UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA: HIDROLOGIE SI METEOROLOGIE

Lucrare de licenţă
Riscuri asociate fenomenelor de iarnă.
Studiu de caz Valea Bistritei.

Coordonator ştiinţific,
Șef lucrări dr. Horvath Csaba

Absolvent,
Grigoruț Ana-Maria

Cluj-Napoca
2019
 CUPRINS

SCURT ISTORIC.................................................................................................................2
INTRODUCERE.....................................................................................................................3
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA ZONA DE STUDIU, VALEA
BISTRIȚEI..............................................................................................................................
1.1. Localizare.....................................................................................................................4
1.1.1. Particularități climatice............................................................................................ 5
1.1.2. Fenomene meteorologice produse............................................................................8
1.2. Relieful- parte importantă a evoluției rețelei hidrografice...........................................9
1.3. Fenomene climatice specifice sezonului rece............................................................ 11
1.3.1 Hazarde provocate...................................................................................................14
1.3.2. Riscuri generate de fenomenele climatice specifice sezonului rece.......................14
2.ROLUL LACULUI IZVORUL MUNTELUI IN FORMAREA ZAPORULUI DIN
AMONTE ............................................................................................................................16
2.1. Apele de suprafața .Reteaua hidrografică.................................................................. 19
2.2. Influența formelor de gheață asupra scurgerii.............................................................20
2.3. Temperaturi caracteristice ale apei la stația hidrometrică Frumosu de pe rîul Bistrița perioada
1966-1980................................................................................................................................23
2.3.1. Apariția gheții la mal și sloiurile.............24
3. VALEA B ISTRIȚEI SUB AMENINȚAREA GHEȚARILOR.................................27
3.1. Riscuri potențiale pe care le poate provoca fenomenul în zonă.................................28
3.1.1. Instrumente utilizate la măsurarea temeperaturii apei și a formelor de gheață.......29
3.1.2. Dispariția gheții la mal și sloiurile.......................................................................... 29
3.2. Evenimente semnificative 1968,1995 și 2003 .......................................................... 32
3.3.Acoperirea riscurilor și metode de apărare împotriva fenomenelor periculoase.........35
Concluzii şi propuneri........................................................................................................37
Bibliografie..........................................................................................................................40
Anexa....................................................................................................................................41

1
 SCURT ISTORIC

Observațiile și măsurătorile asupra proceselor și riscurilor asociate fenomenelor de iarnă s-au

efectuat încă de la începutul secolului al XVIII-lea, pe baza cărora s-au elaborat și primele lucrări în
cadrul înghețului și termicii.
Un prim interes pe baza căruia au început măsuratorile și observațiile a fost cel de navigație
maritimă. În România, aceste observații s-au efectuat pe Dunăre la începutul secolului al XIX-lea,
tot datorită interesului pentru navigație, dar și datorită puhoaielor provocate de zapoare pe marile
sectoare ale Dunării.
Analiza fenomenelor de îngheț a reprezentat obiectul de studiu pentru cercetătorii austrieci,
germani, maghiari, iugoslavi, bulgari și români asta depinzând de sectorul fluviului românesc.
Primul român care a scris o lucrare cu privire la fenomenele de îngheț a fost omul de știință
Ștefan Hepites, care în 1882 a publicat ,,Epocele înghețului Dunării în cursul său inferior și profilul
patului Dunării la Brăila’’, unde a scos în evidență cauzele producerii fenomenului de îngheț și
dezgheț pe Dunăre. Au existat și lucrări mai aprofundate, având la bază date importante și
informații referitoare la temperatura apei și îngheț, elaborate fiind după anul 1944, în situația
dezvoltării economiei naționale.
Pe lângă observațiile efectuate de-a lungul fluviului Dunărea, astfel de măsurători și observații
s-au făcut pe ansamblul râurilor țării încă din 1951 privind fenomenele de îngheț, dar și temperatura
apei din anul 1953. Ulterior și realizarea primelor hărți ce reprezentau datele de apariție și dispariție
a fenomenelor de îngheț, precum și durata acestora.
În prezent, studiile elaborate pe baza domeniului temperaturii și înghețului râurilor păstrează
aceleași scopuri și metodică, bineînțeles, având parte de un volum de date mult mai bogat.
Riscurile asociate fenomenelor de iarnă sunt în general negative. În cazul României, regimul
hidrologic este destul de complex datorită diferitelor zone climatice. Schimbările climatice au fost
componenta vitală ce a contribuit din trecut până în prezent la creșterea riscului de dezastre.
Valea Bistriței este una din cele mai ademenitoare zone turistice ale României și până în ziua
de azi. Pe râul Bistrița și pe majoritatea râurilor din România, fenomenele asociate anotimpului rece
(gheața la mal și sloiurile) apar, în medie, în prima și a doua decadă a lunii decembrie. Cea mai
rapidă apariție a gheții la mal a fost semnalată pe 21 octombrie 1965 pe râul Iza la stația
hidrometrică Văd, iar cea mai timpurie apariție a podului de gheață a fost pe 2 noiembire 1965 pe
râul Jijia, la stația hidrometrică Victoria.

2
Toate studiile elaborate până în prezent au subliniat efectele negative pe care le produce gheața.
Printre acestea s-a menționat și unul pozitiv, formarea naturală a gheții pe râuri.
De precizat mai este și faptul că, în cazul țării noastre, fenomenele asociate anotimpului de iarnă
au reprezentat și repezintă obiectul multor studii aplicative, care nu și-au făcut apariția în literatura
de specialitate.

INTRODUCERE
Am ales sa scriu această lucrare, pentru a evidenția principalele fenomene de risc de pe Valea
Bistriței în sezonul rece și în special riscurile la care sunt expuși oamenii din zonă. Râul Bistrița
este afectat an de an și suferă modificări de fiecare dată. Valea Bistriței a oferit omului, oferă și v-a
oferi condiții foarte favorabile de trai prin tot ceea ce ne oferă mediul natural: floră, faună, condiții
de adăpost. Cum am mai spus, de-a lungul anilor peisajul s-a schimbat foarte mult. Pe lângă
principalul meu scop în această lucrare, de a scoate în evidență riscurile la care este expusă valea,
pe parcursul lucrării o să am în vedere și punerea în evidență a locurilor cu adevărat unice din zona
Valea Bistriței, din punct de vedere turistic, ea fiind una din cele mai splendide regiuni din țară.
Pentru întocmirea acestei lucrări am folosit date preluate din cartea Analiza regimului hidrologic
al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice, scrisă de Cojoc Gianina Maria, Editura
Terra Nostra, Iași, 2016, și pe baza cărora ulterior am observat de ce se produce fenomenul de zapor
pe care m-am bazat, unde și cât durează acesta. În lucrarea de față, am exemplificat toate
fenomenele ce produc riscuri pe valea Bistriței cât și procesele catastrofale care se decalnșează și se
dezvoltă sinergetic. Graficele și tabelele realizate pe baza datelor, reprezintă metoda de cercetare
din care se pot extrage concluzii stiințifice.
În această lucrare am dezvoltat unele capitole prin exemplificări ilustrative (fotografii personale,
grafice, tabele), dar și prin exemplificări teoretice.
În figura nr 1 ne este prezentată localizarea bazinului hidrografic al râului Bistrița cuprins între
meridianele de 24°47’55” long E şi 27°00’49” long E şi paralele de 46°29’33” lat. N şi 47°44’42”
lat N. Așezarea acestui bazin are o importanță deosebită asupra regimului său hidrologic deorece
influențează cea mai mare parte din factorii care se află în corelație cu acesta: geologici, climatici,
de sol, vegetație..etc.
În Nord și Nord-Est, se învecinează cu bazinele hidrografice Moldova și Suceava, la est cu
Valea Neagră, Precista și Turbata, la Sud cu Bahna și Trotuș, iar la Vest cu Tisa, Someș și Mureș.

3
Bistrița este un afluent important de ordinal I a Siretului, drenând unități montane înalte, de aici și
apele bogate.

Figura 1. Localizarea bazinului hidrografic al râului Bistrița

NOŢIUNI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA ZONA DE STUDIU, VALEA BISTRI

1.1 LOCALIZARE
Valea Bistriței a fost și este una dintre cele mai atrăgătoare zone turistice ale țării.
‘’Izvorînd de sub vîrful Gargalău (1850m) din Munții Rodnei,pârâul Bistricioara, cum este
numit în partea locului, se unește la 5 km în aval cu pîrîul Putreda, care are o lungime de 7 km,
formînd împreună Bistrița Aurie – denumire purtată pînă la confluența ei cu Dorna și care amintește
de existența aici a unor vechi exploatări de nisipuri aurifere.’’ (Ioan Scurtu – Adolf Minuț, Valea
Bistriței , Editura Sport Turism, București, 1978, p.5).
Cuvântul ‘’Bistrița’’ are origine slavonă, ce reprezintă ‘’apa repede’’, și este întâlnit nu doar în
țara noastră, ci și în alte țări. Pe vremuri, cursul superior, purta numele de ,,Șteaza’’ (apă
învolburată), iar de la Bacău până la vărsare se chema ,,Limpedea’’.
Bistrița, cu o lungime de 283 km are de-a lungul său bazinete de eroziune diferențială, separate
de chei și îngustări de o expresivitate deosebită. Bazinul hidrografic măsoară aproximativ 7039
km² . Bistrița reprezintă cel mai lung curs de apă dintre râurile României iar dintre principalii ei
afluneți amintim: Dorna ( 49,5 km) , Bistricioara ( 55 km), Neagră Broștenilor ( 42 km), Bicazul

4
( 35 km), Neagră Șarului ( 35 km ) , Tarcăul ( 32 km ) și Cracăul ( 59,5 km) . În aval de Vatra
Dornei, este păzit de cele cinci masive muntoase, cu o altitudine medie : Giumalău, Rarău, Tranița,
Budacu și Barnaru, izolate de văi adînci.
După ce trece de Depresiunea Dornelor, valea Bistriței devine transversală pe o lungime de 12
km, continuându-și drumul pe diagonală, în orașul Broșteni, intrând în zona flișului, Bistrița își
lărgește valea.
,, De la Piatra Neamț la Racova, Bistrița străbate partea sudică a Depresiunii Cracău-Bistrița,
iar de la Racova în aval curge în partea vestică a Podișului Moldovei, până la vărsarea în rîul Siret
în dreptul localitații Nicolae Bălcescu( mai jos de Bacău) la 138 m altitudine. Practic, Bistrița
pătrunde în lunca Siretului în amonte de Bacău și curge prin lunca comună fotmată de cele două ape
pe o distanță de 12 km. În trecutul geologic, locul de vărsare era mai în amonte decât cel actual.’’
( Ioan Scurtu – Adolf Minuț, 1978 pag. 6)

1.1.1 PARTICULARITĂȚI CLIMATICE.

Așadar, Bistrița străbate un relief care pleacă de la masivele muntoase înalte , mijlocii și mici
până la depresiuni intramontane și subcarpatice menționate mai sus. Clima văii Bistriței se află în
zona temperat-continentală și prezintă nunațe variate în funcție de altitudinea, locul brăzdat de către
râu, cât și de particularitățile dinamicii atmosferice. Din zona montană, pe măsură ce pătrundem
ușor în zonele de deal și mai apoi de câmpie, temperaturile cresc. Așadar de la temperatura de 0
grade din Munții Rodnei, respectiv 2 grade în Munții Rarău, temperatura medie crește pâna la 4,9
grade în orașul Vatra Dornei și ulterior la 9,2 grade în Bacău. Un fenomen termic întâlnit pe Valea
Bistriței și caracteristic depresiunilor montane precum(Depresiunea Dornelor, Borsec) este
inversiunea termică .
O caracteristică deosebită din punct de vedere climatic al acestei zone este întocmirea de
miroclimate locale, ce diferă de la o zonă la alta. Aceste microclimate sunt rezultatul condițiilor
atmosferice particulare ce caracterizează fiecare zona în parte. Deoarece are o largă deschidere spre
regiunea extracarpatică și subcarpatică, Valea Bistriței prezintă un regim climatic mai continental
( timp senin și aer ușor uscat) . De asemenea, masivele muntoase ale Carpaților, își fac simțită
prezența și în anotimpul de iarnă, au loc invazii de aer rece, arctic continental. Aceste mase de aer
rece aduc geruri intense și temperaturi scăzute.
În cazul precipitațiilor, acestea diferă de-a lungul râului. De exemplu, la Rarău, cantitatea
medie este de 926 mm, la Vatra Dornei 672 mm, iar spre Bacău găsim o cantitate de 544,3 mm.

5
Cele mai mari cantitați de precipitații ce se inregistrează pe valea Bistriței sunt vara între 38% și
46% , iar cele mai mici în anotimpul de iarnă, între 9% și 18% din totalul anual. După o analiză a
cantităților de precipitații din județul Neamț, s-a observat o creștere de la est la vest, de la 490 mm
(Roman) la 742 mm (Vf Toaca). În concluzie, cantitatea de precipitații crește odată cu altitudinea.
Bazinul hidrografic al râului Bistrița se încadrează în timpul de regim carpatic, acolo unde avem
ape mari în sezonul de primăvară-vară, cu alimentare pluvială moderată. Deasemnea , o mare parte
din precipitații cad sub formă de zăpadă. Lună în care cad primii fulgi de zăpadă s-a constatat a fi
noiembrie, iar ultima sfârșitul lunii martie. Așadar, se poate întâmpla ca aceste date sa nu fie atât de
reale. Spre exemplu, în data de 7 mai 2019, în zona Pasului Tihuța au mai căzut câțiva fulgi de nea,
iar temperaturile au fost neașteptat de scăzute. Pe interfluviile mai înalte ninsorile vin mai devreme
și pleacă mult mai târziu. După acumularea unei rezerve mari sau mici de apă în stratul de zăpadă
urmează topirea acestuia. Dacă acest fenomen intră în corelație cu un val de precipitații, poate duce
la formarea viiturilor de primăvară. Asta dacă versanții au o expoziție sudică. În zona unde versanții
au expoziție nordică , topirea zăpezilor se face mai domol, ceea ce ajută la pătrunderea rezervei de
apă în sol. Stratul de zăpadă la sol reprezintă o rezervă importantă de apă pentru sezonul canicular
și un rol protector pentru culturile agricole în sezonul de iarnă și toamnă. Straturile de zăpadă au și
efecte negative, asta dacă acestea se combină cu precipitațiile care ulterior duc la producerea de
viituri și inundații care afectează atât culturile oamenilor cât și viața acestora. Viiturile și inundațiile
sunt unele dintre cele mai periculoase fenomene hidrice cu pagube care depășesc cu mult alte
fenomene de risc natural. Poziția arealului studiat se află situat între două mari provincii climatice:
cea est-europeană cu mari dicontinuități pluviometrice și termice, secvențe de secentă și precipitații
violente, și cea vest-europeană cu caracter umed.
Regimul climatic din zona montană ajută la instalarea unor sectoare de rășinoase și foioase, de
unde și dezvoltarea economiei forestiere. Deasemenea, locuitorii de pe Valea Bistriței au ca
ocupație de bază îngrijirea și creșterea animalelor. De o parte și de alta a culoarului Bistriței se
întind păduri de molid, fag și brad. Etajele de vegetație care pot fi indentificate în zonă sunt: etajul
alpin(indentificat la peste 2000 m unde vegetația este săracă), etajul subalpin(de la 1800 la 2000m),
etajul de molid(de la 1600-1800 m), etajul de fag-rașinoase(de la 1000 la 1200 m), etajul fagului(de
la 600 la 800 m, evidențiat foarte bine din aval de Piatra Neamț până la Bacău). Vegetația are un
impact atât direct cât și indirect în procesul de scurgere a râului Bistrița. Un factor negativ pe care îl
îl întâlnim pe Valea Bistriței sunt despăduririle excesive, desfașurate pe suprafețe destul de mari și
care ulterior au dat naștere precipitațiilor cu un caracter torențial. Tot datorită acestor precipitații

6
puternice, în zona lacurilor din aval de acumularea Izvorul Muntelui, s-a produs reducerea
canpacității de stocare a apei în exces și colmatarea rapidă a lacurilor. Lacurile de acumulare au un
rol foarte important deoarece diminueaza undele de viitură din aval și astfel inunațiile sunt atenuate.
Râul Bistrița străbate doua unitați mari: unitatea de orogen carpatic și unitatea de platformă.
Prima unitate, cea de orogen carpatic reprezintă o structură cutată de roci de fliș și roci dure. Iar cea
de-a doua unitate este cu structură de monoclin, cu roci mai moi și de platformă. Din punct de
vedere hidrologic, natura rocilor joaca un rol foarte important în procesul de scurgere.
Permeabilitatea redusă a rocilor împreună cu pantele accentuate duc la o scurgere rapidă din
cantitatea excesivă a apei înainte de procesul de evaporație. În procesul de scurgere o influența
destul de mare o are si solul(structura și textura acestuia) precum și puterea precipitațiilor și
înclinarea versanților.

Figura 2. (Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor – S.R.T.S. – 2012, aliniat la standardele

internaţionale)

Găsim în cuprinsul bazinului hidrografic Bistrița, soluri cu o capacitate ridicată de infiltrație și

stocare a apei în perioada secetoasă(Figura 2). În zona montană, solurile au o permeabilitate mai
scăzută, față de solurile aflate în regiunile pericarpatice.
,,Pe un fond climatic bogat în precipitații, în condițiile existenței unui relief înalt, bine
fragmentat, grefat pe structuri geologice complexe, cu roci dure și în prezența unui covor vegetal

7
bine dezvoltat, în care pădurile dețin un procent de peste 50%, rezervele de apă subterane și de
suprafață sunt destul de bogate. Din acest punct de vedere suprafața pe care se extinde bazinul
hidrografic al râului Bistrița poate fi considerată ca excedentară.’’( Cojoc Gianina Maria, 2016, pag
72)
Pe valea principală, vânturile zonale sunt mai puțin dinamice datorită culmilor limitrofe văii
Bistriței, ce oprea evoluția fenomenului de descendență pe văile secundare. Având în vedere că
Valea Bistriței este înconjurată și protejată de culmile muntoase, vântul are o putere mai mică
asupra văii. Cele mai reprezentative vânturi ce se regăsesc în zona Văii Bistriței sunt cele din nord-
vest care sunt dirijate de-a lungul râului și care ulterior suferă modificări de direcție. Fenomenul de
foehnizare se întâlnește și el pe versanții cu orientare estică,însă efectele produse de acesta sunt
nesemnificative(cantitatea de precipitații scade treptat cu înaintarea spre est). Calmul atmosferic
dețin eo pondere mai mare în depresiuni(30-40%) și o pondere mai mică pe culmile înalte(10-15%).
Cele mai mici valori a calmului atmosferic se produc primăvara și la începutul verii, iar cele mai
mari la începutul toamnei și vara.
În zona înaltă, la capitolul faună, întâlnim ursul brun, cerbul carpatin, lupul, mistrețul, vulpea,
vulturul pleșuv, șoarecele de pădure. Iar la capitolul fauna activa întâlnim cele trei sectoare: al
păstrăvului, al scobarului și al lipanului.
,,Și totuși, unde există apă, există și viață. Prin formarea lacului Bicaz s-a constituit un imens
spațiu acvatic, care a început să fie populat din primele faze alea acumulării apei cu organisme
acvatice, având cicluri scurte de viață: ore (bacterii), zile (protozoare și alge), săptămâni
(microcurtacee și viermi). Acestea trăiau înainte de venirea potopului în ochiurile de apă stătătoare
din zona inundabilă și au explodat populațional atunci când li s-a extins spațiul vital,
lacustru.’’(Ionel Miron, 2015)
,,Condițiile pedoclimatice, natura reliefului, bogăția floristică și faunistică au atras omul pe
aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Arheologii au demonstrat prezența lui încă din epoca
paleoliticului, atât în zona lacului de acumulare Izvorul Muntelui, cât și în sectorul inferior al
Bistriței.’’ ( Ioan Scurtu – Adolf Minuț, 1978 p.8)

1.1.2 FENOMENE METEOROLOGICE PERICULOASE PRODUSE

Dacă facem o clasificare a fenomenelor generatoare de situații de urgență, primele cele mai
puternice și dese întâlnite pe Valea Bistriței sunt inundațiile și secetele. Datorită climei specifice
zonei, inundațiile apar frecvent pe culoarul Bistriței. Precipitațiile abundente se produc în intervale

8
de timp scurte, iar din cauza pantei mari a versanților și a defrișărilor extinse pe areale mari, solurile
nu au timp sa absoarbe cantitatea de apă scursă. Cele mai catastrofale inundații s-au produs în
ultimii 30 de ani, mai exact în anii 1970, 1975, 1991. Deaseamenea s-au produs și alte inundații
care au avut o acțiune mai diminuată, dar care au produs pagubea importante. Pe lângă aceste
inundații se evidențiază și fenomenul de zapor întâlnit deseori în sezonul de iarnă, pe tronsonul lac
Izvorul Muntelui până la intrarea în Suceava. În anii 1995 și 2003 s-au produs inundații
dezastruoase cauzate de fenomenul de zapor. Toate aceste fenomene s-au lăsat cu pierderi de vieți
omenești și locuințe distruse. ,,S-au înregistrat 11 victime omeneşti, din care 5 în anul 1991, 2 în
anul 1998 şi 3 în anul 2003. Au fost inundate case, anexe gospodăreşti, obiective social-economice,
căi de comunicaţie, terenuri agricole şi s-au înregistrat mortalităţi la animale. Zonele cele mai
expuse inundaţiilor, în ordinea frecvenţei producerii acestora, sunt: comuna Piatra Şoimului, pe
pâraiele Calu şi lapa, comuna Girov şi oraşul Roznov pe pr. Cracău, comuna Borleşti pe pr. Nechit,
comuna Hangu pe pr. Hangu şi Audia, comuna Bicazu Ardelean pe pârâul Jidan şi Bistra, Bicaz
Chei pe pârâul Ivăneş, comuna Grinţieş şi comunele Borca, Farcaşa şi Poiana Teiului pe râul
Bistriţa, datorită fenomenului de zăpor .’’(http://www.ijsunt.ro/pub/doc/analiza%20riscurilor%20-
%20extras.pdf)
Secetele reprezintă și ele un dezastru natural , dar care în zona noastră au efecte mai puțin
distrugătoare. Cea mai afecatată de acest fenomen este recolta. Dacă Valea Bistrișei a fost mereu
ferită de temperaturi extrem de ridicate, dat fiind specificul muntos, au existat ani în care
pricipitațiile nu cadeau cu săptămânile, pământul crăpa, iar agricultura avea de suferit pe tot
parcursul anului.
Alte fenomene meteorologice care au efecte distrugătoare sunt: ploile cu caracter de
aversă(întâlnite în zona Piatra Neamț, Poiana Teiuliu și Pipirig), grindina(în zona de sud a județului
Neamț), ninsorile viscolite și neîncetate, vânturile puternice cu aspect de tornadă și avalanșele care
se produc doar în Masivul Ceahlău.

1.2. RELIEFUL-PARTE IMPORTANTĂ A EVOLUȚIEI REȚELEI HIDROGRAFICE

Cel care condiționează regimul scurgerii râului și reprezintă un element foarte important în
evoluția bazinului hidrografic este relieful. Bistrița trece prin 3 mari sectoare a reliefului: sectorul
montan care ține de la izvoare până la Piatra Neamț și unde găsim mai multe sectoare( al văii
glaciare,sectorul Osoi-Cotârgași, sectorul Cotârgași-Poiana Largului și sectorul Poiana Largului-
Piatra Neamț), sectorul subcarpatic care începe de la Piatra Neamț până la Racova, cu orientare N-

9
S( un sector unde sunt întâlnite alunecările de teren, atunci când cad precipitații considerabile),
sectorul de podiș, de la Racova de unde curge Bistrița, până la confluența cu râul Siret(terase ânalte
bine reprezentate și trepte de luncă cu îălțimi foarte mari).
,,Carpații au rol de bariere împotriva circulației anticiclonică de est și ciclonică de vest și sud-
vest. Expoziția versanților față de circulația atmosferică determină o distribuție neuniformă a
precipitațiilor, nebulozității și umezelii. Versanții cu expunere vestică și nord-vestică dispun de
precipitații mai bogate, nebulozitate și umezeală mai mari față de versanții cu expoziție estică și
sud-estică. Tot de expoziția versanților (față de radiația solară) și altitudinea acestora depind și
durata fenomenului de îngheț și a stratului de zăpadă, care este mai mare pe versanții nordici și
estici față de cei sudici și, respectiv vestici. Versanții cu pantă mare primesc mai puțină energie
solară decât cei cu pantă mică.’’(Cojoc Gianina Maria, 2016, pag 46). I. Donisă, în lucrarea
Geomorfologia văii Bistrița, din 1968 a realizat o clasificare a tipurilor de relief,precum ,,relief
carstic, relief glaciar și periglaciar, relief structural și litologic, relief fluviatil, relief fluvio-
denudațional, relief lacustru și relief antropogen.’’
Râul Bistrița a modelat direct formele de relief. Relieful fluviativ fiind cel mai reprezentativ.
Albia este forma de relief care permanent se modelează datorită râului Bistrița. Inundarea albiei
schimba sensul evoluției acesteia pe o distanța destul de extinsă. În prezent,Valea Bistriței are
caracter de vale diagonală, dar totodată întâlnim pe parcursul acesteia un sector de vale transversală,
dar și sector cu vale longitudinală.
,, Relieful carpatic străbătut de Bistriţa este alcătuit din munţi mijlocii. Caracterul general
este dat de orientarea culmilor în concordanţă cu marile linii structurale pe direcţia NV – SE.
Fragmentarea reliefului este accentuată menţinându-se în medie în jur de 700 – 900 m, dar atinge şi
valori mult mai mici. Dacă se iau în considerare şi organismele torenţiale, fragmentarea apare şi mai
puternică. Suprafeţele plane au întinderi mici, fiind localizate pe văi şi mai rar pe interfluvii.
Această fragmentare duce la o activare considerabilă a proceselor geomorfologice. Intensitatea
mare a acestor procese este determinată de marea adâncime a fragmentării, care face ca energia
maximă a reliefului să atingă valori mari. Astfel, spre obârşia văii şi în cursul mijlociu, energia
maximă ajunge la peste 1000 m (1794 m în Pietrosu şi 700 m în talvegul Bistriţei). În rest energia
reliefului este mai mică, scăzând sub 500 m în Depresiunea Dornelor şi ajungând până la 400 m în
apropiere de Piatra Neamţ.’’(Cojoc Gianina Maria, 2016, pag 45).
Principalele unități muntoase pe care le regăsim de-a lungul Văii Bistriței sunt:

10
a) Masivul Ceahlău - situat în partea centrală a Carpaților Orientali, are o suprafață de circa 290
km2 și cu înălţimea maximă de 1907 m. Gala Galaction spunea ,,de la Călugăreni până la Bicaz,
trecând pe lângă Hangu și Buhalnița, cu tot șirul de sate și cătune, Bistrița se înfășoară de picioarele
Ceahlăului, strângîndu-l când mai de aproape, când mai de departe și jucându-se în fel de fel de
salturi de sânuri și de capricii. Am privit cu toată puterea ochilor și cu toată robia inimii! Ca o
coroană împărătească, Ceahlăul se desface ramuri-ramuri pe care albastrul cerului și haosul văilor le
arată albastre-cenușii ca de oțel.’’
b)Munții Hășmaș – cu o altitudine de 1793 m și situat în bazinul superior al râului Bicaz. Acesta
prezintă un important nod hidrografic,deoarece din el izvorăsc Oltul, Mureșul, Trotușul și Bicazul.
Aceștia mai poartă denumirea de Hăghimaș.
c)Munții Bistriței – cu altitudinea maximă de 1757, Vf, Grințieș.
d)Munții Tarcăului și Stânișoarei. 1664 m la Tarcău și 1529 în Stânișoarei.
Culoarele de vale ale Moldovei și Siretului reprezintă cea mai joasă formă de relief, având
aspect de câmpie .

Figura 2. Culoarul de vale a Moldovei, având aspect de câmpie

Imagine preluată: http://mega-travel.ro/valea-bistritei-la-confluenta-cu-valea-farcasei

1.3 FENOMENE CLIMATICE SPECIFICE SEZONULUI RECE.

Pe Valea Bistriței se întâlnesc o multitudine de fenomene climatice pe timp de iarnă, în special
datorită zonei climatice. Acestea încep să-și facă apariția, atunci când temperatura aerului scade sub
0 grade celsius. În general, temperaturile minime apar odată cu fenomenele de iarnă în perioada

11
decembrie- martie, unde se înregsitrează temperaturi de 0 grade celsius, acolo unde debitul este mai
mare și apa nu poate îngheța.
Râul Bistrița are parte în fiecare an, în sezonul rece, de un fenomen cu caracter de hazard,
numit zapor. Zapoarele sunt manifestări obișnuite în regiunile temperate. Culoarul Bistriței are o
geometrie care favorizează scurgerea sloiurilor de gheață, a năboiului și zaiului atunci cînd
temperatura aerului ajunge la 7 grade celsius și lacul Izvorul Muntelui se află sub cota de 500 de m.
Zapoarele sau aglomerările de gheață sunt considerate cel mai mare hazard provocat în sezonul
rece. O monitorizare făcută de către Stefanache Dumitrică în 2007, arată ca în intervalul de timp
1996 – 2005, aglomerările de gheață au stat pe râu aproximativ 94 de zile. Sectorul unde acest
fenomen are o influență deosebită este în amonte de Poiana Teiului ( Pârâul Pîntii, Frumosu,
Dreptu, Galu) . Tot pe acest sector s-a înregistrat și cea mai lungă perioadă, de 84 de zile în anii
2002-2003.
Temperatura este factorul principal care influențeaza înghețul. Pe sectorul inferior al Văii
Bistriței se produc cel mai frecvent înghețurile ca urmare a inversiunilor de temperatură sau ca
urmare a stagnării maselor de aer rece și a canalizării acestora pe culoarul de vale. Fenomenele de
iarnă pot avea o evoluție rapidă. Plecând de la formarea acelor de gheață, gheța la fund( formată
mai ales în zona montană), podul de gheață discontinuu care mai apoi devine pod de gheață
continuu urmate de scloiuri și zapoare care ulterior blochează scurgerea și produc inundații.

Tabelul 1. Variația temperaturii apei de la cele 9 statii hidrometrice din bazinul

hidrografic al râului Bistrița.( Cojoc Gianina Maria, 2016)
Neagra- Neagra
LUNIL Poiana Ceahlău Bistrița Bistrița- Dorna- Bistrița Dorna
Gura Broșteni-
E Ștampei Sat Cârlibaba Dorna Arini Frumosu Cândrenilor
Negrii Broșteni
I -6.7 -3.9 0 0 0 0 0 0 0
II -5.1 -2.6 0 0 0 0 0 0.1 0.1
III -1.4 1.2 0.2 0.4 0.7 0.8 0.5 0.3 0.6
IV 4.2 7.1 2.8 3.5 3.1 5.5 3.5 3.2 4.4
V 9.6 12.5 5.6 6.5 7.8 9.7 8.2 6.7 9.5
VI 12.9 15.8 7.7 11.4 11.2 13.1 11.3 10.2 13.2
VII 14.4 17.2 10.7 13.5 13.5 15.4 13.7 12 15.5
VIII 13.8 16.5 12.3 14.5 13 18 14.4 11.8 15.4
VIX 9.6 12.6 8 10.5 9.5 11 9.2 8.7 11.6
X 4.9 7.6 6.1 6.5 5.6 6.8 7.4 5.8 6.8
XI -0.3 2.5 1.2 2.4 3.2 3.4 2.2 2.6 3.4
XII -4.5 -1.6 0 0.3 0.4 0.5 0.3 0.5 0

12
Din tablelul nr 1 putem observa cum odată cu înaintarea spre aval, fenomenele de îngheț pe râul
Bistrița întârzie să apară. În bazinul superior, zona montană, temperatura este mai scazută, astfel
încât formarea gheții este mult mai rapidă. În Poiana Ștampei, respectiv Ceahlău Sat se
înregistrează cele mai scazute temperaturi, unde podul de gheață continuu stă să apară tot mai des.
Iar în zonele din amonte de lacul Izvorul Muntelui, acest fenomen apare tot mai rar, cu o durată de
până la 35 de zile.
În majoritatea timpului la stațiile hidrometrice de munte temperatura apei este mai scăzută
decât temperatura aerului. Această diferență se datorează faptului că temperatura aerului care este
măsurată în același punct cu temperatura apei, este de regulă mai mare decât temperatura aerului
din amonte care se află la altitudini mai mari și care ulterior determină temperatura apei de la stația
respectivă.
Un alt fenomen climatic sugestiv pentru perioada rece a anului este viscolul, foarte întâlnit în
zonele estice și sudice ale României. Ianuarie este luna în care se produc cele mai multe viscole. Pe
valea Bistriței un rol foarte important îl au munții care țin loc de apărare împotriva vântului foarte
puternic care spulberă zăpada și o troienește. Se poate numi fenomen climatic de risc, deoarece are
efect negativ atât asupra traficului (reducând vizibilitatea) cât și asupra gospodăriilor( datorită
vitezei foarte mari a vântului și a cantității mari de zăpadă provoacând pagube mari).
Depunerile de gheață apar și ele de-a lungul văii Bistriței și pot fi considerate fenomene
climatice de risc, doar dacă îndeplinesc niște caracteristici; să aibe greutate și durată mare. Bruma,
chiciura, poleiul, lapovița, zăpada umedă, toate acestea se exercită prin doua moduri: în primul rând
temperaturile negative care năpustesc asupra vegetației , și în al doilea rând acțiunea mecanică care
se manifestă asupra ramurilor copacilor, a vegetației și care ulterior duce la ruperea acestora.
Chiciura sau cum i se mai spune, promoroaca, este un fenomen asemănaător cu zăpada. Pe
Valea Bistriței este deeori întâlnită pe ramurile copacilor, pe firele electrice, telegrafi...etc. Aceasta
se formează în interiorul maselor de aer foarte reci și umede, în condiția unui calm atmosferic.
Acele fine de gheață care se formează prin transformarea vaporilor de apă se depun pe obiecte. Spre
deosebire de brumă, fenomenul de chiciură poate apărea în orice moment al zilei, indiferent de
nebunozitate. Atuci când chiciura tinde să apară, vremea are un aspect închis, datorită norilor
stratus.
Un alt fenomen întâlnit este poleiul. Tot o depunere de gheță, opacă sau transparentă, care se
formează odată cu înghețarea picăturior de ploaie suprarăcite, care cad pe suprafețe cu temperanturi
de 0 sau sub 0 grade celsius. Este un fenomen foarte periculos, deoarece provoacă pagube

13
suprafețelor forestiere, livezilor..etc. Greutatea acestuia duce la cedarea cablurilor telefonice și
electrice, iar din cauza stratului alunecos traficul rutier oate fi întrerupt.
Dezghețul, poate avea și el efecte distrugatoare. Dacă ne referim la dezghețul zaporului spre
exemplu dispariția acestuia se datorează temperaturii. Pe râul Bistrița se înregistrează cele mai târzii
dispariții a podurilor de gheață și a sloiurilor. Topirea lor duce adesea la inundații devastatoare.
Durata totală a fenomenelor climatice din sezonul rece( gheața la mal, sloiuri, pod de gheață)
sunt în totalitate dependente de factorii climatici. Zona studiata, Valea Bistriței este individualizată
prin valori ridicate ale duratei formelor de gheață ce se formează de-a lungul râului Bistrița. Durata
medie pe râul nostru depășește 119 zile.

1.3.2 HAZARDE PROVOCATE

,, Hazardul repezintă un fenomen aleator, de mare anvergură, imprevizibil, o nedeterminare în
timp și spațiu, un salt calitativ, o treaptă sau un prag în evoluția geosistemului, care descarcă energii
imense și determină dezordine, dezechilibru pe scara de evoluție firească a mediului, în drumul său
spre o nouă calitate. ‘’(Bogdan, Octavia 1992, 1994, 1996). Hazardele sunt cele care dau naștere
riscurilor. Riscul este în funcție de mărimea hazardului. Toate fenomenele naturale extreme
definite drept hazarde sunt considerate abateri importante de la starea normală de dezvoltare a
mediului. În ,,Polisimia evenimentelor geografice extreme’’ scrisă de Mac și Petrea în 2002,
aceștia definesc hazardul ca fiind ,, o necesitate obiectivă cu caracter de lege sursa unui eveniment
extrem cu descărcare energetică într-un anumit moment și într-o împrejurare greu de prevăzut.’’
Hazardul pus în evidență de către mine, generează la rândul său riscuri. Atunci când se prevede un
hazard, trebuie sa luam în considerare 4 momente importante: cauza apariției lui, previziunea,
prevenirea și reducerea riscului.
Trebuie să învățăm cum să trăim alături de toate aceste hazarde întampinate pe parcusul vieții
și mai ales sa sțim cum să ne ferim și să ne apărăm de efectele lor.

1.3.1 RISCURI GENERATE DE FENOMENELE CLIMATICE SPCIFICE SEZONULUI RECE.

Fenomenele de iarnă au loc anual pe râul Bistrița, ele având uneori o periculozitate mare sau
nu. Acest lucru depinzând de particularitățile climatice. Toate aceste riscuri generate de fenomenele
climatice sunt stâns legate de temperatură. Încă din anii 60 s-au facut cercetări asupra fenomenelor
produse pe râurile din România pentru a se cunoaște evoluția acestora și riscurile la care sunt
expuși oamenii. Primele cercetări s-au realizat de către Semenescu în 1960, de Constantinescu in

14
1964 și de către Ciaglic în anii 1965, 1975, 1985. Fenomenul de zapor de pe Valea Bistriței care a
fost cel mai întâlnit și care a făcut ravagii an de an, provoacă riscuri catastrofale asupra vieților
omenești și a lucurilor materiale. Gravitatea consecințelor este în stânsă corelație cu evoluția
fenomenului și modul lui de debut. Dicționarul IDNR definește riscul astfel: ,,potențialitatea
hazardului (deci, a cauzei) de a produce dezastre (consecințe), sau astfel spus, reprezintă numărul
posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra proprietăților și ântreruperea activităților
economice în timpul unei perioade de referință și într-o regiune dată, pentru un fenomen
particular.’’
Pe Valea Bistriței, încălzirea vremii și scurgerea sloiurilor prezintă un risc foarte mare pentru
localnici. Autoritățile locale iau deseori măsuri pentru a reduce aceste riscuri. Apa care nu se
revarsă din albie este dinamitată. Acest explozibil se instalează în zona Topoliceni, din comuna
Poiana Teiului, unde apar cele mai multe infiltrații. În urma acestei misiunii cu explozibil, pentru a
da curs eliberării culoarului de ghețari se pot produce pagube, accidente sau alte probleme. Toți care
îndelipnesc această misiune au sarcina de a monitoriza permanent evoluția zaporului. Pe baza
tabelului 1, am realizat și un grafic în care se poate observa foarte clar că zona din amonte de Lacul
Izvorul Muntelui este foarte afectată de acest fenomen și acolo oamenii sunt cei mai expuși la
riscuri.

Figura 3. Variația temperaturii apei la cele 9 stații hidrometrice

Putem observa că la sfârșitul lunii a treia, începutul lunii a patra( Aprilie), temperaturile urcă ușor,
ceea ce duce la topirea zapoarelor. Deci, în aceasta perioadă, ricurile sunt cele mai mari. Din
graficul de mai sus, putem observa lunile de când începe formarea gheții pe râul Bistrița

15
(Decembrie), dezvoltarea lui (Ianuarie,Februarie), și dezghețul lui care provoacă riscuri în
aval( începutul lunii Martie). Oamenii care au locuințele construite de-a lungul văii Bistriței , au
deseori ghinionul să fie inundate după ce râul dă pe dinafară. În satul unde am copilărit eu, Dreptu
(Comuna Poiana Teiului), an de an se las- cu intrarea apei în gospodării. Mai ales pentru cei care,
cum am spus mai sus , au ghinionul de a fi chiar în apropierea și la nivel cu râul Bistrița. În primă
fază, podurile și punțile care permit traversarea apei au fost luate pe sus de către ghețari, asta cu
câțiva ani în urmă, până când s-au construit altele, fiind luate în considerare și aceste fenomene de
risc, apoi inundarea beciurilor și în cel mai rău caz intrarea apei în casele oamenilor care duce la
distrugerea unor bunuri materiale și sufletești. Zapoarele care au făcut catastrofe pe râul Bistrița, au
avut loc în anii: 1954, 1964, 1965, 1971, 1976, 1977, 1982, 1985, 1993, 1995 și 2002. Un rol foarte
important în formarea acestui fenomen l-au avut configurația văii și distribuirea lui de pe afluenți.
Pe sectorul Frumosu-Poiana Teiului unde pantele sunt foarte mici, malurile destul de joase și unde
întâlnim vegetație riverană, se produc foarte ușor zapoare. Pe lângă acest fenomen mai sunt și altele
care produc riscuri, cum ar fi depunerea de zăpada, depunerea de gheață, viscolul, care ulterior duc
și ele la distrugerea locuintelor, rănirea persoanelor, asta dacă respectă și au în vedere anumiți
parametri.
Efectele nu ar mai fi fost așa distrugătoare dacă relația dintre activitățile atropice și
condițiile de scurgere s-ar fi bazat pe criterii științifice. Multe dintre localități s-au construit fără
plan concret pe termen lung. La fel și căile de comunicații, poduri, podețe, punțile s-au amplasat
necorescunzător. Dacă planul pentru toate amplasările ar fi fost realizat corespunzător și corect,
toate efectele distrugătoare de pe urma zaporului puteau fi înlăturate sau cel puțin diminuate.

2.ROLUL LACULUI IZVORUL MUNTELUI IN FORMAREA ZAPORULUI DIN

AMONTE
Lacul de acumulare Izvorul Muntelui a fost cea mai eficace și rapidă metodă de regularizare a
debitului, în vederea folosințelor de apă. Acumulările controlează cel mai bine debitele de viitură.
Pe râul Bistrița se află 10 lacuri de acumluare, pe cursul principal care au rolul de a atenua
inundațiile, Izvorul Muntelui fiind cu capacitatea de retenție cea mai mare. ,,Lacul Izvoru Muntelui-
Bicaz de pe râul Bistrița a reprezentat începutul unei acţiuni de mari proporţii pentru crearea de
acumulări pe râurile interioare din România, continuată cu realizarea lacurilor Vidraru (Argeş) şi
Vidra (Lotru), a lacurilor de pe Olt, Someş, Dunăre și Prut.’’ (Cojoc Gianina Maria, 2016, pag 116).
Din 1960 când acesta și-a făcut apariția, a suferit importante modificări, atât negative cât și

16
pozitive. Pe lângă rolul lui de regularizator acesta mai este utilizat și ca zonă de turism complex,
care ajuta la dezvoltarea regiunii și indepartarea factorilor negativi ec rezultă din activitatea umană.
,,De aproape 55 de ani, barajul de la Bicaz ţine piept pentru 1,2 miliarde de metri cubi de apă ai
celui mai mare lac artificial de pe râurile interioare ale României. Prin construcţia barajului s-au pus
bazele sistemului hidroenergetic românesc, însă lucrarea s-a făcut cu enorme sacrificii şi multă
suferinţă.’’(adevarul.ro)

Figura 4. Barajul Bicaz 01.06.2010

Lacul Izvorul Muntelui este cel mai mare lac de acumulare din țară și de pe râul Bistrița, care se
află pe cursul mijlociu al râului și la 4 km de orașul Bicaz. Primește afluenți importanți precum:
Bistricioara, Izvorul Alb, Largu, Hangu, ș.a. Lungimea, sugprafața și volumul diferă de la un sezon
la altul, în funcție de nivelul apei. ,,Barajul de la Izvoru Muntelui (Figura 4) are înălțimea de 127 m,
iar lungimea atinge 435 m și o lățime maximă la bază de 119 m. Este un baraj de greutate realizat
din beton armat, leagă Muntele Gicovanu de Obcina Horștei și este situat în amonte de confluența
pârâului Izvorul Muntelui cu râul Bistrița într-un defileu unde roca principală este alcătuită din
gresii de Tarcău. În structura barajului intră 30 de blocuri despărțite prin rosturi etanșate amonte cu
pene de beton armat și tole de cupru. Prin construcție a fost prevăzut cu multe galerii, puțuri de
aerisire, nișe de vizitare, încăperi ce adăpostesc instalații de acționare și comandă, diferite
echipamente de urmărire, monitorizare seismică și comportare a fiecărui element. La partea
superioară pot fi identificate patru deversoare frontale (de 11,5 m lățime, echipate cu vane segment)

17
amplasate central și patru goliri de fund echipate cu vane plane (cu un diametru de 2,5 m) montate
în aceleași blocuri ‘’ ( Cojoc Gianina Maria, 2016,) . Atunci când apele sunt foarte mari (Figura5),
coada lacului se întinde până dincolo de Poiana Teiului , spre amonte. Acumularea produce energie
electrică, atenuează viiturile produse la sfârșitul sezonului rece de către topirea ghețarilor, asigură în
aval de râul Bistrița un debit salubru și mai are funcție piscicolă. Toată apa acumulată în lac
alimentează hidrocentrala Dimitrie-Leonida de la Stejaru pentru ca aceasta să producă energie
electrică. Această hidrocentrală se află în aval de baraj, fiind de înaltă cădere( 149m), amplasată în
Savinești, comuna Pîngarați. ,,Amenajarea Izvoru Muntelui, datorită volumului total de 1250 mln.
m³, asigură atenuarea undelor de viitură protejând astfel amenajările din aval de baraj situate în
imediata apropiere a albiei majore, până în zona lacului Pângărați. Volumul util al lacului (diferența
dintre nivelul minim de exploatare și cel normal de retenție) asigură o atenuare eficientă, astfel încât
în raport cu regimul de exploatare adoptat atenuarea poate fi completă sau parțială. Volumul de
atenuare de 89 mln. m³ (diferența dintre nivelul normal de retenție și cel maxim de exploatare) este
utilizat pentru preluarea viiturilor suplimentare suprapuse.’’ ( Cojoc Gianina Maria, 2016).

Figura 5. Evacuarea surplusului de apă la barajul Bicaz 25.06.2010

Totodată, acest lac reprezintă o zona foarte atractivă de agrement și totodată se pot face diferite
activități relaxante cum ar fi plimbările cu vaporașul, cu hidrobicicletele sau de ce nu cazarea la una
din căsuțele de lemn de pe malul lacului.

18
2.1. APELE DE SUPRAFAȚĂ. REȚEAUA HIDROGRAFICĂ.
Toată rețeaua hidrografică s-a format s-a construit datorită evoluției scurgerii. Principalul râu
din bazinul hidrografic este Bistrița, iar acesta are afluenți importanți precum: Dorna, Cârlibaba,
Neagră Broșteni, Neagră, Șarului, Farcașa, Borca, Sabasa, Bistricioara, Bicaz, Tarcău, Curjdiu,
Cracău..ș.a. Râul Bistrița izvorăște din Munții Rodnei, de pe versantul nordic, unde se unește
Bistricioara și Putreda. Până la confluența cu Dorna, râul poartă denumirea de Bistrița Aurie,
datorită prezenței nisipurilor aurifere, exploatate cu mulți ani în urmă.
,,Afluenţii Bistriţei Aurii au o uşoară asimetrie spre stânga. În zona de izvoare, se găsesc
Vulcănescu şi Şesul din stânga şi Bila din dreapta. Lala se varsă în Bistriţa Aurie imediat în aval de
defileul Rusăi, defileu delimitat de Rusa în amonte, din dreapta, şi de Ţibău în aval, din stânga.
Țibăul este considerat cel mai mare afluent pe acest sector. Tot afluent de stânga este și Cârlibaba,
care izvorăşte din apropierea Tomnatecului. De aici, în aval, dintre afluenţii de pe dreapta ai
Bistriţei Aurii pot fi amintiți: Izvorul Gândacului, Diaca, Humorul, Pârâul Rece (în aval Defileul
Ciocăneşti) şi Ciotina, iar din stânga pe: Valea Stînei şi Argestrul. Primul afluent al Bistriţei în
depresiunea Dornelor este Dorna, care își are izvoarele în munții Bîrgăului şi în munții Călimani.
Partea estică a depresiunii este drenată de un alt râu care izvorăște tot din Călimani, de Neagra
Şarului. Acesta se varsă în Bistriţa în aval de Vatra Dornei. Înainte de defileul de la Zugreni,
Bistriţa mai primeşte aportul afluenților: Ortoaia şi Osoi din dreapta şi Rusca, Chiril din stânga. La
Crucea, la intrare în defileu, Bistriţa primeşte încă doi afluenți: Crucea din stânga şi Bîrnărelul din
dreapta. În aval de Toance, Bistrița primește următorii afluenți: din stânga Holda, Holdiţa şi
Cotârgaşi, iar din dreapta Bârnaru, Găboaia şi Neagra cu afluentul său dinspre Pasul Păltiniş –
Negrişoara. În zona flişului cretacic, Bistrița primește afluenți de pe ambele maluri, cum sunt:
Pietroasa, Sabasa şi Farcaşa din stânga şi Borca şi Stejaru din dreapta.’’ ( Cojoc Gianina Maria,
2016, pag 76). Din izvoarele din jurul barajului , se formează un mic curs de apă, care până la
Pângarați se menține, după care începe revin debitele dinspre hidrocentrală, în aval de Straja. Iar
până la Straja, Bistrița mai primește câțiva afluenți importanți, precum: Izvorul Muntelui, care
izvorăște din minunatul Masiv, Ceahlău; Bicazul, de la Lacul Roșu și Tarcăul care vine de sub
vârful Grindușul.
Rocile diferă foarte mult în aval, ele fiind mai dure, prin eroziunea lor, au dus la lărgirea văii
și unde mai apoi s-a realizat suficient spațiu pentru formarea lacului de acumulare Izvorul Muntelui.
Afluenții mai mici se varsă în partea nordică a lacului, precum: Bolătăul, Buba, Hangu, Buhalnița și
Potocilor, iar în partea de sud, Bistricioara, cel mai mare afluent al Bistriței. Pe lângă Bistricioara se

19
mai varsă și Secu, Schitu, Izvorul, Răpciuni și Tiflicul. Bistricioara, la rândul ei primește o serie de
afluenți mai mici. Râul Bistrița împreună cu afluenții săi desfășoară o intensă viață acvatică.
Curentul apei este factorul determinant ce asigură oxigenarea deplină, temperatură, presiune și
lumină.

2.2. INFLUENȚA FORMELOR DE GHEAȚĂ ASUPRA SCURGERII.

Prin termenul de scurgere se înțelege acea cantitate de precipitații direcționată. În primul rând,
acea parte a precipitațiilor care merge pe suprafața solului, către un curs de apă, aici formându-se
scurgerea de suprafață. Iar în al doilea rând, acea parte care se infiltrează în sol, ajungând până la
roci, și unde se formează scurgerea subterană.
În România, resursele de apă sunt foarte reduse. Cele mai importante resurse de apă se găsesc
în zona montană a țării, deoarece acolo se întâlnesc precipitațiile cele mai bogate. Așadar, debitele
foarte mari se regăsesc în regiunile montane, unde apa este și mai curată, deoarece nu traversează
zone foarte populate. Regimul scurgerii Bistriței este tipic montan, sursa regimului de scurgere fiind
compus din precipitațiile lichide și topirea zăpezilor și a ghețarilor. Iar a doua sursa o reprezintă
apele subterane care aduc un aport de 30%, mai mult sau mai puțin. Scurgerea medie variază
proporțional cu altitudinea medie. Altitudinile medii de pe valea Bistriței descresc din aval spre
amonte, fapt care duce și debitul mediu în aceiași direcție. Evoluția climatică sezonieră are o
importanță foarte mare în regimul scurgerii, deoarece variațiile acesteia depind de regimul
pluviometric. În secțiunile hidrometrice vizate de mine: Cârlibaba, Dorna Giumalău, Dorna Arini,
Frumosu, Dorna Cândreni, Poiana Ștampei, Broșteni, Sabasa, Cuejdiu și Bacău este reprezentată
scurgerea medie în cele 4 sezoane.

Tabelul 2: Repartiția sezonieră a scurgerii medii la cele 10 stații hidrometrice vizate.

Satații Hidrometrice Iarna Primăvară Vară Toamnă
Bacău 23 32.5 24.5 20
Broșteni 13.8 31.6 34.9 19.7
Cârlibaba 9.4 42 31.3 17.3
Cuejdiu 14.2 48.2 26 11.5
Dorna Arini 9.8 42.7 31.2 16.3
Dorna Cîndrenilor 9.7 46.2 29.3 14.8
Dorna Giumalău 9.9 41.4 31.8 16.9
Frumosu 10.9 39.2 33 16.9
Poiana Ștampei 8.4 44.7 31.2 15.7
Sabasa 10 36 36.8 17.2

20
 Din analiza sezonieră a scurgerii multianuale, constatăm că în sezonul rece, se înregistrează
valorile cele mai mici. Cauza acestui fapt o reprezintă precipitațiile care cad sub forma de zăpadă și
stau deasupra solului, astfel încât alimentarea se face doar din apele subterane. În lunile de iarnă,
decembrie-februarie, cel mai mic procentaj în regimul de scurgere este de 8,4% , din volumul anual,
la Poiana Ștampei, iar cel mai mare procent, îl întâlnim la Bacău, de 23%.

Figura 6 : Repartiția sezonieră a scurgerii medii la cele 10 stații hidrometrice vizate.

Deși calendaristic, luna martie aparține sezonului de primăvară, în zonele montane scurgerea încă
rămâne redusă, asta pentru ca iarna este mai lungă. Desigur, la sfârșitul lunii debitele mari încep să-
și facă apariția ușor și ulterior, în lunile aprilie și mai scurgerea alimentată de ploi și de topirea
zăpezilor prezintă o creștere foarte mare. Perioada de primăvară înregistrează valorile cele mai mari
ale scurgerii.
,,Bazinul hidrografic al râului Bistrița se încadrează, dacă luăm în calcul regimul hidric, în tipul de
regim carpatic, mai exact în subtipul carpatic estic. Acesta se remarcă prin ape mari de primăvară-
vară, cu alimentare pluvială moderată. Viiturile din august au o frecvență de 30-40%. Apele mici au
o durată lungă în perioada rece a anului, când se produc și cele mai mici debite lichide. Scurgerea
pe o perioadă mai lungă de timp pune în evidență noi caracteristici ale regimului scurgerii. Se pot
deosebi astfel ani cu scurgere apropiată de valorile medii (1956, 1960, 1965, 1967, 1976, 1985,
1993, 2000, 2004, 2006 etc), ani cu scurgere bogată – ani ploioși (1955, 1969, 1970, 1972, 1973,
21
1975, 1978, 1979, 1981, 1984, 1988, 1991, 1995, 2006, 2008, 2010) și ani cu scurgere medie mică
– ani secetoși (1950, 1952, 1963, 1968, 1987, 1990, 1994, 1995, 2003). ‘’( Cojoc Gianina Maria,
2016, pag 82) .
Scurgerea este influențată în sezonul de iarnă de diversele forme de gheață, în toate fazele lor de
evoluție. În prima parte a formării gheții, debitele prezintă o mică scădere ca urmare a volumului de
apă unde se dezvoltă stratul de gheață. Diminuarea scurgerii se produce și datorită înghețării
izvoarelor în perioada foarte rece a iernii, deoarece acestea reprezintă o sursa foarte importantă de
alimentare cu apă pentru cursul principal, precum Bistrița, în zonele montane. Pe lângă faptul că
gheața pe de râu influențează scurgerea, ea are influență și asupra vitezei curentului și nivelului
apei. Pe Valea Bistriței cea mai mare influență în sezonul de iarnă este părovocată de îngrămădirile
de sloiuri, care în cea mai mare parte obturează complet secțiunea râului și provoacă zapoare și
inundații.
Stabilirea unor metode de cunoaștere a consumului de apă, necesar în dezvoltarea și formarea
gheții, este foarte important. Elementele necesare formării și dezvoltării volumului de gheață sunt:
lungimea sectorului, lătimea acestuia acoperit cu gheață și grosimea gheții. Evoluția gheții cât și
creșterea grosimii stratului au loc în intervale scurte de timp, deoarece temperaturile foarte scăzute
se înregistrează pe perioase scurte. Situațiile critice, spre exemplu condițiile debitelelor reduse la
începutul iernii, care produc ulterior inghețuri ce determină reduceri extrem de mari a debitului de
apă chiar în miez de iarnă, trebuie puse în evidență foarte bine.
Cele mai mari creșteri de nivel se înregistrează atunci când își fac apariția sloiurile. Acestea
ocupând cea mai mare parte din secțiunea de scurgere a râului, și care mai apoi dislocă volume
importante de apă. Aici apar drept riscuri, revărsările de apă peste maluri, și în cel mai rău caz peste
locuințe și oameni. O scădere atât a debitelor cât și a nivelurilor de apă se produce de la prima
apariție a podului de gheață. Pe râul Bistrița, pe timpul iernii, când deja aglomerarea de sloi s-a
format, din cauza temperaturii foarte scăzute ale aerului , grosimea ghețarilor poate depăși 30 de
cm. „Conform datelor primite de la SGA Neamț, pe râul Bistrița, începând din coada lacului Izvoru
Muntelui, pe toată lungimea aferentă județului Neamț, se manifestă fenomene specifice de iarnă –
aglomerări de ghețuri, gheață la maluri. Aglomerările de ghețuri se manifestă pe o lungime de 10,6
km, din coada lacului Izvorul Muntelui până amonte 0,2 km punte ACH Poiana Teiului, comuna
Poiana Teiului, având grosimi cuprinse între 0,15 – 2,0 m” (https://zch.ro/grosimea-stratului-de-
gheata-pe-bistrita-ajunge-si-la-doi-metri/ ).

22
2.3. TEMPERATURI CARACTERISTICE ALE APEI SI ALE AERULUI LA STAȚIA
HIDROMETRICĂ FRUMOSU DE PE RÂUL BISTRIȚA PERIOADA 1966-1980 RESPECTIV
1950-2014.
Temperatura aerului și a apei au o evoluție asemănătoare pe tot timpul anului. La stația
hidrometrică Frumosu, de pe Valea Bistriței, în perioada analizată 1966-1980, evoluția temperaturii
medii a apei se prezintă astfel:

Tabel 3. Temperaturile medii anuale ale apei de la stația hidrometrică Frumosu în

perioada 1966-1980( Pompiliu Miță, 1986)

Tabel 4. Variaţia temperaturii aerului la stația meteorologică Frumosu în perioada 1950-

2014(Cojoc Gianina, 2016)

23
Valorile medii anuale ale temperaturii apei diferă de la an la an, datorită valorilor din perioda de
vară. Acolo unde, în anumiți ani, masele de aer mai reci și mai umede prezintă temperaturi scăzute.
La fel se întâmplă atunci când în lunile de vară, masele de aer uscate și calde se stabilizează,
temperaturile apelor sunt și ele mai ridicate. În tabelul 3 și respectiv tabelul 4, unde se prezintă
evoluția temperaturii apei și aerului, se confirmă cele menționate anterior. Temperatura aerului cu
cea a apei, la stația hidrometrică Frumosu de pe râul Bistrița, au o evoluție asemănătoare, excepție
făcând iernile foarte geroase din anii 1954, 1955 și 1965, unde și-au făcut apariția mase de aer
foarte reci determinând valori foarte scăzute, față de normala temperaturilor pentru acea perioadă.
Variația temperaturii aerului poate să difere drastic de la un an la altul. Asta depinde de masele de
aer( fie ele calde și uscate sau umede și reci) care pot ajunge pe teritoriul țării.

2.3.1. APARIȚIA GHEȚII LA MAL ȘI SLOIURILEl

,,Energia calorică înmagazinată în apa râurilor depinde în primul rând de radiația solară, care
determină schimbul termic dintre aer-apă, respectiv albia râului-apă, imprimând zonalitatea
latitudinală a refimului termic. În măsură mai mică contribuie și aportul caloric provenit din
scurgerea apei de pe versanți, din apa afluenților și din sursele de apă subterană. Regimul termic al
apei râurilor prezintă și o zonalitate verticală determinată de altitudinea reliefului regiunilor pe care
râurile le parcurg.’’( Elemente de climatologie și hidrologie, Partea II, Victor Sorocovschi și
Gheorghe Șerban)
În intervalul decembrie-februarie se înregistreaza cele mai mici temperaturi, uneori chiar și în
luna martie, când se pot întâlni temperaturi de 0 grade celsius și chiar sub acest praf raurile sa
înghețe. Durata fenomenelor de îngheț cât și intensitatea acetsora este în strânsă legătură cu durata
și valoarea temperaturii de 0 grade celsius. Pe lângă acest factor și viteza și debitul apei, gradul de
mineralizare, alimentarea subterană duc la apariția fenomenelor de îngheț a râului. Stratul de zăpadă
care se depune pe cel de gheață are rol protector. Dacă curentul de apă își mărește viteza, grosimea
gheții se reduce. Apariția primelor forme de gheață depinde de schimbul de căldură dintre apă și
aer, aportul afluenților și viteza râului.

24
Figura 7. Schema formării gheții în râuri. 1.cristale și discuri mici de gheață; 2.particule solide
ale fundului albiei; 3.gheață de fund; 4.năboi din interiorul albiei; 5.năboi de suprafață; 6.gheață
cristalizată și prinsă de mal (după Pișota și Buta, 1983)

Primele formațiuni de gheața care se formează pe râu sunt acele de gheață, care apar sub
forma unor cristale transparente care plutesc pe râu. Ele se prezintă în stratul superior al apei, în
perioada de început a iernii și uneori chiar și primăvara.
A doua formațiune de gheață ce apre pe râu este gheața la mal. Un proces mai avansat, care
ajută la crearea unei pojghițe de gheață mai ales acolo unde cursul de apă are viteze mici. Această
gheață poate fi de 3 feluri: primaă, depusă și evoluată. Dezvoltarea acesteia pe de-o parte și de alta a
malului are forma unei fâșii de gheață. Dacă aceste fâșii se desprind, și ajung pe curusl râului,
ulterior se formează gheața spongioasă.
Urmează năboiul, sau zaiul. Gheața opacă și buretoasă, care plutește în îngrămadiri și care la
cea mai mică atingere cu orice impediment se desface. Formarea năboiului s-a realizat din
compactarea bucăților de gheață, zăpadă și cristale de gheață, desprinse de pe fundul râului sau de
la malul acestuia. Năboiul este și el caracterizat în funcție de gradul de acoperire, astfel: rar, potrivit
și des.
Gheața la fund are o importanță deosebită, deoarece odată cu instalarea acesteia, masa de gheață
așternută pe fund poate duce la înfundarea instalațiilor precum și a prizelor de apă, care mai apoi
duc la funcționarea
relativ rea a
hidrocentralelor cât și a
metodelor de alimentare
cu apă.

25
 Figura 8. (Imagine realizată de către tatăl meu, în iarna anului 2009, 23 decembrie.)

Iar ultima formațiune de gheață, cît și cea mai periculoasă sunt sloiurile de gheață sau zapoarele
(Figura 8). Bucățile de gheață sub diferite mărimi și forme care plutesc sau stagnează deasupra
cursului de apă. Toate formele de gheață menționate mai sus, îngheață la un loc și așa se formează
sloiurile.
În cazul persistențelor temperaturilor negative se instalează procesul complex de îngheț total a
suprafeței râului.

Figura 9. Schema acumulărilor de sloiuri și producerea blocajului pe râu.

26
Dintre formele de gheață ale acestui proces cea mai întâlnită și stabilă este podul de gheață. Acesta
reprezentând întinderea neîntreruptă de gheață, de la un mal la altul, care rezultă din stagnarea
sloiurilor sau a înaintării gheții la mal. Etapa cea mai importantă de formare la podul de gheață se
manifestă în partea centrală a râului, unde viteza de scurgere este mai mare. Un alt tip de pod de
gheață întâlnit pe cursul râului Bistrița este podul de gheață suspendat. Frecvent acolo unde nivelul
apei râului este în scădere. În cazul asta, podul de gheață și nivelul apei nu se ating datorită spațiului
liber format.

3. VALEA B ISTRIȚEI SUB AMENINȚAREA GHEȚARILOR.

Sloiurile kilometrice formate pe râul Bistrița, care pleacă vijelios spre revărsare, amenință în
ficare iarnă, populația din mai multe comune din județul Neamț. Aceste manifestări obișnuite din
regiunile temperate pot dura până la 100 de zile. Zapoarele, considerate cel mai mare hazard dintre
toate fenomenele care se manifestă pe Valea Bistriței pe timp de iarnă, prin efectele lor
distrugătoare, cercetătorii și-au îndreptat atenția spre înțelegerea fenomenului, stabilirea cauzelor și
găsirea de soluții în vederea diminuării efectelor negative. Campania Hidroelectrică, filiala Piatra
Neamț, au făcut o serie de investiții și analize asupra fenomenului pe valea râului Bistrița, în
principiu sectorul cuprins între barajul Topoliceni și coada lacului Izvoru Muntelui. ,,Analiza s-a
făcut pe baza ultimilor progrese în cercetarea fenomenului, pe baza experienţei proprii îndelungate
în regiunea de studiu şi pe baza observaţiilor detaliate în sezonul rece 2007-2008. Principalele
repere ale studiului de faţă sunt următoarele: a)prezentarea zonei de studiu cu privire specială
asupra dinamicii albiei râului Bistriţa amonte de lacul Izvoru Muntelui; b)geometria hidraulică a
albiei râului Bistriţa în condiţii libere şi în condiţii de zăpor; d)analiza proceselor climatice şi
hidrologice favorabile formării zăporului; e)consideraţii asupra cauzelor formării zăporului amonte
de lacul Izvoru Muntelui.’’(Cercetări asupra formării zăporului amonte de lacul Izvoru Muntelui ,
Maria Rădoane, Valerian Ciaglic, Nicolae Rădoane Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava
INHGA, Staţia Hidrologică Piatra Neamţ ). În anul 2002-2003 s-a produs cea mai mare manifestare
a zapoarelor, de 84 de zile.
Pe sectorul logitudinal, (Figura 10) întâlnim mai multe porțiuni înguste. În aceste se produc
frecvent inversiuni termice , ceea ce reflecta dezvoltarea fenomenelor de îngheț. Acolo unde văile
sunt mai largi și viteza apei este mai mare, riscul de a se produce acumulări de gheață consistente
este mai mic.

27
 Figura 10. Profilul logitudinal al râului Bistrița( sectorul Topiliceni- Coada Lacului Izvoru
Muntelui (Maria Rădoane,2013)

3.1. RISCURI POTENȚIALE PE CARE LE POATE PROVOCA FENOMENUL ÎN ZONĂ.

Zapoarele sunt fenomene de risc care au un impact emoțional, economic cât și social.
Formarea lor este dată de factorii de poziție, climat, relief și alte activițăți antropice. Zona Văii
Bistriței este caracterizată de mari discontinuități termice dar și pluviometrice. Zapoarele pot duce
la consecințe grave, precum; decesul persoanelor.
În perioada 31 decembrie 2002 și 1 ianuarie 2003, consecințele fenomenului au fost
următoarele: 3 persoane decedate, 35 de case cu fundații și pardoseli afectate, 11 gospodării
distruse, 2 punți de trecere pentru localnici distruse, 39 de tone de materiale de construcții și furaje,
20 de beciuri inundate, alimente distruse și animale moarte, aproximativ 845. Acest zapor s-a
declanșat în ziua de 31 decembrie 2002, la ora 13:30 și s-a blocat la Rusca, în aval de Dorna Arini.
Deasemenea, în sectorul Frumosu-Poiana Teiului, inundațiile produce au avut o amploare foarte
mare dion cauza lucrărilor de șantier și a altor lucrări în albie. Tipul acesta de zapor care a avut
efecte distrugătoare, este un zapor determinat de factorii antropici. Alte riscuri pe care le provoacă
aceste fenomene sunt revărsările de sloiuri care ajung și pe terasamentul șoselei, cum a fost în anul
1968, 26-27 februarie, provocând blocarea acesteia. Cel mai spectaculor zapor a fost în 1838, pe
Dunăre , lângă orașul Budapesta, unde nivelul a crescut cu 2 m în spatele zaporului, orașul Pesta a
fost cel mai afectat având drept consecințe distrugerea a 4254 de locuințe și o suprafață inundată de
6000 km2. Pe Dunăre, pe lângă riscurile enumerate anterior care au avut loc, urmează și transportul
fluviatil și prizele de apă care și ele au fost afectate.
28
3.1.1. INSTRUMENTE UTILIZATE LA MĂSURAREA TEMPERATURII APEI ȘI A
FORMELOR DE GHEAȚĂ.
Dimineața și după-masa la oră fixă, la fiecare stație hidrometrică se fac observații și
măsuratori privind temperatura apei dar și formele de îngheț. Ca temperatura apei să fie cât mai
corectă și reprezentativă se impune ca măsurătorile să se realizeze în curentul de apă și nu la mal.
De exemplu , pe râul Bistrița, unde întalnim adâncimi mici, sunt folosite termometre cu rezervor de
apă dar și cele reversibile cu mercur, care duse la adâncimea dorită, mercurul ne arată temperatura
de la locul respectiv. În cercetările speciale se folosesc acele termometre electrice sau punțile cu
senzori termice. În locurile unde întâlnim adâncimi mari se determină temperatura cu sticla
batimetrică, sau cu una simpla, prin recoltare. Măsurătorile sunt întrerupte după apariția primelor
formațiuni de gheață și încep iar după ce râul se eliberează de acestea. Toate aceste observații și
măsurători se scriu în carnetul de observații de către persoana de la stația hidrometrică, precum și
tipurile formelor de gheață (când apar și când dispar acestea), iar în privința podului de gheață, cu
ajutorul mirei se măsoară grosimea. Din 5 în 5 zile, cu o miră specilă se măsoara deasemenea și
grosimea năboiului care se află sub podul de gheață. Gheața la fund este și ea pusă asupra
observațiilor cu ajutorul unei plase speciale din fier cu formă circulară, care se lansează la fundul
râului , iar cantitatea de gheață care se depune este cântărită. După ce gheața se topește, volumul de
apă rezultat este măsurat cu ajutorul unui cilindru gradat și mai apoi toate aceste măsurători sunt
notate în carnetul de observații. Acea plasă care face măsurători asupra gheții la fund, înainte să fie
lansata ea este udată cu apă fierbinte, ca nu cumva apa să se cristalizeze pe ea, din cauza
temperaturilor foarte scăzute.
Cea mai veche metodă de cercetare o reprezintă metoda observației, practicată atât în scop
calitativ cât și cantitativ. O caracteristică foarte importantă a acestei metode este caracterul de non-
intervenție. Cel care umărește fluxul și evoluția acestor evenimente nu intervine pentru a aduce
modificari asupra lor. Cu cât sunt mai multe observații, cu atât concluziile la final sunt mult mai
corecte și mult mai precise.

3.1.2. DISPARIȚIA GHEȚII LA MAL ȘI SLOIURILE.

În zonele din estul țării, zona văii Bistriței, sloiurile și gheața la mal dispar cel mai târziu de pe
râu, în luna martie, în a doua și chiar și a treia decadă a acestei luni. Pe când în zonele din vestul și
sudul țării, aceste fenomene dispar cel mai devreme, chiar în luna februarie, în prima și a doua

29
decadă a lunii. Atunci când masele de aer reci staționează perioade mai îndelungate, pe râul Bistrița
, sloiurile și gheața la mal au fost observate chiar și în luna aprilie. De exemplu: la Dorna Giumalău
pe Bistrița în data de 17 a lunii aprilie, anul 1956 și în 1965, pe 23 aprilie la Dorna Arini.
Fenomenul de dezgheț și eliberare a râului de formele de gheața situate reprezintă un moment
important. Creșterea rapidă a temperaturii aerului de la finalul sezonului de iarnă, determină
stagnarea și încetarea evoluției stratului de gheață, urmată mai apoi de diminuarea grosimii acestuia.
Pe lângă acești factori care ajută ca procesul de creștere a startului de gheață să fie diminuat, o
influență importantă o au și factorii mecanici care ajută la nimicirea podului de gheață. În toată
această desfășurare a nimicirii podului de gheață se disting mai multe etape, cum ar fi: se schimbă
structura internă a zăpezii și gheții care este depusă pe gheață; se topesc zăpezile de pe gheață,
podul de gheață se ridică și începe gheața să se miște, urmată apoi de distrugerea podului de gheață
și eliberarea râului prin scrugerea sloiurilor. Ulterior, dacă sloiurile ajung într-un sector unde râul
este încă blocat de podul de gheață, sectoarele albiei minore sunt înguste, zonele prin care trec sloii
au coeficient ridicat de ramificare sau se întâlnesc obstacole în albia râului, se produc aglomerări de
sloiuri, acestea fiind denumite zapoare. Foarte frecvente sunt aceste cazuri pe zona râului Bistrița,
unde topirea ghețarilor are începutul de la izvor , spre vărsare.

Figura 11. Imagine proprie realizată în data de 26 februarie 2009

Din imagine putem observa procesul de topire a ghețarilor, cursul de apă fiind eliberat în mare parte
de zapor. Grosimea sloilor era peste 1 m, pe partea dreaptă, unde fenomenul încă stagnează, urmând

30
ca sloii sa se topească ușor. Pe această porțiune de râul ( Satul Dreptu, Comuna Poiana Teiului,
județul Neamț) se formează întodeauna zapoare, iar cînd eliberarea râului își începe procesul,
locuințele de o parte și de alta a râului sunt inundate, gospodăriile la fel, oamenii încercând în
fiecare an să ia măsuri pentru amelioararea acestor riscuri catastrofale. Formațiunile de gheața în
aceasta zonă au o durată de peste 100 de zile. Cea mai mare durată s-a manifestat în iernile din anii
1953/1954 și 1963/1964 când durata fenomenului a depășit 140 de zile.
În acest interval de timp, atunci când se produce topirea ghețarilor de pe cursul de apă, apar
apele mari împreună cu viiturile, faze ale scurgerii maxime. Aceste ape mari, care încep să-și facă
apariția de la sfârșitul sezonului de iarnă, sfârșitul lunii februarie, martie și chiar și aprilie(cand
temperaturile răman scăzute și topirea ghețarilor se produce mai greu), sunt caracterizate de debite
cu valori ridicate, ce depășesc valorii medii ale debitului anual. Pe lângă procesul de topire a
ghețarilor, topirea lentă a zăpezilor și ploile de intensitate mică accentuează formarea apelor mari.
‘’În ceea ce privește luna martie, deși calendaristic aparține perioadei de primăvară, scurgerea în
zona montană rămâne redusă deoarece iernile sunt ceva mai lungi, lucru care nu se întâmplă în
bazinul inferior al râului Bistriţa. În această lună (uneori chiar în aprilie) precipitațiile cad
predominant sub formă de zăpadă în bazinul superior faţă de cel inferior. În luna martie apare o
ușoară creștere a debitelor, dar nu se încadrează încă în valorile medii anuale. În lunile aprilie și
mai, scurgerea apei, alimentată din topirea zăpezilor și ploi, crește foarte mult. Acum se
înregistrează cele mai mari valori ale scurgerii. Astfel luna aprilie participă cu 11,1 – 21,0%, iar
luna mai cu 10,1 – 21,1%. Primăvara este sezonul cel mai bogat, din acest punct de vedere, având
un total de 32,5 – 50,0%.’’ (Cojoc Gianina Maria, 2016, pag 81) .

Viiturile, caracterizate fiind de creșteri bruște și de durată scurtă, a debitelor și nivelurilor

apelor, se produc în bazinul Bistriței în perioada cu ape mari( ploi ce cad în timpul topirii sloiurilor
sau a zăpezii). Intensitatea unei viituri depinde foarte mult de cantitatea de apă care pătrunde în
bazin și de deplasarea acesteia. Bazinul,rețeaua hidrografică și albia au rol de a intensifica viitura
produsă. Mărimea și durata viiturii sunt afectate de modul în care apa este stocată în sol. Tipul
rectangular al rețelei hidrografice arată o viitură cu un vârf mai coborât și atenuat, pe când tipul
dendritic de drenaj ne arată o viitură cu un vârf ascuțit și înalt. Hidrograful este instrumentul care ne
prezintă variația nivelului și a debitului a unui curs de apă. Durata totală a unei viituri este dată din
momentul când debitele cresc și până când acestea scad până la valorile normale. Când aceste

31
viituri se produceau pe Valea Bistriței, atunci când apele ieșeau din perimetrul lor, toți copacii aflați
pe malurile Bistriței erau nimiciți. Ei aveau rol protector, dar puterea cu care sloii și apa erau
împinse înafară, aceștia nu puteau sa le facă față. Totul a fost așa până în anul 2013, când, în Satul
Dreptu, Comuna Poiana Teiului, Județul Neamț s-a realizat un dig pentru a proteja inundațiile
gospodăriilor și terenurilor riverane.

Figura 12. Schema hidrografului unei viituri.

Aceste diguri reprezintă metoda cea mai bună și cea mai benefică pentru a controla și pentru a
preveni inundațiile. Inundații care provoacă pagume tangibile și intangibile.

3.2. Evenimente semnificative 1968,1995 și 2003.

De-a lungul timpului s-au făcut analize asupra intensității și frecvenței fenomenului de zapor
de pe râul Bistrița, semnificative fiind anilor 1968, 1995 și 2003, iar ulterior aceste fenomene având
efecte mai puțin distrugătoare, cu intensitate mai redusă.
Zaporul din 1968, 25-27 februarie: aglomerările de sloiuri atingeau 40-50 de cm, în spatele lor
adunându-se apă. Cota râului avea valori peste cele normale, de peste 250 cm, iar acetse valori au
stagnat aproximativ 10 ore, având drept cauza inundarea locuințelor, gospodăriilor și luncii.
Zaporul din 1995, decembrie: pe tot curusul râului Bistrița pâna în aval, la Poaiana Teiului s-au
produs zapoare. Lungimea pe care ghețarii au ocupat-o a fost de 15 km, și cum nu a fost posibilă

32
descărcarea în lac, la Izvorul Muntelui, nivelurile au crescut foarte mult în amonte. Nivelul râului a
fost de 28 cm peste cota de atenție.
Zaporul din 2002-2003, 31 decembrie - 1 ianuarie: a reprezentata cel mai grav fenomen.
Lungimea ghețarilor fiind de 21 km, amonte de Poiana Teiului, cu o grosime a aglomerărilor
cuprinsă între 1 și 6 m. Pe lângă distrugerea caselor, gospodăriilor, podurilor, punțior s-au
înregistrat și pierderea a trei vieți omenești. ,,În data de 01.01.2003, la ora 02.45, din cauza
fluctuaţiilor de temperatură (dezgheţ – îngheţ), care au marcat creşteri de 26oC (de la –21,3oC în
data de 26.12.2002 la + 4,4oC în data de 31.12.2002) urmate de scăderi de 14 oC (de la + 4,4oC în
data de 31.12.2002 la –9,5oC în 01.01.2003) s-au produs dislocări naturale ale gheţurilor din amonte
de comuna FARCAŞA, judeţul NEAMŢ şi blocaje locale în zona satelor STEJARU, BUŞMEI,
FARCAŞA şi FRUMOSU din comuna FARCAŞA şi GALU din comuna POIANA TEIULUI,
urmate de revărsarea râului BISTRIŢA, care a produs pagube în valoare totală de 15,454 mld lei,
constând din case şi anexe gospodăreşti distruse sau avariate, un pod şi 2 punţi pietonale distruse,
mortalităţi la animale. S-au înregistrat 3 victime omeneşti în comuna POIANA TEIULUI. ‘’
(EVOLUŢIA FENOMENULUI DE ZĂPOR PE RÂUL BISTRIŢA AMONTE ACUMULAREA
IZVORUL MUNTELUI în anii 1995 şi 2002-2003, Inspectoratul pentru situații de urgență Neamț.

Figura 13. Fenomenul de zapor 31 decembrie-1 ianuarie 2002-2003, Sat Dreptu, Comuna Poiana
Teiului. Imagine preluata (tvmneamt.ro) /

33
 În decembrie 2007, ianuarie 2008 s-au produs aglomerări de slouiuri cu lungimi de 21,1 km, de
la coada lacului până la Comuna Farcașa. Grosimea acestor ghețari era cuprinsă între 0,1 și 6 m.
În iarna anului 2008(decembrie) spre 2009(ianuarie) aglomerările de gheață au ajus să măsoare
21,2 km având grosimi de până la 5 m (Figura 14) .Acest fenomen nu a produs pagube mari, doar
inundarea beciurilor și curților localnicilor.

Figura 14. Manifestarea fenomenului de zăpor pe râul Bistrița – zăpor 2008-2009 (după
Administrația Bazinală de Apă Siret, 2015)

Zaporul din 2009(decembrie) – 2010(ianuarie): apariția zaiului care prin scurgerea lui a dus la
blocarea râului pe o lungime de 14,5 km, de la lac până la podu Vadu Rău, nu a semnalat pagube.
Acetse zapoare, cum este în cazul de față, cle din 2009-2010, pot fi prevenite prin diferite moduri.
Dacă ne referim la cauzele naturale, la aceste nu se poate interveni, dar dacă ne legăm de acele
condiții hidraulice și morfohidrografice aici se poate inerveni cu modificări. Aceste lucrări care se
pot face, ulterior aduc cu ele și efecte negative( viteze mari ale scurgerii apei pot duce la marirea
nivelurilor, eroziuni în talveg..etc).
,,În concluzie, regimul termic din bazinul hidrografic superior al râului Bistriţa şi fenomenele de
îngheţ asociate reprezintă un factor de risc deosebit de important şi de frecvent în această zonă. Cele
mai semnificative zăpoare s-au produs în anii 1968, 1995, 2003, iar în 2007, 2008, 2009, 2012 au

34
avut intensităţi mai reduse. Producerea cu o frecvență mare a zăpoarelor impune elaborarea unor
metode de prevenire sau diminuare a efectelor acestora. Intervenţia omului pentru micşorarea
efectelor acestor fenomene este limitată deoarece măsurile nestructurale sunt utile pe termen scurt,
iar măsurile structurale implică nişte costuri foarte mari.’’ ( Cojoc Gianina Maria, 2016, pag 115).

3.3. ACOPERIREA RISCURILOR ȘI METODE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA FENOMENLOR

PERICULOASE.
Așa cum se poate observa, schimbările climatice aduc cu ele o creștere semnificativă în
privința dezastrelor. Țara noastră încearcă să-și diminuească vulnerabilitatea și să aplice măsuri de
reducere a riscurilor provenite din dezastrele naturale. Bineînțeles, poporul, pentru a deveni
rezistentă la fenomenele climatice de risc, trebuie să investească în aceste metode de protecție și
apărare. Fiecare zonă expusă la risc, este atent analizată și evaluată pentru ca riscurile la care sunt
expuse să fie diminuate. Toate datele adecvate cu privire la pericolele și particularitățile climatice
sunt esențiale pentru o evaluare corectă a riscului. Tot pentru a reduce vulnerabilitatea oamenii
investesc în sisteme de avertizare și prognozare, care ulterior pot salva vieți și pot reduce foarte
mult pierderile, indiferent de forma lor. Aceste monitorizări a parametrilor climatici cât și prognoze
sunt bazate pe informațiile primite de la ANAR și ANM.
În cazul în care intervine un fenomen de risc, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență
derulează urmatoarele activități, precum:
-se stabilesc etapele și fazele de intervenție;
-se definesc obiectivele;
-se creează scenarii cu privire a evenimentele viitoare;
-se indentifică și se alege planul de acțiune care se pune în aplicare;
-se stabilește dispozitivul de intervenție;
-se ia decizia care ulterior este transmisă mai departe.
Pentru a reduce manifestarea riscului și frecvența lui se monitorizează permanent parametrii meteo
, hidrografici..etc, și se transmit datele la autoritățile competente. Dacă apare o situație de urgență
cu privire la evoluția fenomenului care își face apariția, populația este informată asupra pericolelor
la care este expusă și li se aduc informații cu privire la comportamentul care trebuie adoptat în
timpul manifestării pericolului.
În zona studiată, Valea Bistriței, în cazul unei declanșări a unei surse de risc, prima
operațiune de intervenție este salvarea victimelor și acordarea primului ajutor, se evacuează

35
celelalte persoane aflate sub pericol și apoi se încearcă protejarea adăposturilor și a bunurilor aflate
sub pericol.
,,Pentru îndeplinirea misiunilor specifice, serviciile de intervenţie acţionează individual
sau în cooperare cu alte forţe aparţinând Sistemului Naţional de Apărare, în conformitate cu Planul
comun de intervenţie al unităţilor M.A.P.N. şi M.I.R.A. pentru limitarea şi înlăturarea efectelor
dezastrelor pe teritoriul judeţului Neamţ. Viabilitatea prevederilor acestui plan se verifică trimestrial
cu ocazia aplicaţiilor tactice de cooperare organizate de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă
„Petrodava” al judeţului Neamţ.’’(http://www.ijsunt.ro/pub/doc/analiza%20riscurilor%20-
%20extras.pdf )

36
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Râul Bistrița are o lungime de 288 km și este un afluent important a Siretului, după Bârlad.
Geograful Simion Mehedinți a denumit-o ca fiind ,,podoaba apelor moldovene’’. Pe Valea Bistriței
Aurii, domină climatul temperat cu ușoare nuanțe de continentalism moderat. Relieful acestui bazin
hidrografic prezintă un element important în regimul scurgerii râului. Cele trei mari sectoare prin
care trece Bistrița sunt: sectorul montan, sectorul subcarpatic și sectorul de podiș. Altitudinea la
care se afla bazinul are o deosebită importanță dacă ne referim la intrările și ieșirile de aluviuni și
apă. Cum este bazinul Bistriței, aflat în zona de munte, recepționează mai multe precipitații decât
energie solară față de un bazin aflat în zona de câmpie. Solurile pe Valea Bistriței, au rol important
în preluarea cantităților de precipitații și prin caracteristica lor determină infiltrația, evaporarea și
scurgerea de suprafață.
Relieful, clima și solurile au dus și ele la dezvoltarea unei vegetații variate. Vegetația are o
influență atât directă cât și indirectă asupra scurgerii, având rol de protecție asupra solului atunci
când apa din precipitații atacă abuziv, și în mod indirect influențând umiditatea solului. În prezent
despăduririle sunt din ce în ce mai dese și mai abuzive, extinse pe suprafețe mari, dând naștere
precipitațiilor torențiale.
Principalul obiectiv al acestei lucrări a fost prezentarea fenomenului de zapor pe Valea Bistriței,
cât și a efectelor negative cu care intereacționează localnicii din zonă în fiecare an. Gheața apare pe
râu după pierderile de căldură din timpul iernii. Mediul înconjurător are parte de temperaturi
negative care stagnează timp îndelungat. De la formarea stratului de gheață prin continua scădere a
temperaturilor negative sau stagnarea lor, se determină creșterea grosimii startului de gheață. Podul
de gheață, grosimea lui și durata acestuia sunt dependente de temperatura aerului. Analiza evoluției
înghețului a scos în evidență rolul important pe care îl ocupă temperatura aerului, dar și factorii
secundari cum ar fi: debitul apei, viteza cu care râul de scurge, adâncimea albiei..etc. Apariția,
durata și dispariția fenomenului de îngheț pe râu s-au reprezentat prin formarea de hărți cu repartiția
lor pe teritoriul țării. Aceste hărți ajută și la estimarea evoluției fenomenului de îngheț pe râurile
necontrolate hidrometric. Volumul stratului de gheață și debitele de apă au și un efect pozitiv atunci
când vorbim de perioadele în care debitele pe râuri sunt foarte reduse și scurgerea diminuată. Acei
factori geografici ce acționează interconjugat și complementar determină fenomenul de zapor,
apariția și evoluția lui. Efectele zaporului sunt riscuri locale unde trebuie intervenit ca acestea să fie
înlăturate sau în cel mai rău caz, diminuate. Lucrul acesta se afce prin două etape: a) se aduce

37
situația prezentă la condițiile minime de acceptabilitate în legătură cu organizarea teritoriului și a
apelor; b) și se aplică cu rugozitate pervederile legale.
Cercetările care vizează înghețul râurilor trebuie să analizeze în detaliu relațiile de prognoză cât
și metodele de diminuare a scurgerii în perioada în care stratul de gheață se formează și evoluează,
problemă de importanță practică.
Din punct de vedere turistic, Valea Bistriței este un loc ce nu trebuie ratat. Atracțiile sunt unice
și cu o încărcătură istorica deosebită. Sute de ani, pe Valea Bistriței, plutăritul era tradiția principală
cu care zona noastră se mândrea. Acum însă, după dezvoltarea transportului rutier, aceasta a pierit.
Plutăritul era singura modalitate de a transporta lemnul dintr-o parte în alta. În 1900, Mihail Anania,
silvicultor, a scris o lucrarea numită ,,Descrierea Pădurii Tarcău şi Plutăria pe Bistriţa’’, unde a
prezentat în detaliu ce lemne erau trimise pe apă de la Suceava, Neamț până la Galați. Plutele se
realizau după anumite reguli, pentru o bună funcționare a lor și pentru a nu crea probleme
plutașilor. Au fost 1200 de plutași pe Valea Bistiței care își începeau munca de la 15 martie și se
încheia pe 15 noiembire, sezon ce ținea 26 de săptămâni de plutărie.

Figura 16. Plutăritul pe Bistriță. Imagine preluată (adevarul.ro)

De pe viaductul ce traversează lacul Izvorul Muntelui, se poate observa, fiind perfect vizibilă, Piatra
Teiului. Stâncă, situată în cuveta lacustră fiind caracterizată drept monument al naturii din 1951.
Aceasta are o înălțime de 23m fiind ,,un martor de eroziune al unui unui recif cretacic de natură
coraligenă.’’(https://ro.wikipedia.org/wiki/Piatra_Teiului ). Inițial această piatră a fost denumită

38
Piatra Dracului. Legenda spune că diavolul a rupt o bucată de stâncă din Munții Ceahlău pentru a
opri apele Bistriței și pentru a inunda zona. Zburând deasupra lacului, Diavolul a dat de lumina
soarelui, la rasărit, și temându-se de ea a scăpat stânca, fugindu-se să se adăpostească. Această
legendă este menționată și de Mihail Sadoveanu în romanul Baltagul(1930).
Valea Bistriței este una din cele mai ademenitoare zone turistice ale României și pana în ziua
de azi. Pe râul Bistrița și pe majoritatea râurilor din România fenomenele asociate anotimpului rece
(gheața la mal și sloiurile) apar, în medie, în prima și a doua decadă a lunii decembrie. Fenomenele
asociate anotimpuilui de iarnă au reprezentat și repezintă obiectul multor studii aplicative, care nu
și-au făcut apariția în literatura de specialitate.

39
 BIBLIOGRAFIE

1. Cojoc Gianina Maria, Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor
hidrotehnice, Editura Terra Nostra, Iași, 2016.
2. Pompiliu Miță, Studii și cercetări, Hidrologie, Temperatura apei de îngheț pe cursurile de apă
România, București, 1986, Institutul de meteorologie și hidrologie.
3. Ioan Scurtu- Adolf Minuț, Valea Bistriței, Editura Sport-Turism, București, 1978.
4. Victor Sorocovschi, Gheorghe Șerban, Elemente de climatologie și hidrologie, partea II,
Hidrologie, Casa Cărții de Stiință, Cluj Napoca, 2012.
5. Ionel Miron, A gândi despre apă...din apă, Editura Performantica, iași, 2015.
6.Teoctist Galinescu, Țara Hangului, Editura CETATEA DOAMNEI, Piatra-Neamț, 2007.
7. I. Donisa, Geomorfologia Văii Bistriței, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968.
8.Bogdan, Octavia, 1992, Asupra Noțiunilor de hazarde, riscuri și catastrofe meteorologice/
climatice pag 99-105.
9.(https://www.researchgate.net/figure/Localizarea-bazinului-hidrografic-al-raului-Bistrita-pe-
teritoriul-Romaniei-si-in-bazinul_fig7_311415088 )
10. http://www.ijsunt.ro/pub/doc/analiza%20riscurilor%20-%20extras.pdf)
11.https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/zece-lucruri-trebuie-stii-despre-barajul-bicaz-trebuia-
numeasca-initial-colosul-beton-oameni-murit-construirea-sa-
1_54eaf7c4448e03c0fde5993a/index.html)
12.https://zch.ro/grosimea-stratului-de-gheata-pe-bistrita-ajunge-si-la-doi-metri/ ).
13.https://tvmneamt.ro/video-si-foto-de-la-fata-locului-ingrijorare-pe-valea-muntelui-peste-10km-
de-zapor/ )
14.Manifestarea fenomenului de zăpor pe râul Bistrița – zăpor 2008-2009 (după Administrația
Bazinală de Apă Siret, 2015) .
15.http://www.ijsunt.ro/pub/doc/analiza%20riscurilor%20-%20extras.pdf )
16.https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/cand-plutaritul-bistrita-tinea-viata-25000-familii-
secretele-disparitiei-gaselniti-comerciale-producea-castiguri-fabuloase
1_55b0b5e3f5eaafab2cda9d65/index.html .
17. https://ro.wikipedia.org/wiki/Piatra_Teiului

40
ANEXA (Declarație pe propria răspundere)

DECLARAȚIE

Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlu ,,Riscuri și fenomene

associate fenomenelor de iarnă’’ este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă
facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate
sursele utilizate, inclusiv cele online, sunt indicate în lucrare, cu respecatrea regulilor de evitare a
plagiatului:
-toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traudcere proprie din altă limbă, sunt scrise
între ghilimele și dețin referință precisă a sursei;
-reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă a sursei;
-reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;
-rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Cluj-Napoca,
Data
Absolvent
Prenume Nume

_________________
(semnătura în original)
Profesor coordonator
(semnătura în original)

41