[TASTAȚ I NUMELE FIRMEI]

Flori De
Lună
Vol. II

Camelia Nagîț

[Tastați rezumatul documentului aici. Rezumatul este în general o sumarizare a conținutului

documentului. Tastați rezumatul documentului aici. Rezumatul este în general o sumarizare a
conținutului documentului.]
 Flori De Lună

Lună, îți mai amintești,

Atunci când copil eram?
Și îți depănam povești,
Iar tu m-ascultai la geam?

Când ieșeam seara la poartă,

Și mulți copii s-adunau?
Se umplea ulița toată,
Cărăbuşi cu noi zburau!

Și din copaci cădeau flori,

De prin păr noi le scoteam,
Eram toți cu capu-nori
Nici o grijă nu aveam.

Ne vegheai lună de sus,

Când mergeam la furat flori,
Ai tăcut și nu ai spus,
Că eram hoți de bujori.

Apoi când am crescut mare,

Mamei mele nu m-ai spus
Când îmi fura sărutare
Badiţ-al meu pe ascuns.

Ai răbdat, ai plâns cu mine,

De lacrimi ochii-mi ștergeai,

1
 Amândouă făceam rime,
Cu raze mă mângâiai.

Crede-mă dacă-aș putea

Ți-aș purta un braț de flori,
De nori ți le-aș agăța,
Să le miroşi până-n zori.

Lună, știi că te ador!

Vino ca-n copilărie,
Ca să scriem flori de dor
Agățate pe hártie!

2
 Acolo sus cineva mă iubește!
N-am timp să plâng, pentru vorbele lumii!
N-am timp s-ascult, vorbe urâte, spuse la mânie!
N-am ochi pentru deștepți, cum se cred unii!
Nici ei, n-o să trăiasc-o veșnicie!

Lacrimi nu am, căci le-am vândut pe zâmbete,

Le așterneam odată într-o casă,
Unde credeam că îmi vor binele,
Pe toți îi luam și îi chemam la masă.

Îmi așezam și sufletul pe tavă,

Inima mea, pe masa cu bucate,
Dar intr-o zi, Dumnezeu a făcut ,
Să văd că râd de mine, pe la spate.

Mi-a deschis ochii, Bunul Dumnezeu,

M-a ajutat și Sfânta mea Fecioară,
Iar lacrimi nu mai am, căci le-am vândut,
În zorii unei dimineți de vară.

N-am timp să plâng, am flori de semănat!

Bulbi de zambile, de crini și lalele,
Iar pentru cei ce vânt au semănat,
Să îi ajungă lacrimile mele,

La rândul lor, au copii și nepoți,

Iar roata vieții se-nvârte mereu,
Pe mine-acolo sus, cineva mă iubește!
Și acela este Bunul Dumnezeu!

3
 Poveste
Într-un an, când eram mică, într-o noapte de Ajun,
Așa de tare ningea, nu puteai să mergi pe drum.
Eu voiam cum toți copiii, ca să merg la colindat,
Cu tristețe mi-amintesc, nu prea aveam de încălțat.

Doar niște galoși maro, de postav cu pătrățele,

Care îmi erau cam mari, de la surorile mele,
Și nici ciorăpei n-aveam, mama mi-a făcut obiele, dintr-o
cămășuță veche,
Cine mai era ca mine, fudulă fără pereche...

Ș-am plecat la colindat!

N-am colindat zece case,
Galoșii mi s-au udat, picioarele mi-erau bocnă,
Eu cântam cu foc colindul,
Nu puteau să mă oprească nici zăpada și nici frigul.

Am dus vestea minunată cât am putut de departe!

Ce,, mă-nteresa "pe mine de picioarele-nghețate,
Cântam de răsuna târgul de la pământ pân' la cer,
Colindul ,,Florile dalbe, Lerui Doamne Lerui Ler"!
În galoși cu pătrățele,
Luam casele la rând,
Să se-audă pân' la stele
Nașterea Pruncului Sfânt!

4
 Plăpumioară din omăt
Doamne, n-ai o plăpumioară, s-o așterni peste pământ?
Una albă și pufoasă pentru grâul de pe câmp?
Făcută de mâna Ta, din omăt strălucitor!
Să se bucure copiii și grâul de pe ogor?

Să mă bucur și eu Doamne!
Să fac bulgări dalbi, pufoși!
Să-i arunc pe la fereștri la toți cei răutăcioși,

Să îi scot pe toți afară,

Să văd cin' mă poate prinde,
Făcând oameni de zăpadă,
Să cântăm cu toți colinde!

Tu Doamne să ne auzi, să nu mai stai supărat,

Să te bucuri de minune, că inimi ai dezghețat
Să se bucure copiii și grâul de pe ogor,
De așa o plăpumioară din omăt strălucitor,
Să ne bucurăm cu toții, că se naște Pruncul Sfânt!
Și de așa o frumusețe, zici că-i Raiul pe pământ!

5
 Pentru Moșul
La lumina focului,
Pe marginea patului,
O fetiță stă și scrie,
Pe o foaie de hârtie,
Ruptă din maculator
Din ghiozdan, de pe cuptor,
Ea îi scrie Moșului
Iar vârful creionului,
Se cam rupe...însă ea,
Începe scrisoarea așa:

Dragă Sfinte Nicolae,

Te rog dacă ai putea,vino și la casa mea,
Noi avem doar o odaie!...
Dar să vii neapărat!...
Hogeagul l-am curățat, ciorăpeii i-am spălat,
De fapt i-o spălat mamaie!...
Ciuboțelele-s pe prag,te-așteptăm cu mare drag!...

Să îmi pui ín ciuboțele,

de vrei...niște jucărele,
Să nu uiți de Sănătate că-i mai bună decât toate
Si la fiecare om, ad-un sac de Bunătate!

Să nu uiți să pui în saci pentru copiii săraci,

lemne c-a-s-aprindă focul ,
că ei n-au avut norocul
ca să aibă lemne-n vatră fiindc-așa-s bătuți de soartă.

6
 Se aude-un fluierat!...
Se aude-un fluierat, cald, duios, dintr-o ogradă!
Îl auzi ? Tu, omule?...ce treci gânditor pe stradă!

Te întrebi măcar în gând?

Cine cânt-așa frumos?
O măicuță?...un fecior?...
Poate-un bunicuț bărbos...

Dacă fluieră cu dor, poate de singurătate?

După copilașii lor, care sunt plecați departe?

Sau nu și-a văzut iubirea?...

Fluieră cu drag și dor,
Că nu mai aude mierla?...
La ivirea zorilor?...

Treci omule nici nu știi,

Câti ochi te privesc din casă
Dacă ochii aceea râd?
Dacă plâng? nici nu îți pasă!...

Cade-un fulg... și încă unul!

Cad mai mulți!... și vor să vadă,
Cine fluieră frumos?!
Cald... duios...într-o ogradă..

7
Când s-arată ,,Mândrul Soare"?
Mă întreb de-o săptămână!?...
Când s-arată ,,Mândrul Soare?"
Să-mi aducă doar o mână...
De raze strălucitoare!

Să le zvârle pe grădină,
Să se lumineze satul!
Să îl umple cu lumină,
Și de-a lungul și de-a latul!

Că de-atâta cenușiu...
Gândurile-mi fug de-a valma!
De urât și de pustiu,
Suferim și eu... și toamna!

N-aș mai hoinări prin nori,

Și mi-aș găsi alinare,
Dacă m-aș trezi în zori,
În brațe la ,,Mândrul Soare’’!

8
 Aștept răspuns!
Din nou îmi umbli printre gânduri...Mamă!
Nu te-am văzut demult... și-aș vrea să știu!
Dacă și la noi acasă-a venit frigul și ploaia bate-n geam
Și e pustiu?...

Mai vreau să știu dacă-i călduț în casă?

Dacă ai lemne ca să te încălzești?
Și-aș vrea să știi că-mi este tare dor!
Să stăm pe sobă și să-mi spui povești!

Aș vrea să-mi dai răspuns printr-o scrisoare!

Mi-e dor nespus de mult de scrisul tău!
Și-atunci când întâlnesc frigul pe cale,
Să pun scrisoarea ta în sân ,
Să-mi încălăzescă-un pic, sufletul meu!

9
 Aripi noi de fată...
-O, voi păsări călătoare!
-Vreau să zbor și eu cu voi!
Dar pân' la apus de soare,
Să fiu acasă 'napoi!

Dați-mi voi câte o pană!...

Să-mi fac aripi noi de fată,
C-a s-ajung neprihănită,
Pân' la Dumnezeu la poartă!

Să-mi pun inima să bată,

Inima mea ,,de copilă"
Dumnezeu să mă primească,
Cu blândețe și cu milă.

Fruntea să îmi descrețească,

Să mă mângâie pe față,
Sufletul să-mi încălzească,
Să-mi ajungă pentr-o viață.

Să-i mai spun să încălzească,

Sufletul oamenilor...
La toți să le descrețească,
Inima și fruntea lor.

Să m-ajute să cobor,
Pe niște raze de soare,
Iar când o s-ajung acasă,
Să fiu blândă, iubitoare!

10
 -O, voi păsări călătoare!
-Ați plecat și nu mi-ați spus!
Aș fi vrut să merg cu voi,
Pân' la poartă la IISUS!

11
 Dorul și-a făcut cărare!
Mi-am trimis dorul de-acasă!
Când era pădurea-n floare,
Credeam că s-a rătăcit...
Dar el și-a făcut cărare,
Prin pădurea verde, deasă,
Singurel și necăjit...
S-a-ntors pe l-apus de soare!...

Când era vremea de coasă,

Ca să uit de ochii tăi,
Dorul iar l-am fugărit!
El mi-a cules flori de tei,
Singurel și necăjit...
S-a întors din nou acasă,
Plângând pe genunchii mei!

L-am trimis și-n toamna asta,

Într-o zi pe la amiaz',
Singurel și necăjit...
M-a sărutat pe obraz,
I-am deschis frumos fereastra,
Dar vântul l-a fugărit, și mi l-a pus pe prevaz
Chiar în dimineața asta!...
Ca să mor iar de necaz!.

12
 Dansul frunzelor căzute
Ieri m-am întâlnit pe stradă, cu o zi de primăvară!
Avea ochii mari și limpezi de o frumusețe rară.
Se plimba nestingherită pe alei și străzi tăcute
Și-ncerca să mă învețe, dansul frunzelor căzute.

Cred c-a rătăcit cărarea, ori n-a găsit felinar,

Când s-au grăbit ca să plece lunile din calendar...
Și-a rămas singură-noapte,
doar cu luna de pe cer,
Ziua stă pe unde poate, noaptea parcă-i-un mister.

Azi, am văzut-o din nou, la braț cu un cavaler!

Frumosul Noiembrie, cu o floare la rever,
Se plimbau nestingheriți, pe alei și străzi tăcute
Și valsau fără-ncetare dansul frunzelor căzute.

13
Trifoiul cu patru foi!
N-am cuvintele la mine!...
Și nu știu ce să mai fac!...
Le-am lăsat în buzunarul
Unui șorț cusut de tine,
În zăvoi într-un copac!

Nu știu dacă ți-amintești!

Ne-am dus s-adunăm trifoi!
Iar tu, îți cântai amarul...
Și mi-ai scris că mă iubești,
Pe-un trifoi cu patru foi!...

Eu atunci de fericire...
Tu, nici n-ai avut habar!
Când dormeai pe șorț la mine,
Am luat trifoiul verde,
Și l-am pus în buzunar!

Te-am lăsat să dormi un pic,

Și ușor m-am dezlegat,
Ca să am o amintire...
Șorțul...și trifoiul mic...
De copac eu i-am legat!

Și-atunci când nu ești cu mine,

Și nu știu ce să mai fac,
Mă duc singură-n zăvoi,
Dezleg șorțul de la tine
Și te-aștept lângă copac!

14
Acolo unde e mult dor....

Acolo unde-s multe flori...

Acolo este casa mea!...
Și unde îți zâmbesc sfios,
Mușcatele de la perdea!

Și unde vezi un nuc bătrân,

Cu crengile pân' la pământ,
Acolo scriu la umbră versuri
Și le trimit pe-aripi de vânt!

Iar unde vezi maică bătrână,

Ștergându-și ochii c-o basma,
Cu mâini molcuțe și muncite,
Aceea este mama mea!

Dac-o vedeți venind la poartă!

Cu pași micuți mergând mai greu,
Vă rog să-i dați ,,,o-mbrățișare"
Să-i ziceți c-am trimis-o eu!

Acolo unde vezi copiii!...

Cu lacrima pe obrăjor...
Aceeia sunt copiii noștri
Lăsați acasă cu mult dor!

Pleacă părinții triști, săracii,

Să aibă traiul mai ușor,

15
 Și plâng că au lăsat copiii,
În grijă, la bunicii lor.

Și unde vezi țară frumoasă,

Cu multe mame-nlăcrimate,
Aceea este România!
Cu mulți copii plecați departe!

Iar unde vezi o mamă tristă,

Udând mușcate sub perdea,
Aceea pot să fiu și eu!
Și tu...și voi...și țara mea

16
Te invit la o dulceață!
S-a lăsat seara în sat!
Văd că a plecat și ceața!
Iar pe plita cea fierbinte,
Mie-mi dă în foc dulceața!

Dacă vrei ca să o guști,

Vino!...Te aștept la noapte!
E făcută chiar de mine,
Am ales gutuie coapte!

Le-am cules de pe cărare,

Galbene și aromate,
Te invit la o dulceață!
Din gutuie parfumate!

17
 Caietul meu cu flori uscate
Într-un caiet, dăruit, cu coperta vișinie,
Am lăsat să se usuce o floare de iasomie!

Am vrut întâi s-o ascund, într-o carte cu povești,

Însă inima mi-a spus!...
dacă tu n-ai s-o găsești...
Atunci când te-ntorci acasă și-ai să vrei ca să-mi vorbești?
Dacă eu nu voi mai fi?... măcar floarea s-o zărești!...
În caietul dăruit, plin cu frunze și scrisori...
Scrise-n nopțile cu lună, cu cerneală de pe flori!

Iar atunci când vei citi toate gândurile mele...

O să te vegheze luna și cerul cu mii de stele...
Și-ai să pui în loc de pernă, floarea mea de iasomie și-ai s-
adormi lângă caietul cu coperta vișinie!

18
 Ceva frumos mi s-a întâmplat!
Un scaun gol, m-a așteptat, azi, la biserica din sat și mai mereu,
când eu mă duc, acel scaun nu-i ocupat.
Așteaptă tăcut într-un colț și parcă vrea să îl privesc,mereu mă
cheamă c-a să vin acolo să mă odihnesc...

Astăzi, tăcută, gânditoare, la Cuvioasa mă rugam, cu ochii și cu

sufletul, eu printre sfinți o căutam, priveam în stânga și în
dreapta și mă rugam în gând mereu, dar Ea era chiar lângă mine,
era chiar în spatele meu.

Ceva frumos de nedescris eu în biserica-am simțit,

Cu Cuvioasa Parascheva eu astăzi m-am reîntâlnit.
M-am întâlnit cu ea la Iași, odată, pentru prima oară, eram
străină și săracă iar viața nu era ușoară,ne întâlneam duminica,
când de la școală eu fugeam, mă încălzea cu vorbe sfinte, prin
stropi de ploaie mă rugam.

Stăteam de vorbă amândouă, mereu cumpăram busuioc, îl

așezam pe iconiță, iar ochii parcă îmi luau foc și mă rugam să
mă ajute c-a să ajung din nou acasă, să am sufletul cald și bun,
să fiu blândă și sănătoasă.

Dar până azi n-am întâlnit-o, căci nepăsarea a fost mare, ceva
frumos s-a săvârșit și asta nu-i o întâmplare
Am vrut din zori să o-ntâlnesc și asta chiar s-a întâmplat, mi-a
oferit scaunul gol, azi la biserica din sat.

19
 Flori brumate
Dacă nu ai fost acasă, toamna... ți-a lăsat doar semne!...
Ți-a făcut covor din frunze...
flori brumate și poeme!...

Dacă vei ajunge-n zori de zi acasă, eu te rog să nu fii supărat!

Toamna mea a fost cam furioasă și pe flori pe toate le-a brumat!

Te-așteptau voioase lângă poartă, crâșmărese și ochioase

răchițele,
Dar în zorii unei dimineți, bruma, s-a jucat cam mult cu ele!...

N-am fost bună de nimic în acea zi, toamna, sufletul mi l-a

brumat...
Dar cred, că s-anfuriat pe tine, să vii să ne vezi, ai cam uitat!

Dacă vei ajunge pe-ntuneric, să deschizi zăvoru 'ncetișor,

Vezi că ți- am lăsat c-a să te speli, un ocean de lacrimi pe covor,
Cu flori nu te-aștept ca altădat'...în dulap sunt hainele curate,
iară eu, de vezi că nu-ți răspund, să vorbești cu florile brumate!.

20
 Fetița de la țară
Deja octombrie?...și nici n-am prins de veste!
O să vă scriu cu mere roșii o poveste!
Să o citiți la gura sobei lângă foc,
În odăița cu miros de busuioc.

Să o citiți încet, nu vă grăbiți!

Vă cred, că sunteți tare obosiți!
Făceți- vă un ceai de sunătoare!
Și ascultați povestea mea cu nerăbdare...

Era odată... o fetiță de la țară,

Care-și dorea ceva din inimioară,
Dorea să fie-nchisă într-un beci cu mere,
Să le mănânce cu mare plăcere,
Să stea închisă-n el o iarnă 'ntreagă,
Să doarm-acolo chiar lângă grămadă.

Când își punea mereu câte- o dorință, spunea:

De este cu putință... ,,Aș vrea să am, copaci cu multe, multe
mere, cu mâna mea să le strâng în panere,
Iar iarna să le pun cu drag pe masă,
A mere, toată casa să miroasă!"

Timpu-a trecut dorința s-a împlinit,

Copaci de meri cu spor a răsădit,
Și au rodit frumos în acest an,
Un soi de Golden parfumat și Ionatan,
V-am scris cu drag povestea ei din inimioară
Și v-a pupat...fetița de la țară!

21
 Era toamnă...era luni
E foșnet, e toamnă, și e luni...
Iar Dumnezeu face din când în când minuni,
A făcut minuni multe... și la mine,
Una a fost când mi te-a dat pe tine!

Era o zi frumoasă ca și azi...

Iar soarele mă mângâia ușor pe obraji,
Eu mă rugam cu inima mea toată, la Dumnezeu să-mi dăruiasc-o
fată,
Lui Dumnezeu i-a fost de mine milă...
Mi-a dăruit o vrednică copilă!

Copil frumos la trup cât și la minte,ceva ce nu pot scrie în

cuvinte...
Cu suflet bun...un înger pământesc...
Și pentru asta Doamne-ți mulțumesc!

Mi-amintesc bine, era toamnă ... era luni...

Iar Dumnezeu... Lucra... Făcea Minuni..

La mulți ani Daniela !

22
 La mulți ani surioară!!!
Deschide ușa! și... privește!...
Zâmbește surioară, zâmbește!
Căci am trimis toamna cu drag,
Să-ți ducă crizanteme-n prag!

Deschide ușa , nu te teme!

E doar parfum de crizanteme,
Parfumul lor să-ți intre-n casă,
Să te găsească sănătoasă.

La cele cu floarea bătută,

Le-am spus cu dragoste să-ți ducă: speranță, multă fericire, ani
mulți ușori, plini de iubire!

La cele simple, zâmbitoare le-am spus să îți aducă...soare,

Să-ți mângâie cu parfum fața, să-ți spună : Bună dimineața!
Și unde vezi că-s bobocei aciia toți îs' pupicei!!!

La mulți ani Vasilica!!

23
 Dimineți cu miros de salcâm
,,Dați-mi înapoi diminețile cu miros de salcâm!"
Să-mi cadă flori în păr, atunci când trec pe drum,
Să le usuc cu drag, să le fac semn de carte,
Să-mi amintească ele de primăveri plecate.

Să-mi amintească ele, cum dimineața-n zori,

Tu mi-ai luat baticul și-ai strâns de pe crengi flori,
Să-mi amintească ele, cum iubeam mugurașii,
Cum le iubeam năsucul,
cum țopăiau poznașii,
pe crengile - nverzite, frumos mirositoare,
Cum mă uitam la poartă să le văd prima floare.

Stau și acum la poartă și mă uit peste gard,

Mă uit cum la salcâm azi, frunzele îi cad,
Și mă-ntristeză gândul că mâine le dau foc,
Nu-mi place deloc toamna, nu o iubesc deloc!

Nu-mi place că e frig, e trist și cenușiu!

Salcâmul de la drum e palid,ruginiu
Cât de frumos era, în astă primăvară!
Și-acum îl bate vântul și frunzele îi zboară.

Așa este și omul, întâi un muguraș,

Apoi se face frunză și-i tânăr și trufaș
Apoi o frunză cade, zboară în sus... departe...
Iar Dumnezeu o strânge și-o pune-n a Sa carte.

24
 Cu drag și dor de ziua ta!
De va veni la tine vântul,
să știi că eu, i-am spus să meargă,
ca să îți ducă multe flori
în fața casei tale să le-aștearnă !!!

De va veni la tine ploaia

să știi că, am trimis-o eu,
ca să-ți aducă bucurii, purtate pe o panglică de curcubeu!!!

De vor veni surorile

și vezi că eu, nu-s printre ele
să știi că n-am putut să vin,
dar te iubesc până la stele!!!

Când vei ieși în pragul casei și soarele te-o diezmierda să știi că

eu ți l-am trimis să-ți încălzească inima, astăzi cu dor de ziua ta!

La mulți ani Mariana !

25
Ai venit in zi de sărbătoare
Toamnă frumoasă și călduroasă,
Bine ai venit pe la noi!
În anii trecuți veneai mai nervoasă,
Însoțită de vânt și de ploi.

Azi... ai intrat senină pe poartă,

Cu un braț de raze de soare,
A struguri copți, mirosind toată,
Ai venit și-n zi de sărbătoare!

Ai venit Duminica în zori,

Când se face Sfânta Liturghie,
Cu panerul plin de fructe și de flori,
Mirosind a busuioc și a bucurie!

Aș vrea să miroși și a ploi,

Și atunci, mai frumoasă vei fi!
Bine ai venit toamnă bogată la noi!
Duminica in zori de zi

26
Cu ochii plini de rouă
S-a terminat vacanța!...
Plecăm și eu și vara!...
Și dânsa ca și mine,
Își face valizioara!...

Mi-am pus dorul în geantă

Cadoul de la tine...
Și am pornit la drum,
Cu vara lângă mine.

Cu ochii plini de rouă,

În șlapi și în maieu,
Vara a-mbrăcat o fustă
În culori de curcubeu.

Eu îmi pun iar, ochelarii...

Tu... mă faci mereu plâng...
Și te las la malul mării,
Cum am făcut ani la rând.

Tu rămâi...inima mea...
Se rupe săraca-n două,
Și așa tristă, îmi iau vara,
Și ne pornim amândouă...

Mergem un pic împreună

C-apoi, ne desparte soarta
Ne luăm ,,La revedere"
Ea la stânga, eu la dreapta.

27
Ea frumoasă ca o floare,
Se uită tristă la mine,
Eu cu dorurile mele,
Singură și fără tine...

28
 Astăzi

Astăzi,ochii mei văd frumusețile lumii,

Brazii verzi îmi fac cu mâna de la înălțime,
Orașele stau înclinate ușor să mă salute,
Toate florile de prin case au alunecat la ferestre să mă privească
pe mine,
care, am plecat înspre tine, pentru că...ne-așteaptă Marea!!!
Mi-am scris pe inimă numele tău și-am s-o țin sus, deasupra
mulțimii, deasupra orașului tău ca pe un balon,
să mă recunoști,
sunt atâția oameni
care uneori seamănă cu mine
și toți spun că te iubesc

29
 Păpușile copilăriei mele
Copilăria mea frumoasă fără griji,
ai trecut ca o boare...cum fluturii prin crâng,
Îmi amintesc când jucării n-aveam, și mă jucam, cu păpușele din
porumb...

Nu le prea făceam codițe,

că eram cam băiețoi,
Căram mâncare la vite, din lanul cu păpușoi,
Umblam desculță prin rouă strângând sarcini de mohor,
Fluieram, răsuna valea cântece de joc și dor.

Dar mai rupeam din când în când câte-o păpușă,și le făceam

rochițe uneori,
Din frunzele de brusturi de pe câmpuri și-apoi dansam cu ele
printre flori.
Și-apoi când seara-și deschidea cortina, și toti copiii treaba
terminam,
Ne adunam, zburdând ca niște iezi, iar oboseala nici nu o
simțeam.

Toți eram desculți și arși de soare,ne bucuram... ca frații ne

jucam,
Aplecam crengi, de la vecini pline cu fructe și apoi cu mare
poftă le mâncam.

Ce veselie și ce bucurie,
zburam ca fluturii, fără de griji prin crâng
și mi-amintesc cu drag de-a mea copilărie,
Când făceam rochițele, păpușilor...din lanul de porumb.

30
 Povestea noastră
Mi-era dor de-o poezie, de iubire și de dor,
Scrisă-n zori pe o hârtie la măsuța din plidvor.

I-au lângă mine cafeaua...

și vreo două amintiri...
Vântu-mi fâlfâie perdeaua,
și-mi scutură trandafiri.

Vântule, îți amintești

când a fost să-i fiu aleasa?
El, fiind prințul din povești,
iară eu Cenușăreasa?

Mi s-au potrivit condurii! dar povestea a fost alta...

El din fața bătăturii, vine și răpește fata...

Și-a dus-o pe malul mării cam pe la apus de soare,

Ea a dat totul uitării,el i-a dăruit o floare.

Fluturii fugeau de vânt, de iubire și de dor,

Și s-au cuibărit atunci, chiar în inimile lor.

Au avut grijă de ei, cerul și marea albastră,

Peste ani veți mai citi!.. finalul ...Povestea noastră!

31
 Mărită-mă mamă!
Când eram la mama fată,
nu erau flori ca acum,
Aveam o floare înaltă, ieșea din ogradă-n drum.

Fiind fetiță, crengi rupeam, nu era pretențioasă,

Le puneam într-un borcan, când făceam curat în casă.

Floarea" Mărită-mă mamă"

despre dânsa este vorba,
Dacă bine îmi dau seama, așa sâ cheamă-n Moldova!

Acuma rar o mai vezi, ici șâ colo, la o casă

Ne-am cam fudulit șâ noi, da... este tare frumoasă!

Acuma vezi trandafiri, crini frumoși din loc în loc,

Rar când vezi la câte-o poartă, nemțoaice și busuioc.

Am avut timpuri frumoase... chiar de-am crescut necăjiți,

Nu erau flori pe la case,în schimb eram fericiți.

Am crescut frumos la mama, mi-amintesc cu drag și-acum,

Floarea "Mărită-mă mamă" ieșea din ogradă-n drum

32
Să-mi aduci un buchețel!
Vino mamă mâine-n zori,
Să-mi stingi dorul inimii,
Îți trimit un râu de flori
Ca un semn pe un' să vii!

Râu din flori de mușețel,

Pentru tine dragă mamă!
Să-mi aduci un buchețel,
Să-mi țină de dor la iarnă!

Să-ți pui bluza cea brodată,

Fusta nouă de matasă,
Eu o să te-aștept la poartă
S-ajungi mamă sănătoasă!

Să te oprești la pârâu,
Să-ți uzi fața ta frumoasă!
Și tot mergi pe lângă grâu...
Pân' ajungi la mine-acasă!

Și-acasă lângă fântână,

Te-oi cuprinde-ncetișor,
Ș-apoi într- o săptămână,
Ne-om astâmpăra de dor

33
 Parfum de mere verzi
De ce sunt tristă eu, când vara vine?
când câmpu-arată ca un curcubeu,
De floare plin, cu fluturi și albine
mă-ntreb atunci... de ce sunt tristă eu?

De ce de când te-am cunoscut pe tine?

a început și dorul să răsară?
Și-n fiecare an când vara vine,
mi-e dor de tine-n fiecare seară?

L-ai semănat de-a lungul și de-a latul!

și-n fiecare vară l-am cules...
Tot îl plivesc... dar rămân cu oftatul,
iese la loc, mai trainic și mai des!

De ce sunt tristă eu? când în grădină,

mă-nvăluie parfum de mere verzi
Și umbra și răcoarea lor m -alină,
atunci când vii doar tu, ca să mă vezi?

Nu știu de ce, atunci când vara vine!

și câmpu-arată ca un curcubeu,
Când mănânc mere verzi, numai cu tine
mă-ntreb atunci... de ce nu-s tristă eu?

34
 Mlădioasă ca feriga
Astăzi, am deschis fereastra!
Soarele, cu foc bătea!
Și-mi făcea semn cu o rază,
Ca să mă uit prin perdea!

Somnoroasă m-am uitat,

Și-n grădină chiar în colț,
Am văzut o frumusețe,
Ce ținea ceva-ntr- un șorț!

Frumoasă... din calea afară,

Parcă nu-mi venea a crede,
Fusta toată din secară,
Bluza, din mazăre verde.

Avea busuioc în păr,

Mlădioasă....ca feriga...
Fața, cum floarea de măr,
Și tot îmi făcea cu mâna!

Luna Iulie...frumoasa!
Ea era!...și-n șorțul ei,
Avea zmeură, caise, pepene și dovlecei.

Mi le-a pus toate pe prispă,

Să fac din ele dulceață,
Și mi-a să nu fiu tristă,
Că mă trimite la Mare, ca să prind un pic de viață!

35
 Am trecut să văd ce faci!
Tare-aș vrea ca într-o seară,
Să mă duc să văd ce faci!...
Să mă fac o inimioară
Bătută în flori de maci.

Și să stau la geamul tău...

Somnul eu să ți-l veghez,
Dimineața să-ți las macii,
Inima, să mi-o păstrez.

Și-n zori când macii, tu o să-i găsești,

Te rog să-i iei și să-i pui într-o carte!
Și-n nopți de iarnă, când ai să-i privești,
Să te aline de singurătate.

Dar dacă te-ai trezi în miez de noapte ,

Și vei deschide geamul să vezi luna,
Să nu te sperii, când ți-oi zice-n șoaptă!
Vreau să rămân la tine pentru totdeauna!

36
 Teiul de pe deal

Acesta - i teiul cel frumos,

De la biserica din sat!
Care - a -nflorit și anul ăsta,
Și mai frumos și mai bogat.
Falnic ne - așteaptă lângă poartă,
Și ne urează: Bun venit!
Cu floricelele - i bătute
Stă primitor și fericit.

Acesta - i teiul de pe deal,

Care ne-așteaptă să venim!
Să - i mulțumim Domnului Nostru,
Că mai suntem, că mai trăim!
Să - i mulțumim că a plouat,
Și pentru azi, că ne-am trezit!
Și ne-a lăsat să mai vedem
Teiul din deal, mândru - nflorit.

Acesta-i teiul cel tăcut!...

Ne - așteaptă - n orice anotimp...
Nici nu-l vedem c - a înflorit,
Suntem grăbiți, nu avem timp,
Parfumul lui inundă dealul,
Nici nu ne pasă, doar trăim...
Florile lui ne cad în păr, nu le vedem, nu le simțim..

37
 Biserica din satul meu,
Miroase - a tei și a Duh Sfânt,
Miroase a mir și a iubire
Și zici că - i Raiul pe pământ,
Veniți să vedeți ce mireasmă!
Făceți -vă un pic de timp!
V - așteaptă teiul de la poartă!
Și azi...și - n orice anotimp!

38
 Raiul florilor de camp

M - am oprit ca să admir... raiul florilor de câmp,

Însă mi - au atras privirea niște flori de sânzâiene,
parfumate și suave,
Cu fir galben și plăpând!...

Parcă îmi făceau cu ochiul să le iau la mine - acasă,

Și să - mi pun mâine năframă,
Să mă duc să le sfințesc,
Apoi să le pun în casă, pe perete la icoană!...

Și le -am luat... am strâns un braț!

Le -am legat cu - un curcubeu...
Azi le - am așezat în glastră...
Dar mâine - am să duc parfumul acasă la Dumnezeu!...

39
 Coronița de mireasă

Zorii - acestei dimineți,

Mă aleargă prin grădină
A plouat un pic ieri noapte
Iar condurașii suspină.

Își împrăștie parfumul,

La vederea soarelui
Însă parcă îi întrece
Palma Maicii Domnului.

Stă pe bolta de la poartă,

Coronița de mireasă
Parfumul divin și dulce
S -a furișat până - n casă.

O să strâng un pumn de flori

Și - o să - mi fac la gât o salbă,
Căpșunii s - au înroșit,
Că -i privește lung o nalbă.

Mai în spatele grădinii,

Cireșii - și cântă dulceața.
Eu cu focul inimii
Vă spun: Bună dimineața!

40
 Iubește porumbițo

Iubește porumbițo... iubește!

Că viața i - așa de frumoasă,
Iubește, cât soarele frumos strălucește,
Și luna pe cer se mai lasă.

Iubește acum copiliță,

Când vezi busuioc pe cărare,
Și poți să - l miroși când îl pui sub pernuță,
Atunci când te pui la culcare.

Miroase acum, parfum de crăiță,

Și trandafiri înfloriți sub balcoane,
Îmbracă acum, cea mai mândră rochiță
Decoltată și cu multe volane.

Pășește frumos când ieși din ogradă,

Fă cruce la poartă , atunci când pornești,
Și chiar dacă unii nu pot să te vadă,
Tu mergi inainte, la toți să zâmbești.

Iubește acum, tu femeie

Când poți la șnuri să te legi,
Când mâinile tale pot coase milee,
Și funda la șorț să- ți dezlegi.

41
 Iubește acum, cât încă - ți mai văd ochii,
Când poți să te rogi...să mai faci și canoane,
C- apoi îți rămân lângă prag doar pantofii,
Și într - un cui agățată,
Rochița cu multe volane.

42
La urechi să-mi pui cercei!
Cântă cucul prin cireși,
cireșii și-au pus cămeși
gălbioare și rozii,

Iar eu te chem ca să vii

să-mi găsești cireșe coapte,
zemoase și parfumate.

La urechi să-mi pui cercei,

uitându-te-n ochii mei
și să-mi spui că nu mai pleci,
să-mi cuprinzi mâinile reci,

Muncite de la strâns fân

și să-mi pui cireșe-n sân
să le mâncăm amândoi,
să nu ne pese de ploi.

Să ne prindă zorile,
să ne râdă soarele
că s-a făcut dimineața,

Eu să-ți șterg de rouă fața,

să ne rugăm împreună,
să se facă vremea bună
să-adunăm fânul cosit,
de sub cireșu - altoit
soarele să încălzească
cireșii să se-nroșească!.

43
 Roua de pe maci

Am plecat de-acasă
Să străbat câmpii,
Ca să sorb dulceața,
Florilor de păpădii.

Și tot merg prin iarbă,

Flori de maci mă însoțesc
Cu petale mici și roșii,
Scriu cu dor că te iubesc

Zboară sus până la cer ,

Fluturi albi și argintii,
Și i - am rugat ca să-ți spună
Că te-aștept cu dor să vii.

Însă nimeni nu m - aude,

Tu te faci că nu auzi,
Macii parcă plâng cu mine
Triști și de la ploaie uzi.

Soarele frumos răsare,

Ploaia a fugit c-un nor,
I-am spus și ei ca să-ți zică ,
Că te-aștept cu drag și dor!

44
Că ne-om trece precum ploaia,
Cum fluturii pe câmpii,
Ne vom trece ca și roua,
De pe maci și păpădii.

45
 Desculț prin iarbă
" N-am mai umblat demult desculț prin iarbă! "
Așa mi-ai spus, băiatul mamei drag,
Și-ți străluceau ochii de fericire,
Iar mama te privea duios din prag.

Ochii aceeia mi-au adus aminte,

Când erai mic și ți-am luat haine noi,
Erai cel mai frumos copil din lume,
Iar cei mai frumoși ochi erau ai tăi.

Iar când mergeam... pluteam... așa mi-erai de drag...

Aveai mânuțe moi de îngeraș
Le - am privit și pe ele, stând pe prag,
Aceleași mâini frumoase au rămas.

Lacrimi îmi curg și iar mi-e dor de tine,

Desculț prin iarbă mi te amintesc,
Când te uitai cu ochi curați la mine,
Și-mi spuneai să las treaba ca să n - obosesc.

Tot timpul ai avut grijă de mine,

Și-o faci așa frumos... cu bucurie,
Tu vii mereu, dar eu, n-am fost la tine,
În schimb mama ți-a scris o poezie

46
Pernuța mea din flori de levănțică
Mi -aduc aminte, când eram mai tinerea,
Aveam perna din maci și din bujori,
Însă dormeam cam singură pe ea,
Pentru că badea, se-ntorcea în zori.

Vorbeam cu luna ce-mi bătea în geam,

Pernuța mirosea toată a floare,
Cu drag și dor la piept eu o strângeam,
Și o udam toată cu lăcrămioare.

Anii -au trecut, eu am îmbătrânit.

Și mi-am făcut pernă din levănțică
Cu rujuleți...tare mult mi-am dorit!
Să nu miroasă - a dor și-a singurică.

Acum miroase-a mir și-a flori uscate,

A flori de lună,a versuri și a cânt,
Sunt mii de vise pe ea presărate,
Însă în zori, toate se duc pe-aripi de vânt

47
 Lasă-te de lăcrimat!
Țara mea cu ochii limpezi,
Cu gene de sânzâiene,
Cu obraji din flori de mac,
Și bentiță împletită din floare de liliac,
Văd, că te-ai cam pus pe ploaie!...
Ai uitat de semănat!...

Ți-ai făcut codiță groasă,

Dintr-o salcie pletoasă
Și ți-ai pus la gât mărgele,
Din frumoase căpsunele.
Dar ai uitat de cosit,
Stai în casă la iubit...

Văd că ți-ai brodat bluziță,

Din floare de romaniță,
Și ți-ai cusut și fustiță,
Toată-n floare de rapiță.
Și ai plecat la dansat,
Desculță la horă-n sat.

Dar nu știu ce s-a 'ntâmplat!

Nu știu ce te-a supărat!
Toată ziulica ieri,ai tunat și ai fulgerat!
Nu te-o fi dansat bădița?
Ori la alta s-a uitat?
Ți-ai rupt salba de mărgele!..
Făcută din căpșunele!...

48
 Lasă-te de vânt și lacrimi!
Apucă-te de plivit, printre straturi... și de iarbă apucă-te de cosit!
Fânul trebuie uscat,
Mai lasă-te de bocit și prin ploaie de dansat!

Căci timpul tace și trece,

Vine toamna surioară,
Și- apoi tu, când te-ai uita,
Nu vezi nimic în cămară,
Lasă-te de lăcrimat și apucă-te de treabă!
Termină de semănat și-apoi... te-ai iubi prin iarbă!!!

49
 Bujor frumos și rozior
Doamne... eu vreau să știu ...cum erai Tu?
Când ai făcut bujorii?
Erai un copil fericit?
Îți ardeau obrăjorii?...

Ce mâini frumoase ai avut!...

Să faci așa mândreață!
S-aduni petală cu petală,
Să faci așa dulceață!

Ce nostalgie te-a cuprins?

Să-i pui așa parfum?
Ori ți-era dor de Maica Ta?
Plecai poate la drum?...

Țineai în brațe un pruncuț

Frumos și rozior?
Și atunci când Doamne l-ai privit,
Te-ai gândit la bujor?...

Eu mă gândesc Doamne la Tine!

Când mă uit la bujor,
Doar Tu, poți face-așa ceva!
Parfum de Rai nemuritor!...

Să aveți o zi frumoasă!
Măcar un bujor pe masă!
Căldură-n suflet și-n casă!

50
Afară plouă și uluce plâng!
A înflorit și liliacul de la poartă,
Și frunzele de vie - au înverzit,
Copilul meu, cu inima curată!
Te-am așteptat, dar tu... n-ai mai venit!

Te-au așteptat lalele-n grădină,

Și flori de măr și albe și rozii,
S-au scuturat în nopți cu lună plină,
Din depărtări... te-au așteptat să vii

A mai rămas un pic de floare, pe gutui,

Dar vântul,cred că a cam scuturat-o,
Și știi moțata... cu pene gălbui!..
A trecut vulpea ieri și a luat-o!...

Iarba... a crescut mare în ogradă,

Iar coasa-i ruginită într-un prun,
Au înflorit căpșunele-n livadă,
Și panseluțele oftează cu parfum.

Și curge-un pârâiaș în ochiul stâng,

Și curge-un pârâiaș în ochiul drept,
Afară plouă și uluce plâng,
Mă uit pe geam, pe tine te-aștept.

Toate te-așteaptă, ca să vii acasă,

Iarba cea verde,coasa din copac,
Frunzele-n vii, iubita ta frumoasă,
Iar lângă poartă, flori de liliac.

51
 Câmpul verde se însoară!

Câmpul s-a 'mbrăcat frumos, în costum de păpădie .

Și și-a pus la butonieră, o floare de iasomie.

În cap și-a pus pălărie, verde, c-o pană de cuc,

Iar la mâini și-a pus brățări, făcute din flori de nuc.

Și-a făcut cămașă albastră, din sălbatice- albăstrele,

Din tije de păpădie și-a făcut la mâini inele.

Pantofii și i-a făcut din brusturi de pe ogoare,

Din crenguțe de răchită și-a făcut o cingătoare.

Din bumbișori albi și roșii,a brodat și o batistă,

Să i-o ducă primăverii, fiindc-a văzut-o cam tristă.

Ca să-l placă primăvara...din troscot și-a făcut casă,

Cam pe la lăsatul serii, vrea s-o ceară de mireasă.

Vom avea nuntă în sat, cu cântări și cu alai!!!

Se însoară Câmpul verde!
Cu frumoasa Luna Mai!!!

52
Cloșurele de lalele

Ah, frumoasele lalele,

Un' te uiți, tot dai de ele,
Parcă-s niște cloșurele,
De la niște rochițele,
Desenate cu penele,
Cu vopsea din acuarele.

Roșii, para focului,

Roz, cum fața pruncului,
Albe, spuma laptelui,
Galben, focul soarelui
Vișinii, cireșe coapte,
Pestrițe și colorate.

Stau prin parcuri înflorite,

Pe sub copăcei pitite,
Pe alei și prin grădini,
Sunt la mine, la vecini,
Un' te uiți tot le zărești,
Nu te saturi să privești.

53
 Dar tristețea este mare,
Când cad, petale-n cărare,
Astăzi sunt, iar mâine nu-s.
Te întrebi... unde s-au dus?
Ca și viața omului,
Astăzi este, mâine nu-i!

Plecăm și noi, ca și ele,

Precum mândrele lalele,
Însă ele, se-ntorc iară,
Mai frumoase-n primăvară.
Noi ne ducem, precum vântul...
Nu ne știe nici pământul..

54
 Astăzi vă ofer bujori!
Oamenii mei dragi, de pe-acest meleag!
Știu că vă doriți azi, un pic de soare,
N- am ce să vă fac, o să- mpart cu drag,
Câte un bujor, pentru fiecare!!!🌸

În obraji ca să vi-l puneți,

Chiar și-n sân, voi domnișoare,
Și vă doresc azi, să râdeți,
Să nu știți de supărare.

Ce-ar fi dacă ne-am trezi...

Într-un lan plin cu bujori,
Și să stăm aproape - o zi
În tril de privighetori?...

În mireasmă și petale,
Să dormim ca pe-un covor,
Să uităm de vânt și ploaie,
În mijlocul florilor?...

Să uităm că viața-i scurtă!

Și să o trăim cu drag,
Cu foc și iubire multă,
Pe acest frumos meleag!...

55
Albăstrele flori de dor...

Mi-ați brodat grădina roată!

Vă iubesc și vă ador!...
Meritați iubirea toată...

Dar...mă- nebuniți de dor...

Inima mi-e prea albastră...
Ochi-s triști și mă cam dor,
Când privesc de la fereastră.

Cine cumpără covor?...

Din narcise și lalele?...
Vreau să - l vând cu tot cu dor!...
Și cu tot cu albăstrele!

56
 Bine ai venit, Luna Mai!
De bucurie, o să - mi sară inima din piept!
Dac - ai ști tu, Luna lui Mai, de când te - aștept!
Ca să - mi aduci, iar floarea de salcâm!
Să - mi înflorească liliacul de la drum!...

Să - mi înflorească bujorii bătuți,

Să scriu povești sub cortina de vie,
Să iasă portolacii mici și mulți,
Pe lângă tufele de iasomie.

Să mă trezească pupăza în zori,

Cum îl trezea pe Creangă mai demult,
Să - mi spăl fața cu roua de pe flori,
Și prin ogradă cucul să - l ascult.

Să - mi iau viața la dans prin păpădie,

S - o iau de braț, doar eu să o conduc,
Să strâng cireșe într - o pălărie,
Măicuței mele dragi să i le duc.

Iar ea , să mă aștepte cu dulceață,

Cu un pahar cu apă rece din fântână,
Să o văd iar cu zâmbetul pe față,
Iar lu' tăicuța să - i dau Ziua Bună!

Să - mi iau chitara și să - ncep să cânt,

Un cântec vechi, din a mea tinerețe,
Să fredonez cu dor, pe aripi de vânt,
Ca să mai uit o clipă de tristețe.

57
Of... lună Mai, câte - aș avea să - ți spun!...
Să stăm pe - un colț de lună la povești,
Eu să - ți fac ție, miere de salcâm,
Iar tu, cu mii de flori, să mă uimești!..

58
 Apel către visători

A luat foc câmpia de l-atâtea flori!...

Veniți să o stingem, fac apel la visători!
Doar ei pot să stingă, foc mistuitor,
Că s-a înroșit câmpia, de l-atâta dor!
Luați-vă găleți, umplute cu
rouă,
O s-ajut și eu, cu lacrimi vreo nouă,
Lacrimi de iubire, în suflet păstrate,
Ca să ud cu ele câmpii înfocate.
Cine are lacrimi încă nevărsate,
Să vină să stingă câmpii însetate,
Focul a ajuns valea să cuprindă,
Și doar visătorii pot ca să îl stingă!

59