Ciuleandra

LiviuRebreanu
Titlul:Tilulopereipoate fi privit din două unghiuri, având un sens denotative și un sens conotativ si este un
motiv anticipativ.El exprimăpe de o parte nebunia dansului, “Ciuleandra”fiind considerat un dans dionisiac în
care fiecare dintre participanți se deslănțuie: ”Porneșteca o horăoare care, foarte lent, foarte cumpătat. Jucătorii
se adună, se îmbină, se înșiră, probabil dupăs impatii, ori la întâmplare, indiferent.Peurmă, când se pare
căoamenii s-au încinspuțin, muzicaprinde a se agitași a se iuți. Ritmul jocului se accelerează, firește. Jucătorii,
cuprinși de dupămijloc, formeazăunzid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsucește, șitresaltă
cum poruncesclăutarii. Cu cât se prindmai tare jucătorii, cu atâtmuzicadevinemaizvăpăiată, maisălbatică.
Picioareleflăcăilorscăparăvijelios, schițeazăfiguri de tropote, sărituri de spaimă, zvâcniri de veselie.Apoi,
deodată, cu toții, cu pașisăltațișifoarteiuți, pornescîntr-un vârtej.Zidulviuteavântăcândîncoace, cândîncolo,
lăutarii pișcă vehement strunele înăsprind și ascuțind sunetele cu câte un chiot din gură, la care încearcă să
răspundă altul, din toiul jucătorilor, curmatînsășiînghițit de năvalaritmului. Acumșirul, tot încovăindu-se
șistrigându-se, ca un șapte fantastic, începesă se încolăcească, să se strângă, să se grămădeascăpânăce se
transformăparcăîntr-un morman de carne fierbinte care se zvârcolește de peloc un timpcaapoi, peneașteptate, să
se destindăiarăși, ostenitoriprefăcut, în tact cuminte, lăsândsă se vadăfețeleroșiteșivesele ale jucătorilor.”Această
nebunie a dansului, reflectă şi nebunia lui Puiu Faranga, care poate fi perfect asociată cu descrierea dansului.
Personajul principal , evoluează exact după tiparul dansului ; la început este un om cumpătat, care se stăpâneşte,
mai apoi îşi omoară fără motiv soţia , se linişteşte şi are remuşcări , dar în final cade într-o nebunie deplină.

Acestjoceste, de asemenea, un dans al destinului unde mulți își găsesc sufletul pereche, după cum spuneși
Andrei Leahu: ”Apoi, prin partea noastră, mai toți flăcăii, de la Șuleandra, se însoară”.

Pe de altă parte, prin intermediul Ciuleandrei Puiu Faranga își arată adevărata personalitate și scapă astfel,
pentru un moment, de masca care îi ascunde adevăratele simţiri ; este dansul care îl obsedează pe parcursul
şederii lui în senatoriu şi îl face să se destăinuie atunci când şi-l aminteşte, lucru neobişnuit pentru un om în
toate minţile.

Tipul de roman :Fiind un roman de analizăpsihologică, accentul se punepeconturareatrăsăturilorpersonajului

principal, de acceeamodul predominant de narațiuneestedescrierea. De asemeneaprimeazăconflictul interior care
se dăîntreceeacearvreasă fie șiceeaceeste cu adevărat, întrepersonalitatealuișimascape care și-o
dăjosabiaînfinalulromanului.

Făcând parte din categoriaromanului modern, “Ciuleandra” nu respect încadrarea în momentele subiectului, de
aceeaea se deschide cu intriga, scenaviolentă a unei crime conjugale. În această primăs cenă autorul ni-l prezintă
pe PuiuFaranga în ipostaza de criminal, ucigându-șisoția.Acesta făcea parte dintr-o familie înstărită și renumită.

La acest roman găsim influenţe puternicef ranceze, întrucât, cititorul dă constant de fraze în limba franceză,
spuse de aproapetoatepersonajeleromanului, aducând o nouăcaracteristicăînromanulluiRebreanu, iarMatilde, era
o femeie care consideracă, dacă o fată nu estecunoscătoare de limbafranceză, nu este o
domnişoarăînadevăratulsens al cuvântului.

Rezumat:Romanul se deschide cu scenacrimei, când Puiu Franga, îşi omoară soţia, pe Madelaine fără motiv, în
seara unui bal. Apare tatăl său , PolicarpFarangaşi mama sa de suflet, Matilde, care i-a ţinut loc de mamă, care
murise şi sunt şocaţi la vederea faptei împlinite.

Tatăl său, decide să-l anunţe pe prefect de fapta fiului său, care vine împreună cu un însoţitor să cerceteze fapta.
Pentru a-l scăpa de închisoare, îi propune prefectului să îl cerceteze într-un senatoriu, de nebunie. Cu greu,
acesta acceptă şi îl duc la o oră târzie la un senatoriu, unde aveau ei relaţii, dar profesorul era plecat , iar locul
lui îl ţinea un doctor tânăr Ion Ursu.

Acesta trebuia să fie cât mai convingător că nu este în toate facilităţile mintale şi îi spune doctorului adevărul, că
a omorât-o fără motiv. Are un gardian de la poliţie care să îl păzească şi care nu după mult timp îi devine
simpatic, destăinuindu-se .
 Primeşte vizite zilnice de la tatăl său şi îi sunt asigurate toate condiţiile chiar şi ziarul , de unde află şi data
înmormântării Mădălinei. I se pare ciudat că doctorul se duce şi el la înmormântare şi începe să bănuiască că o
iubea pe Mădălina, mărturisindu-i că a cunoscut-o. Bănuiala când i se întăreşte, când renunţă la ea, ceea ce îl
face să nu se mai gândească şi să se împrietenească cu el.

El îşi aminteşte de jocul numit Ciuleandra şi amintirea lui practic îl obsedează. Întreabă pănă şi pe gardianul său,
Andrei, dacă îl cunoaşte şi că doreşte să afle măcar cum sună dar a uitat. Are o întâlnire cu doctorul, unde îi
povesteşte de Mădălina , cum a cunoscut-o şi cât de bună era la suflet şi ca om. Puiu, a întâlnit-o prin ţară, cu
tatăl său; poposind într-un sat, i-a plăcut atât de mult jocul încât intră şi el, moment când o cunoaşte pe
Mădălina, fata având numai 14 ani pe atunci. O ia de la mama sa, şi o adoptă Matilde, PolicarpFaranga,
oferindu-i o educaţie aleasă, în diferite ţări, şi când împlineşte 18 ani, devine soţia lui Puiu Faranga.

Tatăl său află diferite lucruri despre doctor şi doreşte să îl transfere, dar protagonsitul nu doreşte acest lucru.

La o discuţie cu doctorul său, după ce soseşte mama Mădălinei, ca să ceară bani, află că de fapt acesta o
cunoştea de dinaintea lui pe Mădălina şi că fusese iubirea vieţii lui, el fiind prezent în urmă cu 8 ani la jocul lor
şi rugând-o pe fată să nu se căsătorească, ea fiind la rândul ei îndrăgostită de el.

Obsedat de jocul Ciulendrei, între timp el caută toate modalităţile prin care îşi poate aminti melodia şi când
crede că a găsit-o nu mai încetează din a o dansa.

Hotărât să îl transfere, tatăl său revine, dar primeşte vestea nebuniei sale, el fiind găsit în camera sa, dansând
Ciuleandra.

Perspectiva temporară descoperă în romanul Ciuleandra suficiente motive pentru o nouă interpretare și o
reconsiderare a cărții în ierarhia operei lui Liviu Rebreanu: interesul pentru omul comun și drama sa personală,
tema alienării individului, psihologia criminalității, investigarea stratului psihic abisal, formula ingenioasă
exploatând resursele oferite de romanul senzațional și polițist.

Romanul “Ciuleandra” este alcătuit din 31 de capitole și se deschide cu un moto: ”…și nu știi că tu ești ticălos și
mișel și sărac și orb și gol…” (Apocalipsa, III – 17). Acesta are un rol anticipativ deoarece prezintă ipostaza
finală a personajului principal, nebunia acestuia, dar ilustrează, totodată, și faptul că niciodată nu ne cunoaștem
suficient de bine, niciodată nu știu dacăîn interiorul unei ființe aparent inofensivă se poate afla instinctul
criminal. Trebuie doar să știm să ne controlăm pornirile.

Puiu Faranga, este un personaj superstiţios, prin intermediul căruia în roman sunt valorificate unele dintre
superstiţii. În timpul şederii sale în senatoriu, el aude şi vede nişte ciori, lucru prevestitor de rău, ceea ce îl
tulbură. Când iese din senatoriu la plimbare, vede pentru prima oară o casă cu numărul 13, ceea ce îl irită,
făcându-l mai apoi să-şi amintească, toate evenimentele din viaţa sa, legate de acest număr. S-a căsătorit pe
această dată, soţia sa a murit pe 13 februarie, numărul de la maşina era format din numărul 13 şi 31, Mădălina
era născută ca şi el pe data de 31, fiind un 13 întors, ceea ce îi poate prevesti destinul.

Fiind roman psihologic, protagonistul îşi analizează el însuşi fapte, dându-şi seama din faptele lui de acum şi
cele din trecut, că instinctul de criminal a existat dintotdeauna în el, de mic, numai că tatăl său a reuşit să-l ţină
în frâu, lasându-l să vâneze, spre exemplu. Consideră că în acel moment ar fi omorât pe oricine ar fi fost
prezent, neavând nimic cu soţia sa.