Prevenirea și combaterea poluării atmosferice

         Pentru  prevenirea și combaterea poluării atmosferice se folosesc o serie de metode care țin cont în primul rând
de starea de agregare a poluantului, ca ți de natura chimică, concentrație, prezența mai multor poluanți în același
efluent gazos.

         În general, se folosesc metode fizico-mecanice pentru îndepărtarea poluanților solizi și lichizi antrenați de gaze
și metode fizico-chimice pentru îndepărtarea poluanților gazoși din diverși efluenți.

         Pentru a se asigura o epurare avansată a efluenților, înaintea evacuării în atmosferă, se practică o purificare în
trepte, în funcție de concentrația substanțelor nocive și dimensiunea particulelor antrenate.

         Cu cât dimensiunea particulelor este mai redusă (<1µ), cu atât ele sunt mai stabile în aer și metodele de epurare
devin mai dificile și mai costisitoare.

Metodele fizico-mecanice

         Metodele fizico-mecanice sunt utilizate în practică se bazează fie pe separarea gravitațională și centrifugală a
pulberilor antrenate de gaze fie pe filtrarea particulelor solide foarte fine sau a picăturilor lichide antrenate de gaze.
Pentru îndepărtarea poluanților gazoși se utilizează metode speciale.

         Separarea gravitațională și centrifugală  are în vedere sedimentarea particulelor solide prin acțiunea diferențială
a forțelor gravitaționale asupra particulelor de dimensiuni și densități diferite.

         În acest scop, se utilizează aparate ce diferențiază prin principiul de funcționare și arie de aplicație.

         Astfel, pentru particulele mari (10-1.000 µm) se folosesc turnuri de spălare, filtre electrostatice, epuratoare
sonice.

         S-a constatat că fiabilitatea utilajelor folosite scade cu creșterea temperaturii de evacuare a gazelor, limita
maximă la care pot funcționa fiind 60000 C. În plus, chiar cele mai bune filtre separă doar 96-99% din pulberi,restul
ajungând în atmosferă, ceea ce, în funcție de capacitățile de producție existente, reprezintă cantități importante.

         În prezent, cea mai completă metodă de epurare avansată a gazelor constă în utilizarea electrofiltrelor.
Funcționarea lor se bazează pe ionizarea gazelor sub acțiunea unui câmp electric de înaltă tensiune. Particulele solide
se încarcă cu electricitate și sunt atrase de un electrod semn contrar, pe care se depun, pierzând sarcina electrică.

Aceste utilaje au aplicații multiple, de exemplu:

 industria extractivă și industria cimentului, la instalațiile de măcinare fină;
 elaborarea fontei și oțelului (separarea de pulberi metalice);
 purificarea gazelor de cocserie (separarea prafului de cărbune și a picăturilor de gudroane);
 fabricarea acidului sulfuric (recuperarea acidului antrenat prezintă o serie de avantaje certe: sunt insensibile
la temperaturi înalte, pot fi folosite chiar la 1.000 0 C; au eficacitate de reținere mare (98-99,9%) pentru particule cu
diametru < 2 µm); necesită un consum redus de energie, de 0,1-0,4 k Wh/1.000 m3

         Totuși, prezintă dezavantajul unor investiții mari, datorită, mai ales, necesității controlului riguros al condițiilor
de lucru (tensiunea curentului,viteza gazelor), prin automatizare.

Metodele fizico-chimice

Sunt folosite în special la eliminarea unor poluanți gazoși: SO2, H2S, CO, Cl2, NH3, HCl etc. În acest scop se
folosesc:

 absorbția în solvenți selectivi;

 adsorbția pe substanțele solide cu capacitate de adsorbție mare;
 procedee catalitice.

         Având în vedere pericolul pe care îl prezintă evacuarea în atmosfera a unor efluenți gazoși cu conținut variabil
de compuși cu sulf și alți poluanți, cum ar fi CO, NOX etc., în continuare vom prezenta procedeele de desuflare a
gazelor industriale și purificarea gazelor de eșapament.

Desuflarea gazelor de combustie

         Gazele de combustie, rezultate la arderea combustibililor fosili, în special în termocentrale, au un conținut mai
ridicat de SO2.

         Astfel, într-o termocentrală cu putere instalată 2000 MW, dacă se ard 460 t păcură/h (cu 3,5% S) rezultă gaze cu
3,2 t SO2, iar dacă se ard 770 t cărbune/h (cu 9% S) rezultă gaze cu 15 t SO2.

         Unii specialiști consideră SO2 ca find principală noxă atmosferică, luând în considerare faptul că anual se
elimină în atmosferă o cantitate de SO2 mai mare decât cea necesară fabricării H2SO4.

         Metodele de desuflare a gazelor au în vedere atât diminuarea poluării cât și recuperarea sulfului (cu atât mai
mult cu cât s-a accentuat criza de minereuri piritice pentru fabricarea H2SO4 și s-a trecut la prelucrarea unor
minereuri sărace, cu conținut redus de sulf).

         Gazele de cocserie și rafinărie conțin în special H2S, dar și alți compuși cu sulf, în funcție de calitatea, respectiv
conținutul în sulf al materiei prime prelucrate. Metodele de purificare aplicate țin cont de concentrația H2S din gaze.