Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Resursa umană aflată la dispoziţia unei întreprinderi poate fi caracterizată din punct de
vedere cantitativ cu ajutorul următorilor indicatori:
Numărul de personal la un moment dat reprezintă efectivul de personal şi se
urmăreşte la începutul şi la sfârşitul perioadei de gestiune. Este considerat un
indicator de stoc şi cuprinde toţi salariaţii angajaţi cu contracte individuale de
muncă, pe durată determinată sau nedeterminată, existenţi la un moment dat
(începutul sau sfârşitul anului). Trebuie precizat că acest indicator cuprinde şi
persoanele care au lucrat, dar şi pe cei care nu au putut să-şi îndeplinească
obligaţiile de muncă, aflându-se în concedii medicale, concedii de maternitate,
pentru îngrijirea copilului bolnav, pentru creşterea copilului până la doi ani, în
concedii de odihnă, în concedii fără plată, în greve, învoiţi etc. Acest indicator nu
cuprinde salariaţii care lucrează în străinătate sau persoanele detașate1.
Numărul mediu de persoanl reprezintă o valoare medie a numărului de personal,
fiind calculat ca medie aritmetică simplă a efectivului zilnic de personal. Se poate
calcula la nivelul unei luni, unui trimestru, semestru sau (cel mai utilizat în analiză)
la nivelul anului. Modificarea numărului de personal zilnic are loc ca urmare a
mişcării personalului (în cursul anului au loc intrări şi ieşiri de salariaţi). Numărul
mediu de personal este considerat ca fiind un indicator de flux.
Numărul maxim admisibil de personal reprezintă limita superioară a numărului
de personal. Aceasta limită este stabilită, în funcţie de volumul de activitate şi de
productivitatea medie a muncii luată ca bază de comparaţie, prin Bugetul de
venituri şi cheltuieli.
1
Gheorghe Vâlceanu, Vasile Robu, Nicolae Georgescu (coord.), Analiza economico-financiară a întreprinderii,
Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag. 112
Ocupaţiilor din România (COR) (1995), completată şi actualizată ulterior (2001, 2002).
Clasificarea ocupaţiilor era realizată pe patru niveluri de bază, iar încadrarea fiecărei ocupaţii
într-unul dintre aceste niveluri s-a făcut urmărind: gradul de instruire, nivelul competenţelor,
gradul de specializare în cadrul aceleiaşi activităţi, materiile prime, utilajele şi procesele
tehnologice utilizate.
OIM a definitivat structura Clasificării Internaţionale Standard a Ocupaţiilor - ISCO
08 şi prin Rezoluţia din 6 decembrie 2007 a aprobat ISCO 08 potrivit propunerii formulate la
Întâlnirea de lucru a Experţilor în Statistica Muncii. În vederea asigurării relevanţei, coerenţei
şi comparabilităţii datelor statistice structurate la nivel de ocupaţie, EUROSTAT a propus
reglementarea de către Comisia Europeană a utilizării ISCO 08, concretizată prin
Regulamentul nr.1022/29.10.2009 care impune atât implementarea ISCO 08 în clasificările
naţionale pentru ocupaţii, cât şi adaptarea anchetelor statistice conform structurii ISCO 08.
Implementarea Regulamentului nr.1022/29.10.2009 a fost făcută în două etape şi
anume:
Etapa I : Aprobarea, prin hotărâre a Guvernului, a Structurii Clasificării Ocupaţiilor din
România potrivit Clasificării Internaţionale Standard a Ocupaţiilor – ISCO 08, până la nivelul
grupelor de bază.
Etapa II : Elaborarea unei noi structuri a Clasificării Ocupaţiilor din România - la nivel de
ocupaţie (şase caractere), care a implicat un proces de translatare a ocupaţiilor în noua
versiune a Structurii COR.
Astfel, prima etapă a fost finalizată prin Hotărârea Guvernului nr.1.352/2010 privind
aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România – nivel grupă de bază, conform
Clasificării Internaţionale Standard a Ocupaţiilor – ISCO 08, publicată în M.O.
nr.894/30.12.2010, iar a doua etapă s-a încheiat prin Ordinul nr.1.832 al ministrului muncii,
familiei şi protecţiei sociale şi nr. 856 al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică
privind aprobarea Clasificării ocupaţiilor din România – nivel de ocupaţie (şase caractere),
publicat în M.O. nr. 561/2011.
În conformitate cu Clasificarea Ocupaţiilor din România (ISCO 08), personalul ocupat se
împarte în următoarele grupe majore:
1. Membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei
publice, conducători şi funcţionari superiori
Membrii corpului legislativ, ai executivului, înalţii conducători ai administraţiei publice,
conducătorii şi funcţionarii superiori din unităţile economico-sociale şi politice planifică,
conduc, coordonează şi evaluează activităţile generale ale întreprinderilor, guvernelor şi
ale altor organizaţii sau unităţi organizaţionale în cadrul acestora şi de asemenea
formulează şi revizuiesc politicile, legile, regulile şi reglementările în vigoare.
4. Funcţionari administrativi
9. Muncitori necalificaţi
Muncitorii necalificaţi execută sarcini simple şi de rutină care necesită folosirea
uneltelor manuale şi depunerea unui efort fizic considerabil.
În analiza economico-financiară se utilizează şi o altă clasificare a personalului pe
ocupaţii, cum ar fi2:
a. muncitori: - direct productivi,
- indirect productivi;
2
Gheorghe Vâlceanu, Vasile Robu, Nicolae Georgescu (coord.), Analiza economico-financiară a întreprinderii,
Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag. 114
Pentru a stabili în urma analizei concluzii cât mai pertinente, utile în procesul
decizional, dinamica efectivului de personal pe total și pe categorii trebuie corelată cu
evoluția principalilor indicatori de rezultate ai întreprinderii (CA, VA, Qe). În același timp,
trebuie urmărită și corelația dintre indicele numărului mediu de salariați și indicele
productivității muncii.
Utilizarea potențialului uman presupune analiza acesteia din două puncte de vedere:
din punct de vedere extensiv, caz în care se urmăreşte utilizarea timpului de muncă;
din punct de vedere intensiv, caz în care se au în vedere indicatorii ce reflectă,
practic, eficienţa utilizării forţei de muncă (productivitatea muncii şi profitul pe
salariat).
3
Gheorghe Vâlceanu, Vasile Robu, Nicolae Georgescu (coord.), Analiza economico-financiară a întreprinderii,
Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag. 123
4
Florea Radu, Daniel Cârciumaru, Daniela Bondoc, Analiză și diagnostic economico-financiar, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 2008, pag. 75
b) Fond de timp maxim disponibil (Ftmd) reprezintă diferenţa între fondul de timp
calendaristic şi fondul de timp afectat repausului săptămânal, sărbătorilor legale şi concediilor
de odihnă.
Ftmd (om-zile) = Ftc (om-zile) – (Ftrs + Ftsl + Ftzn + Ftco)
unde:
Ftrs – număr de om-zile afectate repausului săptămânal;
Ftsl – număr om-zile sărbători legale;
Ftzn – număr om-zile zile nelucrătoare;
Ftco – număr om-zile afectate concediilor de odihnă.
Acest indicator reprezintă resursa normală de timp care poate fi utilizată în cadrul unui
an calendaristic. Atunci când se bugetează timpul de lucru în cadrul balanţei, se pot avea în
vedere şi unele pierderi (circa 2-4 % din fondul de timp maxim disponibil) de timp, datorate
eventualelor îmbolnăviri sau a rezolvării unor cerinţe justificate.
Ftmd (om ore) Ftmd (om zile) d zn
Întrucât durata normală a zilei de lucru (ore/zi) reprezintă o mărime prestabilită prin
lege, prin contractul individual de muncă sau ca urmare a unor sentinţe judecătoreşti şi este
diferită în funcţie de sectorul de activitate, de ramura economiei naţionale sau chiar după
categoria de personal, se foloseşte durata medie normală a zilei de lucru. Se poate observa că
în determinarea indicatorilor prezentaţi, atunci când se exprimă în om-ore, se utilizaează
durata medie a zilei de lucru.
n
gi d zni
d zn i 1
100
unde:
gi – structura personalului pe categorii;
d zn i – durata normală a zilei de lucru pe categorii;
i = 1, n – categorii de personal.
Pentru analiza structurală a fondului de timp maxim disponibil se are în vedere
formarea acestuia din:
a) Timp efectiv lucrat – se referă la timpul de muncă utilizat de către salariaţi în scopul
desfăşurării activităţii profesionale.
b) Timp neutilizat, care se împarte în:
b1) Timp neutilizat din cauze justificate – se referă la acel timp de muncă remunerat,
dar pe parcursul căruia salariaţii nu au desfăşurat nici o activitate din cauze justificate, cum ar
fi:
concedii medicale sau program redus pe motive medicale;
concedii medicale pentru sarcină, concediu pentru creşterea copilului până la vârsta
de doi ani sau concediu pentru îngrijirea copilului bolnav;
întreruperi ale activităţii din cauze neimputabile salariaţilor: neasigurare cu materii
prime, energie, opriri accidentale ale utilajelor etc.;
zilele libere plătite, ca urmare a unor clauze contractuale expres prevăzute (evenimente
familiale deosebite, concedii de studii plătite).
b2) Timp neutilizat din cauze nejustificate – se referă la acel timp de muncă care nu
este plătit şi se datorează următoarelor motive:
absenţe nemotivate;
greve;
concedii fără plată prevăzute de lege.
Analiza structurală a timpului de muncă se realizează cu ajutorul ratelor de structură,
stabilindu-se cauzele care au determinat utilizarea sa incompletă atât pe categorii, cât şi pe
total.
Grafic, structura fondului de timp, se poate prezenta astfel:
TIMPUL NEUTILIZAT
DIN CAUZE JUSTIFICATE
TIMPUL NEUTILIZAT
DIN CAUZE NEJUSTIFICATE
absenţe nemotivate
greve
şi reprezintă cantitatea de bunuri sau valoarea bunurilor obţinute într-o unitate de timp sau de
către un salariat.
şi reprezintă cantitatea de timp consumată pentru obţinerea unui bun, executarea unei lucrări
sau prestarea unui serviciu.
5
Gheorghe Vâlceanu, Vasile Robu, Nicolae Georgescu (coord.), Analiza economico-financiară a întreprinderii,
Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag.. 128
gi whi
Wh ( Qf )
i 1
100
Schema de analiză:
gi
Wh (Qf )
whi
n n
gi whi gi
1 0 0 whi0
gi i 1
i 1
W hrec
( Qf )
W h0(Qf )
100 100
2. influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de produse:
n n
100 100
Schema de analiză:
Nh
Wz (Qf ) gi
W h (Qf )
whi
Nz
(Qf ) Nh
Wa
W z (Qf ) gi
Wh
whi
Schema de analiză:
t
( Qf )
Wa gi
( Qf )
Wh whi
P
Ns
CA
Qf
g
pr p
c
P CA P
II . W a (CA) pr
Ns Ns CA
Schema de analiză:
t
( CA)
Wa gi
( CA)
Wh
P
whi
Ns
g
pr p
c
P T CA P
III . t W h (CA) pr
Ns Ns T CA
Schema de analiză:
t
P
gi
Ns
( CA)
Wh
whi
g
pr p
c
P Mf Mf ' CA P
IV .
Ns Ns Mf Mf ' CA
Schema de analiză:
Mf
Ns
Mf '
Mf
P
Ns
CA
Mf '
P
CA
Metodologia de analiză – stabilirea influenţelor modificării factorilor (potrivit primului
model):
P P P
1 0
Ns Ns Ns 0
din care:
1) influenţa modificării productivităţii medii anuale a muncii:
t t1 t 0 Wh (0Qf )
CA0
pr0
Qf0
1.2. influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:
W h t1 W h1(Qf ) W h0(Qf )
CA0
pr 0
Qf0
din care:
1.2.1. influenţa modificării structurii producţiei fabricate:
t1 W hreQfc W h0Qf
CA0
Qf0
pr 0
t1 Wh1Qf Wh Qf
rec CA 0
Qf 0
pr0
pr W a1(Qf )
CA1
Qf1
pr1 pr 0
din care:
3.1. influenţa modificării structurii producţiei vândute:
g W a1(Qf )
CA1
Qf1
pr ' pr 0 , unde : pr ' 1
qv1c0
qv1 p0
3.2. influenţa modificării preţurilor medii de vânzare:
p W a1(Qf )
CA1
Qf1
pr" pr ' , unde : pr" 1
qv1c0
qv1 p1
3.3. influenţa modificării costurilor unitare:
c W a1(Qf )
CA1
Qf1
pr1 pr"
Analiza profitului mediu pe angajat stabileşte o corelaţie între analiza eficienţei
utilizării potențialului uman pe baza productivităţii şi analiza rentabilităţii (prin intermediul
ratei rentabilităţii comerciale).
Totodată, cu ajutorul primului model, poate fi evidenţiat efectul modificării gradului de
valorificare a producţiei fabricate, cu scopul de a se stabili măsuri pentru asigurarea desfacerii
producţiei obţinute şi diminuarea producţiei stocate.
Cel de-al patrulea model evidenţiază în plus influenţa modificării gradului de înzestrare
tehnică a muncii, a compoziţiei tehnologice a mijloacelor fixe, precum şi cea a randamentului
acestora, cu ajutorul acestui model stabilindu-se corelaţia cu analiza eficienţei utilizării
mijloacelor fixe.
Bibliografie
NOTĂ: Suportul de curs este preluat și adaptat din lucrarea „Analiză economico-financiară a firmei ” coord. V. Robu, I. Anghel,
Elena-Claudia Șerban