Regiunile industriale reprezintă un spațiu ce concentrează activități,
centre și grupări de centre industrial cu un coefficient ridicat de industrializare, urbanizare, căi de comunicații, resurse umane calificate și cu intense legături economice. Keihanshin sau megalopolisul Kyoto-Kobe-Osaka este cea mai veche regiune industrială a Japoniei. În timpul domniei împăratului Meiji (1868- 1912), Kyoto și Osaka au fost importante centre politice, industriale și culturale. Industriile constau în producerea textilelor și a porțelanului. Tot în această perioadă, în Kobe au fost înființate industrii cu fier, ciment, sticlă și cauciuc. În 1920, în această zonă industrială au început să se producă metal, locomotive cu abur, echipament electric și produse chimice. De asemenea, s- a produs și armament pentru cel de-al Doilea Război Mondial. Până la sfârșitul războiului, Keihanshin a fost cea mai importantă zonă economică din Japonia. În present, Keihanshin a cedat conducerea economiei zonei industriale Keihin din megalopolisul Tokyo-Yokohama. Golful Mexicului este una dintre cele mai importante reginui industriale din SUA. Această regiune este împărțită de specialiști în “Vechiul Sud” (partea nordică a regiunii, cu centrul polarizator Dallas) și ”Noul Sud”, partea sudică a regiunii, cu centrul polarizator New Orleans. Această zonă asigură peste 40% din totalul producției petrochimice a țării. Concomitent, se impun producțiile de energie electrică, siderurgie, utilaje petroliere și materiale de construcții. Prezența altor resurse, precum sarea, dar și accesul la Golful Mexic care a favorizat dezvoltarea porturilor, au impulsionat industria chimică, aluminiului, constructoare de mașini și industria zahărului.