CUPRINS:

INTRODUCERE.............................................................................................................3
CAPITOLUL  I:...............................................................................................................5
DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND RAPORTAREA FINANCIARĂ.............5
1. Aspecte comparative privind prezentarea bilanţului/situației poziției financiare la
nivel național și internațional..........................................................................................7
2. Aspecte comparative privind prezentarea performanței unei entități economice la
nivel naționale și internațional.......................................................................................12
3. Aspecte comparative privind  prezentarea trezoreriei unei entități economice la
nivel național și internațional (situația fluxurilor de trezorerie)....................................15
4. Aspecte comparative privind  prezentarea situației modificării capitalurilor proprii
ale unei entități economice la nivel național și internațional.........................................20
5. Rolul notelor la situațiile financiare........................................................................21
CAPITOLUL AL II-LEA: STUDIU PRIVIND  RAPORTAREA FINANCIARĂ ÎN
CADRUL SOCIETĂȚII ROMPETROL RAFINARE S.A ȘI A GRUPULUI KMG
INTERNAȚIONAL).....................................................................................................22
Concluzii........................................................................................................................40
Bibliografie....................................................................................................................41

2
 INTRODUCERE

În prezent, la nivel internațional, se folosesc două sisteme de contabilitate, cel francez și cel
anglo-saxon, respectiv două referențiale internaționale, cel emis de IASB și cel emis de FASB,
înregistrându-se o tendință evidentă de armonizare a acestora. Drept urmare, se folosesc tot mai des
alte referențiale decât cele naționale în elaborarea situațiilor financiare.
Normele contabile internaționale emis de IASB – Internațional Accounting Standards Board
– întâlnite sub acronimul IFRS – Internațional Financial Reporting Standards – sunt aplicate în
prezent în multe state ale lumii inclusiv în statele membre al UE – Uniunea Europeană -, precum și
în, Hong Kong, Australia, Rusia, Singapore, Pakistan, Africa de Sud. Circa 100 de state impun ori
permit folosirea IFRS ori au o politică de convergență spre acestea.
La nivel naţional, în România practica raportărilor consolidate are o vechime de două decenii
cel mult, însă cu siguranţă aceasta se va extinde având în vedere reglementările contabile noi,
armonizate cu Directivele Europene IV şi VII, respective intrarea în vigoare a Ordinului
Ministerului Finanţelor Publice nr. 1802 din decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile cu privire la situaţiile financiare anuale individuale şi consolidate.
În cadrul preyentei lucrării sunt integrate elementele semnificative , cu privire la situaţiile
financiare, din Directivele Europene şi Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS),
precum şi din reglementarea naţională şi anule din O.M.F.P nr. 1802/2014.
Pentru realizarea demersului științific în prezenta lucrare am avut în vedere obiectivele
următoare:
- Punerea în evidență a abordărilor privind elaborarea situațiilor financiare anuale din
punct de vedere teoretic și metodologic;
- Realizarea de analize comparative cu privire la reglementările internaționale și naționale
privind situațiile financiare anuale;
- Realizarea unui studiu privind întocmirea și auditarea situațiilor financiare anuale
individuale la nivel de societate și consolidate la nivelul grupului a cărui membră este
societatea analizată;
Elaborarea acestei lucrări din punctul meu de vedere necesită un studiu destul de aprofundat
şi vast, deoarece pentru a surprinde aspectele comparative cu privire la raportarea financiară la nivel
național și internațional, este necesar să se studieze tot ceea ce presupune reglementare contabilă atât

3
națională cât și internațională și a se evidenția atât asemănările cât și diferențele dintre cele două
referențiale contabile.
Procedeul utilizat în metodologia prezentei teze îl constituie analiza aprofundată a
reglementărilor contabile internaționale și naționale, iar în final an realizat o analiză comparativă a
celor două tratamente contabile.

4
 CAPITOLUL  I:
DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND RAPORTAREA FINANCIARĂ

Prin geneză, contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și

decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entități.
Obiectivul contabilităţii, indiferent dacă este contabilitate financiară sau de gestiune, este să
asigure o imagine fidelă, clară şi completă a entităţii, a rezultatului activităţii şi a situaţiei financiare
a entităţii patrimoniale.
Informația contabilă, pe lângă o utilizare internă proprie managementului întreprinderii, este
„destinată utilizatorilor externi definiți de: investitorii de capital, bancherii, angajații, furnizorii,
clienții, guvernul și instituțiile sale, precum și publicul” (Munteanu, 2015,17).
Raportarea financiară este „o temă foarte dezbătută şi recentă în întreaga lume contabilă
datorită necesităţii de dezvoltare a sistemelor contabile naţionale. Aşa cum profesia contabilă trece
printr-o perioadă de schimbări majore, importanţa fiind mai mare a auditorilor şi analiştilor decât al
contabililor, tot aşa se întâmplă în cadrul contabilităţii având loc o reaşezare de forţe: problematica
ţinerii conturilor şi a înregistrărilor contabile pierde teren în favoarea raportările financiare” (Fekete,
2008 ).
Obiectivul raportării financiare este „acela de a oferi informații financiare cu privire la
entitatea raportoare, informații care să fie utile pentru investitorii existenți și potențiali,
împrumutăroii și alți creditori, în deciziile pe care aceștia le iau cu privre la oferirea de resurse
entității”( Munteanu, 2015,23).
Rapoartele financiare (situațiile financiare) „oferă informații despre poziția financiară a unei
entități raportoare, rezultatele (performanța) și modificările poziției financiare ale acesteia” (Fekete,
2008, 44).
Discutate prin prisma procesului de raportare financiară, ca parte component a acestuia,
situațiile financiare sunt alcătuite de regulă din:
- bilanț,
- cont de profit și pierdere,
- situația modificărilor poziției financiare (care poate din prezentată în diverse modalități,
de exemplu ca situație a fluxurilor de trezorerie sau situație a fluxurilor de numerar),
- note explicative, alte situații și alte materiale suplimentare care sunt parte integrantă a
situațiilor financiare.

5
 Nu se includ rapoartele directorilor, declarațiile președintelui, disucțiile și analizele conducerii
și elementele similar care pot fi incluse întru raport financiar annual.
Situațiile financiare în formația definită prin Cadrul general conceptual IASB „se aplică
întreprinderilor comerciale și industrial din sectorul public și cel privat”. Conceptual, reprezintă
„întreprindere raportoare aceea entitate pentru care există utilizatori de informații, iar situațiile
financiare reprezintă sursa principal de informații financiare” (Fekete, 2008, 49).
Dacă se face recurs la IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”, un set complet de situații
financiare anuale include:
a. O situație a poziției financiare la finalul perioadei;
b. O situație a rezultatului global pe perioadă;
c. O situație a modificărilor capitalului propriu pe perioadă;
d. O situație a fluxurilor de trezorerie pe perioadă;
e. Note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte informații
explicative;
f. O situație a poziției financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci când
entitatea aplică retroactive o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a elementelor
din situațiile financiare.
Directiva a IV-a a UE, definește situațiile financiare prin „apelația de conturi anuale care
cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere și notele la conturile anuale. Aceste documente trebuie
să constituie un tot unitary” (Feleagă, 2007,199).
Comparativ cu reglementarea internațională, la nivel național, în țara noastră, conform
O.M.F.P nr. 1802/2014, „entitățile mijlocii și micii (care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel
puțin două din următoarele trei criteria: totalul activelor de 4 mil. EURO, cifra de afaceri netă de 8
mil. EURO și/sau un număr mediu de 50 salariați în cursul exercițiului financiar), întocmesc situații
financiare care cuprind:
- Bilanț;
- Cont de profit și pierdere;
- Situația modificărilor capitalului propriu;
- Situația fluxurilor de trezorerie;
- Notele explicative la situațiile financiare anuale”.
Înainte de a analiza pe larg documentele care compun situațiile financiare, atât din punct de
vedere al reglementării naționale cât și al reglementărilor internaționale, se poate evidenția în figura
nr. 1.1, legătura dintre acestea.

6
 Figura nr. 1.1 Legăturile dintre documentele care compun situațiile financiare

Sursa: (Munteanu, 2015, 67)

1. Aspecte comparative privind prezentarea bilanţului/situației poziției financiare la nivel

național și internațional

Poziția financiară a entității raportoare este definită „de resursele economice pe care le
controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor și capitalului propriu, de lichiditatea și
solvabilitatea valorilor economice și de capacitatea sa de a se adapta la modificările mediului în care
își desfășoară activitatea”( Munteanu, 2015,23).
Ecuația fundamentală a poziției financiare este de forma:
CAPITALURI PROPRII = ACTIVE - DATORII

O întreprindere prezintă o poziție financiară în situația în care capitalul său propru este mai
mare ori cel puțin egal cu datoriile cu valoare economică. Condiția această indică faptul că entitatea,
ca și subiect de drept are șansa de a își achita obligațiile față de terți, atât pe parcursul desfășurării
activității sale dar și în momentul lichidării sale.
Dacă se coboară la nivelul elementelor, adică la structura financiară a ecuației anterioare, ea
exprimă capacitatea unei întreprinderi de a genera lichidități și cvasilichidități (echivalente în
numerar, exemplu stocurile și creanțele care devin numerar prin vânzare și încasare) întro anumită
perioadă de gestiune denumită exercițiu financiar sau exercițiu contabil. O asemenea capacitate se
traduce prin lichditatea și solvabilitatea întreprinderii adică puterea de a plăti angajați, furnizorii,

7
datoriile față de buget și alte organism publice, de a plăti dobânzile, de a rambursa creditele și de a
remunera proprietarii întreprinderii. Lichiditatea se referă la disponibilitățile de numerar în viitorul
apropiat, după luarea în calcul a obligațiilor financiare aferente acestei perioade. În schimb,
solvabilitatea se referă la disponibilitățile de numerar pe o perioadă mai lungă ce urmează să
onoreze angajamentele scadente.
Bilanțul, prezentând în primul rând date privind poziția financiară a întreprinderii, constituie
„în etalon bănesc situația patrimoniului întreprinderii în două exerciţii financiare diferite: perioada
de bază în comparaţie cu perioada curentă” (Feleagă, Malciu, 2002, 295).
În acest fel, prin intermediul bilanțului, care reprezintă „cel mai integral și complex
document de sinteză” (Cristea, 2007,89), se prezintă posturile bilanțiere, și anume cele de activ și
pasiv, la închiderea exercițiului financiar, cât și în celelalte situații precizate de prevederile legale în
vigoare în domeniu. Prezentarea se realizează în urma grupării acestora în funcție de destinația și
proveniența acestora, precum și corecturile eventuale a valorilor.
În acest fel, activele, datoriile și capitalurile proprii, ca rezultat a organizării informațiilor,
din balanța finală de verificare, din punctual de vedere al exigibilității, lichidității și natura
economică constituie structurile bilanției principale și de asemenea elementele ce sunt legate
nemijlocit de aprecierea poziției financiare a întreprinderii.
Structurile bilanțiere, anterior specificate, se definesc astfel:
 „Rezultate din evenimentele aferente perioadelor trecute, activele reprezintă o resursă
controlată de întreprindere şi de la care se aşteaptă câştiguri economice viitoare. Doar atunci
când costul sau valoarea acestora pot fi evaluate în mod credibil şi este probabilă efectuarea
unui beneficiu economic viitor de către întreprindere, activele vor fi recunoscute în
contabilitate şi prezentate în bilanţ. Repartizarea de dividende, restituirea unor împrumuturi,
desfăşurarea activităţii de producţie şi realizarea de servicii, executarea unor operaţiuni de
înlocuire a activelor existente cu altele, sunt doar câteva dintre avantajele economice pe care
le poate prezenta un beneficiu economic aşteptat în viitor”( Cristea, 2007,87).
 „Decontarea unei obligaţii curente a întreprinderii, reieşită din evenimente trecute, şi care are
ca efect o ieşire de fluxuri de resurse cu beneficii economice dinspre întreprindere se
încadrează în structura datoriilor. Recunoaşterea lor în contabilitate şi prezentarea lor în
bilanţ se poate face doar în cazul când se aşteaptă o ieşire de resurse economice fiind
rezultatul unei decontări a unei obligaţii prezente precum şi posibilitatea evaluării într-o
manieră credibilă a valorii decontate. Efectuarea de plăti în numerar, conversia unei obligaţii

8
 în capital propriu, transmiterea de alte active, prestări de servicii sunt forme pe care le poate
îmbrăca stingerea unei obligaţii actuale” (Feleagă, Malciu, 2002, 295).
 „Capitalul propriu reprezintă interesul dreptul acţionarilor asupra activelor unei entităţi, după
deducerea tuturor datoriilor”( Toma, 2011, 40) .
Atât în normele metodologice de raportare contabilă și de completare a documentelor de
sinteză, cât și în formularul tip al bilanțului, sunt arătate modalitățile de calcul și de regrupare a
sumelor pentru acei indicatori care nu se pot lua direct din balanța finală de verificare în strucutura
bilanțului, precum și pentru cei ce sunt numiți „indicatori de însumare ori derivați”
(Feleagă,Ionașcu, 1998, 145)
Un activ este „recunoscut în bilanţ în momentul în care este probabilă realizarea unui
beneficiu economic viitor de către întreprindere şi activul are un cost sau o valoare care poate fi
evaluată în mod credibil” (IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”, 2004.).
O datorie este „recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabil ca o ieşire de resurse,
purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligaţii prezente, iar valoarea la
care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil” (IAS 1 „Prezentarea situaţiilor
financiare”, 2004.). În practică obligaţiile rezultate din contracte în care nu s-a respectat încă
obligaţiile contractuale (de exemplu, datoriile pentru stocuri comandate, dar neprimite încă) nu sunt
în general recunoscute ca datorii în situaţiile financiare. Totuşi astfel de obligaţii pot corespunde
definiţiei datoriilor şi, în cazul în care criteriile de recunoaştere sunt îndeplinite în anumite
circumstanţe, acestea pot fi recunoscute. În astfel de circumstanţe recunoaşterea datoriilor implică şi
recunoaşterea activelor sau a cheltuielilor aferente (IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”,
2004.).
Fiecare entitate trebuie să determine, în baza naturii activității sale, dacă va prezenta sau nu
va prezenta activele curente și imobilizările precum și datoriile pe scurt și lung, ca și clasificări
separate în bilanț. Paragrafele 57 – 65 din standardul internațional IAS 1 „Prezentarea situațiilor
financiare” sunt aplicabile atunci când se rezlizează acestă distincție. În cazul în care entitatea
hotărăște să nu realizeze această clasificare, atât activele cât și datoriile trebuiesc prezentate pe larg,
în ordinea lichității lor.
IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”, nu impune întreprinderilor un format standardizat
pentru prezentarea informaţiilor privind poziţia financiară deoarece fiecare întreprindere, în funcţie
de specificul activităţii, poate să-şi alcătuiască propria structură a bilanţului, astfel încât informaţiile
prezente să fie cât mai relevante.

9
 Întreprinderile din Uniunea Europeană sunt obligate să respecte schemele de prezentare
prescrise în Directiva a IV-a, deoarece nici o derogare de la aceste scheme nu este autorizată, cu
excepţia cazurilor prevăzute de aceeaşi Directivă. În virtutea acestor scheme, întreprinderile
europene trebuie să repartizeze elementele de activ la rubricile: activ circulant şi activ imobilizat.
Această distincţie poate să furnizeze un tablou diferit de abordarea curent/termen lung, preconizată
în IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”.
Paragraful 53 din IAS 1 precizează că „activele şi datoriile trebuie prezentate pe larg, în
ordinea lichidităţii lor” (IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”, 2004, parag. 53).
Pentru prezentarea elementelor în bilanţ întreprinderile pot opta pentru unul din următoarele
două criterii:
► Criteriul curent/termen lung;
► Criteriul lichiditate/exigibilitate.
Totuşi, paragraful 54 al standardului internațional IAS 1, dispune prezentarea tuturor
activelor și a datoriilor care se așteaptă a se recupera ori deconta pe parcursul unei perioade mai
îndelungate de 12 luni de la data bilanțului.
Reglementările contabile din ţara noastră au optat pentru o clasificare a elementeler de activ
în active imobilizate şi active circulante, respectând astfel cerinţele din Directiva a IV-a.
Criteriul adoptat fiind cel bazat pe lichiditatea activelor și nu pe clasificarea curent sau pe
termen lung.
În ceea ce priveşte clasificarea datoriilor, normalizatorii contabili români au optat pentru
primul criteriu de clasificare al elementelor din bilanţ, şi anume curent/termen lung. Astfel, în bilanţ
apar următoarele două posturi:
► Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an;
► Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an.
Clasificarea elementelor în bilanţ după criteriul curent/termen lung permite întreprinderii să
cunoască la sfârşitul exerciţiului financiar activele nete (dacă activele sunt mai mari decât datoriile),
respectiv datoriile nete (dacă datoriile sunt mai mari decât activele) de care întreprinderea dispune
pe termen scurt (până la un an) sau pe termen lung (mai mare de un an).
Bilanţul trebuie să cuprindă elemente-rânduri care prezintă, cel puţin, următoarele valori
(IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”,2004, parag. 66):
 Imobilizări corporale;
 Active necorporale;

10
  Active financiare;
 Investiţii financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;
 Stocuri;
 Creanţe comerciale şi similare;
 Numerar şi echivalentele de numerar;
 Datorii comerciale şi similare;
 Datorii şi active fiscale, aşa cum sunt ele cerute de IAS 12 „Impozit pe profit”;
 Provizioane;
 Datorii pe termen lung purtătoare de dobândă;
 Interes minoritar;
 Capital emis şi rezerve.
O întreprindere poate să prezinte bilanţul fie în format cont, fie în format listă, însă cu
respectarea cerinţelor minime obligatorii de la paragraful 66.
Potrivit literaturii de specialitate din țara noastră, poziția financiară a unei întreprinderi
reprezintă „capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului” (Feleagă, 2002, 154) şi este reflectată
prin bilanţ, cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurilor de finanţare (datorii şi
capitaluri proprii), precum şi cu ajutorul unor indicatori economico – financiari importanți precum
lichiditate și solvabilitate.
Bilanțul oferă informații esențiale despre capacitatea întreprinderii de a degaja fluxuri
viitoare de numerar și echivalente de numerar, despre necesitățile de creditare viitoare și capacitatea
de onoare a acestora, despre repartizările viitoare către creditori, acționari ori alte categorii.
Conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale și consolidate, s-a optat pentru un
format listă al bilanţului, care se bazează pe ecuaţia fundamentală: Active - Datorii = Capitaluri
proprii. Structura bilanţului este standardizată şi detaliată fără a se limita doar la elementele minime
cerute de IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”. Structura detaliată este rezultatul faptului că s-a
încercat armonizarea nu doar cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, ci şi cu Directivele
Europene.
Chiar dacă din elementele din Cadrul Conceptual Internațional s-au preluat în reglementarea
națională – definițiile elementelor, criteriile de recunoaștere, utilizatorii de informații contabile,
trăsăturile claitative ale informației contabile - , folosirea lor în selectarea și argumentarea soluțiilor

11
normative este limitată, ceea ce poate afecta întro măsură oarecare coerența logică și conceptuală a
acestora din urmă.
Diferențele dintre cele două referențiale au în vedere prezentarea situațiilor financiare,
politicile de recunoaștere, politicile de evaluare și prezentare a elementelor în situațiile financiare și
informațiile contbaile care trebuiesc obligatoriu sau voluntar să fie publice (Lazăr, Iordache, 2006,
41).
Dacă în OMFP 1802/2014, bilanțul dar și contul de profit și pierdere sunt standardizate,
IAS1 solicită o listă de elemente ce trebuie să apară obligatoriu în bilanț ori în situația rezultatului
global. De exemplu, o serie de posturi obligatorii conform IAS 1, nu apar în formularul bilanțului
din reglementarea națională, însă fac parte din această categorie activele imobilizate deținute în
vederea vânzării (IFRS 5), activele ori datoriile incluse în grupurile de active deținute în vederea
vânzării (IFRS 5), investițiile imobiliare (IAS 40), activele biologice (IAS 41), creanțele ori datoriile
de impozit amânat (IAS 12), pentru care referențialul internațional prevede politici contabile
specifice. Situația poziției financiare poate să conțină trei rânduri de valori în situația aplicării
tratamentului retrospectiv pentru modificările de politici contabile și corecțiile de erori.
În ceea ce privește politicie contabile specifice stocurilor, potrivit OMFP 1802/2014 se
aplică și unor active ce intră în sfera de aplicare a altor standarde internaționale, precum IAS 11
”Contracte de construcție” ori IAS 41 ”Agricultura”. Chiar dacă prevederile standardului IAS 2
”Stocuri” s-au preluat în mare parte în reglementarea națională, totuși rămân câteva diferențe în
special în planul evaluării și al poziției financiare. De pildă, IAS 2 nu face diferențe între diferitele
tipuri de reduceri de preț, toate diminuând costul de achiziție. Tratamentul contabil al reducerilor de
preț prevăzut de reglementarea națională este distinct în funcție de natura acestora – financiare,
comerciale -, și în funcție de înscrierea acestora în factura inițială ori întro factură ulterioară.
O altă diferență, între cele două referențiale, în ceea ce privește poziția financiară, este aceea
că metoda LIFO - permisă de reglementarea națională – este interzisă de reglementarea
internațională (Pop, 2002, 91).

2. Aspecte comparative privind prezentarea performanței unei entități economice la nivel

naționale și internațional

Performanța financiară sau rezultatul este definit „prin prisma profitabilității entității”
(Munteanu, 2015, 23-34). Ecuația folosită în acest sens este de forma:

12
 REZULTATUL EXERCITIULUI = VENITURILE EXERCIȚIULUI – CHELTUIELILE
EXERCIȚIULUI

Având în vedere că rezultatul se delimitează ca o diferență dintre venituri și cheltuieli,

ultimele două componente pot fi definite ca structuri ale capitalurilor proprii, rezultatul poate fi
definit prin prisma variației capitalurilor proprii. Ecuația creată în acest sens este de forma:

Rezultatul = Capitalul - Capitalul ± Contribuția la ± Alte

exercițiulu propriu al propriu al capital creșteri/micșorăr
iN exercițiului N exercițiului (aport/rambursare) i de capital
N-1 a proprietarului în propriu în afara
cursul exercițiului rezultatului
N

Cadrul general conceptual al referențialului internațional și IAS 1, pentru a veni în

întîmpinarea solicităților utilizatorilor pentru informații cuprinzătoare cu privire la performanță,
evaluată mai general decât prifitul din contul de profit și pierdere, au stabilit o nouă cerință de
prezentare într-o situație financiară primară a acelor câștiguri și pierderi neprezentare în mod curent
în contul de profit și pierdere.
Soluția adoptată pentru a răspunde la cerința prezentată mai sus a fost cea a întocmirii
situației modificărilor capitalului prorpiu în cele două variante „toate modificările capitalului propriu
sau modificările capitalului propriu altele decât acelea provenite din tranzacții de capital cu
prorprietarii și distribuirii către proprietari.
Contul de profit și pierdere, fiind primul document contabil „ce reflectă performanța
întreprinderii și constituind o distinctă structură a situațiilor financiare, prezintă o prelucrarea şi
sistematizare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în exerciţiul financiar curent.
Determinarea profitului întreprinderii se realizează nemijlocit cu ajutorul acestor elemente, a căror
recunoaştere şi măsurare prezintă o dependenţă parţială faţă de conceptele de capital şi menţinerea
nivelului acestuia, noţiuni care sunt folosite în realizarea situaţiilor financiare” (Feleagă, 2000, 51).
În ceea ce privește contul de profit și pierdere în accepțiunea reglementări internaționale,
acesta este denumit „Situația rezultatului global” și trebuie să includă, cel puțin, elemente – rânduri
care să prezinte valorile următoare ( Toma, 2011, 331):

13
 a. Veniturile – câștigurile și pierderile ce apar prin derecunoașterea activelor financiare
evaluate la costul amortizat (Feleagă, 2000, 52);
b. Costurile de finanțare;
c. Partea din profitul sau pierderea aferentă societăților asociate și asocierilor în participație,
contabilizate prin metoda punerii în echivalență; dacă un activ este reclasificat astfel încât să
fie evaluat la valoarea justă, orice câștig sau pierdere generat/ă din diferența între valoarea
contabilă anterioară și valoarea sa justă la data reclasificării, potrivit IFRS 9.
d. Cheltuielila cu impozitul;
e. O sumă unică care cuprinde totalul:
i. Profitului sau pierderii după impozitare, aferent activității întrerupte și
ii. Câștigul sau pierderea după impozitare recunoscut/e din evaluarea la valoarea
justă minus costurile de vânzare sau din cedarea activelor sau grupului
(grupurilor) destinate cedării care reprezintă activități întrerupte (Feleagă, 2000,
54).
f. Profitul sau pierderea
g. Fiecare componentă a altor elemente ale rezultatului global clasificată în funcție de natură
(cu excepția valorilor de la litera h.);
h. Partea altor elemente ale rezultatului global al entităților asociate și al asocierilor în
participației contabilizată utilizând metoda punerii în echivalență;
i. Rezultatul global total.
Totodată alte elemente – rânduri, titluri și subtotaluri trebuiesc prezentate în contul de profit și
pierdere – situația rezultatului global atunci când o astfel de prezentare este relevantă pentru
comprehensiunea performanței financiare a entității (Munteanu, 2015, 44).
De asemenea, IAS 1, acordă o importanță deosebită criteriului lichidității în clasificarea
activelor și datoriilor. În acest sens, așa cum se desprinde din standard, fiecare întreprindere trebuie
să determine, pe baza naturii activității sale, dacă să prezinte sau nu, ca și clasificări separate în
bilanț, activele curente (circulante) și imobilizate și datoriile curente și pe termen lung. Atunci când
entitatea hotărăște să nu facă această clasificare activtele și datoriile trebuiesc prezentate pe parg în
ordinea lichidității lor.
Indiferent de moteoda de prezentare adoptată, întreprinderea trebuie să prezinte valoarea ce se
așteaptă a fi recuperată sau achitată după mai mult de 12 luni, pentru fiecare element de activ și
datorie care combină sume ce se așteaptă a fi recuperate sau achitate atât înainte, cât și după 12 luni
de la data bilanțului.

14
 Comparativ cu reglementarea internațională, potrivit reglementării naționale, „performanțele
întreprinderilor reprezintă o altă dimensiune a interesului utilizatorilor de informații financiare,
reflectată în contul de profit și pierdere” (Munteanu, 2015, 59). Performanța sau nonperformanța
întreprinderii reflectă capacitatea de a genera viitoare fluxuri de numerar (venituri realizate), prin
folosirea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), precum și gradul de eficiență în folosirea de
resurse noi (profit sau pierdere).
În concluzie, atât la nivel internațional cât și național contul de profit şi pierdere este situaţia
financiară care măsoară succesul sau performanţa activităţii unei întreprideri, referitoare la o
perioadă dată.

3. Aspecte comparative privind  prezentarea trezoreriei unei entități economice la nivel

național și internațional (situația fluxurilor de trezorerie)

Modificările poziției financiare sunt cele rezultate prin compararea poziției financiare și a
performanțelor întreprinderii la sfârșitul și începutul exercițiului. Acestea pot fi definite în diverse
moduri cum sunt: fondul de rulment și fluxurile de fonduri, trezoreria netă și fluxurile nete de
trezorerie. Astfel, în viziunea fluxurilor de trezorerie (de numerar) operațiile economice și financiare
sunt grupate pe următoarele tipuri: investiții, finanțării și exploatare.
Cu privire la această problematică, IAS 7 ”Situația fluxurilor de trezorerie” „menţionează că
întocmirea situaţiilor fluxurilor de treziorerie prezintă informaţii folositoare în scopul evaluării
posibilităţilor întreprinderii de a realiza fluxuri de numerar, necesităţile de utilizare a acestora,
precum şi realizarea unui pronostic a scadenţelor şi a riscului încasărilor viitoare” (Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, 2009, 1046) .
Potrivit IAS 7 „Situația fluxurilor de trezorerie”, fluxurile de numerar reprezintă „intrările sau
ieşirile de numerar sau echivalente ale acestora” (Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, 2009, 1046) .
Situația fluxurilor de trezorerie, „oferă utilizatorilor o bază privind evaluarea capacității entității
de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a necesităților entității de a utiliza
fluxurile de trezorerie respective” (Toma, 2011, 420-422).
IAS 7 „Situația fluxurilor de trezorerie” stabilește cerințe privind prezentarea situațiilor financiae
de numerar și informațiile pe care trebuie să le conțină. Așa cum sunt definite de reglementarea
internațională, numerarul cuprinde „disponibilitățile bănești și depozitele la vedere” (Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, 2009, 1046),

15
iar echivalentele în numerar sunt „investițiile financiare pe termen scurt și extreme de lichde care
sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și al căror risc de schimbare a valorii este
insignificant” (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1
ianuarie 2009, 2009, 1046).
În reglementarea națională, în cadrul tabloului, operațiile de numerar sunt grupate pe trei
activități: exploatare, investiții și finanțare. Fluxurile de trezorerie sunt calculate la nivelul fiecărei
activități de exploatare, finanțare și investiții prin prisma diferenței dintre încasări și plăți. Formula
folosită în acest sens este:

Flux net de trezorerie provenit = Încasări din operații de - Plăți privind operațiile de
din operații de exploatare, exploatare, sau finanțare exploatare, finanțare sau
finanțare, investiții sau investiții investiții

Activitățile de exploatare sunt principalele activități producătoare de venit ale entității, precum și
alte activități care nu sunt activități de investiții ori de finanțare.
Activitățile de investiții constau în „achiziționarea și cedarea de active imobilizate și de alte
investiții care nu sunt incluse în echivalentele de numerar” (Feleagă,2000, 47).
Activitățile de finanțare sunt activități ce au drept rezultat schimbări ale dimensiunii și
compoziției capitalurilor proprii și împrumuturilor entității.
Fluxurile de trezorerie care provin din activitățile de exploatare sunt derivate, în primul rând, din
activitățile producătoare de venit principale ale entității. Drept urmare, acestea reies în general din
tranzacțiile și alte evenimente ce intră în determinarea profitului ori a pierderii. Exemple de fluxuri
de trezorerie din activitățile de exploatare sunt următoarele:
- Încasări de numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii;
- Încasări în numerar ce provin din redevențe, onorarii, comisioane și/sau alte venituri;
- Plăți în numerar efectuate de furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii,
- Plăți în numerar effectuate către și în numele angajaților.
- Plăți în numerar ori restituirii ale impozitelor pe profit, cu excepția situației în care se pot
asocia în mod specific activităților de investiții și/sau de finanțare;
Fluxurile de trezorerie principale provenite din activitățile de investiții sunt:
a. Plăți în numerar pentru dobândirea de imobilizări corporale, necorporale și alte active
imobilizate. Aceste plășți le include și pe acelea ce fac referire la costurile de dezvoltare
capitalizate și la construcția în regie proprie, a imobilizărilor corporale.

16
 b. Încasări în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale și alte active
imobilizate;
c. Plăți în numerar pentru dobândirea de instrumente de capitaluri proprii ori de datorie ale
altor entități și de interese în asocierile în participație (altele decât plățile pentru
insturmentele considerate a fi echivalente de numerar ori pentru cele deținute în vederea
plasării ori tranzacționării);
d. Încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii ori de datorie ale altor
entități și din vânzarea de interese în asocierile în participație (altele decât încasările pentru
instrumentele ce se consideră a fi echivalente de numerar și pentru cele păstrate în vederea
plasării ori tranzacționării);
e. Avansuri în numerar și împrumuturi acordate altor părți;
f. Încasări în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor acordate altor părți.
Fluxurile de trezorerie principale ce provin din activitățile de finanțare sunt:
a. Încasări în numerar ce provin din emisiunea de acțiuni ori alte instrumente de capitaluri
proprii;
b. Plăți în numerar efectuate către proprietari pentru dobîndirea ori răscumpărarea acțiunilor
entității;
c. Încasări în numerar ce provin din emisiunea titlurilor de creanță, împrumuturilor, efectelor
comerciale, obligațiunilor, ipotecilor și a altor împrumuturi pe termen scurt ori lung;
d. Rambursări în numerar ale sumelor împrumutate
e. Plăți în numerar efectuate de locatar pentru diminuarea datoriei existente aferente unui
contract de leasing financiar.
Câștigurile și pierderile nerealizate care provin din variația cursurilor de schimb valutar, potrivit
reglementării naționale, nu sunt fluxuri de trezoreri. Totuși, efectul variației cursului de schimb
valutar asupra numerarului și echivalentelor de numerar deținute ori datorate în valută raportat în
situația fluxurilor de trezorerie pentru a reconcilia numerarul și echivalentele de numerar la
începutul și la finele perioadei. Această valoare este prezentată separate de fluxurile de trezorerie ce
provin din activitățile de exploatare, investiții și/sau finanțare și include, dacă este cazul, diferențe ce
ar apărut dacă respectivele fluxuri s-ar fi raportat la cursul de schimb de la finele perioadei.
Pentru întocmirea şi prezentarea situației financiare a fluxurilor de numerar prin recurs la IAS 7,
se pot utiliza două metode, directă și indirect, regăsite în conținutul modelului (schemei) de situație
ales.

17
 La fel ca și în reglementarea națională, și potrivit reglementării internaționale, pentru întocmirea
situației financiare a fluxurilor de numerar, operațiile de numerar se grupează pe trei activități:
- Exploatare;
- Investiție;
- Finanțare.
Pentru fiecare funcție, pornind de la analiza comparativă încasări și plăți, sunt determinate
fluxuri de numerar ce intră ori ies și echivalentele de numerar.
Pentru întocmirea și prezentarea situașției financiare a fluxurilor de trezorerie prin recurs la
reglementarea internațională, se pot utilize două metode:
a. Metoda directă
Metoda directă „se bazează pe delimitarea fluxurilor de încasări – plăți proprii fiecărei activități”
(Feleagă,Ionașcu, 1998, 145).
Figura nr. 1.2 Situația fluxurilor de trezorerie – metoda directă

18
 b. Metoda indirectă
Metoda indirectă „se bazează pe corectarea profitului net sau pierderii nete cu efectele
tranzacțiilor nonmonetare amânările sau angajamentele de plăți sau încasări în numerar din
exploatare trecute sau viitoare și elementele de venituri și cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar
din investiții sau finanțări” (Munteanu, 2015, 46).

Figura nr. 1.3 Situația fluxurilor de trezorerie – metoda indirectă

Potrivit reglementării naționale, „situația fluxurilor de trezorerie degajă informații utile despre
capacitatea entităților de a genea numerar și echivalente de numerar și folosirea corespunzătoare a
fluxurilor de numerar și este parte integrantă a situațiilor financiare anuale întocmite de entitățile
mijlocii și mari, precum și cele de interes public” (Feleagă,Ionașcu, 1998, 145).
Situația fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei,
clasificate pe activități de exploatare, de investiții și de finanțare.

19
 Astfel putem observa că situația fluxurilor de trezorerie degajă informații similare atât potrivit
reglementărilor internaționale cât și celor naționale, unica deosebire fiind aceea că potrivit
reglementării naționale situația fluxurilor de trezorerie se poate realiza doar potrivit metodei
indirecte.

4. Aspecte comparative privind  prezentarea situației modificării capitalurilor proprii ale

unei entități economice la nivel național și internațional

Situaţia modificărilor capitalului propriu prezintă modificările capitalului propriu între

începutul şi sfârşitul unui perioade contabile, adică reflectă crearea sau reducerea activului net în
cursul acestei perioade. 
Potrivit reglementării internaționale, entitatea trebuie să prezinte „Situația modificărilor
capitalurilor proprii, care să cuprindă informațiile următoare:
a. Rezultatul global total afferent periaodei, evidențiind separate valorile toale atribuite
proprietarilor societății – mamă și intereselor ce nu controlează,
b. Pentru fiecare component a capitalurilor proprii efectul aplicării retroactive sau al retratării
retroactive recunoscute în conformitate cu IAS 8,
c. Pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă de la
începutul și ceea de la finalul perioadei, prezentând diferit fiecare modificare care reiese din:
i. Profit sau pierdere;
ii. Alte elemente ale rezultatului global;
iii. Tranzacții cu proprietarii prezentând diferit contribuțiile de la distribuirile către
proprietari și modificările privind participațiile în capitalurile proprii în cadrul filialelor
care nu duc la o pierdere a controlului.
Potrivit O.M.F.P nr. 1802/2014, situația modificărilor capitalului propriu reprezintă „un alt
document important pe care entitățile mijlocii și mari, dar și cele de interes public trebuie să îl
întocmească ca parte integrantă a situațiilor financiare anual.
În cadrul acestui document sunt detaliate variațiile fiecărui element al activului net (capitalurile
proprii). În cursul perioadei este prezentat/ă diferit profitul/pierderea net/ă a perioadei precum și
elementele de venit ori cheltuială, câștig ori pierdere care sunt recunoscute direct în capitalurile
proprii și efectul cumulativ al modificărilor de politici contabile și corecții ale erorilor
fundamentale” (Ionașcu,2003, 291).

20
 5. Rolul notelor la situațiile financiare

Potrivit reglementărilor naționale, „notele explicative ale situaţiilor financiare anuale constituie o
detaliere într-un mod sistematic a informaţiilor prezentate în celelalte componente ale situaţiilor
financiare, respectiv bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu şi
situaţia fluxurilor de trezorerie, precum şi informaţii despre reglementările contabile care stau la
baza întocmirii situaţiilor financiare şi despre politice contabile folosite” (Ordinul ministrului
Finanţelor Publice nr. 1802/2014; parag. 334, alin.(5)) .
Astfel pentru toate componentele situaţiilor financiare prezentate anterior, care se dezvoltă sau
pentru care se oferă informaţii în plus, trebuie să existe câte o trimitere la notele explicative ale
situaţiilor respective.
Notele explicative trebuie să menționeze, dacă situațiile financiare anuale au fost întocmite în
conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, prezentând următoarele informații cu claritate și
repetate ori de câte ori este necesat, pentru buna lor comprehensiune:
a. Denumirea entității care face raportarea;
b. Faptul că situațiile anuale sunt proprii acesteia, și nu grupului;
c. Data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare anuale;
d. Moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;
e. Exprimarea cfrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).
Potrivit reglementărilor internaționale, notele explicative trebuie să prezinte (Munteanu, 2015,
48):
a. Informații despre baza de întocmire a situațiilor financiare și despre politicile contabile
specifice folosite,
b. Să prezinte informațiile prevăzute de IFRS-uri care nu sunt prezentate în altă parte în
situațiile financiare;
c. Să ofere informații care nu sunt prezentate în altă parte în situațiile financiare dar care sunt
relevante pentru comprehensiunea oricărora dintre ele.

21
 CAPITOLUL AL II-LEA: STUDIU PRIVIND  RAPORTAREA FINANCIARĂ
ÎN CADRUL SOCIETĂȚII ROMPETROL RAFINARE S.A ȘI A GRUPULUI
KMG INTERNAȚIONAL)

În cadrul prezentului capitol, vom realiza un studiu privind modul de raportare și auditare a
situațiilor financiare ale societății Rompetrol Rafinare S.A, care cuprind situația poziției financiare
la data de 31 decembrie 2017, contul de profit și pierdere, alte elemente ale rezultatului global,
situația modificărilor capitalurilor proprii și situația fluxurilor de trezorerie pentru exercițiul
financiar încheiat la aceastp dată precum și un sumar al politicilor contabile semnificative și alte
informații explicative.
Considerăm că situațiile financiare, care fac obiectul analizei noastre, c[ oferă o imagine
justă și fidelă a poziției financiare a societății Rompetrol Rafinare S.A, cât și a performanței
financiare și a fluxurilor de trezorerie ale acestei, în conformitate cu reglementările naționale
conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
Rompetrol Rafinare, companie membră a Grupului KMG International, operează rafinăriile
Petromidia localizată în Năvodari, judeţul Constanţa, şi Vega din Ploieşti, judeţul Prahova. Începând
cu data de 01.01.2014, Rompetrol Rafinare S.A. a preluat instalaţiile operaţionale (de producţie
polimeri şi utilităţi) ale Rompetrol Petrochemicals S.R.L.
Sediul societății Rompetrol Rafinare S.A este Bd. Năvodari, nr. 215, Năvodari, Constanța,
România. Rompetrol Rafinare deţine calitatea de antrepozitar autorizat, conform legislaţiei fiscale
aplicabile. Rafinăriile Petromidia şi Vega sunt autorizate ca antrepozite fiscale de producţie, fiind
producătoare de produse energetice, respectând normele fiscale de reglementare a activităţii de
producţie produse energetice. Rompetrol Rafinare este titulara Autorizaţiilor Integrate de Mediu,
emise de autorităţile de mediu competente în conformitate cu legislaţia de mediu, pentru
funcţionarea celor 2 rafinării aflate în patrimoniul său: Petromidia (uzinele Rafinărie şi Petrochimie)
şi Vega.
 Ţara de origine a societăţii  mamă şi normele după care raportează
Societate este membră a grupului KMG International. Situațiile financiare anuale consolidate
sunt întocmite la nivelul societății mamă KMG International, având sediul social la World Trade
Center, Strawinskylaan 807, Tower A, etaj 8, Amsterdam, Olanda.
Începând cu anul 2012, situațiile financiare individuale ale societății Rompetrol Rafinare S.A
sunt întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1286/2-

22
12 modificat ulterior prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2844/2016 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară
aplicabile societăților ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață
reglementată. Aceste prevederi sunt în concordanță și cu cerințele Standardelor Internaționale de
Raportare Financiară așa cum sut aprobate de UE, cu excepția prevederilor IAS 21 „Efectele
variației cursurilor de schimb valutar” cu privire la moneda funcțională. În scopul pregătirii
situațiilor financiare, conform prevederilor legislative naționale, moneda funcțională a societății este
considerat a fi leul românesc.
În ceea ce privește situația de la nivelul Grupului KMG Internațional, a cărui membră este
societatea Rompetrol Rafinare S.A, începând cu anul 2010, situațiile financiare consolidate ale
grupului sunt raportate către piața de capital, pregătite în conformitate cu Standardele Internaționale
de Raportare Financiară (IFRS).
 Domeniul de activitate: identificarea de particularităţi specifice;
În conformitate cu prevederile Actului Constitutiv al societăţii Rompetrol Rafinare S.A.,
domeniul principal de activitate îl constituie „fabricarea produselor obţinute din prelucrarea
ţiţeiului” (cod CAEN 192), iar obiectul principal de activitate este reprezentat de „fabricarea
produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului” (cod CAEN 1920). Alte obiecte de activitate secundare
sunt detaliate în Actul Constitutiv al Societăţii.
 Prezenţa sau absenţa reconcilierilor între raportările IAS/IFRS şi US GAAP sau alte
reglementări naţionale
Situațiile financiare atât cele individuale cât și cele consolidate sunt întocmite în conformite
cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), armonizate cu Directivele Europene
IV şi VII.
Situațiile financiare individuale la nivelul societății Rompetrol Rafinare S.A sunt întocmite,
utilizând principiul continuității activității, pe baza costului istoric, mai puțin instrumentele
financiare ce sunt prezentate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere, respectiv ale
rezultatului global.
Situațiile financiare consolidate ale Grupului KMG Internațional, sunt prezentare în euro,
folosind principiul continuității activității. Toate sume sunt prezentate în milioane, rotunjite la cele
mai apropiate două zecimale.
Situațiile financiare consolidate sunt la fel ca și la nivelul societății Rompetrol Rafinare S.A
pe baza costului istoric, mai puțin instrumentele financiare ce sunt prezentate la valoarea justă prin
contul de profit și pierdere, respectiv ale rezultatului global.

23
 Astfel că din cele expuse anterior putem consta că atât la nivelul Grupului cât și la nivelul
societății Rompetrol Rafinare S.A este utilizat principiul continuității activității, pe baza costului
istoric cu excepția elementelor prezentate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere.
Unica diferență fiind aceea că la nivelul grupului elementele din situațiile financiare sunt
prezentate în euro, în timp ce la nivelul societății Rompetrol Rafinare sunt prezentate în lei.
 Formatul bilanţului / situaţiei poziţiei financiare
Poziția financiară a societății Rompetrol Rafinare S.A este reflectată prin bilanț, cu ajutorul
resurselor economice controlate (activele), structurilor de finanțare (datorii și capitaluri proprii),
precum și cu ejutorul unor indicatori economico –financiari importanți precum lichiditatea și
solvabilitatea, deoarece situațiile financiare ale societății Rompetrol Rafinare S.A sunt efectuate
conform reglementărilor naționale.
Astfel că situația poziției financiare (bilanțul) a(al) societății Rompetrol Rafinare S.A se
prezintă astfel:
Tabelul nr. 2.1 Situația poziției financiare a societății Rompetrol Rafinare S.A
Societatea Rompetrol Rafinare S.A

SITUAȚIA POZIȚIEI FINANCIARE

La 31 decembrie 2017
(toate sumele sunt specificate în lei (RON), dacă nu este specificat altfel):

31 decembrie 2016 31 decembrie 2017

Imobilizări necorporale 16724850 17330824
Fond comercial 152720 152720
Imobilizări corporale 3018053823 3039445665
Imobilizări financiare 1629020055 1629020055
Creanțe privind impozitul amânat 271373514 282380038
TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 4935324962 4968329302
Stocuri 816627179 820122512
Creanțe și cheltuieli înregistrate în avans, 1018626207 1730806307
net
Intrument financiare derivate 22980 23050
Casa și conturi la bănci 45891549 46377869
TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 1881167915 2597329738
TOTAL ACTIVE 6816492877 7565659040
Capital social subscris 4410920573 4410920573

24
 Prime de capital 232637107 232637107
Alte rezerve 3169670514 3172695092
Pierdere raportată 6556328713 6673102436
Rezultatul exercițiului financiar curent 70001508 85921699
TOTAL CAPITALURI PROPRII 1326900989 1229072035
Împrumut de la bănci pe termen lung 281763783 299687700
Provizioane 302311412 346813346
TOTAL DATORII PE TERMEN LUNG 584075195 646501046
Datorii comerciale și alte datorii 3750363002 3757659866
Împrumut de la societăți afiliate pe termen 1065970431 1178440942
scurt
Împrumut de la bănci pe termen scurt 89183260.00 56761315.00
TOTAL DATORII CURENTE 4905516693 4992862123
TOTAL DATORII ȘI CAPITALURII 6816492877 6868435204
PROPRII
Sursa: rompetrol-rafinare.kmginternational.com/, accesat la <5 iunie 2018>

După cum am specificat și anterior societatea Rompetrol Rafinare S.A prezintă bilanțul
potrivit reglementărilor naționale, însă la nivelul Grupului KMG Internațional din care face parte
societatea, raportarea poziției financiare se realizează potrivit reglementărilor internaționale, astfel
că bilanțul la nivelul grupului se va prezenta astfel:
Tabelul nr. 2.2 Situația poziției financiare a Grupului KMG Internațional în accepțiunea IFRS

Elemente de activ bilanţier ( mil. euro) 31.12.2016 31.12.2017 Variaţie (2016-2017)

Active (Assets)
Active circulante (Current Assets)
Mijloace băneşti şi active monetare (Cash) 5316,5 4161,6 1154,9
Sume de încasat ( Net receivables) - - -
Stocuri ( Inventories) 6890,3 6863,0 27,3
Alte active circulante (Other current assets) 7641,2 7671,5 -30,3

Total active circulante (Total current 19848,0 18696,2 1151,8

assests)
Imobilizări nete (Net fixed assets) 14807,5 14807,5 0
Alte imobilizări (Other noncurrent assets) 17421,2 18463,3 -1042,1
Total active (Total assets) 52076,8 51901,9 174,9

25
 Datorii (mil. euro) 31.12.2016 31.12.2017 Variaţie
(2016-2017)
Datorii curente (Current liabilities)
Sume de plătit (Accounts payable) 17274,3 17067,1 207,2
Datorii pe termen scurt ( Short-term debt) - - -
Alte datorii curente (Other current liabilities) 11127,9 11536,3 -408,4
Total datorii curente (Total current liabilities) 28402,1 28603,4 -201,3
Împrumuturi pe termen lung (Long-term debt) - - -
Alte datorii pe termen lung (Other noncurrent 28603,4 11535,3 17068,1
liabilities)
Total datorii (Total liabilities) 41125,9 40138,7 987,2

Capitaluri proprii (mil. euro) 31.12.2016 31.12.2017 Variaţie (2016-2017)

Capitaluri proprii (Shareholders' Equity)
Preferred Stock Equity - - -
Common Stock Equity (Acţiuni obişnuite) 10160,0 10656,8 -496,8
Total Equity (Total capitaluri proprii) 10160,0 10656,8 -496,8
Shares Outstanding 704,9 704,9 0
Sursa: rompetrol-rafinare.kmginternational.com/, accesat la <5 iunie 2018>
- Active imobilizate (metoda de amortizare utilizată)
La nivelul situațiilor financiare individuale, activele necorporale sunt reflectate inițial la cost.
Imobilizările necorporale sunt recunoscute dacă este probabil ca beneficiile economice viitoare
atribuibile imobilizării să revină societății și dacă costul imobilizării poate fi evaluat în mod fiabil.
După recunoașterea inițială, imobilizările necorporale sunt prezentate la cost mai puțin
amortizarea cumulată și orice pierderi din depreciere cumulate.
Amortizarea imobilizărilor necorporale este calculată utilizând metoda liniară pe toată
durata lor de viață estimată atât la nivelul situațiilor financiare individuale cât și a celor consolidate.
Activele necorporale cupprind în principal software și licențe și sunt maortizate liniar, pe o
perioada de 3. 5 ani, atât la nivelul societății cât și al grupului.
Costurile de dezvoltare aferente proiectelor specifice care se așteaptă a fi recuperate din
activitate comercială la fel ca și cheltuiala aferentă achiziției de software și licențe sunt capitalizate
și amortizate utilizând metoda liniară pe toată durata lor de viață estimată, în general 3 ani. Valaorea
contabilă a fiecărui activ necorporal este revizuită anual și supusă ajustărilor de depreciere dacă este
necesar. Costurile externe și interne asociate specific cu întreținerea programelor software deja
existente sunt înregistrate în momentul efectuării lor.

26
 Activele imobilizate necorporale de natura brevetelor, licențelor, mărcilor de fabrică de
comerț, se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor , iar imobilizările necorporale de
natura concesiunii, superficiei și a uzufructului se amortizează pe durata contractului.
Fondul comercial, de regulă nu se amortizează, cu excepția situației cînd este tratat ca un
activ, acesta amortizându-se, de regulă în cadrul unei perioade de de maximum 5 ani.
Comparativ cu acestea, la nivelul situațiilor financiare consolidate ale Grupului KMG
Internațional, imobilizările necorporale sunt evaluate la cost minus amortizarea cumulată și
pierderile din depreciere cumulate.
Grupul realizează testul de depreciere al fondului comercial al valoare justă mai puțin costul
vânzprii, care utilizează modelul valorii actualizate a fluxurilor de numerar. Fluxurile de numerar
rezultă din bugetul aferent următorilor 5 ani și exclud fluxurile de trezorerie rezultate din viitoarele
restructurări la care Grupul încă nu s-a angajat. Valoarea recuperabilă este influențată semnificativ
de rata de actualizare folosită în modelul valorii actualizate a fluxurilor de numerar, precum și de
intrările de numerar viitoare și de rata de creștere utilizată pentru extrapolare.
Atât la nivelul societății cât și a grupului, amortizarea se realizează potrivit tabloului de
amortizare prezentat în tabelul nr. 2.3.
Tabelul nr. 2.3 Tablou (plan) de amortizare după sistemul liniar (utilizat atât la nivelul situațiilor
financiare individuale cât și consolidate)
Finele Valoarea imoblizării la Amortisment Valoarea netă
Pe an cumulat
exercițiului începutului exercițiului contabilă
Anul N 10.000 1.000 1.000 9.000
Anul N+1 9.000 2.000 3.000 7.000
Anul N+2 7.000 2.000 5.000 5.000
Anul N+3 5.000 2.000 7.000 3.000
Anul N+4 3.000 2.000 9.000 1.000
Anul N+5 1.000 1.000 10.000 -
Sursa: prelucrare proprie potrivit rompetrol-rafinare.kmginternational.com/, accesat la <5 iunie 2018>
Atât la nivelul societății cât și al grupului, reflectarea în contabilitate a amortizării
imobilizărilor necorporale se prezintă schematic astfel:
a. Trecerea pe cheltuieli a amortizării:
6811 = 280 „Amortizări privind imobilizările
„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea necorporale” (2801....2808)
imobilizărilor”

b. Amortizarea aferentă imobilizărilor scoase din gestiune sau vândute

27
 280 „Amortizări privind imobilizările necorporale” = %
(2801....2808) 201
„Cheltuieli de constituire”
203
„Cheltuieli de dezvoltare”
205
„Concesiuni, brevete, licențe, mărci
comerciale, drepturi și active similare”
207
„Fondul comercial”
208
„Alte imobilizări necorporale”

Imobilizările corporale sunt recunoscute la costul de achiziție sau de construcție și sunt

prezentate net de amortizarea cumulată și pierderile din depreciere cumulate.
Costul imobilizărilor corporale cumpărate este reprezentat de prețul net în numerar și
echivalente de numerar plătit pentru achiziționarea activelor respective, precum și valoarea altor
costuri direct atribuibile aducerii activelor la locația și condiția necesare pentru ca acestea să poată
opera în modul dorit. Costul activelor construite în regie proprie include costurile salariale,
materiale, costuri indirecte de producție si alte costuri direct atribuibile aducerii activelor la locația
și condiția curente.
Amortizarea este calculată, și în acest caz, folosind metoda liniară, cu excepția activelor din
segmentul Upstream, pentru care amortizarea se calculează într-o mare măsură folosindu-se metoda
unităților de producție.
Atât la nivelul societății cât și al grupului, reflectarea în contabilitate a amortizării imobilizărilor
corporale se prezintă schematic astfel:
a. Trecerea pe cheltuieli a amortizării:
6811 = 281 „Amortizări privind imobilizările
„Cheltuieli de exploatare privind amortizarea corporale” (2811....2817)
imobilizărilor”

b. Amortizarea aferentă imobilizărilor scoase din gestiune sau vândute

281 „Amortizări privind imobilizările = %

28
 corporale” (2811....2817) 2112
„Amenajări de terenuri”
212
„Construcții”
213
„Instalații tehnice și mijloace de transport”
214
„Mobilier, aparatură birotică, echipamente de
protecție a valorilor umane și materiale și alte
active corporale”

La nivelul grupului KMG Internațional, în conformitate cu IAS 36, imobilizările

necorporale, dar și cele corporale sunt analizate la data raportării pentru identificarea indiciilor de
depreciere. Pentru imobilizările necorporale cu durată de viață nedeterminată, testele de depreciere
se efectuează annual. Acest lucru este aplicabil, chiar dacă nu există indicia de depreciere.
Dacă există vreun indiciu, ori dacă este necesar un test anual de depreciere pentru un activ,
Grupul estimează valoarea recuperabilă a activului, fiind valoarea cea mai ridicată dintre valoarea
justă minus costurile de vânzare, și valoarea de utilizare.
În cazul în care valoarea contabilă netă a unui unități generatoare de numerar depășește
valoarea sa recuperabilă, activul fiind considerat depreciate și o pierdere din depreciere fiind
recunoscută pentru a diminua valoarea activului la nivelul valorii recuperabile. Pierderile din
depreciere sunt recunoscute în situația veniturilor și cheltuielilor prin amortizare și deprecierea
activelor și cheltuielilor de exploatare.
O pierdere din depreciere recunoscută anterior fiind reversată la venituri până la nivelul
costului amortizat al activului în situația în care intervin modificări în ipotezele utilizate pentru
determinarea valorii recuperabile a activului de la ultima pierdere din deprecierea recunoscută.
Reluarea la venituri se recunoaște în situația veniturilor și cheltuielilor.
Imobilizările financiare, în cadrul situațiilor financiare ale societății Rompetrol Rafinare S.A,
constituie investiții strategice pe termen lung și sunt înregistrate la costul istoric mai puțin
eventualele ajustări de depreciere pentru diminuarea valorii. Principalii indicatorii care sunt luați în
calcul pentru identificarea unei deprecieri fiind rezultatele curente și anticipate ale societății.

29
 În timp ce, la nivelul Grupului, la data recunoașterii, activele financiare sunt recunoscute la
valoarea justă plus, în cazul activelor financiare care nu au fost recunoscute la valoarea justă prin
control de profit sau pierdere, orice costuri direct atribuibile achiziției.
- Stocuri
Stocurile de materii prime, produse finite și semifabricate, atât la nivelul societății cât și la
nivelul Grupului, sunt evaluate la valoarea minimă dintre cost și valoarea realizabilă netă. În acest
scop, valoarea de intrare (contabilă) se compară cu valoarea realizabilă netă (actuală sau de
inventar), reţinându-se valoarea cea mai mică dintre cele două mărimi după regula de prodenţă
lower of cost or market (cea mai mică valoare între cost şi preţul pieţei). Pot fi posibile cazurile
următoare:
- Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea realizabilă (de inventar) şi
valoarea de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare. Deci, plusul de
valoare (valoare de inventar > valoare de intrare) nu se înregistrează în contabilitate;
- Pentru stocurile la care s-au constat diferenţe în minus între valoarea realizabilă (de inventar)
şi valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În
contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare (ca
valoarea brută), iar minusul de valoare datorat unor deprecieri probabile se înregistrează prin
intermediul conturilor de ajustări pentru depreciere. Dacă din valoarea de intrare (contabilă)
a stocurilor se deduce valaorea deprecierilor pentru care au fost calculate şi înregistrate
ajustări, se obţine valoarea de inventar ca valoare netă care se înscrie în bilanţ.
Pe baza celor arătate putem desprinde regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, şi
anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul costului de
achiziţie, sau a costului de producţie, după caz, ca forme ale costului istoric. Prin aceasta se asigură
aplicarea principiului realităţii (costului istoric) costurile efective de achiziţie şi de producţie fiind
parametrii reali ai valorii stocurilor.
Totodată, principiul prudenţei cere ca plusurile de valoare între valoarea realizabilă netă
(valoarea de inventar) şi valoarea de intrare să nu fie înregistrate, acestea nefiind realizate, iar pe de
altă parte pentru minusurile de valaore acelaşi principiu cere constituirea de ajustări pentru
depreciere din care aceste minusuri să fie acoperite în caz că la valorificarea stocurilor, minusurile
de valoare se confirmă total ori parţial.
Potrivit IAS 2 – Stocuri, valoarea realizabilă netă este definită ca fiind preţul de vânzare
estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile
estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării. Costurile de vânzare trebuie să

30
includă costurile directe identificabile, precum cele de transport, comisioanele agenţilor de vânzări
etc. IAS 2 stipulează că stocurile trebuie să fie evlauate la valoarea cea mai mică dintre cost şi
valaorea realizabilă netă, evitând complicaţiile ce pot să apară în aplicarea principiului celei mai
mici valori dintre cea a costului şi a valorii de piaţă. Conform acestui principiu costul de înlocuire
constituie, de obicei, evaluarea valorii de piaţă, cu excepţia cazului în care valoarea realizabilă netă
este mai mică, caz în care aceasta devine valoarea de piaţă.
Atât la nivelul grupului cât și al societății, pentru evaluarea în constabilitate a stocurilor la
ieșirea din entitate se utilizează, potrivit IAS 2 „Stocuri”, metoda costului mediu ponderat.
Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a stocului iniţial
(Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul iniţial (qs), plus cantităţile
intrate (qi):

Si + Vi
CMP = qs + qiSqi
Metoda costului mediu ponderat se poate aplica în două variante:
 Actualizarea costului unitar mediu ponderat după fiecare intrare
 Actualizarea periodică a costului unitar mediu ponderat fie lunar, fie la alte perioade, care în
principiu să nu depăşească durata medie de stocare.
Vom exemplifica modul de calcul al costului mediu ponderat (CMP), la nivelul societății și grupului,
utilizând datele următoarele:

Data Natura operaţiei Cantitate (q) Preţ unitar (p) Valoare (q x p)

01.01 Stoc iniţial 1.000 10 10.000
03.01 Ieşiri pentru vânzări -200 ? ?
05.01 Ieşiri pentru vânzări -100 ? ?
10.01 Intrări 1.000 15 15.000
12.01 Ieşiri pentru vânzări -1.100 ? ?
13.01 Ieşiri pentru vânzări -300 ? ?
18.01 Intrări 2.000 20 40.000
22.01 Ieşiri -1.300 ? ?
31.01 Stoc final 1.000 ? ?

 Varianta CMP după fiecare intrare. În acest caz ieşirile sunt evaluate cu ultimul cost mediu
ponderat, obţinut prin formula:

Si + Vi

31
 CMP = qs + qi
Unde: Si este stocul precedent evaluat la costul mediu ponderat precedent (vechiul preţ mediu). Prin
aplicarea acestei variante se obţin valorile de ieşire următoare:
Data Mişcări (+ intrări – ieşiri) Stoc
Cantitate Preţ Valoare Cantitate Preţ Valoare
(CMP) (CMP)
01.01 - - - 1.000 10 10.000
03.01 -200 10 -2.000 800 10 8.000
05.01 -100 10 -1.000 700 10 7.000
10.01 +1.000 15 +15.000 1.700 12,94 21.998
12.01 -1.100 12,94 -14.235 600 12,94 7.764
13.01 -300 12,94 -3.882 300 12,94 3.882
18.01 +2.000 19,079 +40.000 2.300 19,079 43.882
22.01 -1.300 19,079 -24.803 1.000 19,079 19.079

Înregistrările contabile aferente:

601 „Cheltuieli cu materiile prime = 301 „Materii prime” 2.000

601 „Cheltuieli cu materiile prime = 301 „Materii prime” 1.000

601 „Cheltuieli cu materiile prime = 301 „Materii prime” 14.235

601 „Cheltuieli cu materiile prime = 301 „Materii prime” 3.882

601 „Cheltuieli cu materiile prime = 301 „Materii prime” 24.803

10.01= (7.000 + 1.500) / (700 + 1.000) = 12,94
18.01 = (3.882 + 40.000) / ( 300 + 2.000) = 19,079
- Provizioane
La nivelul grupului și al societății Rompetrol Rafinare S.A, provizioanele se „constituie
pentru obligațiile curente (legale sau implicite) față de terți, generate de un eveniment anterior,
atunci când este probabil ca o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice să fie necesară
pentru a onora obligațiile respective, iar suma necesară pentru stingerea obligațiilor poate fi estimată
în mod credibil. Provizioanele pentru obligații individuale sunt constituite la o valoare egală cu cea
mai bună estimare a sumelor necesare pentru stingerea obligațiilor. Acolo unde efectul valorii în
timp a banilor este semnificativ, provizioanele se actualizează utilizând o rată de actualizare înainte
de impozitare care reflectă, după caz, riscurile specifice datoriei. În cazul în care se efectuează

32
 actualizarea provizioanelor, creșterea valorii provizioanelor datorată trecerii timpului este
recunoscută drept cheltuială financiară” (http://rompetrol.kmginternational.com/, accesat la 29 mai
2018).
- Lichiditatea și solvabilitatea
Potrivit reglementări naționale, poziția financiară a societății este determinată și cu ajutorul
unor indicatori economico – financiari importanți precum ratele de lichiditate și solvabilitate.
Tabelul nr. 2.4 Ratele de lichitate și solvabilitate ale S.C Rompetrol Rafinare S.A
Indicator 2016 2017
Lichiditate curentă 4.00 4.44
Lichiditate intermediară 3.41 3.98
Lichiditate la vedere 1.35 1.62
Rata solvabilității generale 5.40 5.75
Rata solvabilității patrimoniale 0.9991 1.00

Principalele rate de lichiditate şi solvabilitate sunt:

 Rata lichidităţii generale - reprezintă cea mai cunoscută rată de lichiditate, ea examinează
corelaţia dintre activele curente şi datoriile curente pe baza următoarei relaţii de calcul:

Rata lichidităţii generale = Active curente / Datorii curente ( pe termen scurt)

Rompetrol Rafinare S.A prezintă o creştere a lichidităţii curente de 1.04 în anul 2017
comparativ cu anul 2016. Nivelul ratei de lichiditate curente se situează superior nivelului de
siguranţă de 2, această valoare indicând capacitatea ridicată a societăţii de a-şi onora obligaţiile. De
asemenea creşterea nivelului ratei lichidităţii curente se datorează gradului de utilizare crescut al
capacităţii de producţie şi o inensitate suficientă a utilizării activului.
 Rata lichidităţii imediate - această rată măsoară câte unităţi monetare de active aproape lichide
revin la o unitate monetară de datorii pe termen scurt.

Rata lichidităţii imediate = Active curente – Stocuri / Datorii curente

Rata lichidităţii intermediare a avut o situaţie stabilă încadrându-se în limitele 2.86 – 3.98 în
intervalul analizat. Această situaţie permite o apreciere pozitivă referitor la abilitatea acesteia de a-şi
onora obligaţiile scadente.
 Rata lichidităţii la vedere - reprezintă cea mai conservatoare măsură a lichidităţii interne a unei
întreprinderi, în măsura în care se iau în considerare doar activele lichide la numărător.

Rata lichidităţii la vedere = Disponibil + Investiţii pe termen scurt / Datorii curente

33
 Rata lichidităţii la vedere se calculează ca raport între disponibilităţi şi datorii curente. În
intervalul analizat rata lichidităţii la vedere se încadrează între 0.85 – 1.62, fapt ce denotă că
întreprinderea este capabilă să-şi acopere datoriile din disponibilităţi.
 Rata solvabilităţii generale - este utilizată pentru a măsura gradul în care o întreprindere poate
face faţă datoriilor.

Rata solvabilităţii generale = Activ total / Datorii totale

În anul 2017 rata solvabilităţii generale creşte ajungând la nivelul de 5.75 rezultând faptul că
firma este solvabilă, fiin capabilă să-şi acopere datoriile totale din total active.
 Rata solvabilităţii patrimoniale - este este utilizată, în general, de către bănci în studiile de
analiză a bonităţii unui client.

Rata solvabilităţii patrimoniale = Capital propriu / Capital propriu + Credite bancare

În anul 2016 datorită diminuări creditelor bancare (datoriilor pe termen lung) nivelul ratei
solvabilităţii patrimoniale creşte ajungând la nivelul de 0.9991. Rata solvabilităţii patrimoniale
atinge în anul 2017 nivelul de 1 , fapt ce denotă că societatea nu a mai utilizat credite pentru
finanţarea activelor, din această perspectivă fiind evidenţiat un risc financiar minim.
 Formatul contului de profit şi pierdere / situaţiei rezultatului global
În cadrul societății Rompetrol Rafinare S.A situația performanței financiare/contul de profit
și pierdere se întocmește potrivit O.M.F.P nr. 1802/2014, și se prezintă astfel:
Tabelul nr. 2.5 Situaţia performanţei financiare a societății Rompetrol Rafinare S.A
Societatea Rompetrol Rafinare S.A

SITUAȚIA PERFORMANȚEI FINANCIARE - CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

La 31 decembrie 2017
(toate sumele sunt specificate în lei (RON), dacă nu este specificat altfel):

31 decembrie 31 decembrie 2017

2016
Cifra de afaceri 8774321849 8811961522
Cost producție vândută 8272314522 8460720259
Profit brut 502007327 351241263

34
 Cheltuieli de desfacere și general 215517308 103054352
administrative
Alte venituri/cheltuieli operaționale 10576941 6266342
Profit/pierdere operațional/ă 275913078 241920569
Cheltuieli financiare 130189378 107697353
Venituri financiare 21179401 33863966
Pierderi/câștiguri din diferențele de curs 140228024 123429108
valutar
Profit/Pierdere brută 26675077 44658074
Venituri din impozitul pe profit amânat 43335431 228038083
Profit/pierderea exercițiului 70010508 272696157
Rezultat pe acțiune (bani/acțiune) 0,16 0,19

Comparativ cu contul de profit și pierdere al societății întreprins confom reglementărilor

naționale, la nivelul grupului KMG Internațional se utilizează reglementările internaționale, astfel că
poziția performanței financiare se prezintă astfel:
Tabelul nr. 2.6 Elemente din contul de profit și pierdere (income statement) la nivelul Grupului KMG
Internațional
Elemente din contul de profit şi pierdere 31.12.2016 31.12.2017 Variaţie
(2016-2017)
Venituri din vânzări (Revenue) 86958.0 82100.9 4857.1
Costul mărfurilor vândute (Cost of Goods 68702.5 64571.9 4130.6
Sold)
Profit brut (Gross Profit) 18255.6 17528.9 726.7
Marja de profit brut (Gross Profit Margin) 21.0% 21.4% -0.4%
Cheltuieli privind vânzările şi administrative 14353.3 13664.8 688.5
(SG&A Expense)
Depreciere şi amortizare (Depreciation & - - -
Amortization)
(Operating Income) - - -
Operating Margin - -
Nonoperating Income 0 (1.051.6) (1.051.6)
Nonoperating Expenses (562.2) 525.8
Profit înainte de impozitare 2213.4 2810.5 -597.1
(Income Before Taxes)
Impozitul pe profit (Income Taxes) 743.0 806.4 -63.4
Profit net (Net Income After Taxes) 1470.4 2004.0 -533.6
Operaţiuni continue (Continuing Operations) 1522.4 2047.1 -524.7
Operaţiuni discontinue (Discontinued 16.2 430.7 -414.5

35
 Operations)
Total operaţiuni (Total Operations) 1538.6 2477.8 -939.2
Total profit net (Total Net Income) 1538.6 2477.8 -939.2
Marja profitului net (Net Profit Margin) 1.8% 3.0% -1.2%
Diluted EPS from Total Net Income 1.83 2.67 -0.84
Dividends per Share - - -

Putem observa că la nivelul societății Rompetrol Rafinare S.A, la întocmirea contului de

profit și pierdere s-a ținut cont de principiul independenței exercițiilor. Pentru fiecare element de
cheltuială din contul de profit și pierdere este prezentată valoarea aferentă elementului corespondent
pentru exercițiul financiar precedent, toate fiind explicate pe larg în cadrul notelor explicative prin
intermediul unor comentarii relevante.
Comparativ cu contul de profit și pierdere realizat la nivelul societății, la nivelul grupului din
care aceasta face parte s-a utilizat reglementarea internațională, contul de profit și pierdere fiind
prezentat sub formă de listă. Principalul element de venituri înregistrat fiind venitul din vânzarea
mărfurilor, iar cheltuielile de exploatare fiind grupate după funcțiile societății.
La nivelul situațiilor financiare individuale, ale societății Rompetrol Rafinare S.A, activele
financiare la valoare justă în contul de profit sau pierdere includ active financiare deținute pentru
tranzacționare și active financiare desemnate la recunoașterea inițială la valaorea justă în contul de
profit și pierdere. Activele financiare sunt clasificate ca fiind ținute pentru tranzacționare în scopul
în care sunt achiziționate și anume în scopul vânzării și răscumpărării pe termen scurt. Instrumentele
financiare derivate, inclusiv instrumentele derivate încorporate separat sunt de asemenea clasificate
ca fiind deținute în vederea tranzacționării, cu excepția cazului în care sunt desemenate ca
instrumente de acoperire eficiente.
La nivelul Grupului KMG International, impozitul pe profit current reprezintă impozitul ce
se așteaptă a fi plătit ori încasat pentru rezultatul net impozabil al anului în curs, utilizând ratele de
impozitare valabile la data de raportare, precum și orice ajustare la impozitul datorat aferentă anilor
anteriori.
Profitul fiscal este distinct de profitul raportat în situația consolidată a veniturilor și
cheltuielilor pentru că exclude elemente de venit ori cheltuială ce sunt impozabile ori deductibile în
alți ani precum și elemente ce nu sunt niciodată impozabile ori deductibile.
Creanțele și datoriile aferente impozitului pe profit current ori afferent perioadelor anterioare
se recunosc în contabilitate la o valoare egală cu suma estimată de recuperate de la, respective de
plătit către autoritățile fiscal. Managmentul analizează periodic pozițiile luate în declarațiile de

36
impozit pe profit privitoare la cazurile în care prevederile fiscal pot fi interpretate și reprezintă
provizioane dacă este cazul.
În cadrul situațiilor financiare individuale, de la nivelul societății Rompetrol Rafinare S.A,
creanțele și datoriile privind impozitul current pentru perioada curentă și pentru cele anterioare
trebuiesc evaluate la valoarea ce se așteaptă a fi recuperată ori plătită autorităților fiscale române.
Ratele de impozitate și legile fiscale folosite în calculul valorilor sunt acelea ce au fost adoptate
până la finalul perioadei de raportare. Impozitul de profit current afferent elementelor recunoscute
direct în capitaluri este recunoscut în capitaluri și nu în contul de profit și pierdere.
În ceea ce privește impozitul pe profit amânat, la nivelul societății, respectiv al situațiilor
financiare individuale, dar și la nivelul grupului, respectiv al situațiilor financiare consolidate, este
evidențiat utilizând metoda datoriei bilanțiere cu privire la diferențele temporare existente la data de
raportare între valorile fiscale ale activelor și datoriilor și valorile nete contabile ale acestora în
scopul raportării financiare.
 Situaţia fluxurilor de trezorerie
În ceea ce privește situația fluxurilor de trezorerie atât la nivelul situațiilor financiare
consolidate ale Grupului KMG Internațional, cât și la nivelul situațiilor financiare individuale ale
societății Rompetrol Rafinare S.A este utilizată metoda indirectă.
Astfel că, din punctul de vedere al situației consolidate a fluxurilor de trezorerie, se
consideră că numerarul este numerarul din casierie și din conturile bancare curente. Echivalentele de
numerar constituie depozite și investiții cu un grad de lichiditate ridicat, cu scadențe mai mici de trei
luni.
 Situaţia variaţiei capitalurilor proprii
Pe baza situației modificărilor capitalului propriu, atât la nivelul Grupului, cât și la nivel
individual, se analizează capacitatea de menținere a capitalului, precum și profitul general ori
pierderea generală a entității.
- Raportul auditorilor
Atât la nivelul grupului cât și al societății, raportul de audit a fost realizat de societatea Ernst
& Young Assurance Services, în conformitate cu standardele ISA (Standardele Internaționale pentru
audit).

37
 Concluzii

Reglementările contabile internaționale se aplică obligatoriu la anumiți agenți economici din

România, așa cum este și societatea analizată în cadrul cercetării noastre, și există intenția
generalizării treptat a acestor standard internaționale, astfel încât să fie aplicate de toate entitățile și
să nu mai existe diferențe între rapoartarea financiară la nivel național și internațional.
Totuși în ceea ce privește România, este un sistem destul de greoi, cu mai multe evidențe
contabile, și rezultate distinct față de sistemul contabil reglementat de legislația națională, astfel
încât așa cum am observat pe parcursul prezentei teze, există o anumită inerție, în defavoarea
aplicării referențialului contabil internațional.

38
 Prin prezenta teză am avut în vedere prezentarea atât din punct de vedere theoretic a
aspectelor comparative privind raportarea financiară la nivel național și internațional, dar și din
punct de vedere practic prin analiza situațiilor financiare individuale ale societății Rompetrol
Rafinare S.A, și a situațiilor financiare consolidate ale Grupului KMG Internațional din care face
parte societatea anterior amintită.
Noile criterii introduse de sistemul contabil internaţional vor avea un impact negativ asupra
multor întreprinderi, motiv pentru care chiar Guvernul impune un ritm mai lent de aplicare a acestor
standarde. Este necesară introducerea standardelor internaţionale de contabilitate, deoarece aplicarea
lor asigură comparabilitatea indicatorilor economici din România cu ţările din afară. În plus, noile
criterii dau certitudinea că datele contabile sunt reale, ceea ce va însemna că nu se vor mai putea
face anumite artificii contabile sau, mai corect spus, dacă se vor mai face asemenea artificii vor fi
foarte uşor de detectat, mai ales că firmele vor fi obligate să angajeze cu contract un auditor extern.
Tocmai din acest motiv, este posibil ca unele firme să aibă de suferit. De aceea, este indicat ca pînă
la aplicarea standardelor internaţionale să-şi amelioreze situaţia economică.
Unii experţi consideră că multe firme, prin diferite artificii contabile au încheiat anul cu
profit, pentru a putea accesa credite bancare. Firmele cu profit tras de păr se vor prăbuşi odată cu
aplicarea standardelor. Sigur, asta pînă cînd se vor găsi şi slăbiciunile acestui sistem, pentru că, după
cum se ştie, românii sunt foarte inventivi şi vor putea să încalce legal legea. O asemenea situaţie va
crea probleme suplimentare societăţilor româneşti, pentru că ele vor trebui să aplice noile standarde
contabile într-un moment în care vor fi afectate de concurenţa acerbă din piaţa comună europeană.

Bibliografie
a. Literatură de specialitate

1. Baker, C.R., & Barbu, E.M. (2007), „Trends in research on international accounting
harmonization”, International Journal of Accounting, 42

2. Bogdan, V. (2004), Armonizarea contabilă internaţională, Economică:Bucureşti

3. Canibano, L. & Mora, A. (2000), „Evaluating the statistical significance of the facto accounting
harmonization: A study of European global players”, European accounting Review, 9(3)

39
4. CECCAR (2006), Sisteme contabile comparate, Bucureşti

5. Cristea, S.M. (2007), Armonizarea contabilă şi internaţională şi practicile contabile naţionale,

Cluj-Napoca

6. Fekete, P.S. (2008), Cercetare concetuală şi empirică privind raportările financiare. Cazul
sistemului contabil român şi maghiar, Cluj-Napoca

7. Feleagă, N. & Ionaşcu, I. (1998) Tratat de contabilitate financiară, vol I, Economică:Bucureşti

8. Feleagă, N. & Ionaşcu, I. (1998) Tratat de contabilitate financiară, vol II, Economică:Bucureşti

9. Feleagă, N. (1996), Îmblânzirea junglei contabilităţii, Economică:Bucureşti

10. Feleagă, N. ,(2000), Sisteme contabile comparate, vol I, Contabilitățile anglo-saxone,

Economică:Bucureşti

11. Feleagă, N. ,(2000), Sisteme contabile comparate, vol I, partea I: Normele contabile
internaționale, Economică:Bucureşti

12. IASB (2007), Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, CECCAR:Bucureşti;

13. Ionaşcu, I. (2003), Dinamica Doctrinelor contabilităţiicontemporane – Studiu privind

paradigmele şi practicile contabilităţii, Editura Economică: Bucureşti;

14. Munteanu V., (2015), Contabilitatea financiară a întreprinderii, Universitară:București

b. Resurse Internet
 http://rompetrol.kmginternational.com/, accesat la 31 mai 2018
 https://www.rompetrol.ro/, accesat la 31 mai 2018

40