opreste in preajma nici unei fiinyari anume. Ea cuprinde intreaga fiintare si aceasta inseam nu nu~ ‘mai ceea ce, in clipa de fata, este prezent in sensul cel 1mai larg, ci de asemenea tot ceca ce a fost cindva pre- ‘cum si ceea ce va fi de acum inainte. Domeniul intre- biriiacesteia ii are hotarul acolo unde incepe fiintarea care nu este defel si nicicind, deci acolo unde incepe rimicul. Tot ceea ce nu este nimic cade sub aceasta intrebare, in cele din urma chiar si nimicul insusi; dar ‘nu pentru ca el ar fi ceva, o fiintare — de vreme ce vor bim despre el —, ci pentru ca el ,este“ nimicul. Cu- prinderea intrebarii noastre este atit de vasta, incit noi ‘nu sintem niciodata in stare sa trecem dincolo de aceasta cuprindere, Intrebarea aceasta nu vizeaza cutare sau cutare fiingare si nici, trecindu-le in revista pe rind, toate fiingarile, ci din capul locului intreaga fiinfare sau, cum vom spune pornind de la motive pe care le vom limuri mai tirziu, fiintarea in intregul ei ca atare, Fiind in acest chip cea mai vasta, intrebarea aceasta este, apoi, cea mai adinca: De ce este de faptfiinqare...? De ce", vrea si spuna: care este temeiul ? din care temei provine fiintarea ? pe ce temei sta fiingarea? spre ce temei coboara fiintarea? Intrebarea nu are in vedere. unul sau alt dintre aspectelefiintari, ce anume, intr-o imprejurare sau alta, aici si acolo, este si cum este aled- tuit, prin ce poate fi modificat, la ce poate fi folosit si altele asemenea, Interogarea cauta temeiul pentru fiintare, in masura in care ea este fiintatoare. A cduta temeiul (den Grund suchen) insearana: a patrunde pind la temei obtinindu-l (ergriinden). Orice lucru despre care {ntrebam este raportat, prin intrebare, la temeiul sau, Nu- ‘mai ci, prin faptul cd se intreaba, rimine o problema SI12 INTRODUCERE IN METAFIZICA deschisi daca temeiul este unul care intemeiaza cu adevirat, unul care obtine intemeierea (Griindung), deci un temei originar (Ur-grund), sau daca, dimpotrivi, temeiul refuza o intemeiere, daca este un fara-de-temei (Ab-grund), Sau daca temeiul nu este nici una, nici alta, ci nu face decit si dea 0 aparenta poate necesara temeieri fiind astfel un ne-temei (Un-grund). Oricum ar fi, intrebarea cauta decizia la nivelul temeiului care intemeiaza faptul cd fiintarea este fiimtatoare ca o atare flintare care este ea. Aceasta intrebare care pune in joc de ce*-ul (diese Warum-frage) nu cauta cauze ale fin- tarli care sd fie de acelagi tip cu ea si care sa se situeze peacelasi plan cu ea. Aceastaintrebare care pune in joc nde ce*-ul nu se mised pe cine stie ce plan sau suprafata, i pitrunde pina in domeniile aflate sla temelie” si anu” me pina in strafundul ultim, pina la limita ultima; ea sta departe de orice suprafata si de orice neinsemnata adincime, tinzind catre adincimea insisi; find cea mai vvasti, ea este, deopotriva, dintre toate intrebarile adinci, cea mai adinea. Find cea mai vasa sicea mai adined intrebare,ea este, in sfirsit, intrebarea originara prin excelenga. Ce vrem si spunem cu asta? Daca gindim intrebarea noastri in intreaga cuprindere a ceea ce ea vizeaza prin intrebare, sianume fhintarea ca atare in intregul ei, atunci lesne survine urmatorul lucru: in cazul acestei intrebari ne ferim in mod staruitor de orice aparte si singular fiinfare in calitatea ei de cutare sau cutare fiingare. Avem in vedere, intr-adevar, fiinjarea in intregul ci, insa fara nici o preferinta anume, Numai o singurd fiinare se impune neincetat si staruie in chip straniu in intrebarea aceasta: oamenit, cei care pun intrebarea. $i totusi nu despre o fiintare aparte si singulara trebuie si fie vorba INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZIC 13 in aceasta intrebare. In cuprinderea nemarginita proprie intrebarii orice fiingare inseamni la fel de mult. Un elefant din cine stie ce jungla a Indici este la fel de fiingator ca oricare proces de ardere chimica de pe planeta Marte sau ca orice altceva. Deaceea, daca implinim cu adevarat intrebarea ,De ce este de fapt fintare gi mu, mai curind, nimic 2" in sensul ci interogator, atunci trebuie si renuntim laa pune mai presus orice alta fiintare, oricit de singulara, fie aceasta chiar omul. ici la urma urmelor, ce este aceasta fiingare ? Si ne inchipuim o clip pimintul cufundat in imensitatea intunecata a spatiului cosmic. Astfel privt, el este un minuscul fir de nisip, iar pina la urmatorul asemenea lui se intinde pe un kilometru si mai bine — vidul; pe suprafata acestui minuscul fir de nisip tréieste 6 gloata buimaci, tirindu-se de-a valma, pasimite de animale inteligente, care pentru o clip’ au inventat cunoasterea (cf, Nietzsche, Despre adevar si minciund intr-wn inteles extramoral, 1873, Postume).Sice inseamni durata unei vieti omenesti in raport cu milioanele de ani pe are timpul le des zvicnirea unei clipe; adierea unei respiratii, abia. In teriorul fiingarii in intregul ei nu putem afla nici o in- dreptitire pentru a pune mai presus tocmai acea fiintare pe care 0 numim om si careia din intimplare fi apar- finem noi insine, Insa in masura in care fiintarea in intregul ci este pus vrcodati in amintita intrebare, apare totusi o relatie pri- vilegiatd, rocmai pentru cd ea este unica in felul ei, intre interogare si fiingarea in intregul ei, rotodataintre aceasta siinterogare. Caci prin aceasta interogare, fiingarea in intregul ei este deschisa, acum mai inti, ca 0 atare fiinfare $i in directia temeiului ei posibil, fiind totodatav1 4 INTRODUCERE IN METAFIZICA sinuta deschisa aacest actul interogirii, Punerea autenticé intrebari nu est, in raport cu fiingarea ca atare in intregul ei, ointimplare oarecare ce survine in cadrul fiingrii asemenea, de pilda, cideri stropilor de plosie. Intrebarea care pune in joc 4de ce*-ul iese ia intimpinarea fiintrit in intregul e, iegind astfl in afara aces- (ela, chiar daca niciodata pe de-a-ntregul. Insa toemai Prin aceasta interogarea dobindeste o eminenta. fn m: sura in care interogarea iese in intimpinarea fingari in Intregul ci, fra insa si se desprinda de ea, ceea ce este Intrebat in ntrebare se intoarce asupra interogariinses Dece ,de ce*-ul In ce anume'i afla temeiulintrebarea insigi care pune in joc yde ce"-ul, ntrebarea aceasta care are ambitia si ageze fiintarea in integul ei in propriul ci temel ? Oare acest ,de ce" ca interogare privitoare la temei vizeaza doar un temei provizoriu, astel inci tre~ buie si ctucim toto finare ca temei? Nu cumva aceasta -prima” intrebare nu este totusi, potrivit rangului ei, prima" daci o raportim la rangul interior al intrebieil privitoare la fing sila diferitele ei ipostaze? Un lucru insi este clar: indiferent daca intrebarea »Dece este de fapt fiingare si nu, mai curind, nimic?* este pusa sau nu, acest fapt nu afecteaza cu nimnic fiin- {area insasi, Planetele isi urmeazi oricum traiectoria si oricum seva vieuii curge in plante si animale. Insi daca aceasta intrebarea e pusi, atunci in interogarea aceasta in cazul cd ea este intr-adevar implinita, survine in chip necesar, pornind tocmai della ceea ce este fntrebat si cercetat, o retroactie asupra interogari insesi Deaceea, aceasta interogare nu edefel in sine insisi un demers oarecare, cio intimplare prvilegiata, pe care o numim o survenive (Geschehnis). INTREBAREA FUNDAMENTALA A METARIZNCH 15 Aceasta intrebare si toate intrebarile care isi afla in chip nemijlocit originea in ea (ea desfasurindu-se in acestea toate), aceasta intrebare deci, care pune in joc nde ce*-ul, nu poate fi comparata cu nici una alta. Ea ajunge pina la cautarea propriului ei ,de ce*. Intreba- rea ,de ce de ce*-ul, considerata exterior si in prima Instanta, pare afi un joc in care ,de ce"-ul este reluat lanesfirsit, pare o pretentioasa si goals speculatie asupra unor cuvinte fara conjinut. Desigur, ea pare astfl ‘Numai ca intrebarea este daca vrem si ajungem victi- ma acestei ieftine parelnicii si si consideram ci astfel am rezolvat totul sau daca, dimpotriva, sintem in stare sa descoperim in aceasta retroactie a intrebarii de ce" asupra ei insigi o survenire tulburatoare Dar daca nu ne lasim ingelati de simpla parelnicie, se dovedeste ca acest ,de ce*, in calitatea lui de intrebare privitoare la fiintare ca atare in intregul ci, fereste de orice joc gratuit cu cuvinte goale, presupunind, desigur, 4 detinem atita patrundere a minti, incit si implinim cu adevarat retroactiaintrebarii asupra propriului ei de ce“; cici aceasta retroactie nu se petrece, desigur, de la sine. Ne putem da acum seama cd aceasta intrebare privilegiata care pune in joc de ce*-ul igi are temeiul intr-un salt (Sprung) prin care omul implineste saltul-in-afara (Absprung) din orice adapostire a Da sein-ului si, fie aceasta adapostire autentica sau doar presupusd. Punerea acestei intrebati se realizeazi doar in salt gi ca salt sin nici un alt chip. Ceea ce are aici in vedere cuvintul ,salt* va fi kimurit mai tirziu, Interogarea noastra nu reprezinta inc saltul; pentru aceasta ea trebuie ‘mai inti si fie transformata; ea st ined, nestiutoare, in fata fiinari. Deocamdata sine mulqumim cu sugestia cd saleul ce apartine acestei interogati ii objine prin salt io}16 INTRODUCERE IN METAFIZICA (er-springt) propriul sau temei, il obtine sarind (sprin- send erwirkt). Un asemenea salt, care se obtine ca temei prin intermedi saltului (sich als Grud er-springenden Spring), il numim, potrivit devaratei semnificati a cu- Vintulu, salt-originar (Ur-sprung): obtinerea-temeiu= lui-prin-sale (das Sioh-den-Grund-er-springen). Deoarece intrebarea ,De ce este de faptfiintare i nu, mai curind, nimic?* obtine temeiul, pentru orice interogare autentica, prin intermediul saleului, fiind astfal saltoriginar (Ur-sprung) — ea teebuie recunoscuta drept intrebarea originara prin excelenta (als die urspriinglichste) __ Find cea mai vasta st cea mai adincé intrebare, ea este intrebarea originara prin excelenta; si invers. In acest triplu sens, intrebarea respectiva este prima potrivit rangului ei, si anume potrivit rangului pe care «ail detine in ordinea interogarii inauntrul acelui do- ‘meniu pe care aceasta prima intrebare il deschide si il intemetaza cindu-i masura, Intrebarea noastra este intrebarea tuturor intrebarilor vertabile, adica a intreba- silor care se sprijina pe ele insele si, de aceea, fie cd ne dam seama sau nu, ea este prezenta ca intrebare in chip necesar in orice intrebare. Nici o interogare gi, in con= secinta, nici o ,problema* stiintfica, nu se ingelege pe sine daca scapa din vedere, deci daca nu pune, intreba- sea tuturor intrebarilor. Am dori ca inca din prima ora de curs si ne fie limpede un lucru: nu putem niciodata decide in chip obiectiv daca cineva, sau daci chiar noi insine, punem realmente aceasta intrebare, deci daca realizim saltul sau daca, dimpotriva, riminem prizo- nierii unui simplu mod de a vorbi. In perimetrul unui Dasein wman-istoric — cirvia interogarea in calitatea ci de forta originara ii rimine strain — intrebarea aceasta igi pierde deindata rangul. INTRERAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 17 Acela, de pilda, pentru care Biblia reprezinta reve- latia divina gi adevarul, poseda deja, inaintea oricarei puneriintrebarii ,De ce este de fapt fingare si nu, mai curind, nimic ", easpunsul: fiintarea, in masura in care ru este insusi Dumnezeu, este creata de catre acesta Dumnezeu insusi ,este" in calitate de creator necreat. Cine se situeaza pe terenul unei asemenea credinte poate, ce-i drepr, si ingeleaga si sa implineasca, intr-un anume fel, punerea intrebarii noastre, dar el nu poate si puna de fapt aceasta intrebare fara sa renunte la calitatea sa de credincios, cu toate consecintele unui asemenea pas. El nu poate proceda decit ca si cum... Insa, pe de alta parte, acea credinga care nu se expune in permanentt riscului necredingei mu este defel o credinta, ci o simpla comoditate si 0 convene facuta cu tine dea te tine de acum inainte de o doctrina ca de un adevar gata primit peo cale sau alta. In acest caz nu mai este vorba nici de credinta si nici de interogare, ci de o indiferenta care se poate ocupa de orice, poate chiar gi cu un real inte- res, agadar care se poate ocupa si de credinta sau de interogare. Faptul dea nei refert la adapostirea in sinul credin- teica la 0 modalitate specifica de situare in orizontul adevirului nu vrea, desigur, si insemne ca citarea cuvin: telor biblice ,Lainceput Dumnezeu a facut cerul si pi ‘mintul ete." reprezinta un raspuns la intrebarea noastri Ca si.nu mai vorbim de faptul ca, daca aceasta propozitie biblica este sau nu adevarata pentru credinta, ea nu poate nicicum si reprezinte un raspuns la intrebarea noastra, deoarece ea nu are nici o relatie cu aceasta intrebare. $i ea nu are nici una, pentru cd nici mu poate si aiba vreuna. Ceca ce se intreabi de faptin intrebarea noastra reprezinta, pentru credinta, o pura nebunie.a) 18 INTRODUCERE IN METAFIZICA {In aceasta nebunie consta filozofia. O ,filozofie erestina'* reprezint’ o contradictie in termen si o neintelegere a problemei. Exista, desigur, o aprofundare meditativ-interogativa a lumii ingelese in termeni cres- tini, adicd a credintei. Toemai acest lucruil face teolo~ sia. Numai epocile care incep si se indoiasca de marejia reali a sarcinii teologiei ajung la ideea funesta ci teolo- sia, pasimite intineriti de pe urma comertului cu filozofia, nu ar avea decit de eistigat; ba ea ar putea fichiar inlocuiti de catre aceasta si adusa la nivelul imperati- velor de gust ale epocii. Pentru credinta crestina ori~ sinara, filozofia este o nebunie. § 2. Interogarea intrebarii care, potrivit rangului i, este prima — injeleasi ca filozofie. Dowé rastélmaciri ale esentei filozofiet A filozofa inseamna a intreba ,De ce este de fapt fiintare si nu, mai curind, nimic?*.’A pune cu adevirat aceasta intrebare inseamna: a indrazni sa impingt intee- barea pina la capt, a epuiza inepuizabilul acestei intrebari prin dezvaluirea a ceea ce ea cere si fe intrebat. Acolo unde survine un asemenea lucru, acolo este filozofie. ___ In cazul in care am vrea si vorbim despre filozofie intr-un chip tehnic, pentru a spune mai amanunit ce anume este ea, n-am face decit si riminem in faa unei intreprinderi sterile. Cite ceva trebuie torusi si stie acela care incearca sa se apropie de filozofie; pentru aceasta nu e nevoie de prea multe cuvinte. ___ Oriceinterogare esentiala apartnind filozofiei ramine in chip necesar inactuala (unzeitgeméil). $i aceasta, fie pentru ca filozofia o ia cu mult inaintea prezentului, INTREBAREA FUNDAMENTALA A METARIZICH 19 fie penteu cd ea reface legitura prezentului cu ceea ce a fost mai inainte sila inceput. Filozofarea ramine mereu o cunoastere care nu numai ci nu se supune masu- vii timpului ei (zeitgemif), ci care, dimpotriva, asazai ea timpul (Zeit) sub propria-i masura (Mafi). Filozofia este prin esenta ei inactuala, deoarece ea face parte dintre acele putine lucruri al caror destin rimine de a nu putea niciodata si trezease’ un ecou ne- rijlocit in prezentul lor, si civora nici nu le este vreodat permis si trezeasca vreunul, Cind pare ca se intimpla astfel, cind filozofia devine moda, atunci sau nu este vorba de o adevarata filozofie sau ea este rastalmacita si utilizata abuziv, in conformitate cu imperativele zilei, pentru a sluji cine tie ce intensii cu totul straine de ea. Totodati, filozofia nu este o cunoastere care ar putea fi deprinsa direct, asemenea cunostintelor m tesugaresti si tehnice, o cunoastere care ar putea fi apli- cata direct, asemenea notiunilor economice sau oriciror notiuni profesionale in general, si evaluabila dupa capacitatea ei de utilizare. fess ceed ce ete lipsic de wtli- tate poate torusiba poate tocmai de aceea, si reprezinte o forta. Ceea ce nu trezeste un ecou (Widerklang) nemijlocitin viaga de 2i cu zi poate foarte bine sa se afle {in cea mai intima consonanga (Einklang) cu ceea ce sut- vine (Geschehen) in chip autentic in Istoria (Geschichte) ‘unui popor. Se poate chiar ca un asemenea hucru s3 fie prevestirea (Vorklang) acesti survenin. Ceea ce este in- actual, deci ceea ce nu estein pas cu timpul (wazeitgemaif), vvaavea proprii sai timpi. Aceasta situatie caracterizeaza filozofia, Insi de aceea nici mu se poate determina in sine sinici in general care este sarcina filozofiei gi deci ce anume i se poate pretinde. Fiecare moment si fiecare nou inceput al desfagurarii ¢i poarta in sine legea care a)20 INTRODUCERE IN METAF CA ii e proprie. De spus nu se poate spune decit ceca ce nu poate fi filozofia si ceea ce nu poate face ea. + Afost formulata o inteebare: ,De ce este de fapt fin tare si nu, mai curind, nimic ?*. Aceasti intrebare a fost considerati drept prima si s-a explicat, de asemenea, in ce sens este ea considerata astfel. ‘Asadar, intrebarea inca nu a fost defel pusi. Ne-am abitutimediat din drum, pentru a face consideratiuni pe ‘marginea acestel intrebari. Acest demers lamuritor este, desigur, necesar. Caci punerea acestei intrebiri nu poate fiomparata cu nimic din cea ce se intimpla in mod obig. nuit, De aici nu gisim nici o trecere treptati, prin care, pe nesimgite, intrebarea ar putea si ne devina mai fami- Tiara. De aceea, intr-un fel sau altul, ea trebuie sa fie deja pusi, din capul locului. Pe de ala parte, punind din capul loculuiintrebarea si vorbind despre ea, nu aver voie si aminam, sau chiar sa uitim, interogarea ei. De aceea, cu consideratiunile facute in ora aceasta de curs, incheiem observatile preliminare, Orice configuratie esentiala a spiritului staruie in ambiguitate. Cu cit e mai putin comparabila cu altele, cu atit rastélmacirile la care ea di nastere sint mai variate. Filozofia reprezinta una dintre putinele posibilitai creatoare, uneori chiar necesitati creatoare de sine sti- titoare, ale Dasein-ului uman-istorie, Rastalmicirile curente care se isci in jurul filozofici, dar care, pe de alta parte, congin mai mult sau mai putin adevar, nu pot fi trecute cu vederea, Ne multumim, in cele ce urmeaza, si numim doar doua dintre ele, care sint importante pentru limurirea situatiei prezente $i viitoarea filozofiei. O prima ristalmacire este aceea care pretinde de la 12] filozofie lucruri ce depasese cu mult esena ei, Cealalta rastalmacire const in falsa orientare a actiunilor sale, INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 21 Vorbind in linii mari, filozofia vizeaza intotdeauna temeiurle prime gi ultime ale fiintarii si anume in asa fel incit omul insusi isi afld acum, intr-un chip ho- rit, o interpretare gio fixare a telurilor sale privitoare Ia fiinta lui de om. Asa stind hucrurile, se naste lesne iluzia cum 4 filozofia ar putea si ar trebui si realizeze, pentru Dasein-ul istoric al unui popor, prezent si viitor, si pentru fiecare epoca, acea temelie pe care ar urma apoi sa se inalteo civilizatie. Cu asemenea asteptati si cerinte se depaseste cu mult ceea ce stain puterea sin esenta filozofici. Cel mai adesea, aceasta supralicitare conduce la o desconsiderare filozofiei. Se spune, de pilda: deoarece metafizica nu a luat parte in mod activ la pregatirea Revolutiei, ea trebuie respinsa. Acest lucru este tot atit de inteligent pe cit ar fi sa pretinzi ca masa de lucru a timplarului, de vreme ce cu ea nu se poate zbura, sa fie azvirlita.Filozofia nu poate nicicind si procure in mod nemujlcit fortele sau si creeze moda- litatile de actiune si prilejurile care dau nastere unei situati istorice, macar si pentru fapeul ca ea nu intra decit in sfera de preocupari a unui numar foarte mic de oameni. Cine sint acestia? Cei ce transforma creind, cei ce realizeaza o mutatie. Efectul filozofiei nu se poate face simtit decit in chip mijlocit si pe trasee intorto- cheate, care nu pot fi niciodats dirijate; pentru ca in sfirsi, intr-o buna i, sicind a fost de mult data uitari «a ilozofie originara, ea si ajunga si se degradeze in- tw-un de-la-sine-ingeles al Dasetn-ului fin schimb, ceca cefilozofia poate si trebuie si fie po- urivit esentel sale s-ar exprima astfel: o deschidere, prin intermediul gindiri, a cailor si perspectivelor cunoasteri care instituie masuta si rangul, o deschidere a cu- noagterii in care gi de la care pornind un popor isi031 2 ENTRODUCERE IN| METAFIZICA ingelege si isi aduce la implinire Dasein-ul in lumea spirituala a istorii sale, a acelei cunoasteri, deci care anima si ameninta si silniceste orice interogare si apreciere. A doua rastalmacireafilozofiei pe care o vom aminti consti in falsa orientare a actiunilor sale. Daca filozofia anu este capabila sa construiasca temelia unei civilizati atunci — se crede — ea poate cel putin si contribute la facilitarea edificarii ei, fie prin aceea ci ordoneaza intregul fiingarii pe mari ansambluri si sisteme, oferind astfel o imagine a lumii, aproape o harti a ei; in care sint cuprinse diferitele obiecte posibilesidiferitele domenii posibile de obiecte, si permitind astfel o orientare universal si uniform, fie prin aceea ca ea preia in special sarcina stiintelor, efectuind reflectia asupra pre- supozitilor ei, supra conceptelor fundamentale si asupra principiilor cu care opereaza acestea. Se asteapta de la filozotie ca ea si incurajeze, ba chiar sa accelereze, pro- ductia practica gi tehnica a civilizatiei ca institutie, de fapt si o facilteze. insa — potrivit esentei sale, filozofia nu face niciodata ca lucrurile si fie mai usoare, ci, dimpotriva, mai rele. $i aceasta nu se petrece in mod intimplitor, nu- ‘mai pentru c4 modalitatea ei de comunicare ii apare ingelegerii obignuite stranie, daca nu de-a dreptul ne- buneasca. Dimpotriva: faptul de a ingreuna Dasein-ul istoric si, prin aceasta, in fond, fiinta insasi este sensul autentic al actiuni filozofiei, Ingreunarea reda lucrurilor, fintarii, greutatea (fiinga) care le este proprie. De ccacest lucru? Deoarece sporirea greutafii este una dintre conditiile fundamentale care determin’ nasterea a tot ce este mare, deci destinul unui popor istoric gi, in special, al operelor sale. Insi despre destin nu poate fi vorba decit acolo unde o cunoastere adevirata alucrurilor INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIz‘CH 23 cirmuieste Dasein-ul. lar caile si perspectivele une ase- rmenea cunoasteri sint deschise tocmai de filozofie Rastalmacirile care staruie neincetat in preajma filozofiei sit provocate mai ales de indeletnicirea unora ca noi, deci de citre profesorii de filozofie. Preocupa- rea obignuité a acestora — indreptayta, si chiar utila — este dea mijloci o cunoastere a filozofiei deja existente, cunoastere ce tine de educatie. Silucrurilearati arunci in aga fel ca si cum aceasta indeletnicireinsayi ar fiflozo- fie, cind de fap, si in cel mai bun caz, ea nu este decit stiinga a filozofici. Mentionarea si amendarea celor doua rastalmaciri nu poate avea drept rezultat (si nici nu pretinde si aiba) ca dumneavoastra si ajungeti dintr-o data lao relatie clara cu filozofia In schimb, trebuie sa devenigi atenti si prudenti atunci cind judecatile cele mai raspindite, ba chiar pretinsele experiente, vin si vaia prin surprin- dere. Acest lucru se petrece adesea inte-un chip cit se poate de banal si foarte convingitor. Poti crede e4 tu insugi ai avut aceasta experienta (pe care atit de lesne © auzi confirmata), potrivit cireiafilozofia .nu duce Ia nimic" si ,nue bund de nimic™. Aceste dou expre- sii curente, care circula mai cu seam& printre profesorii sicercetitorii din lumea stingelor, reprezinta manifes- {area unor constatiri care detin o incontestabila justete Cel care, infruntind aceasti opine, incearca sa demon- streze ci filozotia ,duce totusi la ceva“, nu face decit SA sporeasea gi sic pinita, care consta in o poate fi evaluata dupa criterile obisnuite, deci dupa cr terile pe care leaiin vedere cind vrei sa stabilegti daca o bicicleta este utilizabila sau daca o cura balneara este eficace, ti)us} 24 INTRODUCERE IN METAFIZICA Este cit se poate de adevarat si in perfecta ordine: »Filozofia nu este buna la nimic*. Fals este doar si crezi iin felul acesta judecata referitoare la filozofie aluat sfirgit. Caci mai e nevoie de o mic’ completare, in speti de o rasturnare a intrebarii: daca pentru noi filozofia nu e buna la nimic, nu cumva, in cele din urma, noi sintem buni la ceva pentru filozofie, presupunind, desigur, c& ne-am dedicat ei? Acest lucru trebuie si ne fie suficient pentru a lamuri ce anume nu este filozofia. § 3. Inceputul interoganii privitoare la fiintarea ca atare in intregul et la greci prin cuvintul fundamental goos Am avansatlainceput o intrebare: ,De ce este de fapt fiintare si nu, mai curind, nimic?" Am afirmar: interogarea acestei intrebari este filozofarea. Daci gindind privim inainte si pornim la drum in directia acestei intrebari, atunci renuntam in primul rind la orice popas in vreunul dintre domeniile obisnuite ale fingarii. Tre- ccem peste tot ce este ,la ordinea zilei*. Intrebarea noastri trece dincolo de ceea ce este obignuit si de ceea ce apartine ordinii rinduite in viaga de zi cu zi. Nietzsche spune undeva (VII, 269)": ,Un filozof: acesta este un com care neincetat traieste, vede, aude, binuieste speri, viseaz’ lucruri extraordinare§ ..." Filozofarea inseamna interogare privitoare la extra-or- dinar, la ceea ce se afla in afara ordinii obisnuite (nach dem Aufter-ordentlichen). {nsi intrucit, dupa cum am ~~ *Trimiterea lui Heidegger arein vedere editia Kréner a operelor lui Nietasche INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICN 25 sugerat mai inainte, aceasta interogare provoaciio retroactie asupra ei insasi, nu numai acel ceva despre care se interogheaza este extraordinar, ci interogarea insagi. \Vrem si spunem: aceasta interogare nu sti undeva pe marginea drumului, asa inet, inte-o buna zi, putem — pe neasteptate sau chiar din greseala — si dim peste ca, De asemenea, ea nu se afli nici in ordinea vietii de i cu Zi, astfel incit am fi constringi sa ajungem la ea, in Virtutea cine stie caror exigente sau prescriptii. Aceasta interogare nu face parte nici din lumea geijilor care ne mina din spate sau din aceea a satisfacerii nevoilor im- perioase. Interogarea insagi este in afara ordinii, Fa este absolut neimpusi, asezata deplin si in chip anume pe temeiul misterios al libertatii, pe acel ceva pe care am, numit ,salt*. Tot Nietzsche spune: , Filozofia... este viata liber-consimgita in gheturi si pe virfuri de mungi* (XV, 2). Filozofare — putem acum si o spunem inseamna interogare aflata in afara ordinii obisnuite privitoare la ceea ce se afla in afara ordinii obisnuice (aufier-ordentliches Fragen nach dem Aufer-ordentlichen). In epoca primei si exemplarei dezvoltaria filozofiei occidentale la greci, prin care interogarea privitoare la fiintarea ca atare in intregul ei si-a aflat adevaratul inceput, fiintarea era numita gdens, Acest cuvint fundamental, pe care greci il foloseau pentru a desemna fiingarea, este tradus indeobste prin ,natur’". Se foloseste traducerea latina natura, care inseamna propriu-2is nasenaste®, ,nastere". Insi prin aceasta traducere latina, continutul originar al cuvintului grecese gvans este deja denaturat, iar autentica putere de numire filozoficd a cuvincului grecese este distrusa, Lucrul este valabil mu ‘numai pentru traducerea latina a acest cuvint, ci pentru [16]%6 INTRODUCERE IN METAFIZICA toate celelalte traduceri ale limbii filozofice eline in cea romana. Procesul acestei traduceri a elineiin latina “nu reprezinta ceva intimplator si care poate fi recut cu vederea, ci prima etapa a unui demers de instrainare side inchidere a accesului la esenta originara a filozofiei grecesti. Traducerea latina a devenit apoi un etalon pentru crestinism si pentru Evul Mediu crestin. Acesta s-a teanspus in filozofia moderna, care se migca in uni- versul de concepte al Evului Mediu, ereind apoi acele reprezentari si notiuni curente, cu ajutorul cirora con- tinuam pina gi astazi sine facem inteles inceputul filo- zolici occidentale. Acest inceput trece drept ceva pe care oamenii de astizi |-au lasat de mult in urma lor, chipurile ca pe ceva depasi. Tnsi noi sarim acum peste tot acest proces de defor- mare si de degradare si cautim si redobindim, intacta, forta de numire a limbii sia cuvintelor; caci cuvintele silimba nu reprezinté simple invelisuri, in care lucrurile sine impachetate in vederea realizarii comunicarii orale si scrise. Abia in cuvint, in limba, lucrarile devin si sint. $i tocmai de aceea, gresita utilizare a limbii in impla sporoviiala, in lozinedtie gi frazeologie, ne face si pierdem relatia autentic’ cu lucrurile. Ce spune de fapt cuvintul gions? El numeste acel ceva care se iveste sise deschide de la sine (de pilda ivirea unui trandafir), desfagurarea de sine care deschide, aparigia, mentinerea de sine gi riminerea intr-o atare desfagurare, pe scurt, actiunea ce face si se iveasca gi si dainuie (das aufge~ hend-verweilende Walten). Stic lexical vor sind, gvew inseamna ,a creste", ,a face sa creasca". Dar ce inseam- zi ,a creste" ? Este vorba aici doar de o sporire cantita- tiva, deci de faptul de a deveni din ce in ce mai mare si mai mule? INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 27 ‘ebbarg inteleasa ca ivire-si-deschidere (Aufgehen) poate fi intilnia peste tor, de pilda cind e vorba despre cele ce se petrec pe cer (ivirea soarelui), despre valurile iri, despre cresterea plantelor, despre iesirea la lu- mind a animalului sau a omului din pintecul matern. Ansa gies, actiunea prin care ceva se iveste si se di chide, nu e totuna cu aceste procese pe care, gi ast inc’, le trecem in seama ,naturii", Aceasta ivire-si-deschidere, aceasta sicuare-in-afard-in-sine-si-din-sine (das In-sich-aus-sich-Hinausstehen) nu trebuie considerata ca un proces in rind cu celelalte pe care le observim in Sinul fiingirii. bias este fiinta insasi, fiinga in vireutea careia fiintarea, acum abia, devine si ine observabila. Grecii nu au aflat ce este @iats pornind dela pro\ sele care se petrec in natura, ci invers: pe baza unei experiente fundamentale a fiintei, o experienta deopotriva poetica si meditativa (dichtend-denkend), li s-a de2- vluit acel ceva pe care aveau sail numeasca @iens, Abia pe baza acestei dezvaluiri au putut apoi sa intrezareasca ce inseamna natura intr-un sens mai restrins. Iata de Ce, originar vorbind, gots inseamna deopotriva cerul si pamintul, piatra si planta, deopotriva animalul si omul, apoi istoria omului ca opera a oamenilor si a zeilor, in sfirsit, si in primul rind, zeii insisi aflatori sub destin. ‘oor numeste actiunea prin care ceva se iveste si se deschide si dainuirea in intregime guvernata de ea. In aceasti actiune ce face sa se iveasca gi si se deschida dainuind sint cuprinse atit ,devenirea", cit $i yfiinya" in sensul restrins de persistenra stabila. driens este mas- terea ca ajungere-la-o-situare ferma (Ent-stehen), este faptul aducerii de sine in afara din ascuns gi astfel si aducerea acestui ascuns, acum mai inti, intr-o situa~ re ferma. wiis] 28 INTRODUCERE IN METAFIZICA ‘Daca se ingelege insa, asa cum se petrece cel mai adesea, cuvintul gio nu in sensul originar de actiune ce face sa se iveasca deschizindu-se si dainuind, ciin semnificatia lui ulterioara gi actuali de ,nacura", gi daca, in plus, se postuleaza drept manifestare fundamentala a naturii ceea ce intrd in cimpul de cercetare al fizicit mo- derne ca yphysis" — deci procesele dinamice ale lucrurilor materiale, ale atomilor si electronilor — atunci filozofia originara a grecilor devine o ilozofiea naturi, o reprezentare a tuturor lucrurilor, conform careia ele sint, la drept vorbind, de natura materiala. Inceputul filozofiei grecesti face impresia — de altminteri in conformitate cu felul in care intelege intelectul comun orice inceput —a ceva de ordin ,primitiv", pentru ane exprima din nou in termeni latini. Grecii devin astfl, in fond, o specie ameliorata a hotentotilor, iar in raport cu ei stiinta moderna marcheaza un progres infinit. Abstractie facind de toate absurditatile pe care le implica acest mod de a concepe inceputul filozotiei occidentale drept unul ,primitiv", se cuvine s spunem aceasta interpretare uita ca este vorba de filozofie, deci de ceva care face parte dintre putinele lucruri mari ale ‘omului. Insa tor ce e mare nu poate incepe decit in chip maret. Ba tocmai inceputul sau este intotdeauna lucrul cel mai mare, Mic, nu incepe decit ceea ce este mic si acarui miretie indoielnica este s& micsoreze torul; mic, incepe decaderea care poate apoi sa devin’ mare in sensul excesului care insofeste distrugerea totala Cea ce este mare incepe in chip maret, mu se mentine in trainicia sa decit prin libera revenire a maretiei si, daca este mare, sfirgeste deopotriva in chip mare, ‘Aga se intimpli cu filozofia grecilor. Cu Aristotel, ea a sfirsit in chip marey. Numai ingelegerea comuna si INTREBAREA FUNDAMENTALA A MErAFIZICH 29 individul medioceu igi inchipuie ca ceea ce este mare ar trebui si aiba o durata nesfirsta si ci durata aceasta este identica cu vesnicia Grecii numesc fiitarea ca atare in intregul ei — gens ‘Sa mentiondm in treacat ca deja in sinul filozofiei gre- esti, cuvintul acesta a capatat destul de curind o accey tie mai restrinsa, fara insi ca semnificatia originara sa dispara din experienta, cunoasterea §i atitudinea filozofici grecesti, Cind Aristotel vorbeste despre temeiu- rile fingili ca atare (cf. Met. F I, 1003 a 27), cunoasterea sensului originar se mai face inca simtita Insa aceasta restringere a sensului lui pions in directia sfizicului® nu s-a petrecut in felul in care ne-o ima- ginim noi ceide astizi. Noi opunem fizicului ,psihicul", sufletescul, insufletitul, ceea ce este viu. Pentru greci Jnsa, toate acestea tin — 31 aceasta pina tirziu — de quar Ca fenomen opus apare ceea ce grecii numese dois, punere, statut — sau vouos, lege, regula, in sensul a ceea ce este moral (das Sitliche). Insa ceea ce este moral nu inseamné obiectul moralei (das Moralische), ci ceea ce tine de moravuri, natura moravutilor (das Sittenhafte), ceea ce se intemeiaza pe obligatia rezultata din libertate sipe directiva rezultata din traditie; ceea ce priveste co portamentul liber siatitudinea libera, configurarea fi Istorice a omului, iiBoc-ul, ceea ce, mai apoi, sub influ- enta moralei, a fost coborit la nivelul eticului Sensul lui gborg se restringe prin opozitie cu rex care nu inseamna nici arta, nici tehnica, cio cunoay- tere (ein Wisser),capacitatea dea dispune prin cunoastere de libera planificare, de amenajare si de dominarea uunor dispozitive (cf. Platon, Phaidros), Téqyn inseam- ri producere, construire, in sensul de aducere-in-afar ‘ntemeiata pe cunoastere. (Ceea ce este in chip esential 9)30 INTRODUGERE IN METAFIZICA identic in gboxg si tézvn nu ar putea fi imurit decit in cadrul unor consideratiuni speciale.) Dar termenul -opus fizicului este istoricul (das Geschichtliche), un domeniu al fiingari pe care grecii il inteleg totusi in sensul lui gdens conceput in chip originar in sens larg. Acesta nu are insi absolut nimic de-a face cu inter pretarea naturalista a istoriei. Fiingarea ca atare in intregul ei este giioig — ceea ce inseamna cd ea are drept esenta si caracter actiunea ce face si se iveasca $i si se deschida dainuind. O atare actiune este apoi experi- ‘mentata in primul rind in acel ceva care, intr-un anume sens, ni se impune in maniera cea mai directa si care adevenie ulterior @voxgin sensul restrins: réeioe 6v20, ‘vox, fiintarea de ordinul naturii, Cind se pune in general intrebarea privitoare la gig, respectiv ce este fiingarea ca atare, atunci ri qior dvie este aceea care, prima, ne da un reper, insa cu condiia ca interogarea sa nu se opreasc’ din capul locului la unul saw aleul dintre domeniile naturii — la corpurile neinsufletie, la plante sau animale —, ci sa treaca dincolo de t& quota. § 4. Intrebarea caracterizata, potrivit rangului i, drept prima, ca intrebare metafizica fundamentala. Introducerea in metafizicd drept conducere citre interogarea intrebarii fundamentale. Ambiguitatea voitd a tthului pre- legenit inlimba greaca, ,dincolo de", ,peste" se spune wert Interogarea filozofica privitoare la fiinyarea ca atare este etc to @vorKG.; ea intreaba trecind dincolo de fiinfare, ea este metafizica. Nu este acum important sa INTRERAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 31 ‘urmarim in detaliu felul in care s-a nascut gia evoluat cuvintul acesta. Intrebarea pe care am caracterizat-o, potrivit rangului ei, drept prima, in speta intrebarea ,De ce este de fapt fiingare gi nu, mai curind, nimic?", este, de aceea, intrebarea metafizici fundamentala. Metafizica este considerata drept nume pentru centrul determinant gi pentru nucleu! intregii filozofii [Tot acest excurs, fiind gindit ca o introducere, r4- rine in mod intentionat si se miste la suprafata si de aceea el este, in fond, ambiguu. Odata limurit cuvintul pborg, am vazut ca el inseamna fiinga a fiingarii. Daca. intrebam nepi qvoeos, deci despre fiinta fintari,arunci tratatul despre physis, ,fizica" in sensul vechi, este deja jn sine dincolo de vé: gvenxé, dincolo de fiintare siin preajma fingei. ,Fizica" determin’ din capul locului esenta siistoria metafizicii. Chiar si in doctrina fiingei inge- ese ea actus purus (Toma d’Aquino), in calitate de concept absolut (Hegel), ca eterna reintoarcere a aceleiasi vointe de putere (Nietzsche), metafizica rimine in chip. neclintit — ,fizica". intrebarea privitoare la fiinta ca atare are totusi o alta esenta gio alti provenienta. Se poate, desigur, cain orizontul metafizici,$icon- tinuind si gindim in maniera e, iconsiderim intreba~ rea privitoare la filnta ca atare doar ca o repetare mecanica a intrebarii privitoare la fiintarea ca atare. Intrebarea privitoare la fiinga ca atare nu este atunci decit tot 0 simpla intrebare wanscendental, chiar daca una de rang superior. In felul acesta, intrebarea privitoare la fiinya caatare este mistificata, iar drumul catre o desfagurare adecvata a ei ii este inchis. (ao)32 INTRODUCERE IN METAFIZICA Numai ca aceasta mistificare se afla la indemina, cu atit mai mult cu cit in Fiintd si timp este vorba despre ._ un ,orizont transcendental" Ins ,transcendentalul” ou mentionat acolo mu este acela al constiinge subiective, ciel se determina pornind de la eemporalitatea existen~ fial-ecstaticd a faptului-de-a-fi-loc-privilegiat-al-deschiderii (das Da-sein). Cu toate acestea, mistificares la care se preteaza intrebarea privitoare la fiinta ca atare atunci cind ajunge sa ia forma intrebarii privitoare la fiintarea ca atare se impune mai ales din cauza faptului ca provenienta esentei intrebarii privitoare la fiin- {area ca atare si, odati cu ea, esenta metafiziciiramin intuneric. Faptul acesta impinge orice interogare, care intr-un fel sau altul priveste fiinta, in indeterminat. alntroducerea in metafizies", pe care 0 incercim acuma tine seama de aceasta situatie incurcati in care se afla ,intrebarea privitoare la fiinga Potrivit interpretarii curente, ,intrebarea privitoare |a fiinea* inseamna interogare privitoare la fiingarea ca atare (metafizica). In schimb, din perspectiva lucrarii Fiinta si timp, intrebarea privitoare la fiinta" inseam- 1: interogarea privitoare la fiinga ca atare. Aceasta sem- nificafie a tidului corespunde atit conginutului, cit si felului in care este ea formulata; ,,intrebarea privitoare Ia fiinga, luata in sensul de intrebare metafizica privitoare la fiingarea ca atare, nu pune, din punct de vedere al continutului, intrebarea privitoare la fiimga. Accasta Fimine uitata ‘Insa aga cum expresia ,intrebarea privitoare la fiinga* comporta o ambiguitate la fel, aceasta reapare cind este vorba de ,uitareahingei". Sintem asigurat, pe buna drep- ‘ate, ci metafizica pune totusi intrebarea privitoare la INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 33 finga fiintari; de aceea, ar fi in mod clar 0 nebunie si ui in seama metafiziciio uitare a fiinei Si totusi, daca gindim intrebarea privitoare la fiinga in sensul intrebini privitoare la fiinga ca atare, atunci este limpede pentru oricine care e dispus si gindeasci lholalta cu noi, ea fiinta ca atare ii ramine metafizicii ascunsi, cd ea rimine in uitare, i aceasta intr-o maniera atit de decisa, incit uitarea fiintei, care ea insisi cade in uitare, este impulsul nestiut, dar constant, al interogarii metafizice. Daca pentru a trata ,intrebarea privitoare la fiinta* r-un sens nedeterminat se alege termenul ,metafizi ca, atuncittlul acestei prelegeri ramine ambiguu Caci in prima instanga lucrurile apar ca si cum interogarea s-ar mentine in orizontul fiintrii ca atare, cind in realitate, odata cu prima propozitie deja, ea tinde si iasi din acest orizont, pentru a aduce in cimpul priviri, prin intrebare, un alt domenin. Titlul prelegeri este, asadar, in mod voit ambiguu. Intrebarea fundamentala a prelegerii este de un alt tip decit intrebarea cilauzitoare a metafizicii. Prelegerea aceasta, in prelungirea lucrarii Fiinta si timp, pune intrebarea privitoare la ,starea-de-deschidere a fiintei* (Fiinga timp, pp. 21 si urn. si37 siurm.). ,Stare-de-deschidere* vrea sa spuna: starea-de-desferecare a acelui ‘ceva pe care uitarea fiintet il fereca sil ascunde. Odati cu aceasta interogare cade, acum abia, o lumina asupra esentei metafizici, pina acum deopotriva ascunsa,] nlntroducere in metafizica" inseamna, asadar: a con~ duce catre sia patrunde in interogarea intrebari fundamentale, Numai ci intrebarile, si mai ales intrebarile fundamentale, nu apar atit de simplu precum pietrele siapa. Nu exista intrebari aga cum exista pantofi, haine (14 INTRODUCERE IN METAFIZICA INTREBAREA FUNDAMENTALA A METARIZICH 35. sau carti, Intrebarile sine gi sint numai asa cum sint puse intr-adevar. A-conduce-citre-s-a-pitrunde-in (Hinein- + fidbren) interogarea intrebiii fundamentale nu este de aceea un mers citre ceva care se afl si sti undeva, ci aceasta conducere-catre (Hinfhren) tebuie,caabia, trezeasca sisi creeze interogarea Conducerea (Fithren) este o avansare interogativi, o interogare-pre-mergi- toate (Vor-fragen). Esto diriguire (Fihrung) care, prin esenta ei, nu poate avea nici un alai. Acolo unde se in- staleaza aga ceva, de pilda o scoala de flozofi,interoga- fea nu este ingeleasi cum trebuie, Asemenea coli nu pot exista decit in perimetrul unei activititistintifico-mes- tesugiresti. Aici domneste o ordine ierarhicd bine stabi- lit. Flozofia implicd si ea un asemenea tip de activitate (chiar in chip neces) de ast informa aceasta ea disparut, Insa nici o competenta de acest tip, nic macar una desavirgita, nu poate inlocui vreodata forta, autentica a vederi, a interogiri si a rostir § 5. Desfisurarea intrebarii , De ce este de fapt fiingare si nu, mai curind, nimic?* a) Atitudinea interogativa ca vrere-de-a-sti De ce este defapt fintare simu, mai curind, nimic* Iatiintrebarea. Simpla enunjare a propozitieinteroga- tive, chiar si arunci cind tonul interogarii e prezent, nu inseamna inca —interogare. Ca dovada: cind repetim propozitia interogativa de mai multe ori la rind, atitudinea interogativa nu devine prin aceasta mai accentua- 18, ci, dimpotriva, continua ei reluare poate duce tocmai lao debilitare a interogarii Dar daca propozitia interogativa nu este nici intre- brea si nici nterogarea ca atare, ea nu poate fi considerati nici o simpla forma de comunicare lingvistica, de pilda un simplu enung ,privitor la“ o intrebare, Daca ma adresez dumneavoastra: ,De ce este de faptfiintare sinu, mai curind, nimic ?*, atunci intentia interogicii sia rostirii mele mu este aceea de a va transmite ca in ‘mine, in clipa de fata, se desfasoara un proces de interogare. Desigur, rostirea unei propozitiiinterogative poate fi conceputa si in felul acesta, dar in acest caz tocmai interogarea ca atare este trecuti cu vederea. Nu se mai ajunge nici la o interogare-infapruita-laolalta (Miafragen), nici lo interogace-infaptuita-pe-cont-propriu (Selbstfragen). Nu seiveste nimic care sa aminteasca de o finuta interogativa si cu atft mai putin de o atitu- dine fundamental interogativa. Insa aceasta din urma consti intr-o vreve-de-a-sti (in einem Wissen-wollen), Vrere — nu inseamna pura dorinta si nazuinga catre ceva. Cine doreste sa ste, in mod aparent gi intreabas insi el nu trece dincolo de rostirea inteebii, ci de fapt sfirgeste tocmai acolo unde intrebarea incepe. Intero- garea este vrere-de-a-sti. Cine voieste, cine igi inves- teste intregul Dasein intr-o voinga, acela este hotitit. Hotaritea (Entschlossenheit) nu amina nimic, nu se es- chiveazé, ci actioneaz’ spontan si neintrerupt. Ent-scblos- senbeit nu reprezinta pura hotarire de a actiona, ci inceputul hotarivor al actiuni, cel care anticipeaza orice actiune si o strabate in intregime. Vrere inseamna faptul de afi desprins din inchis (Entschlossensein).[Esen- fare este deus ac din desprinderea-din-inchis insi esenta desprinderii-din-inchis rezida in starea-de-i sire-din-ascuns proprie Dasein-ului uman in favoarea deschiderii-luminatoare (Lichtung) afiinte, siin nici bs}ba] 36 INTRODUCERE IN METAFIZICA ‘un caz intr-o acumulare de forte in vederea ,actiunii“ CE, Fiintd si timp, § 44 si § 60. Relatia cu fiinta este Jinsa lasarea (das Lassen). Faptul c4 orice vrere trebuie Si-siafle temeiul in lasare intriga intelegerea. Cf. conferinta Despre esenta adevdrului, 1930.] Insa a sti (Wissen) inseamna: a putea sa te situezi ferm in adevar. Adevar inseamna stare-de-manifestare a fiin- tirli, A sti este, ayadar: a putea sate situezi ferm in sta~ rea-de-manifestare a fiintari, ai face fa A avea simple cunostinte, fie ele cit de bogate, nu inseamna stiinta Si chiar atunci cind aceste cunostinte sint concentrate prin programe de studiu si de examene la ceea ce este cel mai important din punct de vedere practic, ele tot nu reprezinta stiinta. $i chiar cind aceste cunostinte, restrinse la necesarul minim, sint ,aproape de viata", tot nu inseamna, pentru cel care le detine, stint’ Cine poarta cu sine asemenea cunostinte si cine, in plus, a deprins si citeva trucuri practice, acela, in faa realtiti reale — care este intotdeauna altceva decit ceea ce intelege filistinul prin ,a fi aproape de viata si realitate” — va fi un neajutorat gi va deveni in chip necesar un citpaci. De ce? Pentru ca el nu poseda o stiinta, de vreme ce stiinta inseamna: a putea sd inveti intelegerea comuna socoteste, desigur, ci detine o gtiinga acela care nu mai are nevoie sa invete, deoarece a terminat de invatat. Ei bine, nu: stiutor este doar acela care intelege ca trebuie sa invete in permanenta si care, pe baza acestei intelegeri, a ajuns inainte de toate la gindul ca poate invdta neincetat. Si acest lucru este cu mult mai greu decit si detii cunostinge. Putinta invatarit presupune putinta interogari. Inte~ rogarea este vrerea-de-a-sti explicata mai sus: desprinderea din inchis in vederea unei putinte de situare fermi INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 37 in starea-de-manifestare a fiintarii. Deoarece pentru noi este vorba de interogarea intrebarii care, potrivit ran- guluiei, este prima, atunci e limpede ca atit vrerea, cit sistiinta, sint de un fel cu totul aparte. De aceea, propozitia interogativa, chiar si atunci cind este rostita in chip autentic interogativ si este ascultata ca interogare-infaptuita-laolalta, mu va putea si redea intrebarea intr-o maniera exhaustiva. Intrebarea, care, ce-i drept, se anunta in propozitia interogativa si care totusi con~ tinud sa ramina inchisa si infasurata in ea, trebuie mai inti desfasurata. Atitudinea interogativa trebuie, prin aceasta, sa se lamureasca, sa se asigure, si se consoli- deze prin exersare. b) Forma lingvistica a propozitiei interogative. Ce- aura din intrebare si suspiciunea fay de ysi nu, ‘mai curind, nimic’ Urmatoarea noastra sarcina consta in desfisurarea intrebarii De ce este de fapt fiintare si nu, mai curind, nimic ?* Dar in ce directie urmeaza si o facem ? Intreba- rea este mai intii accesibila in propozitia inrerogativa Aceasta ofera un fel de nemijlocit’ privire de ansamblu asupra intrebarii. Forma lingvistica a propozitiei trebuie, de aceea, si fie corespunzator de vasta gi de lax. Sa consideram deci sub acest aspect propozitia noastra interogativa: ,De ce este de fapt fiingare si nu, mai curind, nimic?*. Propozitia contine 0 cezura. ,De ce este de fapt fiintare?* In felul acesta intrebarea este in fapt pus. Puneriiintrebarii ii apartine: 1. indicarea precisa a ceea ce este pus in intrebare, a ceea ce este interogat; 2. indicarea directiei in care interogatul (das (5)6} 38 INTRODUCERE IN METAFIZICA Befragte) este interogat, ce anuume este vizat de intrebare. Caci se indica in deplina claritate interogatul, in -speti fiingarea. Privinta in care se intreaba, ceea-ce-e-vi- vat-prin-intrebare (das Gefragte) este de ce-ul, adic temeiul. Ceea ce mai urmeaza in propozitia interogativa— ,si nu, mai curind, nimic ?" — nu este decit un apendice, care se naste aproape dela sine, pentru o rostire introductiva laxa, un adaos retoric, care nu spune nimic in plus nici asupra interogatului, nici asupra a ceea-ce-este-vizat-prin-intrebare; deci o simp figura de stil, menita si infrumuseteze. Putem chiar spune ca intrebarea, fard adaosul acesta care ia nastere numai din supraabundenta unei vorbiri necenzurate, este ct mult mai clara si mai raspicata. ,De ce este de fapt fiintare ?*. Adaosul ,si nu, mai curind, nimic ?* este caduc nu numai din perspectiva nazuintei catre o forma ri- gguroasi a intrebiril ci mai ales pentru ci el nu spune, pina la urma, nimic. Caci ce mai avem noi de intrebat in privinta nimicului? Nimic inseamna pur si simplu nimic. Interogarea nu mai are aici nimic de cautat. Dar fn primul rind, invocarea nimicului nu ne aduce nici cel mai mic cistig pentru cunoasterea fiintari.” Cine vorbeste despre nimic mu stie ce face. Cine vorbeste despre nimic, prin insusi faptul acesta, il transforma in ceva. Vorbind, el vorbeste imporriva a ceca ce crede. El se contra-zice pe sine insusi Insa o rostire care se contrazicepacituieste faa de regula fundamen talia rostirii (Adyos), fata de ,logicé*. Vorbirea despre nimic este ilogica, Cine vorbeste si gindeste ilogic este * Vezi H. Rickere, Die Logik des Prdikats und das Problem der Ontologie / ,Logica predicatului si problema ontologiei”, 1930, p. 205. INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAR 39 © persoana lipsita de spirit tiintfic. Cine insa vorbeste despre nimic tocmai in perimetral filozofiei, unde logica este la ea acasi, acela cade cu att mai grav sub acuza de a pacatui fata de regula fundamentala a oricarei gindiri, O asemenea vorbire despre nimic se compune numai din propozitii lipsite de sens. in plus: cel care ia in serios nimicul (das Nichis) se asaza de partea a ceea ce este lipsit de valoare (nichtig). El promoveaza in mod vadit spiritul negiri sise pune in slujba descom- punerii, Vorbirea despre nimic nu este numai cu totul potrivnica gindiri, dar ea submineaza orice civilizayie si orice credinga. lar ceea ce desconsidera gindirea in legea ei fundamentala gi rotodata distruge vointa edificarii si credinga — este nihilism pur c) Forma lingvistica a intrebarii ca respectare a tra- digiei {n virtutes unor reflectii de felul acesta, vor face bine sa inlaturam din propozitia noastra interogativi adaosul retoric ,si nu, mai curind, nimic * si sa restrin- gem propozitia la forma ei concisa si riguroasi: ,De Ge este de fapt fingare?" Nimic n-ar impiedica acest cru daca... daca in for- mularea intrebarii noastre, si daca in general in punerea acestei intrebari, am fi atit de liberi cum a putut parea ping acum. Caci in masura in care punem aceasta intrebare, noi ne sitwam totusi intr-o traditie. Filozofia nu a incetat niciodata si intrebe in privinga temeiului fiintari. Cu aceasta intrebare a inceput, in aceasta intrebare si vaafla sfirsitul, presupunind, desigur, ca ea va sfirsi in chip mare si nu intr-o decadenta nevolnica.wl 40. INTRODUCERE IN METAFIZICA Din capul locului ntrebarea privitoare la fingare a mers mfna in mina cu intrebarea privitoare la ne-fiintare, la rhimic. $i acest hucru nu se petrece in chip exterior, ca simpla forma insotitoare; pe masura vastiatii, adin- imi si originaritati cu care este pusa intrebarea privitoare la fiintare se configureaza gi intrebarea privitoate la nimic; si invers. Modalitatea interogarii privitoare la nimic poate fi folosita ca masura si ca indice pentru modalitatea interogarii privitoare la fingare. Daca avem in vedere toate acestea, atunci propozitia interogativa pe care am rostit-o aici la inceput — ,De ceeste de fapt fiintare nu, mai curind, nimic?" — pare s exprime intrebarea privitoare la fiintare inte-o ma niiera cu mult mai adecvati decit forma prescurtata Faptul cd aducem aici in discutie nimicul nu provine din indolenga si prisosul vorbiri, sa cum el nu repre~ zinta nici inventia noastra, ci doar o respectare rigu- +0384 a traditie in care ig fla originea sensul intrebarii fundamentale. § 6. Intrebarea privitoare la fiinta si ,logica Adevarata vorbire despre nimicin gindire si in rostirea poeticat Numai ca aceasta vorbire despre nimic ramine in general potrivniea gindirii, iar in particular a apare ca element dizolvant. Dar ce se intimpli daca atit grija pentru observarea corecta a regulilor fundamentale ale sgindirii, cit si teama in fata nihilismului (ambele cerin- ducne si renuntim laa vorbi despre nimic) se intemeiaza peo grava neingelegere? Asa si este, in realitate Tar neingelegerea care apare aici nu este deloc intim- platoare, Ea isi are originea intr-o neintelegere care INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 41 domneste de mule vreme, in neingelegerea intrebarii privitoare la fiinyare, Dar aceasta neintelegere provine dintr-o uitare a fnte care sporeste din cen ce mai mult Siinte-adevar, nu este inca defel in chip ferm stabilt ca logica si regulile ci fundamentale ar putea si ofere etalonul pentru intrebarea referitoare la fiintarea ca atare. S-ar putea intimpla chiar invers, ca intreaga logica cunoscuta de noi, si pe care o privimasemeni unui dar coresc, sii aiba temeiul intr-un raspuns bine determinat la intrebarea privitoare la fiintare, astfel incit, intreaga gindire care urmesza in exclusivitate legile logicii tradigionale sa fie din capul locului ineapabila si inteleaga intrebarea privitoare la fiintare, necum sa © desfasoare in mod efectiv si si 0 conduca spre un raspuns. in realitate, nu este decit o aparenta de rigoare side spirit siingiic si invoci principiul noncontradic- fiei sin general logica, cu gindul de a demonstea ca orice gindire si vorbire privitoare la nimic se contrazice si, ca atare, est lipsiti de sens. Logica" este privita, Jn acest caz, asemeni unui tribunal insticuit din vesnicie si pentru vesnicie, cituia, bineingeles, nici un om re- zonabil nu-i va pune la indoiala competenta ca prima siultima instanta. Cine vorbeste impotriva logici este deaceea suspectat, in mod tacit sau pe fata, dea se com- place in arbitrar. Aceasta simpla suspiciune e transformata deja in dovada gi obiecti, iar cel care procedeaza astiel se considera dispensat de orice alt efort ulterior de gindire autentica Desigur, despre nimic nu se poate vorbi si emite 0 judecati ca si cum el ar fi un lueru, precum ploaia de afari sau un munte sau un obiect oarecare. Nimicul ii amine oricareistinte in principiu inaccesibil. Cine vrea 28)bo} 2 yTRoDU IRE IN METAFIZICA cu adevarat si vorbeascd despre nimic e obligat si se comporte ne-stiintfic. Inst acest cru ramine o teribi- lanenorocire numai atita vreme cit exists parerea ci gindirea stimyifica este unica si autentica gindire riguroasi sicd ea singura poate si trebuie si ofere masura si pentru gindirea filozofiea, Numai ca lucrurile stau exact invers. Orice gindire stiintified nu este decit 0 forma derivata, si ca atare incremenita, a gindiriifilozofice Filozofia nu se naste niciodat din si prin stinga. Filo- ~ofia nu poate fi niciodata pusa pe acelasi plan cu stiintele. Ease situeaza pe un plan care le preceda si accasta nu dintr-un punct de vedere doar ,logic* sau intr-o tablia sistemului stingelor. Filozofia se situeaza in cu totul alt domeniu si are alt rang de existenga spiritual Filozofia — si gindirea care-i e proprie — se situeaza pe acelasi plan doar cu poezia. Nu inseamna insa ca rostirea poetica si gindirea sint unul si acelasi lucru. Faptul de a vorbi despre nimic va ramine intotdeatina pentru stiinta o grozavie gi un nonsens. in schimb, in afar de filozof, poctul este cel in stare si o faci — si aceasta nu pentru ca in poczie, potrivit ingelegerii co- ‘mune, e vorba de o rigoare seizuti, ci pentru c3 in poe- zie (in cea autentic’ si mare) domneste o superioritate spirituala ce tine de esenga si care o agazi mai presus decit orice stingd. Pornind de la aceasta superioritate, poetul vorbeste intotdeauna ca si cum fiingarea ar fi pentru prima data exprimata, ca si cum, pentru prima data, cineva is-ar adresa. In rostirea poetului gi in gindirea ginditorului, spagiul lumii este mereu atit de gri- juliu vegheat, incitfiece lucru — un copac, un munte, ‘0 casa, chemarea uni pasiti — igi pierde total caracterul neutru si obignuit. INTRERAREA FUNDAMENTALA A METARZICU 43 neobisnuitd. Ea nu se lasa transformatiintr-un loc co~ mun. Ea se dizolva, ce-i drept, daca o supui acidului ieftin al unui intelect in care nu domneste decit per- spicacitatea. De aceea, vorbirea despre nimic nu poate niciodata sa inceapa dintr-o data, precum, de pilda, descrierea unui tablou. $i totusi, posibilitatea unei atari vorbiri despre nimic poate fi sugerati. Iata, de pilda, un fragment dintr-una din ultimele opere ale poetu- ui Knut Hamsun, Dupa ani sani (trad. 1934, p. 464), Lucrarea aceasta alcatuieste un intreg impreuna cu Haimanaua si Periplul lui August. Dupa ani si ani infatigeaza ultimii ani si sfirgitul acestui August, in care se intruchipeazs abilitatea superficial a omului con- temporan, sub forma une fiinfe care nu-si poate pierde totusi raportarea la neobignuis, pentru cd, in neputinga ei disperati, ea rimine autentica si superioara celor- lalg. August este singur pe vieful unui munte; sine ultimele sale zile. Poetul spune: ,El sta aici si asculea vidul pur. Totul eciudat,o nalucire. Pe mare (cindva, August calitorise adesea pe mare) se migca totusi ceva; acolo exista sunet, ceva ce se putea auzi, un cor al apelor. Aci — nimicul se intiIneste cu nimicul intr-o absenga fara hotare. Nu-ti ramine decit si dai din cap, plin de resemnare." Laurma urmei nimicul este totugi ceva special. De aceea, vom relua intrebarea noastra, o vom pune pina la capat si vom vedea daca acest , gi nu, mai curind, nimic reprezinc pur si simplu un mod de a vorbi care ‘hu spune nimic, o anexa arbitrara, sau, dimpotriva, daca nu cumva,in simpla enuntare aintrebarii, cuvintele acestea au deja un sens esential. 0)44 INTRODUCERE IN” METAFIZICA § 7. Lamurirea intrebaril in forma ei prescurta~ ta spre deosebire de forma extinsa. Adaosul asinu, mai curind, nimic?* aduce fiintarea intr-o stare de suspensie In acest scop, ne oprim mai intii la forma prescurtata intrebacii, aparent mai simpla si presupusi afi mai riguroasa: ,De ce este de fapt fiintare?", Intrebind astfel,luim ca punct de plecare fiingarea. Ea este. Ea este data, ne sti in fag, de aceea, este oricind de psi; de asemenea, ne este eunoscuta in anumite domenii ale sale. Acum, aceasta fiintare care este data astfel din capul locului este supusa in mod nemijlocieintrebati privitoare la temeiul situ, Interogarea se indreapta direct citre un temei. Un atare procedeu nu reprezinta altceva decit extinderea $i potentarea unui demers pe care il intilnim in mod curent. Sd spunem e4 inte-o podgorie apare filoxera; un lucru deci incontestabil prezent. Se pune intrebarea: de unde apare un asemenea lucru, unde si care este temeiul lui? Acestae felul in care este prezentafiintarea in intregul ei. Se pune Intrebarea: unde si care este temeiul? Aceasta modalitate a interogirii se prezintd ints-o formulare simpli a rrr——C mod neexplicit se intreaba in privinta une! ate finn, superioare. in acest caz, intrebarea nu vizeaza defel fiingarea ca atare in intregul ei Daca punem insi acum intrebarea in forma pe care aavut-o propozitia noastra initial: ,De ceeste de fapt fiinqare si nu, mai curind, nimic?*, atunci adaosul final ne impiedica si legim in mod nemijloct intrebarea nu ‘mai de fingarea dati din capul locului ca atare, asa cum ne impiedica, de asemenea, ca, odata stabilita aceasta INTREBAREA FUNDAMENTALA a MEARIZECH 45 Sears pom pre temeil cit, care andl lui tine tot de fiintare. In loc de aceasta, fingarea este, in modalitatea intrebarii,expusa la si mentinuta in posibilitatea nefiinei, De ce-ul capita astfel o cu torul alta forta si intensitate in cadrul interogaeii. De ce se smul- ge fiintarea din posibilitatea nefiintei De ce nu recade cain chip spontan si constant in nefiing’ ? Fiintarea nu rma este acum aceasta prezent’ incontestabila; ea ajunge sii se clatine si aceasta indiferent daca o cunoastem saw nu cu deplina certitudine, daca o sesizdm sau nu in toata cuprinderea ei. De acum inainte, in masura in care 0 punem in intrebare, fiintarea ca atare se clatina, Am- ploarea acestei clatinari este atit de mare, incit se ajunge pina la acel punct extrem in care fiintarea devine propria ei posibilitate opusa, devine nefiinta si nimic. Tot- data se transforma acum si ciutarea de ce-ului, Ea nu aspiri doar la a furniza ua temei explicativ, prezent la rindul lui, pentru ceea-ce-este-simpla-prezenta (das Vorhandene), ci acum se cauta un temel care ar urma sa intemeieze suprematia fiintarii ca depasire a nimicului, Temeiul cautat prin intrebare este interogat acum ca temei al unei decizii in favoarea fiingarit 51 impotriva nimicului, mai precis spus, ca temei pentru clati- nnarea fiintarii care ne poarta si ne elibereaza, in parte fiingatoare, in parte nefiintatoare, de unde si rezulea ci nu putem apartine nici unui Iicrw in chip deplin, ba chiar nici noua ingine; si totusi, Dascin-ul este de fiecare data al meu (je meines) (Determinarea je meines, ,de fiecare dati al meu", vrea si spuna: Dasein-ul imi este conferit pentru ca pro” priul meu sine (mein Selbst) sa fie Dasein-ul. Insi Da- sein-ul inseamna: gra. fiintei care, ca fiinga a fiingari caatare, si mu doar ca ing a fiingrit umane, este deschisa bubal 46 INTRODUCERE IN METAFIZICA in chip ecstatic in aceasta grija. Dasein-ul este de fiecare data al meu" aceasta nu inseamni nici ca el este pus prin mine insumi, nici cd este izolat intr-un eu de sine statitor. Dasein-ul este el insusi (selbst) pornind de la vaportul sau esential cx fiinta in genere. Acest lucru il are in vedere propozitia atit de des repetaca in Fined si timp: Dasein-ului ii este proprie intelegerea fiinxei.) ‘Acum devine deja mai clar ca acest ,si nu, mai curind, nimic?* nu este un adaos inutl in marginea intrebitii propriu-zise, ci o component esentiala a propozitiel interogative in intregul ei, care, ca un atare intreg, ex- prim o cu totul alta intrebare decit intrebarea ,De ce este fiintarea ?*. Cu intrebarea noastri ne situim in asa fel in fiintare, incit ea isi pierde de-la-sine-injelesul ca fuingare. In masura in care fiingarea ajunge si se clatine in cadrul acelui vast si neinduritor orizont de posibi- lita al lui sau fimare —sau nimic", interogarea insasi isi pierde orice teren ferm, La rindul lui, Dasems-ul nostru interogator este adus in stare de suspensie si se sprijina in aceasta stare de suspensie pe el insusi § 8, Interogarea ca deschidere a domeninlui in care fiintarea este confruntatd cu demnitatea autentica a interogarii: clatinarea fiin- farii intre nefiinta $i hintd Numai c’ fiintarea nu ¢ modificata ca urmare ai terogarii noastre. Ea rimine ceea ce este $i aga cum este. Interogarea noastra nu reprezinta totusi decit un demers sufletesc-spiritual, care deci se petrece in noi si care, indiferent de felul in care se desfagoara, nu afectea: INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 47 cu nimic fiintarea insasi. E limpede ca fiintarea ramsine in felul in care ni se infatigeaza. Si cotusi, fiinarea nu poate si indeparteze de la sine ceea ce este dema de a fi supus interogatiei (das Frag-witrdige),in speta faptul cd in ceea ce este $i in felul in care este ar putea la fel de bine sa nu fie. Noi nu facem in nici un caz expe- rlenfa acestei posibilitati ca si cum am adauga ceva prin gindirea noastr, ci fiingarea insisi o atest, atestindu-se pe sine ca fiintare in cadrul acestei posibilitagi. Intero- garea noastra nu face decit si deschida domeniul, astel incit fiintarea prin insisi aceasta demnitate dea fi inte rogata, si se poata deschide. ‘Stim prea putin gi intr-un chip prea grosolan despre evenimentul unei atari interogari, Dindu-i curs, noi parem ca ne apartinem in intregime. $i totusi, tocmai aceasta interogare ne impinge in deschis (ins Offene) — presupunind ci ea insigi se transforma pe parcursul intrebarii (lucru care ii reuseste oricarei interogari autentice) — si proiecteaza un nou spatiu, care invaluie totul si strabate totul Se cere doar si nu ne lasim sedusi de teorii pripi- te, ci si facem experienta lucrurilor asa cum sint ele, adresindu-ne indiferent cirui lucru ce ne este la inde mind. Aceasti bucati de creti, de pilda, este un lucru cu o anumita intindere, rlativ solid, avind o forma determinata, culoarea alba gi, laolalta cu toate aceste pro- prietati, avind-o pe aceea de a scrie. Intocmai cum ii apartine acestui Iucru faptul de a se afla aici, in aceeasi misurd fi apargine putinta de a nu se afla aici si de a nu avea aceasta mirime. Posibilitatea ca el sa fie plim- batde-alungultablei side afi uzat nu este ceva pe care }-am adiugat hucrului prin intermediul gindini, Elinsuy, ca fiind aceasta fiintare, se afla in aceasta posibilitate, 63]48 INTRODUCERE IN METAFIZICA altminteri nu ar fio creta in calitatea ei de instrument de scris. Tot astfel, fiecarei fiintiri fi apartine, intr-o modalitate care-i ¢ proprie, acest posibil. Acest posibil fi apartine cretei. Ea insisi detine in ea insasi o proprietate determinata prin care este destinata uni anumite utilizar Sintem, desigur, obignuiti si sintem, tentati sa spunem — atunci cind cutam acest posibil in creta respectiva— ca nu vedem gi nu atingem nimic de felul acesta. Insa aici e vorba de prejudecata. Toc mai desfagurarea intrebarii noastre ne poate face si r¢~ runtim la ea, Deocamdata intrebarea nu trebuie decit si dea in vileag acea clatinare a fiingarit intre nefiing gi finga. Cita vreme fiingarea se impotriveste posibilitagi extreme a nefiintei, ea staruie in fiinga, fara conugi ca in flu acesta sa fi depasic vreodata posibilitatea neliin- tei si sa o fi lasac delinitiv in urma, § 9. Dubla semnificatie a cuvintului , fiingare® Superfluitatea aparenta a diferente’ dintre fiinta si fimtare si ambiguitatea ,intrebarii fundamentale* Ga intrebare privitoare la te- ‘mein fiintei Dar iati-ne vorbind dintr-o data despre nefiinta si fiinga fiingari, fara si spunem cum se raporteaza cele pe care le numim astfel la fiintarea insisi, Fiinyarea si fiinga ei sint unul si acelasi lucru ? Dar despre ce diferenta si fie vorba? Care este, de pilda, in aceasta bucata Ge creta, fiintarea? Deja intrebarea aceasta este am- bigua, deoarece cuvineul ,fiingare" poate fi inyeles in cou’ feluri, asemenea grecescului 13 6v, Pe de o parte, fiingarea are in vedere ceea ce, in fiecare caz in parte, INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 49 este fiinyator, in spera aceasta bucaté alba, avind cutare formi, fiind usoara gi friabila. Pe de alta parte, yfiinga- rea are in vedere ceea ce, ca sa spunem asa, yface" ca acest lucru si fie o fiingare si nu, mai curind, o nefiin- jare, deci acel ceva care, in cazul fiintarii, daca este 0 tiintare, ii constituie fiinta. Potrivit acestei duble semnificati a cuvintului ,fiingare", grecescul 10 dv are in vedere mai cu seama cea de a doua semnificatie, asadar, nu fintareainsayi (das Seiende), ceeacefinteaza, ci yin~ dul" (das Seiend), natura fiindului (Seiendheit), faptul dea fi al fiindului (Setendsetn),fiinga (Sein). Dimpotriva, sfiintarea" in prima semnificayiea cuvintului are in vedere toate lucrurile fiintatoare in ele insele sau pe fie~ care in parte, insa pe toate cu referire la ele insele si au la natura fiinyarti lor, la oboic, Prima semnificatie a lui 10 6v este ta 6vea (entia), adoua este 10 eivan (esse). Am vazut la ce anume se referi fiingarea in eazul unei bucat de ereta. De altminteri, am putut-o gisi relativ usor. In plus, putem intelege ugor ci acest obiect poate de asemenea si nu fie, c& aceasta creta, la urma urmelor, nu trebuie neaparat sa fie aici $i nici si fie in general. Ce este atunci — spre deosebire de ceea ce poate si se situeze in fiinga sau sa recada in nefiingé — ce este deci spre deosebire de fiintare —fiinta ? Este ea totuna cu fiintarea? Repetim, astéel, intrebarea, Numai ci in exemplul anterior, noi ‘nu am inclu fiinta in enumerarea noastra, ci ne-am raul tumit si spunem: o bucata alba, usoara, avind cutare sicutare forma, friabili. Unde se ascunde finta ? Ea tre~ buie totusi sa apartina cretei, de vreme ce ea insisi, creta aceasta — este Fiintarea ne intilneste la tot pasul, ne inconjoara, ne poarta si ne constringe, ne tine sub vraja ei $i ne im- balbs} 50 INTRODUCERE IN| METAFIZICA plineste, ne exalt si ne spulberailuziile insi, in toate acestea, unde este si in ce consti fiinga fiintarii? S-ar putea replica: aceasta diferenta dintre iingare si fiinga «i poate foarte bine si aiba, uneori, o importanta la ni- velu! limbii si chiar la celal semnificatiei; e posibil ca aceasta diferenta si se realizeze la nivelul simplei gindi i, adica in re-prezentare si opinie, fara ca acestei listinctii operate in cadrul fiintarii si-i corespunda o fingare reala. Dar aceasta diferent operata doar planul gindirii este problematica, de vreme ce ramine neclar ce anume trebuie gindit prin numele de yfiinta'. De asemenea ca este de ajuns sa cunoastem flingarea si ne instapinim asupra ei. A vrea, pe lingi aceasta, 5 citing! ima este o teabaartifcioasiaremu duce la nimic, tn privinga acestei nu rareori invocate intrebaci — ce anume rezulta dintr-o asemenea distinct facut deja citeva remarci. Sa luam acum in consideragie doar ceea ce ne preocupa. Intrebam: ,.De ce este de fapt fiintare gi nu, mai curind, nimic?". In aceasta intrebare se pare ci ne mentinem numai in preajma fiintarii sic evitim speculatia goala privitoare la fing’. Insd ce intrebam noi de fapt? De ce fiingarea ca atare este. Intrebam in privinta temeiului potrivit caruia fiin- {area este gi este ceva anume gi nu este, mai curind, nimic. In fond, intrebam cu privire la fiinta. Insi cum? Tntrebim privitor la fiinga fiingarii, Intrebam fiintarea cu privire la fiinga ei insi cita vreme, chiar daca riminem in cadrul interogarii, punem de fapt deja in prealabil intrebarea privitoare la fiint si anume la temeiul ei, chiar daca aceasta intrebare ramine neexplici’ i chiar dacd mu puter spune ccu precizie daca fiinta insasi nu este deja in sine temei INTRERAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICI SI sianume unul suficient. Daca punem aceasta intrebare privitoare la fiinté ca fiind prima potrivit rangului ei, atunci putem noi oare sa o punem fara sa stim despre ce este vorba in cazul fiintei sin ce fel se deosebeste ea de fiintare ? Insi cum putem noi, nu sa gisim, ci macar si incercim in principiu sé aflim temeiul fiingei fiin- (Geli, atfta veeme cit nu am ajuns si sesizam fiinta insisi, atita vreme cit nu am infeles-o si nu am conceput-o in chip suficient? Acest proiect ar rimine tot att de lipsit de perspectiva ca si in cazul in care, vrind sa determi- ‘nam cauza unui incendiu, am declara ca este inutil si ne preocupe evolutia incendiului, locul unde a izbue- nit si constatarile facute la fata locului § 10. Desfasurarea yintrebarii prealabile': , De- spre ce este vorba in cazul fiintei si al felului in care injelegem noi fiinta?* Rezulta, asadar: Intrebarea ,De ce este de fapt fiin- {are simu, mai curind, nimic?* ne conduce in chip necesar la intrebarea prealabila: ,Despre ce este vorba in cazul fiinger?™ Punem acum o intrebare privitoare la ceva greu de sesizat, la ceva care ramine pentru noi mai degrabaun simplu cuvint gol, la ceva care ne expune pericolului ca, pe parcursul desfisuririi interogari, si cidem vietima tunui pur fetis verbal. $i, de aceea, este cu atit mai necesar sine limurim din capul locului cum stau pentru noi Iucrurile in privinga fiingei i a felului in care o inele- gem. In acest caz, important este inainte de toate si nu scpim nici o clip din vedere faptul c& nu putem si se~ sizam in chip propriu fifa fiintani pe o cale nemijlocita, ba)bal 52 INTRODUCERE IN METAFIZICA deci nici pornind de la fiingare, nici inlauntrul ei — nici oriunde altundeva. Citeva exemple ne pot ajuta. Dincolo, pe cealalta partea strizi, se afi cladirea liceului. Ceva de ordinul fiingaii deci. Putem cerceta clidirea pe dinafara pe toate partile, putem s-o cutreieram pe dinauntru din pivnita pind in pod sisi facem inventarul atot ce intilnim: cori- doare, scat, clase si tot ce seafla in clase, Peste tot ne intilnim cu fiintare si chiar intr-o relatie perfect deter- ‘minata, Unde este insa fiinga acestui liceu? Caciliceul este, totus Clidirea este. Daca apastine ceva acest fiin- ‘ii, atunci este tocmai fiinta ei si totusi pe aceasta nu © gasim inlauntrul fiingari Fiinta nu consti nic in faptul ca oi privim o fiintare. Clidirea este la locul ei, chiar daca noi nu o privim. Noi o putem intilni, doar pentru ca ea este deja. n plus, fiinta acestei cladiri nu pare defel si fie aceeasi pentru toaté lumea. Pentru noi, ca simpli privitori ai ci sau ca trecitori, ea reprezinta altceva decit pentru clevii care se afla inauntru, si aceasta nu pentru cd ci 6 vid doar din interior, ci pentru ed aceasta cladire este de fapt ceea ce este si aga cum este tocmai pentru ei Fiinya unor atari cldiri poate fi casi spunem asa, yadul- rmecati si adesea, potisi-i pistrezi in nari mirosul dupa decenii inci. Mirosul acesta ne livreaza fiinga acestei fiingiriintr-un chip cu mule mai direct si mai adevarat decit o poate face orice descriere sau vizitare acladini Pe de altd parte, existenta stabila a clidinii nu se inte~ meiaza pe acest miros care pluteste nu se stie unde. Ce se intimpla deci cu fiinta? Poate fi fiinga vazuta? Vedem o fiinare, crea, de pilds. Dar fiinga, o vedem noi asa cum veder culoarea si lumina, si negura ?Sau auzim, mirosim, gustim, pipaim —fiinga? Auzim motocicleta, INTREBAREA FUNDAMENTAIA A METARIZICH 53 vacarmul care insoteste trecerea ei pe strada. Auzim gii- rnusa de munte care trece in 2bor planat peste copacti pidurii. De fapt, nu auzim decit zgomotul motorului sizgomotul pe care-l provoaca zborul pasatii, Dincolo deaceasta ne este chiar greu, siresimtim ca ceva neobis- nuit, si descriem zgomotul pur, tocmai pentru ca el nu este ceea ce auzim noi indeobste. Noi auzim [daca si socotim in raport cu zgomotul pur) intotdeauna ‘mai mult. Auzim pasirea zburind, cu toate ca, riguros vorbind, ar trebui sa spunem: o giinusi de munte nu este ceva care si poati fi auzit, nu intruchipeaza nici ‘© modalitate a sunetului care sa poata fi asezata intr-o gama. Si la fel se intimpla cu toate celelalte simturi ipsim catifea, matase; le vedem fara dificultate ca re- prezentind forme de fiingare aleacuite in cutare si cutare fel, Peuna ca find altfl decit ceaalta. Unde rezida siin ce consti fiinta? ‘Trebuie si privim insa i alte exemple din jurul nos- wu sisi rememoram cadrul mai strime sau mai larg in care poposim triind zi de 2i si clipa de clipa, fie c& sintem constienti de el, fie ci mu, cadrul acesta ale earui hotare se deplaseaz neincetat si care, pe neasteptate, se sparge, deschizindu-se. O mare furtund care sta si izbueneasca ,este" sau, ceea ce aici e totuna, ,a fost" asta noapte in munti. In ce consta fiinga ei? Un lant de munti in zare sub un cer imens... lata deci ce ,este". Ince consti fiinga? Cind, si pentru cine anume, selasi ea intrezarita? Pentru calatorul care bate timuul si se bucurd de ceea ce vede? Pentru yaranul care munceste zilnic pe pamincul acestui ginut? Sau pentru meteorologul care trebuie si intocmeascé un buletin al vremii? Care dintre acestia surprinde fiinta ? Tot gi bs]54 INTRODUCERE IN METAFIZICA nici unul. Sau, poate, ceea ce surprind oamenii amintii cind privesc lantul de munti sub cerul imens nu reprezinta decit anumite aspecte ale acestuia, si nu muntii ingisi, cum ,sint" ei ca atare, nu acel ceva in care rezida fiinga lor autentica. Cine-I surprinde pe acest ceva? Sau este in principiu lipsit de sens, adica impotriva sensului fiinei, a ajungi sa te fntrebi in privinga a ceva care este in spatele acestor aspecte in sine ? Rezida fiinga in aspectele acelea? Portalul unei biserici romanice timpurii este 0 fiinfare. Cum si cui ise arata fiinga acestuia ? Istoricului de arta care, in timpul unei excursi, il vede si il Forogra: fiaza, sau abatelui care, in ziua sarbatori, patrunde prin portal si intra in biserica insotit de calugari sau, poate, copiilor care intr-o zi de vara se joaca in umbra lui? Ce se intimpla in acest caz cu fiinfa acestei fiintari? Un stat — el este. In ce consta fiinta lui? In faptul a politia aresteaza un suspect sau in faptul ca in minis- tere se aude facanitul masinilor de scris care bat sub dictarea secretarilor de stat sia consilierilor? Sau statul neste" in intrevederea sefului de stat cu ministrul en- glez de externe ? Statul este. insi unde se ascunde fiinta? Se ascunde ea de fapt undeva? Tata acest tablou al lui van Gogh: o pereche de ineal- tri firanesti grosolane si nimic mai mult, Imaginea nu reprezinté, la drept vorbind, nimic. $i totusi te rezesti deindata singur cu ceea ce este aici, ca $i cum tu insuti, iintr-o seara tirzie de toamni, cind se mistuie ultimul jar in care s-au coptcartofii,te-ai intoarce de la cimp, oste- nit, cu sapa pe umar. Ce anume are aici caracter de fing? Pinza? Urmele penelului pe pinza? Petele de culoare? Ce anume, in toate cite le-am enumerat pini acum, «ste fina fiingari? Cum aratim noi defapt, migcindu-ne INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICI 55 prin lume cu pretentiile noastre prostesti si cu destep- ticiunile noastre? Tot ceea ce am ingirat mai inainte este totusi, si cu toate acestea — daca vrem sa surprindem fiinta, se petrece mereu ca si cum am intinde mina si am apuca in gol Fiing, pe care ne ostenim aici s-o gisim, este aproape asemeni nimicului, in vreme ce noi n-am sti cum sa ne impotrivim si cum si ne ferim de afi banuiti de afir- mafia ca toata aceasta fiingare mu este. jnsa fiinta ramine de negasit, aproape asemeni ni- smicului sau, la urma urmelor, intocmai la fel. Cuvincul sfiinga® nu este atunci, in definitiv, decit un cuvint gol El nu vizeaza nimic efectiv, real, nimic care st poata fi surprins. Semnificatia sa— un abur ireal. in cele din urma, are deplina dreptate Nietzsche sa numeasea asemenea ,concepte supreme" precum fiinta ,ultima su- vita de fum a realitagii care se volatilizeaza" (Amurgul idolilor, VIM 78). Cine ar fi oare dispus sa alerge dupa un asemenea abur, a cirui invelis sonor nu e decit numele unei mari erori? ,in fapt, nimic nu a avut pind acum o mai naiva forta persuasiva decit eroarea privitoare la fiint’..."(VIII, 80). Fina" —un abur gio eroare? Ceea ce spune Nietz~ sche aici despre fiinta nu este defel o remarca facut in treacat, azvirlita pe hirtie in beria lucrului doar in vederea pregitirii operei propriu-zise, niciodata dusa pina a capat. Dimpotriva, aceasta este conceptia despre fiinga care l-a calauzit chiar de la inceputul activitag sale filozofice. Aceasta conceptie poarta si determina filozofia sa din temelie. Insa filozofia lui este chiar si in zilele noastre apirata din plin impotriva tuturor indiscretilor greoaie si natinge ale unei gloate de seribi care se aduna in jurul lui, din ce in ce mai numeroase. 9)be} 56. INTRODUCERE IN METAFIZICA Dar cel mai nefast abuz, opera sa abia urmeaza si-l cu- noasca. Vorbind aici despre Nietzsche nu vrem sa avem do-a face cu nimic din toate acestea si nici cu oarba lui ridicare in slavi, Ceea ce ne-am propus este deopotrivi mult prea decisiv si prea cumpatat pentru aceasta. Ne-am propus ca, atacindu-l in fapt pe Nietzsche, si realizam in primul rind o deplina dezvoltare a ceea ce el insusi a dobindit. Fiinya — un abur, o eroare! Daca arfiaga, atunci singura concluzie ar fi ca trebuie si renuntam sila intrebarea ,De ce este de fapt fiintare gi ‘nu, mai curind, nimic ?“ Caci ce rost mai are intrebarea daca obiectul intrebarii nu este decit abur 31 eroare? Spune Nietzsche adevarul? Sau: nu cumva el este ultima victims a unei lungi ritacri i omisiuni? Tar ca © atare victim, nu reprezinta el marturia nerecunoscu- 8 pentru o noua necesitate? Tine oare de fina insisifaptul cd ea este ait de con- fuzi? Asa cum tine de cuvintul ,fiinga* faptul cd el amine atit de gol? Sau mai degraba noi sintem vinovati ci, manevrind si hirtuind neincetat fiinjarea, am terminat prin a cidea in afara fiingei ? Dar poate ca nu no} sintem primi vinovati, noi, oamenii de atazi, gi nici macar predecesorii nostri mai apropiati sau indepartati Poate ci totul tine de acel ceva care din capul locului strabate istoria Occidentului, de un proces care va scipa in veci privirii tuturor istoricilor si care se petrece deo potriva in trecut, astazi si in timpul care sta sa vind. Poate ca omul, popoarele, in agitatile sin intrigiriile Tor cele mai de Seam, au de-a face cu fiintarea si, cu toate acestea, au cizut de multa vreme, fara ca micat so stie, in afarafiintei, tocmai acesta devenind motivul cel mai intim $i cel mai puternic al decaderii lor (cf. Find si timp § 38, in special pp. 179 si urm.). INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 57 § 11. Analiza mai amdnuntita a intrebarii: , De- sprece este vorba in cazu fiingei? Este fiinga un cuvint gol san ea reprezinta, dimpotri- 4, destinul Occidentului Acestea nu sintintrebari pe care le punem in treacat sinici pentru a modifica sentimentele sau conceptia despre lume a cuiva; acestea sint intrebari pe care ni le dicteaza acea intrebare prealabila izvorita in chip necesar din intrebarea principal. Intrebarea prealabila — Despre ce este vorba in cazul fiintei 7" — este ‘© intrebare poate indrepratita, insa in mod cert, deopo: triva,o intrebare cit se poate de lipsta de folos. $i totusi, © intrebare, adevarata intrebare: Este oare » simplu cuvint si semnificatia lui un abur sau, dimpotriva, ea reprezinta insusi destinul spiritual al Oceidentului? Aceasti Europ, aflataintr-o orbire iremediabila, care este in permanent pe punctul de a se harazi singuri pieirii, sta prinsa astazi ca intr-un clegte intre Rusia si ‘America. Din punct de vedere metafizic, Rusia si Ame- rica sint unul si acelasi hucru, Acelasi furor disperat al tchnicii dezlantuite si al organizarii lipsite de o moti- vare din adine a omului obisnuit. intr-un ceas cind cel mai retras colt al planetei a fost supus cuceriri tehnice sia devenit exploatabil economic, cind indiferent ce intimplare petrecuta in indiferent care loc si in indiferent ce momenta devenit accesibila incr-o clipit, cind un atentat asupra unui rege, petrecut in Franta, $iun concert simfonic care are loc la Tokio pot fi ,traite” simultan, cind timpul nu mai e altceva decit viteza, in- stantaneitate si simultaneitat, iar timpul ca Istoriea disparut din existenta tuturor popoarelor, cind boxerul ‘rece drept marele om al unui popor, cind adunarea unor orlal 58 INTRODUCERE IN METAFIZICA mase de milioane reprezinta un triumf—atunci ei bine atunci, asemeni unei staii care bintuie prin toata ald tirea aceasta draceasca, bintuie intrebarea: la ce bun ? —incotro? — ce va fi apoi? Decaderea spiritual a Paminvului a ajuns atit de departe incit popoarele sint amenintate sa-si piarda cea de pe urma forta spirituala, care face cu putinta macar sesizarea si aprecierea ca atare a decaderii [gindita in raport cu destinul , fintei*]. Aceasta simpli constatare nu are nimic de-a face cu dezvoltarea unui punct de vedere pesimist la adresa eivilizatiei, aga cum nu are, desigur, nici cu optimismul; caci intunecarea lumii, fuga zeilor, distrugerea Pamiatului, absorbirea individului in massa, suspiciunea incdrcata de ura fata de tot ce € creator si liber, a cuprins deja in asemenea masura intregul Pamint, incit categorii atit de copilaresti precum pesimism si optimism au devenit demult ridicole. Sintem prinsi in cleste, Poporul nostru, aflatin mijloc, resimte aceasta strinsoare ca nici unul altul, el, cel mai bogat in vecin si, astfel, cel mai primejduit i, totodata, poporul metafizic, Pornind insi de la o aseme nea chemare, de care nu avem cum si ne indoim, acest popor nu-si va aleatui un destin decit atunci cind el va crea mai inti i el insusi un rasuner, o posibilitate a ri- sunetului pentru aceasta chemace si cind isi va intelege traditia intr-o maniera creatoare. Toate acestea implica faptul cé acest popor, ca popor apartinind Istoriei, se expune pe sine in domeniul originar al atotputerniciei faingei si, in felul acesta, ex-pune Istoria (Geschichte) Occidentului, pornind din centrul surveniei (Gescheben) civiitoare. lar daca vrem ca marea hotarire asupra sortii Europei si nu treaci prin nimicire, atunci ea nu poate INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 59 trece decit prin dezvoltarea unor noi forte spirituale ce tin de Istorie si care isi au provenienta in centru, Aintreba ,despre ce este vorba in cazul fiingei* nu jinseamna nimic altceva decit a re-lua inceputul Da- sein-ului nostru spiritual implintat in Istorie, pentru al transfigura intr-un alt inceput. Un asemenea lucru este cu putinga. Ba chiar, el reprezinta forma datatoare de masura a Istoriei, deoarece el est intim legat de survenirea fundamentals. Un inceput nu este insé reluat, jn masura in care se coboara la el ca la ceva petrecut ddemule, devenie astfel cunoscut, i care nu trebuie decit sa fie pur si simplu imitat, ci in masura in care incepu- ul este reinceput intr-un chip mai originar, si anume cu tot ceea ce presupune un adevarat inceput, cu tot ceea ce este stranit,, obscur si nesigur in el. Reluarea, asa cum o intelegem noi, este orice altceva in afara de continuarea ameliorata a ceea ce a fost pina acum cu mijloacele de pina acum. § 12, Lamurirea una fapt: fiinta —un owvint gol! Interogarea privitoare la fiintd si, ontologia® Intrebarea ,Despre ce este vorba in cazul fiinei * este cuprinsa ca intrebare prealabilé in intrebarea noastra calauzitoare ,De ce exista de fapt fiintare si nu, mai curind, nimic "Daca pornim acum siaflam ce anume este vizat in intrebarea prealabila, in speta fiinta, atunci spusa lui Nietzsche se arata deindata in tot adevarul ci. Caci, la drept vorbind, ce este ,fiinta® pentru noi ‘mai mult decit un cuvint gol, decit 0 semnificatie lipsita de decerminari, de nesesizat, asemenea unui abur? F: indoiala, Nietzsche se exprima aici intr-un sens pur[a3] 60 INTRODUCERE IN_METARTZICA depreciativ. ,Fiinta" este pentru el o iluzie, care n-ar fi trebuitsa apara nicicind. ,Fiinga nedeterminata risi- pindu-se asemenea unui abur? Dar chiar asa stau lucru~ rile. $i totusi, nu vrem sa ne dam batuy in fata acestei realitayi, Dimpotriva, trebuie sa incercam si ne limurim in privinga ei, pentru a putea unica privire intreaga amploare Cu interogarea noastra, pitrundem intr-un peisaj in care —e insasi conditia fundamentala —trebuie sa te alli ca si potiredobindi trainicia unei agezari pentru Dasein-ul de ordinul Istoriei. Va trebui sa ne intrebam de ce aceasta situatie de fapt — si anume ca ,fiinga rine pentru noi un cuvint gol — este resinyita in imi= nienga ei tocmai astazi si, de asemenea, daca si de ce ea subzista de atita vreme. Trebuie si deprindem gindul i aceasta situatie de fapt nu este atit de neinsemnata cum apare cind o constati pentru prima dati. Caci, in cele din urma, acest lucru nu se petrece deoarece cuvintul ,fiinea" ramine doar un sunet, iar semnificatia luiun abur, ci deoarece am cizutin afaraa ceea ce spune el, nefiind, deocamdata, capabili sa regasim drumul care si ne poarte inapoi; de aceea — si din nici un alt motiv cuvintul,fiinga" este rosttin gol side aceea, cind vrem si-| prindem, el se destrama asemeni unui nor desteamat in soare. $i tocmai de aceea punem noi intrebarea privitoare la fina. Si o punem pentru ca stim ca nici unui popor adevarurile nu i-au fost servite vreodata de-a gata Faprul ed aceasta intrebare nu poate fi nici macar acum Ingeleasd, si cA nici mu vrea s@ fie fngeleasa — chia’ atunci ind este pusi cu son spor de originaritate — nu ii stir- beste nimic din caracterul ei inevitabil. Se poate readuce in discutie — cu o anume ascutime amingi si cu un spirit de superioritate —o bine cunos- i cuprindem intr-o INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 61 cuta consideratie:,fiinta" e doar conceptul cel mai general! Domeniul ei de validitate se intinde peste totul si toate, chiar si asupra nimiculu, care, deindati ce este gindic si exprimat, yeste", la rindul lui, ceva. Aga init, dincolo de domeniul de validitate al acestui cel mai general concept nu mai exist riguros vorbind, nimic de la care pornindu-se ,fiinta" sa poati capita o determinare in plus. Trebuie si ne resemnim cu aceasta ge- neralitace suprema. Conceptul de fiinta este un termen ultim, Si el corespunde de asemenea unei legi din logic care spune: cu cit un concept este, potrivitsferei sale, mai cuprinzator — si ce poate fi mai cuprinzator decit conceptul de ,fiinta" ? — cu atit mai nedeterminat i mai vid este continutul lui Aceste rationamente sint pentru orice om care gindeste normal — si noi vzem cu totii si fim oameni nor- mali —in snod nemijlocit gi fara rezerve convingatoare. nsa acum se ridica totusiintrebarea: atunci cind consi- derim fiinga drept conceptul cel mai general, mai surprindem oare esenta fine sau ne aflam din capul loculu pe o pozitie atit de eronata incit orice interogare Tyi pierde sensul gi perspectiva ? Deoarece tocmai aceasta este intrebarea: oare fiinta nu poate fi considerata decit cconceptul cel mai general, care revine in chip inevitabil in toate concepiele particulare ? Sau fiinta este de o cu cotul ata esenta gi, astfl, orice altceva, numai nu obiec- tulunei ,ontologi’, in cazul in care cuvintul acesta este Juat in semnificatia lui traditionala, Termenul de ,ontologie" a fost creat abia in secolul al XVI-lea, El desemneaza transformarea doctrine! traditionale a fiingirii inte-o disciplina a filozofici si intr-o parte componenta a sistemului filozofic. Inst doctrina traditionali este dezmembrarea si ordonarea dupa ta)(45) 62 INTRODUCERE IN METAFIZICA criterii didactice a ceea ce, pentru Platon gi Aristotel, iar ‘mai apoi pentru Kant, reprezenta o intrebare, desigur ung care deja nu mai era originara. $i astazi, cuvintul ontologie” este utilizat in sensul acesta. Ca ,ontologie", filozofia se indeletniceste, intr-un chip sau intr-altul, cu edificarea si prezentarea unui domenit inauntrul propriului ei sistem. Cuvintul ,ontologie® poate fiinsi luat de asemenea yin sensul cel mai larg", yfara si se spr ne pe direct tendinge de ordin ontologic" (cf. Fined si ump, 1927, p. 11 sus). In acest caz, ,ontologie" inseamna stradania de a aduce fiinya la cuving, si anume trecind prin intrebarea ,despre ce este vorba in cazul fiintei* [si nu numai al fiingari ca atare]. Deoarece ins pina acum aceasta intrebare nu si-a gasit nici audienta sicu atit mai putin ecoul cuvenit, ci, dimpotriva, a fost chiar in chip explicit respinsi de eitre diferite cercuri in care domneste eruditia filozofica de scoala, incapa- bili si nizuiasca la altceva decit lao ,ontologie™ in sensul traditional, ar i poate bine ca de acum inainte si renuntim lafolosirea termenilor ,ontologie" gi ,ontologic. O asemenea modalitate a interogirii, aga cum sevede acum cu o claritate sporit, este cu totul diferita de ingelegerea tradisionala si nu trebuie si poarte nici numele pe care aceasta I-a consacrat. § 13. Explicarea raportului dintre intrebarea fundamentala a metafizici si pre-intrebare: noul concegt de pre-intrebare — intrebarea pre-li- minard si cea care este, pe de-a-ntregul, de ordinul [stories Daci interogarea noastri poarti asupra intrebarii Despre ce este vorba in cazul Ringel? Care este sensul INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 63 fiingei?", acest lucru nu se petrece in vederea edificarii unei ontologii de stil traditional si eu atit mai pugin pentru a alcatui in mod critic inventaral erorilor de care s-au facut vinovate tentativele anterioare. Este vorba de cu totul altceva. Este vorba despre Dasein-ulistoric al omului, ceea ce intotdeauna inseamni, deopotriva, despre Dasein-ul nostru viitor cel mai autentic; este vorba ca, in intregul Istoriei care ne este destinat, $3 ros- tuim Dasein-ul, supunindu-l din nou puteri fiingei ce twebuie deschis’ intr-un chip originar; toate acestea, desigur, numai in limitele inauntrul cdrora putinta filozofiei poate ceva. Din intrebarea fundamentala proprie metafizicii De ce este de fapt fiintare si nu, mai curind, nimic ?* am scos la suprafati pre-intrebarea: ,Despre ce e vorba in cazul fiintei * Relatia existenti intre aceste dous in- trebiti,fiind de un tip aparte, necesita o clarificare. De obicei, o intrebare prealabili este rezolvatd inaintea Sintrebarii principale si in afara ei, chiar dac’ in perspec tiva acesteia. Intrebirile filozofice, prin insusi teme- jul lor, nu sint insa niciodatd rezolvate in aga fel incit intr-o buna zi sa poata fi clasate si abandonate. Intre- barea prealabili nu cade aici defel in afara intrebarii fundamentale, ci ea este focul care dogoreste in interogarea intrebarii fundamentale, vatra incandescent’ a oricarei interogiri. Vrem si spunem: pentru prima interogare a intrebarii fundamentale ceea ce este hot: tor este ca, in interogarea pre-intrebarii ci, sé ocupam pozitia fundamentala decisiva, si st adoptim atitudinea esenfiala aici sis 0 consolidim, De aceea am adus intrebarea privitoare la fiinta in relatie cu destinul Eu- ropei, deci cu locul unde se hotaraste destinul planetei noastre; iar pentru Europa insasi, existenta noastri ce tine de Istorie se dovedeste a fi centrul.is} 64 INTRODUCERE IN METAFIZICA Intrebarea suna astfel: Este oare fiinta un simplu cuvint si semnificatia ¢i un abur sau, dimpotriva, ceea ce a fost desemnat prin cuvintul ,fiinta* adaposteste destinul spiritual al Ocei- dentului? Pentru multi intrebarea aceasta poate sa sune fortat siexagerat; cici, lao adiea, se poate foarte bine imagi- nna ca discutarea probleme’ fiintei ar putea avea in cele din urma un raport, extrem de indepartat siintr-un chip foarte mijlocit, cu chestiunea decisiva, de ordinal Isto- tiei, privind soarta Pamintului; dar in nici un caz-in asa fel incit pozitia fundamentals si atitudinea interogarii nnoastre sa poata fi determinate ia chip nemijlocit por- nnind de la Istoria spiritului planetei noastee. $i totusi, raportul acesta exista. Deoarece scopul nostru este acela dea pune in miscare interogarea pre-intrebarii, este vorba acum de a arita ca interogarea acestei intra se misc — si in ce masura anume —in mod nemijlocit sipornind chiar din temei, in interiorul intrebarii deci- sive de ordinul Istoriei, Pentru a demonstra acest lucru. este necesar sa avansim o judecata esentiala, mai inti sub forma unei afirmagii. Afirmam: interogarea acestei pre-intrebari si, astfel, interogarea intrebarii fundamentale a metafizicii este o interogare pe de-a-ntregul de ordinul Istoriei. § 14, Filozofia si qstiinta istoriei* Nu devine insi in flul acesta metafizica, si filozofia in general, o stingaistoriea ? Stiinga istorica are cotusi ca obiect temporalul, pe cind filozofia, suprarempo- ralul. Filozofia este istorici doar in masura in care, INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICI 65 asemenea oricirei opere a spiritului, se realizeaza in de- Curgere temporal. {n,n acest sens caracterzares in tetogirii metafizice drept interogare de ordinul Istoriei zhu poate si confere un statut distinct metafizici, ci doar shevoce ceva dela sine ingeles. Agadar, aceasta afirma- fie sau nu spune nimic si se dovedeste afi superflua, sau este imposibiy de zeme ce amesteca dou tipri de stiing3 fundamental diferite: filozotia si gtiinta istoriei {In legatura cu aceasta trebuie spus 1. Metafizica sfilozofia nu reprezinta defel o stim sile nici nu pot si devina una, dat fiind c’ interogarea care le este proprie est, in fond, o interogare de ordinul Istoriei 2. Stiingaistoriei la rindul ei, nu determina in calitatea cide stints in general relatia originara cu Istoria, ci presupune din capul locului o asemenea relatie. Numai de aceea poate stinta istoriei sau si deformeze relatia cu Istoria (care, ea insasi, este una de ordinul Istoriei), si interpreteze gresit sisi o devieze pina inte-atit incit si o transforme intr-o simpla cunoastere a trecurului sau, dimpotriva, si puna la dispozitia acestui raport cu Istoria, deja consolidat in temeiul stu, orizonturi esentiale si st permita cunoasterea Istoriei in tot ceea ce are ea deter~ minant pentru noi. Un raport de ordinul Istoriei cu Istoria, infaptuit tocmai de pe pozitiile Dasein-ului nostru istoric, poate si devina obiect si stare configu- rati a unei cunoasteri; insa nu este obligatoriu ca el sifie astfel. In plus, nu toate raporturile cu Istoria pot sifie obiectivate si consolidate stinsific gi acest lucru este valabil tocmai pentru cele esentiale. Stiinta isto- rei nu poate niciodata sd instituie raportul de ordinul Istoriei cu Istoria. Ea poate doar, de fiecare data in alte conditii, sa limpezeasca un raport deja instituit, si-1 wi66, INTRODUCERE IN METAFIZICA intemeieze la nivelul cunoasterii, ceea ce, pentru Da- sein-ul istoric al unui popor constient, reprezinté, desigur, o necesitate esentiala, agadar, ceva care nu este nici doar un ,folos*, nici doar un ,neajuns“. Deoarece nu- main filozofie — spre deosebire de orice stiinta — iau nastere ntotdeauna raporturi esentale cu fiintarea, mural de aceea acest raport poate, ba chiar trebuie, pentru noi, astizi, si fie un raport originar de ordinul Istoriei Pentru intelegerea afirmatiei noastre, potrivitcireia interogarea ymetafizica a pre-intrebari este pe de-a-ntregul de ordinul Istoriei, trebuie si avem in vedere inainte de toate urmatoru! lucru: Istoria (Geschichte) nu in- ‘seamna pentru noi ceva de tipul trecutului; céci tocmai cesta este cel care a incetat sé mai survina ca Istorie (geschieht). Insa in si mai mica masura este pentru noi Istoria simplul astizi, care nici el nu survine vreodati, ci nu face decit si ,treaca fara incetare, sa apara si sa dispara. Istoria ca survenire (Geschichte als Geschehen) «este activitate necontenita si necontenita suportare prin prezent capabile insi sa preia, din perspectiva viitoru- {48] lui, tot ceea ce a fost. Tocmai acest prezent este cel care dispare in survenire. Felul in care interogim intrebarea metafizica fun- damentali tine de ordinul Istoriei (it geschichtlich), deoarece el deschide survenirea Dasein-ului uman in raporturile sale esentiale, adica in raporturile sale cu fiingarea ca atare in intregul ei, catre posibilitai si feje ale viitorului nescrutate inca de intrebare; astfel,intero- gatea noastr’ reconecteaz’ aceasta survenire la propriul i inceput situat in trecut si astfel o intensifica si 0 ge- nnereazd in prezentul ei. In aceasta interogare, Dasein-ul nnostru este convocat la propria lui Istorie, considerata in deplinul ingeles al cuvintului, si este chemat catre INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICI 67 ca sicitre determinarea lui in ea. $i aceasta nu ulterior, in sensul unei apliciri utilitare bazate pe o morali sau pe o Viziune asupra lumii, ci pozitia fundamentala si atitudinea interogirii in in ele insele de ordimul Istoriei, se situeaza si se mentin ferm in survenire, intreaba pornind de la aceasta pentru aceasta § 15. Apartenenta intimd a interogdrii intrebarii privitoare la fiinta — interogare ce este in ea insdsi de ordinul Istoriei —la Istoria uni- versalé a Pamintului. Conceptul de spirit si rastilmacirile sale Insd noua continua si ne lipseasca intelegerea esential in ce masurd aceasta interogare — ce este in ea inst de ordinul Istoriei —a intrebari privitoare la fine’ apartine in mod intim Istoriei universale a Pamintului. Am afirmat c& pe Pamint, pe intreg cuprinsul lui, survine 0 intunecare a lumii. Evenimentele esengiale ale acest {ntunecarisint: fuga zeilor, dstrugerea Pamintului, gre- garizarea omului, intiietatea a tot ce e mediocru. Ceinseamna ,lume", atunci cind vorbim de ,intunecarea lumii ? Lumea inseamna intotdeauna lumea spiritului. Animalul ny are lume, asa cum nu are nici lume-inconjuratoare. Intunecarea lumii implica o de- potentare a spiritului, dizolvarea, sleirea, dislocarea si rastalmicirea lui. Incercdm si lamurim aceasta depo- tenfare a spiritului intr-o anume perspectiva, si anume in aceeaa ristalmaciri spiritului. Am afirmat c4 Europa sti prinsa ca intr-un cleste intre Rusia si America, care, din punct de vedere metafizic, sint unul si acelagi lu- ‘cru, anume in ceea ce priveste caracterul lor universal 9]68. INTRODUCERE IN METAFIZICA si relatia lor cu spiritul. Situatia Europei este cu atit ‘mai funesta, cu cit depotentarea spiritului provine din spiritul insusi si — chiar daca a fost pregatita de un mo- ntent anterior — ea se determina definitiv, pornind de Japropria ei situate sprituala, in prima jumatate a seco- lului al XIX-lea. La noi s-a petrecut in acea perioada ceea ce indeobste este numit pe scurt ,falimentul idea- lismului german", Aceasta formul’ este un fel de scut in spatele caruia se ascund gi se adapostese lipsa de spiritualitate deja incipienta, dizolvarea fortelor spiti- tuale, respingerea oricare! interogari originare referitoare la temeiuri, precum sila legatura noastra cu aceste temeitri, Caci mu idealismul german a dat atunci fali- ‘ment, ci epoca nu mai avea forta necesara pentru a se situa la nivelul maretiei,amplori i originaritait acelei lumi spirituale, adica pentru ao realiza in chip verita- bil, ceea ce inseamna intotdeauna altceva decit a aplica fraze si enunturi teoretice. Dasein-ul a inceput si alu- rece intr-o luime careia i lipsea adincimea aceea de la care pornind, de fiecare data, esentialul vine si revine in intimpinarea omului, il constringe si evolucze catre ‘© postura superioara sil face si actioneze intr-un chip exceptional. Toate Iucrurile au ajuns sa se situeze la acclagi nivel pe o suprafata care este asemenea unei cglinzi aburite ce a incetat s4 mai oglindeasca, sa mai arunce vreun reflex. Dimensiunea predominanti a devenit accea a extensiei sia numarului, Putinga (Kénnen) ‘nu mai inseamna capacitate si generoas’ risipa care se nasc din preaplin si din stapinirea foryelor proprii, ci doar exersarea unei rutine, pe care oricine este capa- bilsa 0 deprinda, de indati ce este dispus sa investeasca in ea truda si mijloace. Aceasta situatie s-a intensifi- cat apoi in America iin Rusia in fard-de-sfirstul ipsit INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICH 69 de masura al identicului $i indiferentului pina intr-atit incit tot cantitativul acestas-a transforma intr-o calitate specifica. De acum inainte, predominanta unei medii 2 indiferentului nu mai este acolo ceva insignifiant, simpla expresie a searbadului si plictisitorului, ci invazia a ceva care, agresind, distruge tot ce este eminent, distruge spiritualul acela care insoteste existenta unei lumi sil denumta ca minciund. Aceasta este invazia a ceea ce numim demonicul [in sensul malignitagit dis- tructive]. Ascensiunea acestei demonii, care merge mina {n mina cu agitatia si nesiguranta crescinde ce au cuprins Europa fata de ea gi in ea insigi, prezinta variate simpto- me. Unul dintre acestea este depotentarea spiritului in sensul ristilmaciri lui, eveniment in sinul caruia sintem, astizi ined, situati din plin. Aceasta ristilmacire a spiritului poate fi infatisaci pe scurt in patru sensu 1, Hotiritoare este interpretarea spiritului ca inteligenta, ca simpla comprehensibilitate situata in do- ‘meniul chibzuiri,evaluati si consideriri Iucrusilor date din capul locuhui, a posibilelor modificiri ale acestora sia re-producerli menite si le reintregeasca. Aceasta comprehensibilitate este o chestiune care tine de simpla do- tare innascuta, de exersare si de repartizarea pe scara larga. Comprehensibilitatea este ea insisi pasibili de organizare, ceea ce nu este niciodata cazul spiritului ‘Tagma literatilor sia esteyilor nu este decit o consecinta tirzie gio subspecie degradati a spiritului care, falsifi cat, devine inteligenta. Ceea ce are doar bogitie spiri- tuali nu este decit aparenta de spirit si ascundere a carentei sal. 2.Spiritul astel falsifica, care devine inteligenta, decade la nivelul unei unelte puse in slujba a altceva, a carui manipulare poate fi invajati gi predati. Daca scopul {01(su) 70 INTRODUCERE IN METAFIZICA pe care- slujeste acum inteligenta se refera la organiza~ rea gi dominarearelatilor de productie (cain marxism) say, in general, la ordonarea si explicarea rationala a tot ceea ce, de fiecare data, este pre-existent sideja pus (cain pozitivism), sau daca el se implineste in dirija- rea organizatoricd a masei insufleite sia rasei unui popor — spiritul, ingeles ca inteligenta, devine, in toate aceste cazuri, suprastructura anemica a altceva, care, de vreme ce este lipsit de spirit sau chiar potrivnic lui, trece drept realul autentic, Daca spiritul este inteles cca inteligenta asa cum in forma extrema face marxis- ‘mul, atunci, in dorinta de 2-1 contrazice, se poate spune ccu deplina indreptatie ca spiritul, adica inteligenta,ere- buie intotdeauna asezat — in ordinea fortelor dinami~ ce ale existentei umane — in urma destoiniciei unui Corp sanatos si a caracterului. Aceasté ordine devine {nsa neadevarata deindata ce esenta spiritului este conceputa in adevarul ei. Caci, orice forta adevarata si orice frumusete adevarata a trupului, siguranta si se- ‘mefia caracterului, dar deopotriva autenticitatea si in- geniozitatea intelectului isi au temeiul in spirit si isi afl inaltarea si ciderea in nimic altceva decitin puterea siin slabiciunea de fiecare data a spiritului. El este elementul purtator si dominant, inceputul si sfirsitul, si niicidecum doar un tert indispensabil. 3. Deindata ceisi face loc aceasta ristalmacire instru- rmentala a spiritului, fortele oricirei surveniri spirituale, 1poezia s arta plastica crearea statu si religa, se muta intr-o tera care face cu putinté o administra so planificare constiente. Ele sint totodata impartite pe do- meni, Lumea spiritului devine culeurd in crearea siin mentinerea cireia individul incearca sa obtina o implinire de sine. Domeniile respective devin cimpurile INTREBAREA FUNDAMENTALA A METARIZICH 71 unei activitatilibere, care si stabileste propriile-icrite- rii in semnificatia pe care ea mai izbuteste si o atinga. Aceste criteri de validitate, pentru producere si folo- sire, poarta numele de ,valori*. Valorile culturale is asi- guri o semnificatie in intregul une culturi, numai in -misura in care ele se limiteaza la domeniul autovalidi- tigi lor: poezia de dragul poeziei, ata de dragul artei, stiinga de dragul stiintei. Cit priveste starea stiintei, care aici, in cadrul Uni- versitati, ne intereseaza in mod aparte, ea poate fi, ju- decind dupa ultimele decenii, lesne vazuta, deoarece, in ciuda citorva primeniri, ea a rimas si astizi aceeas Daca Ja ora actuala se confrunta in aparenta doua conceptii aparent diferite ale stiintei — stiinta in calitatea ei de cunoastere profesionala de tip tehnico-practic si stiinga ca Valoare culturala in sine — ele rami sa se miste, ambele, pe acelasi fagas al decider, care este propriu unei ristalmaciri si unei depotentaria spiritului, Ble nu se deosebese decit prin faptul c& vizi nea tehnico-practicé a stiintei ca stiinta specializata are inca dreptul sa revendice, in raport cu situatia actual, avantajul unei consecvente explicit si limpezi, in timp ce interpretarea stiintelintelese ca valoare cultural, care apare astizi din nou, ca o react, cauti, printr-o incon- stienta ipocrizie, si mascheze slabiciunea spiritului Confuzia care insoteste lipsa de spirit poate lua chiar asemenea proporti,incit interpretarea tehnico-practi- cha stiintei se declara totodata, in caltatea ei de stiinga, ca valoare culturalé, astfel incit ambele directii ajung sa se ingeleaga bine inlauntrul unei aceleiasi lipse de spirit. Daca vrem sa numim ,Universitate" organiza- ea unei imbiniri de domenii ale stiingei conform cu principiile predarii si cercetarii, atunci nu ne aflam {21[ss] 2 INTRODUCERE IN METAFIZICA INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIZICI 73 decit in prezenta unui nume, insi nicidecum in fata unei forte originar unificante si care ne incumbs o obligatie. Si astazi mai sint valabile cuvintele pe care le-arn rostit despre universitatea germand in anul 1929, in conferinya mea inaugurala: ,Domeniile stiintelor sint cu desivirsire separate intre ele. Felul in care ele igi abordeaza obiectul este fundamental diferit. Aceasta puzderie de discipline dezbinate nu isi mai afla astazi o unitate decit datorita organizarii tehnice a universitatilor sifacultigilor; ea nu ‘gi pastreaza o semnificatie decit prin caracterul practic al scopurilor pe care la urmarese diferitele specialitat in schimb, a pierit inradacinarea stiintelor in temeiul esenteilor." (Ce este metafizica? 1929, p. 8). Stiinta este astizi, in toate domeniile ei, o chestiune tehnic’, practi~ cade dobindire si ransmitere de cunostinge. Din ea, ca nga, nu poate lua nastere nici o trezire a spiritului. Ea insasi are nevoie de 0 asemenea trezire. 4. Uktima rastalmicire a spiritului rezida in falsifi- cirile amintite anterior, in speyiacelea care reprezints spiritul ca inteligenta, pe acesta ca unealta pusi in slujba unui scop, iar instrumentul acest, laolalté cu huerul eare poate fi produs, ca pe un domeniu al culturi. Spiricul ca inteligene’ pus in slujba unui scop si spiriul in calitate de cultura devin in cele din urma piese de lux gi de decor, care sint luate in consideratie laolalti cu altel, sint expuse in public si sint propuse ca dovada pentru faptul cA mu se urmaceste anihilarea culturi si ci nu se vrea instaurarea barbariei. Comunismul rus, dupa o ati- cudine care initial a fost pur negatoare, a evoluat in curind inspre o asemenea tactica propagandistica In rapor cu sceastt multiplaloditcreaspiriulu, determinim pe scurt esenfa spiritului in felul urmator (leg versiunea din discursul meu de rectorat, deoarece aici totul este sintetizatin chip extrem, potrivit cu exi- gentele ocaziei respective): ,Spiritul nu este nici sagaci- tatea vida, nici jocul iresponsabil al vorbei de duh, nici exersarea neyarmurita a disocierilor intelectuale si nici macar ratiunea universala; spiritul este, in chip originar, dispusa si constientaiesire din inchidere catre esenta fiintei® (Discurs de rectorat, p. 13). Spiritul este acorda~ rea de puteri depline fortelor care sint propri fingarii ca atare in intregul ci. Acolo unde domneste spiritul, fhingarea ca atare devine mereu si de fiecare data mai fiintatoare (wird seiender). De aceea, interogarea privitoare la fiingazea ca atare in intregul ei, interogarea intrebarii privitoarelafiinga, este una dintre conditiile fundamentale ce in de esenta, pentru o trezire a spiri~ tli gi, astfel, pentru o lume originara a Dasein-ului ce tine de Istorie, i astfel pentru o dominare a pericolului suscitat de intunecarea lumii, si astfel pentru o preluare a misiunii ce tine de Istorie si care~i revine po- porului nostra, stuat cum este in mijlocul Occidentului Ne rezumim aici la aceste trisaturi generale pentru a arita in ce masuri interogarea intrebarii privitoare la a ,r:—rsCsCC sipentrua arita ca, deci, intrebarea noastri —daca fiinta trebuie sa ramina pentru noi doar un abur sau daca, dimpotriva, ea devine destinul Occidentului — aceasta interogare este orice altceva decit o exagerare gio simpli maniera dea vorbi, § 16, Uitarea fiintei este o stare de fapt si ea este temeixl proprin-zis al relatiei noastre gresite cu limba Insa daca intrebarea noastri privitoare la fiinya are acest caracter esentjal de decizie, atunci trebuie sa luam(sa) 74 INTRODUCERE IN METAFIZICA in consideratie cu toata seriozitatea in primul rind tocmai acel lucru care confera intrebatii respective necesitatea ei nemijlocit, in speta faptul cin realitate fiinga nu mai este pentru noi aproape nimic altceva decit un ccuvint, iar semnificatia ei un abur disparent. Aceasti stare de fapt nu este doar ceva in fata caruia stam ca in fajaa ceva strdin si pe care nu putem decit si-linregis- trim ca eveniment in calitatea lui de simpla prezenta. Aceasta realitate este ceva in interiorul ciruia noi ne sitwim. O starea Dasein-ului nostru; si aceasta, desigur, nu in sensul unei proprietiti pe care au am putea si 0 damla iveali decit psihologic. ,Stare" inseamni aici intreaga noastra constitutie, modalitate in care noi insine ne situim in raport cu fiinga, Aici nu e vorba de psihologie, ci de Istoria noastraintr-o perspectiv esentiala. Daca numim o ,stare de fapt" fapeul ca fiinta nu € pentru noi decit o simpla vorba si un abur, atunei aici nu se ascunde decit ceva extrem de provizoriu. In felul acesta de abia ajungem sa constatim ceva care este departe de afi gindie pina la capat, pentru care nu avem inca nici un loc, chiar daca pare ea ar fi vorba de un eveniment care ne priveste pe noi, oamenii, si care are loc ,in" noi, cum ne place si spunem. Starea aceasta de fapt, ca fiinta nu e pentru noi decit © vorba goala si un abur disparent, ar putea fi foarte bine incadrata intr-o situatie mai generala care dovedeste ci multe alte cuvinte — si tocmai cele esentiale — se afld in aceeasi situate, cd limba in general este uzata si lezata, un mijloc de comunicare indispensabil, insa scapat de sub control, utilizabil arbitrar, tot atit de indiferent precum un mijloc de transport in comun, precum un tramvai, in care oricine se urca gi coboari. Oricine vorbeste si scrie inlauntrul limbii, nestingherit $1 in INTREBAREA FUNDAMENTALA A METAFIzICH 75 primul rind fard sa se expund la vreun pericol. Acest Jucra este sigur. Nu exista decit foarte putini astazi care si fie capabil si gindeasca in toata cuprinderea ei aceasta relatie gresiti si aceasta absent’ a relatiei dintre Dasein-ul actual gi limba. nsi vidul cuvineului ,fiinta", deplina disparitie a for- {ei sale de numire, nu este un simplu caz particular al deteriorarii generale a limbii, ci distrugerea raportu- Jui nostru cu fiinga ca atare explica in cele din arma relatia gresita pe care 0 avem cu limba Organizatile care isi propun sa purifice limba si st co apere de desfigurisile crescinde la care ea este supusi merit consideratie. Ins, in cele din urma, existenta unor asemenea institutii nu face decit si arate cu si mai multi claritate cd nu se mai stie despre ce este vorba in cazul limbii, Deoarece destinul limbii fg are temeiul in raportu individual al unui popor cu fiinfa, intrebarea privitoare la fiined se impleteste pentru noi in chipul cel ‘mai intim cu aceea privitoare la limba. Este mai mult decit un simplu accident exterior faptul ci acum cind pornim sa evidengiem starea de fapt invocata a vola~ tilizari fiintei in toatd amploarea ci ne vedem obligati si pornim de la considerente de ordin lingvistic. 155]Ise) CAPITOLUL AL DOILEA DESPRE GRAMATICA SI ETIMOLOGIA CUVINTULUI ,FIINTA* Daca fiinta nu mai este pentru noi decit un cuvint gol iar semnificatia lui se destrama asemenea unui abur, atunci trebuie cel putin sa incercam sa surprindem pu Ginul care ne mai ramine din elagianoastes eu fina De aceea punem mai intii aceste intrebari 1. Ce fel de cuvint este de fapt ,fiinga", potrivit formei sale? 2. Ce ne spune stiinta limbii despre semnificatia originara a acestui cuvine? (Casi ne exprimam in termeni tehniciintrebam cu pri- vite la 1. Gramatica si 2. Erimologia cuvineului ,fiinga".* 8.17. Elucidarea esenteifiinteiin perspectiva intimei sale legaturi esentiale cu esenta limbii Grams natica cuvintelor nu se ocupa doar — gi nici in primul rind —de structura lor grafica si fonetica, Ea considera elementele morfologice care survin aici ca trimiteri * Privito la aceasta sectiune vezi lucrarea lui Exnst Fraenkel, Das Sein und seine Modalitacen/,Fingasimodalitge sale’, api- rut in Lexis (Studien zur Sprachphilosophie, Sprachgeschicnte und Begriffsforschung), edtatade Johannes Lohmann, vol. Il (1949), pp. 199 51 urm, GRAMATICA SU ETIMOLOGIA CUVINTULUI .FUNTA 77, catre directii anumite gi catre diferente de directii care sint proprii posibilei semnificiri a cuvintului sia inse~ rari posible, prefigurate astel,intr-o propozitie si, im- plicit, intr-un context discursiv mai larg. ‘Cuvintele: el merge, noi mergeam, ei au mers, mergil, mergind, a merge — nu sint decit modifica ale aceluiast cuvint in functie de anumite directii de semnificatie. Le cunoastem din capitolele gramaticii: indicativ prezent — imperfect ~ perfect — imperativ — gerunziu — infinitiv. Insa de mulea vreme ele nu sint dectt mijloace tehnice utilizate ca indicatii pentru analiza mecanica a limbii si penteufixarea unor reguli. Tocmai acolo unde se naste un raport originar cu limba, se videste usca- ciunea acestor forme gramaticale in calitatea lor de pure ‘mecanisme. Limba si considerarea limbii sau ingepenit in aceste forme rigide precum intr-o armatura de ote. Categoriile morfologiei si capitolele gramaticii au devenit, cu ajutorul manualelor plate si plicticoase utilizate in scoli, inveliguri vide, absolut neingelese si de neingeles. Este desigur corect ca elevii, in loc de toate acestea, si afle de la profesorii lor cite ceva despre preistoria si istoria veche germanic’. Insa si aceste domenii se cu- funda deindata in acelasi plictis nemarginit, daca au se reuseste si se construiasca din interior si pornind dela temelie lumea spiritului, deci daca nu se reuyeste si se dobindeasca in scoli o atmosfera spiritualé si nu una stiintifica. In acest sens trebuie ca in prinmul rind si se produc revolutionarea reala a raportului cu limba. Pentru aceasta este insa nevoie si-i revolutionim pe profesor, ceea ce revine din nou laa spune ci mai inti universitatea trebuie si se transforme i ci, in loc sa se impauneze cu tot felul de activitati lipsite de (1(ss) 78 INTRODUCERE IN METAFIZICA importanta, ea trebuie si inteleaga sarcina care fi revine, Nici macar nu ne mai trece prin minte c4 toate lucrurile acestea pe care le cunoastem prea bine de aita, vyreme ar putea arata atfel, cd acele forme gramaticale ru sint date absolute care disecA din eternitate limba ca atare, fixindu-i reguli; now’ nu ne mai trece prin ‘inte ci aceste forme s-at niscut si au crescut pornind delao interpretare foarte precis determinata alimbilor clina gi latina, Tar acest hucru s-a petrecut pe baza faptu- Jui ca gi limba este ceva de ordinul fiinyari, puting, asemenea oricare! alte fiingari, sa fie facuta accesibila si delimitata intr-un fel anume. O asemenea intreprin- dere atirna in mod evident, in felul in care este e implinita si devine valabila, de conceptia fundamental asupra liingei care are aici rolul cilauzitor. ‘Determinarea esengei limbii, ba chiar interogarea privitoare la aceasta esenta, se orienteaza de fiecare data dupa opinia care a ajuns sa devina dominant in privinta esentei fiintarii sia intelegerii acestei esente. Insi cesenga gi fiinta vorbesc in limba. Trimiterea la aceasta erdependenta a lor este importanta aici, deoarece intrebarea noastra vizeaz ,,fiinta". Daca in aceasta ca- racterizare gramaticalé a cuvineului facem torusi uz de sgramatica traditionala si de formele ei — ceea ce in prima instanga este inevitabil — atunci, in chiar acest az, trebuie so facem sub rezerva de principiu ci aceste forme gramaticale nu sint suficiente pentru telul pe care il vizam, Ca lucrurile stau astfel se va dovedi pe parcursul consideratilor noastre privitoare la o forma gra- rmaticala esentala. ‘Aceasti demonstratie insa va lisa curind in urma iluzia cd mu ar fi vorba decit tot de o ameliorare a gramaticii, Este vorba, dimpotriva, de o elucidare esentialaa GRAMATICA $1 ETIMOLOGIA CUVINTULUT .FUNTAY 79 esenteifiinfei in perspectiva intimei sale legituri esentale cu esenta limbii. Acest lucru trebuie s-l avem in, continuare in vedere, pentru a nu ajunge in situatia de a transforma consideratile lingvistice si gramaticale jintr-o joaca aberanta gi plicticoasi, care nu mai are nimic comun cu obiectul vizat. Intrebam cu privire la: 1. Gramatica $i 2. Etimologia cuvintului yfiinta*, A. GRAMATICA CUVINTULUI .FINTA® § 18. Morfologia , fiintei*: substantiv verbal si infinitiv Ce fel de cuvint este de fapt ,fiinta", potrivit morfologiei sale itil" (das Sein) ii corespunde, morfologic vorbind, ymergerea", ,ciderea", ,visa- rea” etc. Aceste formatiuni lingvistice par afi asema- natoare cu »piinea*, casa", ,iarba", ,Jucrul. Totusi, ‘observa deindata in ce consta diferenta: primele pe care le-am numit erimit nemijloct la verbele ya merge", na cidea*..., ceea ce nu pare si fie cu puting iin cazul Gelorlalte. Exist, desigur, pentru das Haws (,locuin- 48°) forma das Hausen (,locuirea"):locuieste in padure (er baust im Wald). Numai ci, din punccal de vedere al semnificagci gramaticale, raportul dintre 4mergere™ (das Gehen), ,mers" (der Gang) si »a merge” (gehen) este diferit de acela dintre slocuinya (das Haus) si glo cauire® (das Hansen), Pe de alta parte, existé formatiuni lingyistice care corespund intru totul primei seri (,mergere®, ,zburare*) si care au totusi acelasi caracter verbal siacecasi semnificatie ca »piinea", ,casa". De exemplu: "Ambasadorul aoferit un dineu" (ein Essen); A murit, deo suferinga (Leiden) fara leac". Aici trecem complet [59]{oa} 80 INTRODUCERE IN METAFIZICA cu vederea faptul ci e vorba de apartenenga la un verb, Dim acesta s-a facut un substantiv, un nume, folosin= du-se o forma determinati a verbului, care in latina se numeste modus infinitivus. ‘Aceleasi raporcuri le intilnim siin cazul euvintului nostru ,fiinga", ,fire (Sein). Acest substantiv trimite la infinitivul ,2 fi" (sein), care poate fi incadrat lao- lalté cu celelalte forme: tu esti, el este, noi eram, voi ati fost ete. Das Sein este un substantiv care provine dintr-un verb. De aceea, se spune: cuvintul das Sein este un ,substantiv verbal". Odata indicata aceasta forma sgramaticali,caracterizarea gramaticala a cuvintulufiin- ta" s-a incheiat. Ceea ce relatim noi aici in chip amanuntit sint lucruri cunoscute si de la sine intelese. Si spunem totusi mai bine si mai precaut: sint distinctii lingvistic-gramaticale folosite $i curente; cici de la sine injelese* nu sint citusi de putin. De aceea, trebuie sdavem in vedere formele gramaticale care sint luate aici in discutie (verb, substantiv, substantivare a verbului, infinitiv, participiu). Observam lesne: pentru ca si poati lua nastere forma Sein (,,fiinta", tire), este nevoie de forma ante- rioard gi care joaca aici un rol decisiv —a infinitivului sein (,a fi"). Aceasta forma, a verbului, este cea care se transforma intr-una substantivala. Verb, infinity, substantiv sit, agadar, cele treiforme gramaticale de a care plecind se determin§ caracterul cuvintului nostra das Sein, gfiinta*. Ar fi astfel potrivit, in prima instanta, si ingelegem aceste forme gramaticale in semnificatia lor. Dintre cele trei forme amintite, verbul si substantivul fac parte dintre acelea care, in momentul nasterii gra matici occidentale, au fost primele cunoscute, raminind casi pind astizi ele si treacd drept formele fundamen- GRAMATICA $1 ETIMOLOGIA CUVINTULUI .FUNTA 81 tale ale cuvintelor sale limbii in general. De aceea, cu intrebarea privitoare la esenta substantivului sia verbului ajungem in miezul intrebarii privitoare la esenta limbii. Caci intrebarea daca forma originara a cuvintului este substantivul sau verbul se suprapune cu intrebarea referitoare la caracterul originar al rostiii si vorbirii, Aceasti intrebare 0 contine totodata pe aceea privitoare la originea limbii, pe care, in prima instant, ‘nu o putem pune in chip nemjlocit. Trebuie si ne multumim deocamdati cu o solutie de compromis. Ne vom. limita mai indi la acea forma gramaticali care, in con- stitwirea substantivului verbal, reprezinta momental de trecere; in speti, la infinitiv (a merge, a veni, a ca- dea, a cinta, a spera, a fi s.am.d.), § 19. Infinitivul a) Originea gramaticii occidentale: meditatia lina asupra limbii eline: vou si pijwa ‘Ce inseamna infinitiv ? Termenul acesta reprezinta 0 prescurtare a formel complete: modus infiniti, modul nelimitagiei, al indeterminatiei, in speta felul in care un verb in general isi exercita $i igi indies directa sicapacitatea de semnnificatie, Acest termen latin provine, ca si togiceilalti, din truda gramaticienilor greci $iin acest caz ne i2bim de procesul de traducere pe care |-am mentionat cu ocazia cuvintului gieig. Nu vom intra in detalile felului in care s-a nascut gramatica la fgreci, cum a fost apoi preluati de romani si cum a fost transmisa in Evul Mediu si in modernitate. Cunoastem © multime de amanunte referitoare la toate aceste procese. Ins o ingelegere reali a acestui eveniment, atit de fundamental pentru crearea si configurarea spiritului (eal2 INTRODUCER IN METAFIZICA ‘occidental in ansamblul lui, au exist inca. Ba lipseste chiar o interogare satisfacatoare meniti acest reflect, care intr-o bund zi nu va mai putea fi ocolita, oricit de marginal ar putea si par, pentru interesele noastre de astizi, tot acest proces. Faptul ca gramatica occidentalé s-a constituit pornind de la meditatia elina asupra limbii eline ii confera acestui proces intreaga sa semnificatie. Caci aceast’ limba, laolalté cu cea german, este — in ceea ce pri vveste posibilitatile de gindire — deopotriva cea mai puternic’ si mai incdrcata de spirit. Tnainte de orice, ramine sa reflectim asupra faptului cd distinctia hotiritoare existenta intre formele de baz’ ale cuvintelor(substantiv si verb, nomen si verbum), asa cum apare ea in limba greaca sub configaratia lui Svowtesi pia, este elaborata si intemeiata pentru prima data in cea mai nemijlocita si intima interdependent cu conceptia si interpretarea fiingei, care apoi, au de~ venit dititoare de misura pentru intregul Occident. ‘Asocierea intima a acestor dowi evenimente ne este accesibila in chip integral si intr-o prezentare absolut limpede in dialogul platonician Sofistu. Termenii de Svoua si de pret sint cunoscuti, desigur, dinainte de Platon. Insa chiar si atunci, ca sila Platon, ei sint ingelesi ‘ca termeni care acopera ansamblul folosirii cuvintelor. Gvouc are in vedere numirea prin limba, deosebita de persoana sau dehucrul numit, gi vizeazd, totodata, enun- {area unui cuvint, ceea ce mai tirziu, din punct de ve~ dere gramatical, este conceput ca pwc. Tar pfu, la rindul lui, are in vedere vorba, rostirea; phtap este vorbitorul, oratorul, care foloseste nu numai verbe, ci, de asemenea, avoueta, in sensul mai restrins de substantive. GRAMATICA $1 ETIMOLOGIA CUVINTULUI FuNTAY 83 Faptul ci domeniul de suveranitate al celor doi termeni are, la origini, aceeasi cuprindere este important pentru ceea ce vrem si artim mai tirziu, in speta ca problema atit de mult discutata in lingvistica — daca substantivul sau, dimpotriva, verbul reprezinta forma originara a cuvintului — nu este una autentica. Aceas- ti pseudoproblema s-a nascut mai inti in sfera grama- ticti deja constituite si mu pornind de lao privire asupra limbii inseyi, asupra esentei sale nesupuse inca defel unei analize care 0 desface gramatical in fei Cei doi termeni évouc si pwc, care desemneaza ini- sial intreaga vorbire, se restring apoi in semnificatia lor sidevin termeni meniti sa denumeasca cele dou’ clase principale ale cuvintelor. Platon, in dialogul amintit (261 e si urm.), da pentru prima oard o interpretare si 0 intemeiere acestei distinctii. Platon porneste aici de la caracterizarea generala a funcjiei cuvintului. Ovowc, in sensul larg, este Sona tH govi nepi tiv odoiay: manifestare, prin intermediul graiului, referitoare la cuprinsul fiintei fiingarii si situata in acest cuprins in cuprinsul fiingarii pot fi distinse mpdyue. $i apa n primul caz, sint desemnate lucrurile cu care avem de-a face, despre care este vorba intr-o situatie sau alta. In cel de al doilea caz, este desemnata actionarea si fap- tuirea in sensul mai larg, care implica de asemenea pe ‘oinars. Cuvintele au un gen dublu (Srrxov 7év0s). Ele sint 6fhoper spérpiortos (5voHa), deschidere de hicruri, si Stone maken (pfiua), deschidere a unei faptuiri, Acolo unde survine un nképio, 0 ovumdors (0 confi- gurare care le impleteste pe acestea), acolo apare A5y05 Séquatbs we wat mpi, rostrea cea mai concis’ si (totusi deopotriva) prima (rostirea autentica). Insa abia Aris- totel da interpretarea metafizicd mai clara a hoyos-ului (2)(6! 84 INTRODUCERE IN METAFIZICA in sensul de propozitie enuntiativa. El distinge 6vowa “ompavenKov avev xpovon gi pfiuc ca Rpoconpaivoy ypovov (De interpretatione c 2-4). Aceasta clucidare 2 esentei Aéyos-ului a devenit model si norma pentru constituirea ulterioara a logicii si a gramaticit. $i pe cit aceasta s-a coborit deindata la imperativul normelor de scoala, obiectul ei ca atare a stiut sa se menting in mod constant intr-o semnificatie datatoare de masuri. Tratatele gramaticienilor greci si latini au fost folosite in Occident vreme de peste un mileniu ca manuale de scoala, Putem si spunem orice despre vremurile acelea, numai nu ci au fost nu debile si marunte. b) intelegerea elina a lui ridong (casus) si Echos (declinatio) Ne intrebim cu privire la acea forma a cuvintului care alatni poarts ume de infnitivns. Deja expresia negativa de modus infinitious verbi tsimite la un ‘modus finitus, la 0 modalitateafinitudinii sia determi narii proprie semnificatiei verbale. Care este modelul grec pentru aceastidistinctie? Ceea ce desemneaza gra maticienii latini cu expresia palida modus se numeste Ja greci Eyhong, ,,inc wre“. Acest cuvint se misca, im- preung cu o ala categorie gramatical a clirlo, pe aceeasi Girectie de semnificatie. Denumirea respectiva ne este cunoscuti din traducerea latina: rrdbns,casns, cazul in sensul de modificare a substantivului. [ns inital neoxs desemneazi orice modificare a unei forme de baza (flexiune, declinare) nu numai la substantive, ci sila ver~ be. Abia dupa o elaborare mai clara diferente care exist intre aceste forme ale cuvintului au fost desemnate prin termeni specific si modificarile care le corespund. Mo- GRAMATICA $1 ETIMOLOGIA CUVINTULUI -FUINTAY 85 dificareasubstantivului se numeste midi (cass); aceea a verbului se numeste &yxhiars (declinatio) § 20. Intelegerea elind a fiintei: fiinta inteleasa ca situare ferma si constanta in dublul sens de gvorc si odaia ‘Cum se ajunge ca, in considerarea limbii si a modi- ficarilor ei, si fie utilizati tocmai termenii de near gi éyehians? Limba este considerata, desigur, drept ceva care la rindul ei este, drept o fiintare in rind cu altel. In conceperea si determinarea limbii trebuie, de aceea, si se arate felul in care intelegeau de fapt greciifiintarea in finta ei. Numai procedind astfel putem pricepe acei termeni care, folostiatita vreme si golit de sens, au devenit pentru noi modus $i casus. Daca in prelegerea aceasta revenim mereu la conceptia grecilor despre fiinta, lucrul se explic’ prin accea ca, desi total aplatizata si, ca atare, deveniti de nere- cunoscut, ea continua sa fie dominant’ in lumea occi- dentalé, deopotriva in doctrinele filozofiei, cit si viata de toate zilele, lat de ce ne propunem si caracterizim concept elina despre fiinta in primele ei trisituri fundamentale, mergind pe urmele felului in care grecii au considerat limba ‘Am alesin mod voit aceasta cale. Ea trebuie si arate, pe baza unui exemplu din gramatic’, ca experienta, conceptia si interpretarea limbii care sint datatoare de masurd pentru Occident s-au dezvoltat pornind de la 0 ingelegere precis determinata a fiintei Substantivele rans si Eychteng sernnifica inclinarea, cciderea si clatinarea. Este vorba aici de o deviere de la co6s] 86 INTRODUCERE IN METAFIZICA faptul dea sta drept si neclintit. Acesta ins faptul de asta inaltat in sine insusi, dea ajunge lao situare ferma side a ramine in situare fermad (Stand), greci il inteleg rept fiinta. Ceea ce ajunge in felul acesta la situare ferma si devine ferm-si-constant (standig) in sine insusi patrunde gi se asaza astfel in chip liber, pornind de la ‘sine, in necesitatea propriei sale limite, népas. Aceasta niu este defel ceva care vine sa se adauge fiingarit din exterior. In si mai micd masurd ea reprezinta o lipsi, in sensul unei limitari daunatoare, Stavilirea care se domoleste pe sine (der sich bandigende Halt) pornind dela limita, posedarea-de-sine (das Sich-Haben)in care se mentine fermul-si-constantul (das Standie), este fiin~ ta fini si tocmai ea face, in prima instant, ca fiingarea Sifiefiingare, deosebind-o de nefiingare. A ajunge lao situare ferma inseamna a dobindi propria sa limita (er-grenzen). De accea, to té0g reprezinti o trasatura fundamental a fiintarii, el neinsemnind nici ,o tinta deatins*, nici cop", ci ,capat’, sfirsit”, ,Sfirgit” nu ‘este aici defel inteles intr-un sens negativ, ca si cum, ‘odata cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai functioneaza $i inceteaza. Sfirsitul (Ende) este o sfirsire (Endung) in sensul de ysfirsire plina*, de desavirsire (Vollendung). Limita si sfirsitul reprezinta acel ceva prin care fiintarea incepe sd fie. Tocmai pornind de aici trebuie infeleasa dernumirea suprema pe care o foloseste Aristotel pentru fiinga, eveenéyeua, — faptul-de-a-se-ti- ae (pistra)-in-sfirsre (limita). Ceea cea facut filozolia ulterioara si chiar biologia din numele ,entelehie* (cf. Leibniz) arata toata indepartarea noastra de ceea ce tste grecesc, Ceea ce se agaza in limita sa, dobindind-o pe aceasta pentru sine, ceea ce se pune pe sine fi capita astfel o postura stabil — are forma, wop@f. Forma, in- GRAMATICA $l ETIMOLOGIA CUVINTULUL .FIINTAY _ 87 teleasi greceste, isi are esenta pornind de la ageza- rea-de-sine-in-limita care deschide si inalta Insi ceea-ce-se-situeaza-in-sine-insusi devine, din clipa in care este considerat dinspre privitor, ceea-ce-se-in- fitiseaza, ceea ce se ofera in aspectul siu exterior. Grecii numesc aspectul unui lucru eléog sau ida. In ei60s se poate initial distinge ceea ce avem in vedere cind spunem: lucrul are un chip, el poate fi vazut, exista stind. Lucrul ,.sté". El odihneste in ceea ce apare, adica in iesirea la iveala a esengei sale. Toate determinarile fiintei enumerate acum igi au totusi temeiul — si sint totodata laolalti — in ceea ce grecii in chip neindoiel- nic, ficind experienta sensului fiinti, il aumesc ovoia sau, mai plin ines, napovaia. Obisnuita lipsa de reflexi- vitate traduce cuvintul acesta prin ,substanta*, ratind astfel deplin orice sens posibil al lui. Pentru xopovcia avem in germana, ca expresie echivalenta, Anwesen. Cu- vintul Anwesen denumeste o gospodarie rurali si 0 ‘mosie inchisé in sine. Inca in vremea lui Aristotel, obi este folosit atit in sensul acesta, cit si in semnificatia de concept filozofic, Ceva este prezent (west an), Sta in sine gi astfel se infatigeaza. Pentru greci, ,faptul de a fit inseamna, in fond, ,prezenta (Anwesenbeit).. Insa filozofia greaca nu a mai revenit la acest temei al fiintei, la ceea ce ascunde el. Ea a rimas la temeiul provizoriu a ceea ce este prezent sia ciutat si considere acest ceva prezent insusi in determinitile amintite. Awvind in vedere toate acestea, intelegem acum acea erpretare elind a fiingei pe care am mentionat-o la eput, cu ocazia limuririi numelui de ,metafizica’ speta ingelegerca fiintei ca goons. Trebuie, spuneam, s ne finem cit mai departe de conceptele ulterioare de natura: piexcare in vedere inaltarea de sine care se[os 88 INTRODUCERE IN METAFIZICA deschide, desfasurarea de sine care zaboveste in sine. In aceasta suverana manifestare (Walten),stau inchise si se deschid, pornind de lao unitate originara, odihna si mis~ carea. Aceasti suverana manifestare este fiinta-ajun- si-la-propria-ei-prezenta (das An-wesen), biruitoare si neinvinsa inc’ in gindire, in care ceea ce survine ca prezenta (das Anwesende) fiinteaza in chip esential (west) ca fiinjare. Insa aceasta suyerand manifestare niu iese din starea de ascundere — in greceste, coe (starea de neascundere) —, decit atunci cind suverana imanifestare se dobindeste prin lupta in chip de lume. ‘Abia prin lume fiintarea ajunge fiintitoare. Heraclit spune (fragm. 53): néReuos mitvtov ev rainip éom, nesvtw 8 Boonrevs, Ka TOs eV Beods CAE oir, 8 dv8parous, todg HEV BOUAOVE EMOINGE Tog BE eaevdépovs, Separarea combativa este pentru toate (cite survin caprezenga) zamislitorul (care face cu puting deschi- derea si inalyarea), insa (de asemenea), pentru toate, veghetorul care se manifesta suveran, Aceasta separa~ re combativa ii face pe unii sa apara ca ze, pe altii ca ‘oameni, pe unii ii face sclavi, pe alti, oameni liberi ‘Ceea ce este numit aici nddeuos reprezinté o disputa care se manifesta suveran gi care preceda tot ce este de ordinul divinului sau umanului, insa nu un rizboi asa cumil ingeleg.oamenii. Luptala care se gindeyte He~ raclit face, mai presus de orice, si se separe in infruntare cea ce fiinteaza in chip esential (das Wesende), face si se instaleze in prezenta, acum mai inti, pozitia, ferma situare gi rangul. intr-o atare separare se deschid pra- pasti, distange, departiri si goluri. In combativa-ie~ sire-din-indistinetie (Aus-einandersetzung) apare lumea. {Separarea combativa nici nu desface, nici nu distruge GRAMATICA $1 ETIMOLOGIA CUVINTULUT .FIINTAY _ 89 unitatea. Ea fi da chip, este stringere-laolalta (A6y0s). Ti6keu0s si Adyos sint unul si acelasi lucru.} Lupta despre care e vorba aici este lupta originara; ici, in prinmul rind, ea face ca partasii la aceasta lupcd si apara ca atare; ea nu este o simpla luare cu asalt a ceea-ce-este-simpla-prezenga. Lupta schigeaza mai inti sidezvolta ne-mai-auzitul, inca ne-rostitul si ne-gindi- tul, Aceasta lupts este purtati apoi de creator, de poet, ginditori, oameni de stat. Fi contrapun suveranei manifestari biruitoare blocul operci si capteaza in aceasta opera lumea, astfel deschisa. Abia prin aceste opere suverana manifestare, ovis, ajunge lao situare ferma fn ceea ce survine ca prezenta. Abia acum fiintarea ajun- se fiingatoare ca atare. Acest fapt dea deveni lume este Istoria autenticd. Lupta nu face numai si dea nastere in vederea situarii ferme (ent-stehen), ci ea — si numai ca — pastreaza si adevereste de asemenea fiingarea in situarea ei fermi si constanta. Cind lupta inceteaza, fiinjarea nu inceteaza de fapt, ci lumea face o intoar~ cere doar. Fiintarea nu mai este afirmata [adica nu mai este ocrotiti). Ea este doar dinainte-gasita, este simplu constatata. Ceea ce s-a desavirsit, implinitul (das Vollendete), nu mai este ceea ce patrunde si se agaza in interiorul limitelor [nu mai este, adiea, ceea ce este pus in propria-i formal, ci doar ceea ce s-a incheiat (das Fertige) si care, ca atare, poate sta la dispozitia oricui, ceea ce este simpla-prezenta siin care lumea a incetat siactioneze ca lume; omul nu face acum decit si ma- nevreze si si domine disponibilul. Fiingarea devine object, fe al contemplacii aspect, imagine), fie al actiunii, ca lucru confectionat si calcul. Elementul care, in chip originar, domina suveran — gore — decade acum Ja nivelul unui model in vederea reduplicari si imitarii (16s] 90 INTRODUCERE IN METAFIZICA Natura devine acum un domeniu aparte, deosebit de arti side tot ceea ce poate fi produs si supus planifi- citi, Faptul dea indltain chip originar din sine deschi-~ Zindu-se, propriu fortelor ce apartin elementului care survine manifestindu-se suveran, deci goivectian ca mod dea apirea, in sensul major al epifaniei unei lumi, devine acum vizibilitate indicabila proprie lucrurilor simplu-prezente. Ochiul, vederea, care, privind in chip originar pentru prima oara inluntrul suveranei mani- festiri, a patruns cu privirea schita si, ca urmare a acestei prviri a produs opera agezind-o in prim-plan, devine acum simpli privire constatativa, examinare, curiozitate goali. Aspectul nu mai este decit opticul. (,Ochiul lumii", al lui Schopenhauer — cunoasterea puri...) Ce e drept, fiintarea continua si existe. Invalmaseala devine mai zgomotoasi si se intinde mai mult decit oricind inainte; ins fiinta 0 paraseste. Fiingarea este pis trata in aparenta unei situari ferme si constante, numai {in masura in care se transforma in ,obieet" pentru ne- sfirsita asiduitate intreprida gi mereu schimbatoare ind cei care ereeazi se desprind de popor sinu mai int tolerati decit pentru aerul lor de curiozitati exotice, de ornamente, de ciudatenii rupte de viata, cind lupta 4 si se preschimba in simpla polemi- tinltire si intrigarie la nivelul a ceea-ce-este-simpla-prezenta, atunci decadenta a inceput deja. Caci chiar siatunci cind o epoca nu face decit sa-si dea osteneala dea mentine nivelul dobindit si demnitatea Dasein-ului care-i e propriu, nivelul coboara deja. El nu poate fi ‘mentinut decit in misura in care este necontenit depasit, prin creatie. GRAMATICA $1 ETIMOLOGIA CUVINTULUT nTa 9 Pentru greci, faptul de afi" inseamna: situarea-fer- md-si-constanta intr-un dublu sens: 1. faptul-de-a-sta-neclintit-in-sine-insusi ca ceea-ce- -vederea-situarii-ferme (gions). insi ferm-si-constant, adica remanent, 2i- bovire (oicicr). Drept care, ,faptul dea nu fi" inseamna: a iesi din- tw-o atare situare-ferma-si-constanti ca sidin ceea-ce- e-nascut in sine in-vederea-situarii-ferme: éiotaadan nexistenta", ya exista" inseamna pentru greci toc~ sais nu fi, Lipsa de refleivitate ge care sintfolosite cuvintele ,existenga" si ,a exista" pentru a desemna fiinta atesta o data mai mult instrainarea fat de fine si fata de o interpretare a ei, care la origine era plina de forga si clar conturata. § 21. Intelegerea elind a limbii Tieden, Eyshtens desemneaza ciderea,inclinarea, deci nimic altceva decit: iesirea din situarea-ferma-si-co stanta proprie posturii stabile si, astfel, devierea in raport cu aceasta. Ne intrebam: de ce, in considerarea limbii, au fost wtilizati cocmai acesti doi termeni ? Sem- nificafia cuvintelor xxomc-&xaiors presupune reprezentarea prealabila a faptului de a sta drept si neclintit. ‘Amafirmat: grecii concep limba ca fiind deopotrivi ceva de ordinul fiingari si aceasta — potrivit felului in care ingeleg ei fiinga. Fiingator — este fermul si constantul sicare, ca atare, se prezinta: este ceea ce apare. Acesta se arati mai ales vederii. Grecii considera limba, intr-un sens oarecum larg, intr-o maniera optic, in speya din perspectiva scrisului, In seriere, vorbirea ajunge la 0(oa 2 INTRODUCERE IN METAFIZICA postura stabila, in imaginea scrisé a cuvintului, in sem- nele grafice, in litere, pouuara. Tata de ce gramatica reprezinta limba fiintatoare. Dimpotriva, prin fluxul vorbiri, limba dispare in inconsistent. Aga se face ca pina in epoca noastra teoria limbii a fost interpretata spramatical. Grecii cunosteau, desigur, sicaracterul oral allimbi, gov}, Ei au intemeiat retorica si poetica. [Toate acestea nu au dus dela sine la determinarea corespun- zatoare a esentei limbii.] a) In infinitiv inceteaza sa apara ceea ce verbul face si fie indeobste manifest ‘Abordarea dominata a limbii rimsine de tip gramatical, Printre cuvinte si forma lor, ea descoperi unele care sint abateri si modificari in raport cu formele fundamentale, [postaza fundamentala a substantivului es nominativul singular: @ koAos, de exemplu, ,cercul Tpostaza fundamentala a verbului este persoana intii singular a indicativului prezent: de exemplu 4&2, eu spun". In schimb, infinitivul este un modus verbi de up special, o &yxhtons, De ce tip anume? Este cazul acum, sil determinam. Cel mai potrivit este sa recurgem la un exemplu, Una dintre formele lui Aéo pe care toc~ mai l-am numit, este AdGouvr0: nei (persoanele despre ‘are ¢ vorba) ar putea fi numiti si denuntagi —de pilda, catriditori, Aceasta modificare consta mai exact in fap- tal cé forma respectiva face si apara o até persoana (a treia), un alt numar (nu singular, ci plural), o alta diateza (pasiva in loc de activa), un alt timp (aorist in loc de prezent), un alt mod (nu indicativ, ci optativ). Cea ce este numit prin cuvintul 2éEaavto nu este enuntat «a efectiv existent, ci doar reprezentat ca fiind posibl GRAMATICA $1 ETIMOLOGIA CUVINTULUL ,FINTA 93 Forma flexionati a cuvintului face ca toate aceste mo- dificdti s& apara odata cu ea, le face si fie nemijlocitin- telese. A face s& apara, si se nasca, sa fie vazut altceva laolalta cu ea, iata in ce consta forta lui Eyxhtong, in care cuvintul ce sta indeobste neclintit ajunge sa se incline. Din aceasta cauza, ea se numeste Evan RopEUpOTIKOG, Cuvintul care o caracterizeazi, napqugaive, este rostit in chip autentic pornind de la relatia fundamentala a grecilor cu fiingarea inteleasa ca ceea-ce-este-ferm-si- constant Cuvintul se giseste de pildi la Platon (Timaios, 50 e) intr-un context important. Aici se intreaba privitor la esenta devenirii a cea ce devine. Devenire inseamna a ajunge la fiinta. Platon distinge trei lucruri: 1. tO yy ‘vouevoy, ceea ce devine; 2. 16 Ev @ yryeron, acel ceva in- Jguntrul eéruia ceva devine, mediul in care un lucru care devine se implinta si capata o intruchipare si din care apoi, odata devenit, iese in afara; 3. 16 d¥ev Gqouorodpe- vov, acel ceva din care ceea ce devine isi extrage norma pe potriva carcia el trebuie si fie; cici tot ceea ce devine, jin masura in care devine ceva, isi ia in prealabil ca model. acel ceva care el urmeaza si devina Pentru elucidarea sernnificatiei lui napengaivo ne oprim la punctul 2 din cadrul distinctiei anterioare. Acel ceva inlauntrul caruia ceva devine se refera la ceea ce noi numim ,spatiu®. Grecii nu au un cuvint pentru »spatiu*, Lucrul nu este intimplator; caci ci nu fac experienta spatiului pornind de la extensio, ci de la loc (sénos) inteles ca yopa— care nu inseamni nici yloc, nici ,spatiu® — gi care este detinut, ocupat, de catre ceea ce se gaseste aici (das Dastehende). Locul apartine lucrului insusi. Diferitele lucruri igi au fiecare propriul lor loc. in acest ,spatiu determinat local, ceea olvn 4 INTRODUCERE IN METAFIZICA ce devine isi desfégoara propria-i devenire si tot din el iese in afar si se pune pe sine. Insi pentru ca acest lucra safie cu puting, trebuie ca ,spatiul” si fie liber de toate modalitiile infatisiriiexterioare (Aussehen), pe care cl trebuie si le poati lua din alta parte. Caci daca ar fi asemenea uneia din modalitiile intruchiparii care pa- trund in el, atunci, preluind forme a caror esenta ar fi pe de o parte opusa in raport cu a sa, pe de alta de-a dreptul diferiti, el ar face sa ia nagtere o proasta intru- pare a modelului, in masura in care el ar face s4 apara aici totodata propria sa intruchipare. éqiopgov bv éxeivay xaaiay tv iBeiay de.as uéAAOL BEYEGBL ROBEY. Su01ov ‘yuo dy tv ExermdvIaW Vi Te Tig EvavtIOG Té.tE TH noparay dking oboe oRdT E801 SeypEvov KK Gv G@oporoi Thy avToT mapeugaivoy dyw. Acel ceva in care lucrurile ce devin se instaleaz nu poate nicicum si ofe- reo imagine proprie si o infatigare proprie. (Trimiterea Ia pasajul din Timaios nu urmareste doar sa lamureasca inrudirea dintre rapeygaivov si 6v, dintre faptul de a aparea laolalta si fiinga ca situare-fermé-si-constanta, i totodata sé indice c4, incepind cu filozofia platoni- ciand, adicd cu interpretarea fiintei ca idéa, se pregateste transformarea esentei vag sesizate a locului (160s) sia Tui z0p0, in ,spatiu" determinat ca intindere. Oare ype n-ar putea $4 insemne: ceea ce se desprinde de orice lucru particular, ceea ce se di lao parte i care, in felul acesta, admite un alt lucru gi sii face loc* ?] Sa revenim 1a forma amintit, Aé€cavto. Ea face s4 apari o novaaic., a directiilor de semnificatie. De aceea, ea se cheama Epoerg napepgaands, deviere, care este capabila si facd ‘8 apari laolalta cu sine: persoani, numa, timp, gen, mod, Fapcul se explica prin aceea ca un cuvinteste ca un atare cuvint, in masura in care el face sa apara (Bnhot).. GRAMATICA $1 ETIMOLOGIA CUVINTULUI .FIINTAY 95 Daca alaturim lui Aéorveo forma Aéyew, infinitivul, atunci, fatd de forma de baz 2éyo, gasim si aici o flexiune, éyxhtong, insa una in care nu apar persoana, nu- marul si modul. Aici, Eyehuons si faptul-de-a-face-s apari, referitor la 0 semnificatie, prezinta 0 carei Deaceea, forma aceasta a cuvintulul se cheama Eyuotg a-napeugarrds, Acestui termen negativ fi corespunde in latina numele modus infinitivus. Semnificatia formei infinitivale nu este limitata prin persoand, numat gamad, i nu este tata dupa determinarile acestea. Tra- ducerea latina a lui d-napengarxds prin in-finitivns merita luata in consideratie. Elementul elin originar care trimite la faptul-de-a-aparea sila aspectul a ceea ce se situeaza ferm in sine sau se inclina a disparut, De- terminanti nu mai rimine decit pura reprezentare for- mala a limitarii Desigur, existain greaca, si mai ales aici infinitivul la diateza pasiva si medie, aga cum exista un infiniti la prezent, perfect $i viitor, asa incit infinitivul face sa apara cel putin diateza si timpul. Faptul acesta a generat unele dispute in jurul infinitivului, carora nu avem insi de gind si le dam curs aici. Un singur lucru ne interesea- 2 mai indeaproape. Forma infnitivala Xe, ,a spune", poate fi ingeleasa in aga fel, incit sa nu mai avem in vedere nici diateza si timpul, ci doar sensul general al ver~ bul giceea ce face el sé apara. Din acest punct de vedere, designatia greacd originara exprima cit se poate de bine acest lucru. In sensul termenului latin, infinitivul este 0 forma a cuvintului care tae parca ceea ce este semnifi- cat in ea de toate raporturile semnificative determinate. Semnificatia este ,trasi in afari (ab-strasa) din toate raporturile particulare. In cadrul acestei abstrageri, infinitivul nu oferi decit ceea ce ne reprezentam in ge- val03} % INTRODUCERE IN METAFIZICA neral prin cuvintul respectiv. De aceea se si spune in gramatica de astazi: infinitivul este ,conceptul verbal abscract®. Lucrul avut in vedere, el nu il concepe si nu il sesizeaza decit abstract si in general. El nu face decit sd nuimeasca pur si simplu acest lucru general, [n limba rnoastra infinitivul se cheama forma de numire a verbu~ Jui, [n forma infinitivului si in modalitatea lui de sem nificare rezida o carenta, o lipsi. Infinitivul nu mai face ‘i apari ceea ce verbul indeobste face manifest. bb) Infinitivul cuvintului grec eiven in ordinea aparitiei cronologice a formelor cuvintelor, infinitivul este, de alfel, un produs tirziu, dact nu cel mai tirziu. Acest lucru poate fi demonstrat in- ‘ind infinitivul acelui cuvint a carui problematic 4 prilejuit discutia noastra. ,A fi* se spune in greceste vat, Stim ci o limba evoluati se formeaza din rostirea dialectala originard, dotata cu o continuitate teritoria- li sistoricd. Limba homerica, de pilda, este un amestec de diferite dialecte. Aceste dialecte pistreaza si atest forma lingyisticd anterioara. In formarea infinitivului, dialectele grecesti se indepirteaza cel mai mult uncle de altele si tocmai de aceea lingvistica a ajuns sa vad in diferengierea infinitivului o caracteristica principala care ne permite ,si separim dialectele intre ele si sa le grupam” (cf. Wackernagel, Prelegeri despre sintaxa, 1, 257 si urm.). WA fit se spune in dialectul atic eivat in cel arcadic van, in cel lesbic Eupeven, in cel doric fnev. »A fi" se spune in latina esse, in osc ezsem, in umbriana evom Atitin greaci, cit siin latina, modi fnitierau deja consolidate si devenisera un bun comun, in timp ce ears GRAMATICA St ETIMOLOGIA CUVINTULUI .FINTAy 97, Gnapengatixds isi pistra inca particularitatea dialectala si caracterul oscilatoriu. Aceasta situatie ne ser- veste ca indiciu pentru faptul ca infinitivul detine in ansamblul limbit 0 semnificatie de exceptie. Ramine intrebarea daca aceasta capacitate de a persista a for~ melor infinitivale rezida in aceea ca infinitivul repre- Zinta o forma verbala abstracta si tirzie sau in aceea ca el desemneaza ceva care se afla a baza tuturor flexiu- nilor verbului. Pe de alta parte, circumspectia cu care ne apropiem de aceasta forma a cuvintului este cu totul indrepratita, deoarece tocmai ea, gramatical vorbind, ne comunica cel mai putin despre semnificatia verbului ©) Consolidarea si reificarea vidului de maxima generalitate Nu am lamurit ins nici pe departe complet forma cuvintului aflata in discutie, doa Sesininen cane pre- ‘ocupa tocmai forma in care obisnuim si vorbim despre afi", Spunem ,faptul dea fi", ings". Un asemenea mod de a vorbi rezulta din adaugarea articolului la forma abstract-infinitivala si astfel din preschimbarea ei in substantiv: to eivat. Originar vorbind, articolul este un pronume demonstrativ. El afirma ci elementul pe care-l indica se constitu si este pentru sine. Numirea care indica si prezinta are intotdeauna in limba o functie privilegiata. Daca spunem doar sein (,a fi"), atunci ceea ce este numit ramine insuficient determinat. lar prin preschimbarea infinitivului in substantiv verbal, vidul care staruie deja in infiniti este parca si mai mult consolidat: ,a fi*, sein, capata o pozitie de sine stata- toare si este investit cu stabilitatea unui obiect. Sub- stantivul Sein (,fiinta") presupune ci ceea ce este astfelva 98 INTRODUCERE IN METAFIZICA numit ,este", ,Fiinga" devine acum ea insisi ceva care neste", in timp ce in chip manifest nu este decit fiingare Ginicidecum, pe lings aceasta sfiita, Dacé totusi firnta insisi ar fi ceva de ordinul fiingarit care s-ar adauga la fiintare, atunci ar trebui sé o gasim, de vreme ce, in cadrul fiintarii, natura de fiintare a fingarii ne intimpina chiar gi atunci cind nu sesizam in detaliu siin chip determinat proprietatile sale specifice. ‘Mai putem acum si ne mirdm ca fiinta este un cuvint atit de vid, cind deja forma cuvintului este construita pe o vidarea sensului i pe o aparenti consolidare a viduli? Acest cuvint, .fiinta", devine pentru noi un avertisment. Sina ne asim ademeniti ctre cea mai vids forma a unui substantiv verbal. Sa nu ne lasam pringi nici in abstractia infiniivului see, ya fi". Tar daca tot vrem sa patrundem pin’ la ,a fi" din perspectiva limbii, si ne menginem in preajma lui ,eu sine”, ,tu esti", ,el este*, ,noi sintem™ samd, ,cu cram", ,noi eram, ,¢i au fost jam. Ins in felul acesta, posibiliratea noastra de a ingelege ce se cheami aici ya fi" $i in ce consta esenfa lui nu devine cu nimic mai mare. Dimpotriva. Sa facem o incercare. ‘Spunem: ,u sint". Fiinta pe care o avem in vedere 1nu poate fi rostita decit cu privire la mine: fiinta mea. Jn ce consta ea si unde se ascunde ? Aparent, ar trebui si ne vina cel mai lesne ca tocmai pe ea si 0 scoatem la lumina, deoarece nu sintem atit de aproape de nici 0 alta fiintare decit de aceea care sintem not ingine. Nu putem spune despre nici o alta fiingare ci sintem noi Fngine. Orice altceva ,este" deja si continua ,si fie, ind noi ingine nu sintem. Se pare ci de nicio ali fiin~ tare noi nu putem fi atit de aproape ca de fiintarea care sintem noi insine. De fapt, nici macar nu putem spune Gi sintem aproape de fiintarea care sintem noi ingine, GRAMATICA $I ETIMOLOGIA CUVINTULUE FUNTAL_ 99 deoarece noi sintem tocmai aceasta fiintare. Si totusi, se poate spune: fiecare ig este cel-mai-departele, tot ait dedeparte pe cit este eu de tu, atunci cind spun: ,t est". Insi astizi este la ordinea zilei ynoi". Acum este »timpul lui no!", in loc de ,timpul lui eu", Noi sinter, Ce fiingd anume este numiti in propozitia aceasta ? Spu- nem, de asemenea: ferestrele sin, pietrle sint. Exist in acest enunt o constatare privind prezenta unei ph ralitagi de euri Si ce se petrece cind spunem ,eu eram! si snoi eram", deci cu fiinta in trecut? A dispirut ea de Finga moi? Sau sinters tocmai ceea ce ,eram" ? Oare nu ddevenim tocmaiceea ce sintem si nummai ceea ce sintem ? Considerarea formelor verbale determinate ale lui a fi" nu aduce cu sine decit opusul unei elucidari a fiingei. Bain plus, ea ne pune in fata unei noi dificultat. Si comparim infinitivul ,a spune" si forma de baza »¢u spun, cu infnivul ,a fi si forma de baz ,eu sine. Aci ,a fi" si,sint® se arata, din punctul de vedere al radicalului lor, drept cuvinte diferite. Tot diferite sint si seram™ gi am fost", deci forma trecutului, Ne aflam in fata intrebasii privitoare la diferitele radicaluri ale cuvintului ,a fit B. ETIMOLOGIA CUVINTULUI ,FINTA* § 22. Cele trei radicaluri ale verbului a intrebarea privitoare la unitatea lor Sa trecem mai intii pe scurt in revista stadiul la care a ajuns lingvistica in privinga radicalurilor ce apar in flexiunile verbului ,a fi". Cunostintele actuale in problema aceasta nu sint nici pe departe definitive; $i aici Us}vel 100 INTRODUCERE IN METAFIZICA nu e vorba de faptul ci pot apirea noi cunostinge, cit mai ales de faptul cd e de asteptat ca ceea ce cunoastem ping acum sa fie examinat cu alti ochi si supus unei interogari mai autentice. Intreaga varietateaflexiunilor verbului ,a fi" are la baza trei radicaluri diferite Primele doua radicaluri care se cuvin amintice sint indogermanice si apar deopotriva in forma greaca si lating a cuvintului ya fi" 1. Radicalul cel mai vechi, care e totodata gi cel autentic, este es, in sanscrita asus, viaga ceea ce viefuieste, ceca ce se situeaza si merge si odihneste in sine pornind delasine: de-sine-stitatorul (das Bigenstandige). Aces- cui radical fi apartin in sanscrita formele verbale esmi, esi, esti, asmi in greaca ei sieiven, in latina est si esse. Tin de asemenea de acest radical sunt in latina, sind si sein in germana. Remarcabil ramine faptul ci in toate limbile indogermanice este" (Ea, est...) se mengine din capul locului. 2. Celilalt radical indogermanic este bh, bhew. Lui fi apartine grecescul gw, a se deschide inalyindu-se, a se manifesta suveran, a ajunge la 0 postura ferma pornind de la sine sia ramine la aceasta postura. Acest bhit a fost interpretat pind acum — potrivit concepticicurente si superficiale despre gvaic si gvew — drept natura’ si ,acreste", Pornind de la interpretarea mai originara care provine din confruntarea cu inceputul filozofici cline, ,a creste" se dovedeste afi ya se deschide inal- tindu-se*, care la rindul siu se determina de la faptul dea ajunge la prezenta si de la cel de a aparea. La ora actuali radicalul gu- este pus in legatura cu ga gaive- ova. dang ar fi astfel ceea ce se inalta deschizindu-se in lumina, poe, a lumina, a straluci si, de aceea,a apirea (cf. Zeitschrift fer vergl. Sprachforschung, vol. 59), GRAMATICA St ETIMOLOGIA CUVINTULU FiINTA 101 Aceluiasi radical fi apartine perfectul latin fii, fuo, precum si germanul nostru bin, bist, wir birn, shr birt (disparute, acestea din urma, in secolul al XIV-lea). Mai rmultd vreme s-a mentinut, pe linga formele bin si bist rrimase in limba, imperativul bis (bis mein Weib, set mein Weib, sfii nevasta mea"). 3. Al treilea radical apare numai in flexiunea verbului germanic sein: wes; sanscrité: casami; germani san, ,a locui, a zabovi", ,a ramine" ; de ves tin Featia, Faatv, Vesta, vestibulum. Pornind de aici se formeaza in germana gewesen (,fost"), apoi: as, war (cera), e5 west (,este in chip trainic"), wesen (,a fiin chip trainic", ,a dainui). Participiul wesend se pistreaza ined in an-wesend (,ajungind la prezenta", ,prezent") siab-wesend (,absent"). Substantivul Wesen, la origini, nu semnifica Was-sein, sfapcul dea fi ceva anume’, quidditas, ci dainuirea ca prezent, ajungerea la prezen (An-wesen) si ab-senta (Ab-wesen). Acel sens din latinescul prae-sens i ab-sens s-a pierdut cu vremea. Dit con-sentes inseamna oare 2eii prezenti laolales" ? Din cele tei radicaluri extragem cele tre sernnificati Initiale clar determinate: a viewui, a se deschide inal du-se,a zbovi. Lingvistica le atesta ca atare. Ea atesta de asemenea ci aceste semnificatiiinitiale sint astizi disparute $i cd de mentinut, nu s-a mentinut decit 0 nificatie sabstracta": ,a fi". In acest eaz se ridica insa © intrebare hotaritoare: cum si in ce privinta converg cele tei radicaluri amintite ? Ce anume poarta si indru- ‘ma rostirea fini? In ce anume rezida rostirea noastra privitoare [a fiinga —tinind cont de toate flexiunile care-i sint proprii? Rostirea aceasta si intelegerea fiintei sint unul si acelasi lucru sau nu? Cum anume dainuie in rostirea fiinteidiferenta dintre fiinta si fiintare ? Oricit vlbs} 102 INTRODUCERE IN METAFIZICA de valoroase ar fi constatarile amintite pe care le face lingvistica, nu se poate ramine la ele. Caci dupa ce aceste constatari au fost facute, trebuie si inceapa intr-adevar interogarea. ‘Avem de pus 0 suita de intrebari 1. Cefel de ,abstractie" era in joc in formares cuvintuhui ya fi"? 2. Se poate de fapt vorbi aici despre o abstractie? 3, Caci de fapt care este semnificatia abstracta care 4. Oare ceea ce devine manifest aici — in speta faptul ci diferite semnificagi, respectiv diferite experiente, sedezvolta laolalta, conducind la structura flexionara «unui verb (si nu a unuia oarecare) — poate fi explicat prin simpla afirmatie ca pe parcurs ceva s-a pier- ut? Dintr-o simpla disparitie nu ia nastere nimic si cu atit mai putin ceva care uneste gi amestecd in unitatea semnificatiei sale ceea ce in chip originar este diferit. 5. Ce semnificatie fundamental dominanta a putut dirija procesul de amestecare survenit aici? 6, Care este semnificatia directoare care se mentine dincolo de orice estompare ce insoyeste acest proces de amestecare? 7. Oare istoria interioara a acestui cuvint a fi* — sitocmai a lui —nu trebuie si capete un statut de sine stititor, altul decit cel care rezulta din compararea obi rnuiea cu celelalte cuvinte carora lise cau etimologia? Si aceasta, mai ales daca avem in vedere faptul ca deja smnificayile radicalului (a viequi, a se deschide inal- wdu-se, a locui) desemneaza particularititle oarecare din sfera exprimabilului si — numind si spunind —le dezvaluie? GRAMATICA $1 ETIMOLOGIA CUVINTULUT .FMNTAY 103 8. Poate oare sensul fiintei, care, in virtutea une i terpretari exclusiv logico-gramaticale, ni se prezinté abstract" 5i, de aceea, derivat, si fie in sine deplin si originar ? 9. Se poate el vadi daca pornim de la o esenta a limbii conceputi indeajuns de originar? § 23. Rezultatul dublei examindri a cuvintului afiinta": vidul cuvineului rezultat din estompare si amestec Punem aceasta intrebare ca intrebare fundamental a metafizicii: ,De ce este de fapt fiintare simu, mai curind, nimic ?* tn aceasta intrebare fundamentala se anunta deja pre-intrebarea: ,Despre ce este vorba in cazul fiingei?* Ceavem noi in vedere in cuvintele 4a fi si fiinga"? incercind sa raspundem, ne pomenim deindata in in- ‘curcatura, Vrem si prindem de ne-prinsul insusi, Caci noi sintem fara incetare pringi de fiintare si inriuriti de ea, neincetatintorsicatre fiintare, stiindu-ne pe noi insine ,ca flintare Pinta continua sa ne apari ca un cuvint gol, ca un termen uzat. Daca asta este tot ce ne ramine din ea, atunci se cuvine sa incercim si surprindem acest ultim rest pe care il detinem. De aceea intrebam: ,Despre ce este vorba in cazul cxvintului « fiinga » ‘Am raspuns la aceasta intrebare urmind dows cai, dintre care una ne-a condus la gramatica cuvintului, cealalt, la etimologia lui, lata, in rezumat, rezultatul dublei examinari a cuvintuluifiinta".val to4 INTRODUCERE IN METAFIZICA |. Din considerarea gramaticala a formei cuvintului a reiesit faptul ca la infinitiv semunificatiile determinate ale cuvintului se pierd; ele sint estompate. Substanti- varea consolideaza si obiectiveaz deplin aceasta es- compare. Cuvineul devine un nume care numeste ceva nedeterminat. 2. Din considerarea etimologica a semnificatiei cuvintului a reiesit c& ceea ce numim noi astazi si de mules vreme prin numele gfiinta” este, din punctul de vedere al semnificatiei, un amestec nivelator a tre radicali cu semnificati diferive. Nici unul dintre acestia nu pateun: dein mod special si hotaritor in semnificatia numelui Aceasti estompare si acel amestec ajung si seintilneas- ca. In asocierea acestor dou procese gasim, asadar, 0 explicatie suficienta a faptului de la care am pornic sflina" este un cuvint gol, a carui semnificatie este eva- escenta. CAPITOLUL AL TREILEA iNTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FIINTEL § 24, O stare de fapt incontestabila: intelegerea fiintei si totusi neingelegerea ei ‘Am examinat cuvintul ,a fi" pentru a putea pitrunde in faptul aflat in discutie si a-I situa astfel in locul ciruia i apartine. Nu avem de gind sa acceptim faptul acesta orbeste, aga cum acceptim, de pild’, ca exista siini si pisic. Veer, dimpotriva, si dobindim o povitie in raport cu acest fapt. $i vrem si procedim astfel, cu riscul ca aceasta ,vrere” si lase impresia de indaratnicie si si aiba aerul unei simple futilitat, care ia drept real irealul si ceea ce cade in afara lumii, preocupati fiind rnumai de disecarea unor cuvinte. Vrem si elucidam faptul care ne preocup’. Din incercarea noastri a rezultat in mod clar c limba, pe parcursul dezvoltari ei, creeaza infinitive", de pilda ,a fi", si ci, odata cu timpul, lim- baa dus la o semnificatie subtiata si nedeterminata a acestui cuvint, Asa arata lucrurile. In loc sa obtinem © elucidare a faptului acesta, nu am facut decit sa punem un altul din istoria limbi alaturi sau in prelungi- Daca ne vom opri acum din nou la aceste fapte de istoria limbii si vom intreba de ce sint ele aga cum sint, ‘vom constata ci ceea ce noi putem pesemne avansa(si) 106 INTRODUCERE IN METAFIZICA ca temei explicativ nu aduce un spor de humina ci, dimpotriva, face hucrurile si mai obscure inca. Faptul ca hucrurile stau aga cum stau in privinga cuvintului ,fiinea" se intareste si mai mult. Insé la aceasta situatie s-a ajuns deja de multa vreme. Cai procedeul obignitl filozofiei tocmai pe aceasta o vizeaza, in masura in care din capul locului el ine si precizeze: cuvintul yfiinta" are semanificatia cea mai vida gi, astfel, cea mai cuprinza- toare. Ceea ce se gindeste prin acest euvint, conceptul,, este, de aceea, conceptul generic suprem — genus. Se poate inca trimite, desigur, la ens in genere — pentru a.utiliza termenii vechit ontologii — insa este absolut clar c in directia aceasta nu mai este nimic de cautat. A incerca si legiintrebarea horiritoare a metafizicii de acest cuvint vid, , fiinta", inseamna sa aduci totul teribila confuzie. Nu ne ramine decit o unica posibilitate: si recunoastem faptul amintit ca atare — in speta vidul cuvintului — si sa nu ne mai batem capul cu el. Si se pare cd acum putem proceda astfel avind cuge- tulcu atit mai impacat cu cit faptul mengionatgi-a alla 0 explicatie de tip istoric prin recursul la istoria limbii § 25. Unicitatea ,fiintei", comparabilé doar cu nimicul Asadar, si isim deoparte schema vidi a cuvintului fina"! Si totusi, incotro si apucdm? Raspunsul nu este deloc dificil. Cel mult putem s4 ne miram ca am popositatita vreme, intorcindu-I pe toate fetele, in preaj- ‘ma cuvincului ,fiingi*, Si lisim dar deoparte cuvintul gol si mult prea general de ,fiinta* si sine indreptam catre specificititile domeniilor separate ale fiintarit INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FLINTEI 107 insesi! lar pentru acest proiect ne stau in chip nemijlocit la dispozitie o multime de lucruri. Lucrurile care ne sint accesibile in prima instant tot ce este obiect care ne sti la indemina in fiece clipa, unelte, vehicule ete. Daca acest tip particular de fiintare ne pare prea implintat in cotidian, nu indeajuns de rafinat si nu indeajuns de sentimental pentru ,metafizica", putem si ne indreptim citre natura inconjuratoare, citre pamint, catre mare, citre munti, citre riuri si paduri; si catre toate cite sint legate de acestea: catre copaci, citre pasari si insecte, citre ierburi si pietre. Daca vrem si aflim 0 fiingare impundtoare, atunci, desigur, Pamintul ne este cel mai aproape. La fel de fiintatoare (seind) casi piscul muntelui din apropiere este luna care se inalta in spatele lui sau, tot asa, o planeta. Fiinjatoare, deopotriva, este multimea oamenilor pe o strada aglomerata si im- bulzeala lor. Fiintatori sintem noi insine. Fiintitori sint japonezii. Fiintatoare sint fugile lui Bach. Fiingatoare este catedrala din Strasbourg. Fiintitoare, imnurile lui Holderlin, Fiinyitori sint raufaeatorii, Plingatori, ne- bunii dintr-un ospiciu Fiintare pretutindeni si mereu, dupa plac. Neindo- ielnic. Numai ci de unde stim noi atunci ci tot cet fazipim gi ingiruim cu atita siguranta este, de fiecare data, fiintare ?Intrebarea suna stupid; cici putem sta- bili mu-i asa ?— (fapt incontestabil pentru orice om normal) cd aceasta fiingare este. Desigur. [Pentru aceasta nu este nici micar necesar sa utilizam cuvintele — straine pentru limba curenta — ,fiintare” si ,fiinarea"). De asemenea, nu ne trece prin minte nici si punem la indoiala faptul ca intreaga aceasta fiingare in general este, in masura in care ne sprijinim indoiala pe constatarea pretins stiintfica potrivit céreia experienta noastra in (821(331 108 INTRODUCERE IN METAFIZICA aceste cazuri este totuna cu senzatiile noastre, noi ne- find capabili sa iesim in afara trupului nostru, de care rnin in mod fatal legate toate cite le-am enumerat inainte. Am dori sa observam din capul locului cd asemenea reflecti, care isi dau atit de lesnicios giieftin un aer de superioritate nespus de critic, sint eminamente necritice ‘Noi asim insa fintarea aga cum ne impresoara ea ni- valnic si ne asalteaza, asa cum ne da aripi si cum ne in- genunche, fie in viata de toate zilel, fie in ceasurile sin clipele de seama. Lasim intreaga fiintare sd fie aga cum este ea. Insa, daca ne tinem astfel in fluxul Da-sers-ului nnostru de ordinul Istoriei, fires si fara nici un gind con- stringator, daca lasim fiintarea sa fie de fiecare data flingarea care este ea, atunci se cuvinte si stim deja ce inseamna ,este" si ya fi" Dar cum putem noi stabil ca o fiintare, presupusi fn cutare loc si timp, nu este, daca nu sintem in stare si deosebim clar in prealabil intre fiinta si nefiinga ? Cum putem ajunge la aceasta deosebire hotaritoare, de vreme ce nu stim in chip la fel de hotarit si determinat ce semnifica aici ceea ce este de distins; in speta nefiinta gi fiinga? Cum poate fi pentru noi vreodata fiintarea o fiintare — daca nu infelegem in prealabil ce este ,fiinta" si ,nefiinta" ? Ramine insa o realitate ca la tot pasul intilnim fiin- {area. O distingem in diferitele ei chipuri de a fi, emi- tem judecati despre faptul de afi sicel dea mu fi. Asadar, stim clar ce inseamna ,fiinta". Afirmatia cd acest cuvint este gol si nedeterminat n-ar fi atunci decit un mod superficial de a vorbi si 0 eroate. ‘Asemenea reflect ne pun intr-o situatie exteem de contradictorie. La inceput, ne-a aparut cit se poatede INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FIINTEL 109 clar: cuvintul ,fiinta* nu ne spune nimic determinat. Nu a fost vorba citusi de putin de a cidea in plasa cuvintelor, ci am descoperit si descoperim si acum, in continuare, c3 fiinga” are o semnnificatie evanescent sinedeterminata. Pe de alta parte insi, consideratiile pe care tocmai le-am facut ne conving de faptul ci distingem in mod clar 5i sigur ,fiinta* de nefiinga. Pentru a ne putea descurca in aceasta situati, trebuie sa luam aminte la urmatorul lucru: putem, desigur, pune la indoiala, daca iner-un loc st nte-un timp anu mit ofiingare anume este sau nu este. Ne putem insela considerind, de pilda, ca fereastra din fata noastra, 0 fiintare deci, este inchisa sau ci mu este tnchisi. Numai i, pentru a putea pune la indoiala un astfel de lucru, € nevoie ca deosebirea ferma dintre fiinga gi nefiinga si fie deja prezenta. In cazul de mai sus, nu putem pune Ia indoiala ca fiinta este deosebiea de nefiins. Asadar, cuvintul ,fiings", in semnificagia sa, este nedeterminat si totusi noi il injelegem in chip determinat. .Flinga* se dovedeste afi un nedeterminat absolut, de- terminatin cel mai inale gead. Potrivit logicii obisnuite, ne aflim aici in fata unei conteadicgii manifeste. Insa ceva care se contrazice pe sine mu poate exista. Nu exista cere pitrat. $i totus, exista contradictia aceasta: fiinga ca perfect nedeterminatul determinat. Daca nu vrem sd ne amagim singuri si daca avem puterea sa ne sus- tragem pentru o clip din multele ocupati gi siciieli ale lei, atunci constatim c& sintem nemijlocit insta- lai in miezul acestei contradictii. Aceasta situare, care ne caracterizeazi, este att de reala cum sint putin altele incre cele pe care le numim astfel, mai eala decit cinii si pisicile, decit automobilele gi ziarele.(4) 110 INTRODUGERE IN METAFIZICA Paptul cd fiinga este pentru noi un cuvint gol capata dintr-o data o alta infatigare. In faga proclamatei goli- ciuni a cuvintului devenim in cele din urma circum- specti. Daca chibzuim mai atent la acest cuvint, in cele din urma apare limpede c& oricit de estompati siames- tecata si general ar fi semnificatia lui, noi avem towuyi in vedere aici ceva determinat. Acest determinat este atit de determinat gi unic in felul sau, ineit se cuvine chiar sa spunem Fiinga cate revine fecal fing, disteibuindu-se astfel in tot ce este mai obisnuit, este unicitatea prin excelen- ti (das Einzigartigste). Oricealteeva, oricare alta dinte fing, poate tousi, chiar daca este unica, si fie comparata cu alta. Tocmai datorits acestor posibilitati de comparatie creste putin- acide determinare, $i pe temeiul acestea, ease situeaza [deopotriva] intr-o multipla nedeterminare. Fina, dimpotriva, nu poate i comparata cu nimic altceva. Altul, pentru ea, este numai nimicul. in cazul ei, nu e nimic de comparat. Daci fiinta poarta astfel amprenta unici- 1aqii prin excelenta si este in cel mai inalt grad deter- ‘minati, atunci cuvintul ,a fi" nu poate, la rindul lui, si rimina gol. $i intr-adevar, el nu este niciodata gol Neconvingem lesne de acest lucru cu ajutorul unei com- paragii. Cind percepem cuvintul ,a fi", fie auzindu-] (cind e rostit), fie vazindu-l (cind e scris), ceea ce ni se ofera deindata este altceva decit simpla succesiune de sunete si litere de tipul ,abracadabra". Desigur, sin acest caz, este vorba deo succesiune de sunete, insi negrabim si adiugim, ea nu are nici un sens, chiar daca ar revendica unul in calitate de formuli magica. Dim- potriva, ,a fit nu este lipsit de sens in felul acesta. La fel, seris si vazut, ,a fi" este in mod clar altceva decit, INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FIINTEL 111 skzomil*. Aceasti formatiune graficd este, desigur, la Findul ei, o succesiune de litee, insa una de asemenea natura incit, in privinta ei, gindul nu ne duce la nimic. Un cuvint gol nu exista defel, ci numai unul uzat, care continua sa aiba un continut. Numele , fiinta" igi pistreaza forta de numire. Indemnul: ,sa lasim deoparte cuvintul gol « fiintd » si sa ne indreptam catrefiintarea particularului!* este nu numai un indemn pripit, ci unul citse poate de discutabil. Pentru a refleca, i recurgem {inca o data la un exemplu care, ca orice exemplu pe care |-am folositin sfera intrebarii noastre, nu poate Limuri desigur intreaga stare de lucruri, rebuind de aceea si fie intimpinat cu rezerve. § 26. , Caracterul general" al »fiingei* si sfiintarea ca ,particular®. Anterioritatea necesara a intelegenii fiintei in locul conceptului general de ,,fiinta sa luam drept exemplu reprezentarea general ,copac“. Daca vrem acum si spunem care este esenta copacului si, astlel, sio delimitam, atunci sa ne abatem de la reprezentarea generala si si ne indreptim catre speciile particulare de copaci si catre exemplarele singulare ale acestor speci Acest procedeu este atit de firesc, incit aproape cane sfiim sa-] mentionam. $i totusi, lucrurile nu sint chiar atit de simple. Cici cum putem de fapt si gisim mult invocatul particular, copacii singulari ca atare, in calitatea lor de copaci, cum putem noi de fapt macar si sa cdutdim ceva de felul acesta, fara si ne fie limpede din capul locului ce este de fapt un copac ? Daca aceasta reprezentare generala ,copac” ar ficu desivirsire nede- [ss][86] 112 INTRODUCER IN METAFIZICA terminata si confuza, incit ea nu ne-ar oferi nici o in dicariecerta pe drurmul cautarii gal gasiri, acunci am putea lua ca particular determinat, ca exemple pentru copac— automobile sau iepuri, Daca poate fi adevarat cd in vederea unei determinari mai adecvate a multiplicitatii esentei ,copacului" trebuie sa realizam o traversare a particularului, atunci este eel puin la fel de adevarat ca lamurirea multiplicitatii esentei si a esentei insesi se realizeaza si sporeste cu cit ne reprezentim si cunoastem in chip mai originar esenta generala ,copac", ceca ce aici inseamnd esena plant, care la rindul eiare in vedere esenta ,vieyuitor® si viata". Putem sa cercetim oricit de amanuntit mii si mii de copaci, dar daca o cunoastere, care se constituie desfasurindu-se de sine statator, privitoare la natura copacului #2 ge- sere, nu ne lumineaza drumul din capul locului si mu se determina, vazind cu ochii, de sine insasi si din temeiul ei esential — atunci totul ramine o cutezanta vana, copacul continuind sa se ascunda in spatele unei mul- timi de copaci, Insi ar putea acum si se riposteze, toemai cu privire la semnificatia generala ,fiinta", ci, din perspectiva i, deci din perspectiva cea mai generala, actul reprezen- 1arii nu poate si se ridice catre ceva mai inalt. In azul conceptului suprem si cel mai general, trimiterea la ceea ce se afla ,sub" el nu este numai recomandabils, ciea ar reprezenta unica solutie pentru a putea invinge golul amintt. ‘Oricit de convingitoare poate sa para aceasta reflec- tie, ea este torusi neadevarata. $i aceasta din doua motive: 1. Este in genere discutabil daca ceea ce numim noi caracterul general al fiintei este ceva de ordinul genului (genus). Aristotel insusi a sesizat aspectul acesta. INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FUNTEL 113 Drept care rimine discutabil, daca fiintarea singulara poate in principiu si indeplineasca rolul de exemplu pentru fiinta, asa cum cutare stejar poate fi invocat pentru ,copac in general", Este discutabill daci moda- licatile fiintei (fiinga ca natura, fiinta ca istorie) repre~ zinta »specii" ale genului fina’ 2. Cuvineul ,fiinea este, desigur, un nume general si pare-se, un cuvint printre altele, Insi aceasta aparenta este inselatoare. Numele acesta si ceea ce numeste el este unic in felul sau. De aceea, orice transpunere intuitiva prin exemple este in fond gresita; si anume in sensul ca orice exemplu dovedeste, in cazul acesta, ru prea mult, ci mereu prea putin, Daca mai sus am atras atentia asupra necesitatii dea sti din capul locului ce inseamna ,copac", numai astfel putind sa cautam si sa gisim ca atare particularul speciilor de copaci gi pe cel al copacului singular, atunci cu atit mai valabil este lucrul acesta in cazul fiingei. Necesitatea de a ingelege in prealabil cuvintul fina" este suprema si incom- parabila. De aceea, din ,caracterul general" al ,fiintei* prin raport cu tot ceea ce este fiintare nu rezulta ca trebuie sa respingem cit mai repede cu putinta acest caracter $i si ne livrim particularului, ci mai degraba opusul: sa ne oprim in preajma lui si s& ne ridicam la nivelul cunoasterii unicitayii acestui nume si a ceea ce el numeste. Fara de faprul ca pentru noi cuvintul ,fiinga" ramine, pe linia semnificatiei, un abur nedeterminat, faptul ce- Iblale — anume ci intelegem fiinta gi o deosebim net de nefiinya — nu este doar un alt fapt, ci ambele consti- tie un intreg. Acest intreg si-a pierdut pentru noi, intre timp, caracterul unui fapt. Noi nu-l putem defel afla printre multe alte lucruri prezente a fiind sel prezent. {7114 INTRODUCERE IN METAFIZICA In loc de aceasta, binuim ca, in ceea ce pina acum nu am surprins decit ca pe un fapt, ceva se intimpla si se petrece intr-o maniera care iese din rindul ,intimpla- rilor“ obisnuite. § 27. Incercarea fundamentala: caracterul indispensabil al intelegerii fiintei: fird intelegerea fiintei nu existd rostire, fird rostire nu exista fiinté umand ‘Totusi, inainte dea ne stridui in continuare sa surprindem in adevarul siu ce anume se petrece in faptul despre care am vorbit, i facem inca o dati (si pentru ultima data) incercarea de a considera ceea ce se petrece ca pe ceva cunoscut si obignuit. Sa presupunem ca acest fapt nu exista defel. Sa presupunem, de asemenea, ca semnificatia nedeterminata a fiingei mu ar exista si, tor- data, ci nu am intelege ce vrea ea si spuna, Ce s-ar intimpla atunci ? Oare atunci nu ar fi decit un substan tiv siun verb mai pusinin limba? Nu. Atunci n-ar mai exista defel limba. Nu s-ar intimpla citusi de pusin ca fiintarea sa se deschida ca atare in cuvinte, putind fi abordati prin limba si comentati. Cici faptul dea rosti fiingarea ca atare implica a intelege in prealabil fiingarea ca fiintare, adica fiinta ei. Presupunind ca nu am ingelege citusi de putin fiinga, presupunind ci acel cuvine, ,fiinga", nu ar avea nici macar semnificagia aceea evanescent, ¢i bine, atunci nu ar exista nici un singur cuvint. Noi insine nu am putea vreodata sa fim rosti- tori. Nu am putea defel sa fim aceia care sintem, Caci Iss) faptul dea fi om inseamna afi rostitor. Numai de accea este omul o fiinta care poate rosti ,da” si .nu", pentru INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FUNTEL 115 cd in temeiul esengei sale el este un rostitor, este rosti- torul. Aceasta este eminenta si, in acelasi timp, nevointa sa. Eail deosebeste de piatea, de planta, de animal, dar tot ea, de zei. Chiar daca s-ar intimpla si avem mii de chi si mii de urechi, mii de mini si multe alte simruri siorgane, daca esenga noastri nu gi-ar avea temeiul in puterea limbii, atunci intreaga fiingare ne-ar ramine ‘zavorita: fiintarea care sintem noi insine, nu mai putin decit fingarea care nu sintem noi insine. § 28. Intelegerea fiintei ca ,temei* al Dasein-ului man Daca privim retrospectiv ceea ce am aflat pina acum, ni se infatigeaza urmatoarea situatie: in masura in care in prima instanga consideram drept un fapt acest lucru [deocamdats fara nume] — in speta ca pentru noi fina nui alteeva decit un cuvint gol, avind o semnificatie evanescent —atunci ceea ce ezulti este o discredita- re aci siastfel, o retragere a rangului care-i e propriu. Dimpotriva, pentru Dasein-ul nostru faptul de a intelege fiinta — fie si nedeterminat — ocups rangul suprem, deoarece in actul acesteiingelegeri se anunt’ o putere in care igi afla de fapt temeiul posibilitatea esentei Da- sein-ului nostru, Acesta nu este un fapt in rind cu altele, ci unul care, poteivit rangului, pretinde suprema reve- rent bineingeles daca presupunem ci Dasein-ul nostru, care este mereu unul de ordinul Istoriei, nu ne rimine indiferent. Dar chiar si pentru cazul in care Dasein-ul ar rimine pentru noi o fiintare indiferenti, este necesar sa ingelegem fiinta. Para aceasta intelegere n-am putea nici macar sa spunem ,,nu“ Dasein-ului nostru.{91 116 INTRODUCERE IN METAFIZICA Numai in masura in care recunoastem acest rang proeminent al ingelegeriifiingei in genere, noi il pastrim carang. In ce fel putem acorda recunoastere acestui rang, in ce fell putem mentine in eminenta sa? Acest lucra niu tine de bunul nostru plac. § 29. Intelegerea fiintet si fiinta insasi reprezintd tot ce poate fi mai demn de actul interogarii, Interogarea privitoare la sensul fiintei Deoarece ingelegerea fiintei se pierde in prima instanta gi cel mai adesea intr-o semnificatie nedeterminata, riminind totusi cadrul acestei cunoasteri certa sideterminatas deoarece, asadar, intelegerea fiintei, in ciuda rangului pe care il detine, este obscura, confua, tainuita si ascunsi — toemai de aceea se cuvine ca ea si fie huminata, descieita si smulsa din starea de ascundere Acest lucru se petrece numai atita vreme cit acest mod de a ingelege fiinta, pe care initial lam considerat un fapt, este nemijlocit vizat prin actul interogarii, pentru afi pus sub semnul intrebarii, Actul interogarii este modalitatea autentica si corecta siunica de a cinsti acel ceva care, dela inalyimea rangului suprem, tine Dasein-ul nostru in puterea sa. Acest, mod de a intelege fiinta si mai cu seama fiinga insigi reprezinta, de aceea, tot ce poate fi mai demn de actul interogarii. Interogim cu atit mai autentic cu cit ne mentinem mai nemijlocit si nestramutat in preajma supremului obiect al interogarii, in speta in preajma faprului ca fiinga este pentru noi cea ce este inteles total nedeterminat si totusi in cel mai inalt grad determinat. INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FUNTEL 117 Noi intelegem cuvintul ,fiinga si, odata cu el, toate flexiunile sale, desi se pare ca aceasta ingelegere ramine nedeterminati. Acel ceva pe care il intelegem, care ni se deschide in genere in cunoastere intr-un chip sau altul, despre acela spunem: are un sens. Fiinta are, in masura in care este in genere inteleas’, un sens. A ex- perimenta si a concepe fiinta ca pe tot ce poate fi mai demn de actul interogitii, ao cerceta in chip propriu vizind-o prin actul intrebarii, nu inseamna atunci rnimic altceva decit: a intreba privitor la sensul fiingi. fn lucrarea Fina si timp, intrebarea privitoare la sensul fiintei este pusi si dezvoltata in chip explicit ca intrebare pentr prima oara in istoria filozofiei, De asemenea, tot acolo se spune in mod amanuntit si intemeiat ce anume se intelege prin ,sens" [in speta,starea de deschidere a fiintei si nu doar a fiingarii ca atare; ef, Sein und Zeit §§ 32, 44, 65] De ce nu mai putem numi ceea ce tocmai am numit —un fapc? De ce a fost aceasta denumire din capul locului inducatoare in eroare? Deoarece intelegereafiin- {ei nu survine in Dasein-ul nostru in maniera, bund ard, in care sintem inzestrati cu niste lobi ai urechilor deo anume conformatie. Orice alta plasmuire ar putea servi, in locul acestora, ca organ auditiv. Faptul cd ingelegem fiinta nu este numai real, ci si necesar. Fara o atare deschidere a fiinjei noi nu am putea de fapt sa fim ,oameni*, Faptul ci noi sintem au este, desigur, neaparat necesar. Posibilitatea ca omul sa nu existe defel este perfect plauzibili. Doar a existat un timp cind omul nu cra, Insi riguros vorbind, nu putem spune: existat un timp cind omul nu era. In orice timp, omul a fost si este sivafi, deoarece timpul se produce ca timp (sich zeitigt) (vo)to 118 INTRODUCERE IN METAFIZICA doar atita vreme cit omul este. Nu exist nici un timp in care omul sa nu fi fost, si aceasta nu pentru ci omul este din si pentru eternitate,ci pentru ci timpul nu este eternitate si pentru ca timpul se produce de fiecare data catimp al Dasein-ului uman de ordinal Istoriei. Ins daci omul se stueaza ferm in Dasein, atuncio conditie nnecesara pentru ca el sa poata fi loc privilegiat al deschiderii (da-sein) este ca el sa inteleaga fiinta. In masura in care un asemenea hucru este necesar, ommul este ‘cu adevarat si de ordinul Istoriei (ist geschichtlich). Din aceasta cauza chiar intelegem fiinta $i nu ne oprim, asa cum ar parea la prima vedere, la semnificatia evanescent a cuvintului, Dimpottiva, determinatia in cadrul careia intelegem semnificatia nedeterminata poate fi delimitata in mod clar, si acest Iucru nu survine ulterior, ci ne domina fara sa stim din principiu. Pentru a arita acest lucru, si pornim din nou de la cuvintul ofiinta". Aici este ins cazul sa ne reamintim ca, potrivit intrebarii metafizice calauzitoare puse la inceput, noi folosim cuvintul respectiv intr-un sens atit de larg, init singurul luceu care-I limieaza este nimicul. Tot cea ce pur si simplu nu este nimic, este, sichiar si nimicul ,apartine™ pentru noi ,fiintei § 30. Retrospectie asupra reflectiei precedente pasul decisiv de la un fapt nentru la 0 surve- rire, demnd in cel mai inalt grad de actul interogarii {In reflectia precedenta am facut un pas hotaritor. ntr-o prelegere, totul atirna de asemenea pasi. Intre- INTREBAREA PRIVITOARE LAFSENTA FUNTEL 119 birile ocazionale care mi-au fost puse in legituré cu aceasta prelegere dovedesc neincetat ca lucrurilesintin- (elese indeobste pe o directie gresitisici amanuntel cele care confisca interesul. Ce-i drept, si in prelegerile care privese stiintele particulare, atentia se concentrea- 24 asupra coerentei interne. Insa in cazul stiintelor, coerenta se determina in nemijlocita legatura cu obiec~ cul, care intr-un fl sau altul este intotdeauna deja dat. Dimpotriva, in cazul filozofiei, nu numai ca obiectul nu este dat dinaintes pur si simplu filozofia nu are nici un obiect. Ea este o survenire (ein Geschebnis) pe care fiinga [prin manifestarea care-i e proprie] trebuie sa 0 realizeze de fiecare data din nou. Numai in aceasta survenire (Geschehen) se deschide adevarulfilozofic. De aceea este hotaritoare aici urmarirea si implinirea fie~ carui pas in parte in cadrul survenirii, Care este pasul pe care |-am facut? Care este pasul pe care merita si-l facem iar si iar? Am supus mai inti atentiei faptul urmator: cuvi tul ,afi* are o semnificatie evanescent, el este aproape asemeni unui cuvint gol. Din examinarea mai amanun- fitiaacestui fapta rezultat ci evanescenja semnificatiei cuvintului isi afla explicatia 1. in estomparea pe care o aduce cu sine infinitivul, 2. in amestecul in care s-au contopit toate cele trei semnificatii originare ale radicalului Faptul astfel limurit, Lam desemnat apoi drept punc~ tulde pornire ferm pentru orice interogare traditional ‘in privinta ,fiingi", proprie metafizicii, Metafizica porneste de la fiingare si se indreapta catre ea. Metafizica nu pornesie de la fiintd pentru a ajunge la domeniul de interogatie al manifestari fiingei. Deoarece semni-(eal 120 INTRODUCERE IN METAFIZICA ficata si conceptul de ,fiinta" au cel mai inalt grad de generalitate, meta-fizica, in caltatea ei de yfizica, nu poate urca mai sus, in vederea unei determindri mai adecvate. De aceea, ei nu fi rimine decito singura cale sa lase deoparte generalul si sa se indrepte catre particularul fiintiri In felul acesta este umplut i vidul care insoteste conceptul de fiinta, si anume din perspectiva fingaii. insa indemaul: ,sa lasim deopartefiinta i si ne indreptam catre fiintarea particulara" dovedeste ca metafizica isi ride de ea insisi si nici macar nu stie cum. Caci mult invocata fiintare particulara ni se poate doar atunci deschide ca atare, cind intelegem deja din capul locului (si in masura in care ingelegem astfel) fiinta in esenta care-i e proprie. Aceasta esenti s-a luminat deja. Insa ea continud sa rimina in domeniul neinterogatului (im Fraglosen). Si ne amintim acum intrebarea pusa la inceput: este ofiinga* doar un cuvint gol ? Sau nu cumva fiinga $i interogarea intrebarii despre fiinta sint destinul istoriei spirituale a Occidentulti? Oare fiinga mu e decit aburul ultim al unei realitagi ce se destrama si in fata careia nu ai nimic altceva de facut decit si o lagi sa se destrame pe de-a-ntregul intr-o totals indiferenta? Sau, poate, fiinta este tot ce-i mai demn de actul interogarii? Intrebind astfel, implinim pasul horaritor care ne poarta de Ja un fapt indiferent si de la pretinsul vid de semnificatie al cuvintului ,fiinga" la o survenire cdemna in cel mai inale grad de actul interogarii fiinga se deschide in chip necesar in ingelegerea noastra Simplul fapt, aparent de nezdruncinat, pe care se bi- zuie orbeste metafizica, este de-acum zdruncinat INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FNTEL 121 § 31. Excelenta cuviintului yfiinea" fata de toate cuvintele referitoare la fiintare®: fiinga insdsi si cuvintul care 0 desemneazd se pre- supun reciproc intr-o manierd esentiala Pind acum, punind intrebarea privitoare la finga am incercat cu precadere si surprindem cuvintul pornind de la forma si semnificagile lui. S-a dovedit ca intrebarea privitoare la fiints nu este o problema de gramatica si etimologie. Daca acum pornim din now de la cuvint, lucrul acesta presupune ca, aici si in genere, limba detine o situatie cu total aparte Limba, cuvintul sint considerate indeobste ca fiind expresia ulterioara si adiacenta a tairilor. Cita vreme in aceste trari sint traite lucrur sintimplaci, limba este deopotriva in chip mijlocit expresie, oarecum o redare a fiintavii traite, Cuvineul ,ceas", de pilda, ne trimite Ia increta distinetie bine cunoscuta: I. la forma audibi- 1k sivizibia a cuvintuhui; 2 la sermnificatia a ceea ce poate fi indeosebi reprezencat prin el; 3. la lucrul ca atare un ceas, acest unic ceas. Aici, (1) este semn pentru (2) si (2) un indiciu pentru (3). Pesemne ci siin eazul cuvintului ,fiinga", putem distinge intre forma cuvintului, semnificatia lui gi lucrul ca atare. $i se vede lesne citd vreme avem in vedere doar forma cuvintului i semnificatia lui, nu ajungem inca, cu intrebarea noastra pri- Vitoare la fiint la lucrul ca atare. Daca ne inchipuim rin simple amurii ale cuvintului si ale semnificatiei cuvincului surprindem deja lucral si esenta lucrului — in sper, in cazul nostra, fiinta—, nu facem decit si co- mitem 0 greseali evidenti. $i nu am avea nici o scuza saci cadem prada; cici procedeul nostra ar semana cu (os)al 122 INTRODUCERE IN METAFIZICA metoda cuiva care, vrind si determine si si cerceteze migcarile eterului, ale materiei sau procesele atomice, s-ar rezuma si dea lamuriri gramaticale pentru cuvintele ,atom* si ,eter", in loc sa purceada la experimen- tele fizice necesare. Asadar, indiferent daca cuvintul ,fiinta are o semnificatie determinata sau, dimpotriva, una nedeterminata, ba chiar dupa cum am vazut, pe ambele deopottiva, se cuvine si depasim criteriul semnificatiei si sa ajungem Talucrul ca atare. Dar este oare ,fiinta" un lucru asemenea ceasurilor,caselor si oricarei alte fiingariin genere? Ne-am izbit deja in repetate rinduri si ne-am izbit indeajuns de faptul ca fiinga nu e nimic de ordinal iintari in nici un caz o parte fiintatoare a fiintarli, Fiinga din faté nu este torodata ceva si de acelasi fel cu acope- rigul si pivnita. Cuvineului ,,fiinta si semnificatiei lui rnu-i corespunde nici un lucru nsa de aici nu putem conchide c4 fiinta nu const decit in cuvint si in semnificatia lui. Caci semnificatia cuvintului nu constituie, ca semnificatie, esenta fiintei. Altminteri ar insemna ca fiinta fiintarii, de pilda fing cladirii amintite, ar consta intr-o semnificatie a cuvi vului. A crede una ca asta ar fi de-a dreptul fara noima. De fapt, in cuvintul ,fiinya*, in semnificatia lui si trecind tocmai prin ea, noi avem in vedere fina insisis ‘numai ci ea nu este un Iucru, daca prin lucru ingelegem ceva de ordinul Deaici rezulta ci: in cazul cuvintului fina pial eu turorflexiunilor sale, precum si in cazul a tot ceea ce se inscrie in domeniul sau, cuvintul si semnificatia se dovedesc in cele din urma a fi in chip mai originar legate de continutul avut in vedere, dar gi invers. Fiinga insagi INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FUNTEL 123, are nevoie de cuvint intr-un cu totul alt sens si mult mai inar decit oricare alt fiintare. Cuvintul , finta”, in toate flexiunile sale, se rapor- teazd esential alfel la fiinta insasi rostitd decit se ra- porteazd toate celelalte substantive si verbe ale limbii la fiintarea care se rosteste prin ele. Deaici rezulta in chip recurent ca lamuririle precedente privitoare la cuvintul ,fiinta® au o cu totul alta relevanta decit toate celelalte observati privitoare la cuvint in genere sila utilizarea limbii cind e vorba de un lucru sau altul. Daca si in cazul cuvintuluifiinta® existio relate originaraintre cuvint, semnificaie si fina insisi, in timp ce lucrul insusi pare sa lipseasea, faptul acesta nu ne indreptateste totusi si eredem ca, pornind de la caracterizarea semnificayiei cuvintului, am putea extrage esenta fiingei insesi § 32. Felulin care ingelegem noi fiinta are o de- terminatie specifica si 0 orientare care se constituie pornind de la fiinta. Cuvintul neste" in diferite exemple Odata incheiate aceste consideratii provizorii referitoare la fapcul specific e&intrebarea privitoare la filma amine legata de interogarea privitoare la cuvint, sa re- luam mersul interogarii noastre. E vorba de a arata cd (siin ce masura) intelegerea noastra a fiintei are o de- terminatie specifica si este orientata pornind dela fiinta. Daca avem acum in vedere o rostire a fiintei, dat find c&intotdeauna siintr-un chip esential sintem constrinsi inte-un anume fel sio rostim, saincercam sa luam seama la fiinga insasi asa cum e ea rostita. Alegem un tip de (951(6) 124 INTRODUCERE IN METAFIZICA rostire simplu si obignuit si aproape trecut cu vederea, in care fiinta este rostita intr-o forma atit de frecventa, incit de-abia daca o mai sesizim. Spunem: ,Dumnezeu este". ,Pamincul este". ,Con- feringa este in sala de curs". ,Omul acesta este din re- gitunea suaba". ,Cupa este de argint™. , Taranul este pe imp", ,Cartea estea mea”. ,Este un om mort’. ,Rosu este babord", In Rusia este foamete*. ,.Dusmanul este inretragere™. ,In vii este filoxera". ,Ciinele este in gra dina". ,Peste culmile toate /¢ liniste* De fiecare data ,este” e luat in alta acceptiune. Ne putem lesne convinge de acest lucru, daca luam rostirea Tui geste” aga cum are ea loc in chip real, adica aga cum se petrece de fiecare data, in functie de o anume situatie, cerinta si stare de spirit, si nu tinind seama doar de simple propoziti si de exemple geamaticale fade. »Dumnezeu este"; adica existent in chip real. ,Pa- mintul este"; adica il cunoastem si il aver in vedere cca existent in chip constant. ,Conferinta este in sala de curs"; adica are loc. ,Omul acesta este din regiunea suaba; adica isi are obirsia, provine de acolo. ,Cupa este de argint"; adica e facuta din... ,,Taranul este pe imp" ;adica s-a strémutat pe cimp, e afld acolo. ,Car- tea este a mea’; adica fmt apartine. ,Este un om mort"; adica sovtit mortii. ,Rogu este babord'; adica are semnificatia de. ,Ciinele este in gradina” ; adica umbla pe acolo. ,Peste culmile toate / ¢ liniste" ; adica ??2. In- seamni oare este" in aceste versuri c’ linistea se paseste, este prezenti, are loc, se afla? Nimic din toate acestea ‘nu se potriveste aici. $i totusi, e vorba de acelasi simplu este". Sau poate versul vrea sa spund: ,Peste culmile toate domneste lnistea”, aga cum intr-o clasa, la coal, domineste linistea? Greu de crezut. Sau poate: ,Peste cul- INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FIINTEL 125, mile toate stiruie sau stapineste linistea * Mai degraba asa, inst nici aceasts almacire nu e de fapt exacta. »Peste culmile toate / ¢ liniste“ ; ,este“ nu se las defel transpus altcum si totusi nu-ialtul decitacel ,este™ rostit in treacat in cele citeva versuri pe care Goethe le-a scris cu creionul, asezat fiind la fereastra unei mici cabane pe Kickelhaban, aproape de Ilmenau (vezi scr soarea catre Zelter din 4.9.1831). Cit de ciudat este ca incercarea de a lamuri locul acesta ne face sa oscilam, sa sovaim gi, in cele din urma, sa renuntam cu totul, nu pentru ca versul ar fi prea incilcit si prea greu de ingeles, ci, dimpotriva, pentru e& lucrurile sine spuse aici uimitor de simplu, inte-un chip fara pereche si mai simplu inca decit in orice alt ,este obignuit, care, ne- bagat in seama, se amestec necontenit in rostirea si in vorbirea de fiecare zi. Indiferent de ce anume a rezultat din interpretarea exemplelor particulare, acest fel de a-l rosti pe ,este” arati clar un lucru: in’ este, fiina ni se deschide in variate chipuri. Afirmatia cea mai la indemina, cum ca fiinga ar fi un cuvine gol, se dovedeste iar, si intr-un chip si mai apasat, afi neadevaraca § 33. Varietatea semnificatiilor lui, este*. Inte- legerea fiintei pomnind de la ,este* in sensul de ,prezenta constanta” (ovsia) Desigur — asa ni s-ar putea acum obiecta — ,este” are o multitudinede intelesuri, Dar jucrul acesta nu tine de ,este" insusi, ci pur si simplu de continutul felurit al enunturilor cate, de la caz la caz, au in vedere diferite fiingari: Dumnezeu, pamincul, cupa, taranul, cartea, foa- WIsl 126 INTRODUCERE IN METAFIZICA metea, linistea peste culmi. Numai pentru ca ,este in sine ramine nedeterminat si gol in semnificatia sa, el poate fi utilizat in atit de multe chipuri, lasindu-se umplut si determinat ,dupa cum e cazul, Multitu- dinea de semnificatii determinate, amintita inainte, dovedeste de aceea tocmai contrariul a ceea ce trebuia aritat. Ea nu oferi decit dovada, palpabila in cel mai inalt grad, ca fiinta trebuie sa fie nedeterminata pentru afi determinabila Ce s-ar putea spune in aceasta privingi? Am pitruns aici in sfera uneiintrebari hotaritoare: devine oare ,este un multiplu in virtutea continutului care-i e conferit de fiecare propozitie in parte, in speta de sferele fiingirii pe care le exprima acesta ? Sau, mai degraba, ,este", adica fiinga, adaposteste in ea insisi multiplicitatea a carei desfasurare face cu putinga ca noi si ne deschi- dem calea catre o fiingare multipla, asa cum este ea de fiecare data? Aceasta intrebare si ramina deocamdata doar ca intrebare. Nu sintem inc’ indeajuns de pre- gititi pentru a o dezvolta pe larg. Lucrul de netigiduit ‘si pe care vrem si-I scoatem acum in evidenta este urmatorul: in cadrul vorbiri, neste" face dovada unei extreme varietiti de semnificati. Noi spunem ,este de fiecare dati tinind seama de una din aceste semnificai, fara si mai dam (in chip explicit), fie inainte de a vorbi, fie ulterior, o interpretare speciala a lui ,este". Ingeles ind intr-un fel, cind intr-altul, ,este ne iese pur gi simplu in intimpinare pe parcursul vorbirii. $i totusi, ‘arietatea semnificaillor sale nu este defel una intim- plitoare, De acest lucru vrem acum si ne convingem. Enumeram pe rind diferitele semnificatii, expunin- du-lecu ajutorul unei perifraze. ,Faptul dea fi" rostit prin ,este“ inseamni: ,prezent in chip real“, ,prezent INTREBAREA PRIVITOARE LA ESENTA FUNTEL 127 in chip constant", ,a avea loc, ,a proveni, ,a fi facut din", ,a se afla", a apartine", ,a fi sortie’, ,a insemna, »a Se gisi", ya domni", ,a fi inceput", ya aparea'. Nu este lesne deloc — ba poate chiar imposibil, cici este Impotriva esentei insesi — si desprinzi o semnificatie comuni, adici un concept generic in raza ciruia va riantele amintte ale lui geste" s-ar putea rindui ca speci, distincte. i totus, toate sinttraversate in chip unitar de co trisatura determinata. Aceasta trimite intelegerea lui afi" laun orizont determinat, de la care pornind, intelegerea insisi se implineste. Delimitarea sensului sfiingei* se mengine in sfera prezentei sia ajungerii la prezenti, aexistentei stiruitoare sia trinicici, aaflrii statornice gia surveniri ‘Acestea toate trimit in directia acelui lucru de care ne-am izbit cind am caracterizat pentru prima oara experienta fiintei si interpretarea ei la greci. Odata precizat Ingelesul obignuit al infinicivului, se poate afiema ca ,afi* igi ala sensul pornind de lacaracterul unitar si determinat al orizontului care calauzeste injelegerea. Alefl spus: ‘ngelegem substantivul verbal ,fie" (,fiinys") pornind de lainfnitv, care, larindul sau, ramine legat de ,este" side multiplicitatea amintita a sensurilor sale. Forma verbala precis determinata si particulara ,este" — persoana a treia a singularului la indicativ prezent —are aici o preeminenta. Noi nu intelegem fiinta prin raport cu ,tu esti", ,voi sinteti", eu sint™ sau ei ar fi", care, toate deopotriva giin aceeasi masura, reprezinta ca si este" flexiuni verbaleale gfinit. ,Firea fina) ne apare a infinitiv al lui ,este*. $i invers, aproape fara sa vrem, ca sicum altminteri n-ar fi cu puting, lamurim infinitivul ,a fi" pornind de la ,este".

Heidegger Martin - Introducere in Metafizica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Heidegger Martin - Introducere in Metafizica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și