Cursul VI

Izvoarele dreptului (II)

Legea are un dublu sens: unul larg, care se referă la toate actele
normative, și unul restrâns, de act juridic normativ al Parlamentului.
Parlamentul adoptă mai multe categorii de acte: legi, hotărâri și
moțiuni.
Elaborarea legii
Procedura de elaborare a legii cuprinde următoarele faze:
 Inițiativa legislative
 Fazele preliminare
 Dezbaterea și votul
 Controlul de constituționalitate a priori, prevăzut doar de unele
sisteme constituționale
 Promulgarea
Tipologia legilor
Tipologia în funcție de conținutul normativ (prof. D.C. Dănișor)
Legi de reglementare directă – organul legiuitor reglementează chiar el
conduita subiecților de drept
Legi cadru – stabilesc doar principiile cadru ale unei reglementări și care
lasă amănuntele reglementării conduitei subiecților de drept pe seama
actelor de aplicare.
Legi de abilitare
Legi de control – legile prin care Parlamentul se pronunță asupra
ordonanțelor Guvernului
Tipologia legilor în raport cu modalitatea formală de adoptare și
materiile reglementate
a) Legi constituționale
b) Legi organice
c) Legi ordinare
Ordonanțele Guvernului
Guvernul poate adopta două tipuri de ordonanțe: obișnuite (simple) și
ordonanțe de urgență.Pentru ordonanțele obișnuite, Guvernul este
împuternicit de Parlament prin intermediul unei legi speciale de
abilitare să exercite funcția legislativă. Delegarea se face precizându-se
limitele sale în timp și domeniile în care poate interveni reglementarea.
Parlamentul nu poate delega Guvernului competența de reglementare
în materiile pentru care art.73 alin. (3) din Constituție impune
reglemenatrea în forma legilor organice.
Ordonanțele de urgență pot fi adoptate de Guvern numai în situații
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, fără a mai fi
necesară abilitarea parlamentară. Guvernul trebuie să motiveze
urgența. Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor
Constituționale și nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale
statului, drepturile libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție,
drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri
în proprietate publică.

Ordonanțele obișnuite intră în vigoare la trei zile de la data publicării în

Monitorul Oficial, dacă în conținutul lor nu se prevede o altă dată.
Ordonanțele de urgență intră în vigoare numai după depunerea lor spre
aprobare la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în
Monitorul Oficial. Pentru aceste ordonanțe, dacă parlamentul nu este
în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.
Sursele internaționale ale dreptului
1. Tratatele – conform art.2 al Convenției de la Viena cu privire la
dreptul tratatelor din 1969, tratatul este un acord internațional
încheiat în scris între state și guvernat de dreptul internațional, fie
că este consemnat într-un document unic, fie în două sau mai
multe instrumente anexe și oricare ar fi denumirea sa particulară.
Procedura încheierii tratatelor presupune trei etape: negocierea și
semnarea, ratificarea și înregistrarea
2. Cutuma internațională – Statutul Curții Internaționale de Justiție
definește cutuma ca fiind proba unei practici generale acceptată
ca fiind dreptul. Rolul judecătorului este esențial, deoarece el
recunoaște o practică generală ca fiind cutumă.
3. Principiile generale de drept - Statutul Curții Internaționale de
Justiție: prin principiile generale de drept se are în vedere
ansamblul principiilor comune marilor sisteme juridice
conteemporane, susceptibile să fie aplicate și în ordinea juridică
internațională
Raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern
I. Dualismul juridic: dreptul intern și dreptul internațional sunt
concepute ca două ordini juridice diferite, independente și
izolate. Dreptul intern reglementează raporturile dintre indivizi,
iar dreptul internațional conduitele statelor
II. Monismul juridic: dreptul intern și dreptul internațional sunt
concepute ca fiind părți ale unei ordini juridice unice, existând
o continuitate între ele
a) Monismul cu prioritatea dreptului internațional
b)Monismul cu prioritatea dreptului intern
Raportul dintre dreptul intern și dreptul internațional în România
Art.11 din Constituție, intitulat Dreptul internațional
și dreptul intern:
(1) Statul român se obligă să îndepliească întocmai și cu bună-
credință obligațiile e îi revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte
cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc
numai după revizuirea Constituției.
Constituantul român stabilește un sistem monist, cu prioritatea
dreptului internațional, în care statul nu poate invoca dispozițiile
dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat.
Tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, sunt
obligatorii așa cum sunt și legile.
Art.20 din Constituție, Tratatele internaționale privind drepturile
omului :
(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile
cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația
Universală a Drepturilor Omunului, cu pactele și cu celelalte tratate
la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și
legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu
excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții
mai favorabile.
Din art. 20 decurge obligația de a interpreta normele constituționale
în sensul tratatelor privind drepturile omului. În plus, din art. 20
decurge priroritatea tratatelor privind drepturile omului în raport cu
legile.