Genul dramatic cuprinde toate operele literare scrise cu scopul de a fi jucate pe scenă.

Comedia este una

dintre speciile acestui gen literar, acesta stârnește râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane
sau a unor situații neașteptate cu un final fericit. Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparență
și esență, iar tipurile de comic ( de situație, de caracter, de limbaj, de nume) dezvăluie viziunea critică la
adresa societății.

O scrisoare pierdută este o comedie de moravuri care ilustrează degradarea vieţii sociale şi politice a
societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Prin prezenţa unor personaje dezumanizate,
caracterizate de un comportament violent, prin accentuarea lipsei de comunicare sau prin preferinţa pentru
situaţii închise, comedia lui Caragiale poate fi văzută ca anticipând teatrul modern, acel necruţător teatru al
absurdului.

Din punct de vedere generic, opera aparţine genului dramatic, gen literar scris pentru a fi reprezentat pe
scena unui teatru şi caracterizat de structurarea acţiunii în acte și scene, predominanţa dialogului şi a
monologului ca moduri de expunere, prezenţa celor două componente: textul dialogat şi indicațiile
autorului sau punerea accentului pe limbaj şi mişcare scenică. Ca specie e genului dramatic, O scrisoare
pierdută este o comedie datorită prezenţei comicului, încadrării personajelor într-o anumită tipologie,
organizării acţiunii în jurul unui conflict dramatic puternic, satirizării unor defecte omeneşti sau finalului
fericit.

Comedia se organizează în jurul temei luptei politice şi este concretizată de motivul alegerilor sau al
şantajului. În operă, se dă o luptă între membrii partidului aflat la putere (Trahanache, Tipătescu, Farfuridi
şi Brânzovenescu) şi liderul partidului aflat în opoziţie, Caţavencu. O altă temă importantă este degradarea
vieţii sociale, prin care sunt dezvăluite moravurile vremii, lucru evidenţiat de motivul adulterului, de
relaţia extraconjugală dintre Zoe şi Tipătescu.

Unul dintre motivele literare care ilustrează prezenţa temei luptei politice este scrisoarea pierdută. Ajunsă în
mâinile Nae Caţavencu, scrisoarea trimisă de Ştefan Tipătescu amantei sale constituie o armă de şantaj.
Caţavencu ameninţă pe cei doi cu publicarea scrisorii în ziarul „Răcnetul Carpaţilor”, dacă nu se va face ales
deputat. Conştientă de implicaţiile pe care le-ar avea un scandal public pentru imaginea ei de „damă bună”,
Zoe reuşeşte să convingă pe Tipătescu şi pe Zaharia să sprijine candidatura lui Caţavencu. Aşadar, vorbim
despre o luptă politică murdară, în care scrisorile amoroase, ziarul, devin instrumente de şantaj.

Viziunea despre existenţă pe care o impune Caragiale redă imaginea unei lumi pe dos. Universul lui
Caragiale este populat de oameni mediocri, caracterizaţi doar de defecte, de personaje care trăiesc fără
sentimentul vinovăţiei. Acestea reflectă un adânc proces de dezumanizare şi ajută la conturarea unei lumi
urâte, groteşti.

Din punct de vedere compoziţional, acţiunea comediei este structurată în 4 acte cu un număr diferit de
scene. Mişcarea scenică este redată cu ajutorul indicaţiilor scenice care devine adesea un important mijloc
de caracterizare, evidenţiind comportamentul personajelor, stările prin care trec. Prin tehnica compoziţională
a amplificării treptate a conflictului sunt prezentate complicaţiile permanente ale acţiunii ce contribuie la
intensificarea tensiunii dramatice.

Reperele spaţio-temporale sunt limitate datorită reprezentării scenice. Acţiunea se desfăşoară pe durata a 3
zile (durata alegerilor), în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în „capitala unui judeţ de munte”.

În opinia mea, Caragiale oferă în O scrisoare pierdută viziunea unei lumi închise, care nu oferă niciun fel
de posibilitate de evadare. Personajele lui trăiesc într-un spaţiu închis, căci niciunul dintre ele nu îşi doreşte
să evadeze din această lume coruptă. Ele par a fi simple marionete ale unui joc politic, lipsite de orice fel de
conştiinţă. Este o lume fără repere, deoarece personajele pozitive lipsesc, iar corupţia este generalizată.
Aşadar, prin O scrisoare pierdută, Caragiale dă o replică dură societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al
XIX-lea.
Opera "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri în care sunt satirizate aspecte din
umea contemporană autorului, fiind inspirată din farsa electorală din anul 1883. Alături de "O noapte
furtunoasă","D-ale carnavalului" și "Conu' Leonida față cu reacțiunea", dezvăluie un univers comic în
spatele căruia se ascunde tragicul. Personajele care au o trăsătură dominantă de caracter, par niște marionete
lipsite de profunzime interioară. In spiritul junimismului, el reprezintă o concretizare ironică a "formelor
fără fond" din societatea timpului său. Din acest punct de vedere, viziunea scriitorului este cea a unui critic
și moralist.

Genul dramatic cuprinde toate operele literare scrise cu scopul de a fi jucate pe scenă. Comedia este una
dintre speciile acestui gen literar, acesta stârnește râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane
sau a unor situații neașteptate cu un final fericit.

Viziunea despre lume a scriitorului este una realistă și critică, iar categoria comicului este folosită ca un
mijloc de a atrage atenția asupra defectelor umane. Situațiile și pesonajele sunt adevărate expresii ale
formelor fără fond, tipologii reprezentative pentru o societate pe care Maiorescu o caracterizează prin
"neadevăr".

În primul rând, caracterul dramatic al operei este evidențiat de folosirea dialogului și a monologului prin
care se dezvoltă conflictul și se caracterizează personajele. Textul se structurează în acte si scene ( 4 acte cu
număr variabil de scene), iar didascaliile oferă informații precise privind decorul, jocul actorilor și contribuie
la caracterizarea directă a personajelor.

 În al doilea rând, din punct de vedere tematic textul înfățișează o luptă politică din  "capitala unui județ de
munte" în preajma alegerilor pentru Cameră din anul 1883, perioada elctorală fiind aleasă pentru a pune în
evidență contrastul dintre esență și apareță.
               Alcătuit dintr-un substantiv și un adjectiv, titlul denumește intriga textului. Pierderea scrisorii de
amor creează o situație conflictuală care se amplifică treptat și se rezolvă în final fără regrete majore din
partea personajelor. Scrisoarea este importantă, deoarece marchează o intrigă duplicată: alegerea
condidatului impus de "centru" este determinată tot de o scrisoare pierdută.

Specificul textului dramatic impune concentrarea acțiunii, atât ca dutară, cât și ca spațialitate. Acțiunea se
desfășoară "în capitala unui județ de munte, în zilele noastre", indicii spațio-temporali dând un caracter de
generalitate defectelor criticate, care se regăsesc, din păcate, întotdeauna în politică.

  În opinia mea, opera "O scrisoare pierdută" oferă imaginea unei lumi de carnaval, ridicolă, o lume a
orgoliilor nejustificate. Personajele întruchipează minciuna, demagogia, șantajul, parvenitismul, într-o  lume
bazată pe "interes". 

Comedia de moravuri "O scrisoare pierduta",a fost jucata in anul 1884,pe scena Teatrului National din
Bucuresti si a fost scrisa de catre Ion Luca Caragiale.Aceasta piesa de teatru apartine genului
dramatic,apartenenta la gen fiind determinata de existenta subiectului in acte si scene,de existenta
conflictului dramatic si a didascaliilor,de utilizarea monologului si a dialogului ca moduri de expunere prin
care se dezvolta conflictul si se caracterizeaza personajele.
Curentul literar este realismul clasic,comediile lui Caragiale fiind inspirate din realitatea contemporana
scriitorului si aducand in fata spectatorilor un univers comic in care personajele par a fi doar marionete
lipsite de valori ale existentei si chiar de interioritate.

Tema operei este rerezentata de aspectele din viata politica si familiala,contemporane autorului,dintr-un oras
de provincie,in preajma alegerilor electorale pentru parlament,I.L.Caragiale alegand aceasta perioada pentru
a pune in evidenta contrastul dintre aparenta si esenta,specific comediei.

Titlul comediei este alcatuit dintr-un substantiv comun si un adjectiv:"o scrisoare pierduta".Acesta pune si el
in evidenta contrastul dintre aparenta si esenta,pretinsa lupta pentru putere politica fiind realizata,de fapt,de
lupta de culise si avand ca instrument de santaj "o scrisoare pierduta".Aceasta scrisoare apare ca un "supra-
personaj" deoarece in jurul ei este construita intriga.

Timpul cand se desfasoara actiunea este indicat in didascalii printr-un citat:"in zilele noastre",actiunea avand
caracter de valabilitate si azi.

Din punct de vedere compoziţional, acţiunea comediei este structurată în 4 acte cu un număr diferit de
scene. Mişcarea scenică este redată cu ajutorul indicaţiilor scenice care devine adesea un important mijloc
de caracterizare, evidenţiind comportamentul personajelor, stările prin care trec. Prin tehnica compoziţională
a amplificării treptate a conflictului sunt prezentate complicaţiile permanente ale acţiunii ce contribuie la
intensificarea tensiunii dramatice.

Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale este cea mai cunoscuta comedie a acestuia,care contine
variate surse ale comicului si care iese in evidenta prin intermediul personajelor prezente in opera.

In concluzie prin aceasta piesa,a carei originalitate este incontestabila,ca si prin inegalabila sa creatie
dramatica,I.L.Caragiale a ramas cel mai mare dramaturg din literatura romana,pe care a inscris-o in
universalitate.