Noţiuni generale privind managementul.

Termenul de management este utilizat în literatura de specialitate occidentală anglo-saxonă pentru a

defini conceptul de conducere gestiune ca teorie sau activitate practică.

În DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, managementul este explicat prin „activitatea și
arta de a conduce”, prin „ansamblul activităților de organizare, de conducere și de gestiune a
întreprinderilor” sau „știința și tehnica organizării și conducerii unei întreprinderi”.

Dicţionarul englez, analizând cuvântul management, îl tratează în felul următor: Modul, felul
comportării cu oamenii.; Forţa şi arta de conducere.; Organul de conducere, unitatea
administrativă.;

Pentru prima dată, managementul a apărut ca activitate practică, în forma ei empirică, având la bază
elemente intuitive ca: talentul, experienţa, capacităţile personale ale conducătorului.

Cei dintâi care au definit activitatea de conducere la nivel de întreprindere au fost Taylor şi Fayol.
Taylor: "Arta de a şti precis ce trebuie de făcut cât mai bine şi mai ieftin".

Fayol: "A conduce înseamnă a organiza, a comanda, a coordona şi a controla".

Alţi autori susţin că conducerea reprezintă exercitarea funcţiilor administrative, de dispoziţie,

îndreptate spre alegerea şi repartizarea cadrelor, dirijarea şi educarea lor, controlul asupra activităţii,
folosirea mijloacelor economice de influenţare a colectivelor.

Mai pe urmă au fost și alți cercetători care au cercetat noțiune de management ca și :

Peter Drucker: consideră că managementul este echivalent cu „ persoanele de conducere”,
termenul de „ management” fiind doar un eufemism pentru „șef”. „Principala și poate
singura sarcină a managementului este de a mobiliza energiile unitășii economice pentru
îndeplinirea sarcinilor cunoscute și definite”, iar testul reușitei, susține Drucker, constă în
„obținerea unei eficiente ridicate și adaptarea la modificările din exterior”. [p.17]

Jean Gerbier: consideră că managementul înseamnă organizarea, arta de a conduce, de a

administra, deci conducere.[p.7]

Konosuka Matsushita: consideră că managementul este arta de a mobiliza și de a canaliza

intreaga inteligență a tuturor in serviciul scopului urmărit de înterprindere.[p.56]
 Alexandru Puiu: consideră că managementul este știința conducerii și a inovării în toate
domeniile de activitate. Managementul constituie un sistem de concepte și metode prin care
se realizează conducerea unei entități micro sau macroeconomică, cultural-stiintifică, politică
și socială, în vederea atingerii unor obective în condițiile unor performanțe ridicate și
durabile.[p.18]

Cercetând literatura de specialitate am găsit principiile managementului enumerate de cei

doi cercetători: Taylor și Fayol mai întâi de toate enumerăm pricipiile date de Taylor

Studierea științifică a fiecărei sarcini de lucru și găsirea celei mai bune metode de indeplinire a
acesteia ;Alegerea atenta a executanților și pregatirea acestora în vederea folosirii metodelor
științifice alese; Cooperarea deplină cu muncitorii în vederea folosirii corecte a metodelor de
lucru; Imparțirea responsabilităților și activităților astfel în cât managerii să raspundă la
planificarea metodelor de lucru, iar muncitorii de aplicarea lor; Studiul timpului de lucru și a
mișcărilor și corelarea salariilor cu îndeplinirea și depășirea normei zilnice de lucru.

Mai jos enumerăm principiile managementului date de Fayol

Diviziunea muncii (specializarea determină cresterea eficienței); Autoritatea și

responsabilitatea (managerii dau ordine, având autoritate formală și informală); Disciplina
(salariații trebuie să respecte regurile care guverneaza organizația); Unitatea de comandă
(fiecare salariat trebuie să primeasca ordine de la un singur superior); Unitatea de acțiune
(orice grupare de activități va fi dirijată de un plan); Subordonarea interesului individual celui
general (interesele individuale nu trebuie să fie puse înaintea celor organizatorice);
Remunerarea (compensarea muncii trebuie să fie echitabilă); Centralizarea (centralizarea sau
descentralizarea urmăresc utilizarea optimă a resurselor); Lanțul școlar (linia ierarhică ce leagă
șefii cu restul angajaților); Echitatea (managerii trebuie să fie cinsți și binevoitori cu
subordonații); Ordinea (oamenii vor fi asezați în locul potrivit, la timpul potrivit); Stabilitatea
personalului (este necesară evitarea fluctuației personalului); Inițiative (managerii au sarcina
de a stimula și de a dezvolta inițiative angajatilor); Spiritul de echipa (promovarea spiritului de
echipa va crea armonie si unitate).

În concepția lui Alexandru Puiu sunt descrise funcțiile managementului acestea sunt
menționate mai jos:

Stabilirea obectivelor – necesită analiza riguroasă a opurtunității și fezabilității acțiunii ce

urmează a se iniția, a se dezvolta sau a se restructa;
Organizarea – prin care se determină repartizarea activităților pe compartimente și locuri de
munca, astfel încât să se realizeze obectivele propuse și scopurile urmărite;

Resursele umane – presupune selectarea și încadrarea de personal cu calități profesionale și

morale corespunzătoare, motivarea salariaților de orice grad, promovarea sau sancționarea,
dacă situațiile o impun;

Comunicarea – cine deține informația cea mai complexă, în modul cel mai operativ, deține
puterea;

Prognoza și planificarea – se are învedere prognozarea și planificarea resurselor, metodelor și

instrumentelor necesare atingerii obectivelor propuse;

Decizia – analizarea situației existente și a modificărilor viitoare probabile ce se vor produce

în urma luării unei anumite decizii;

Controlul – modalitatea de urmărire a realizării obectivelor propuse și trebuie să aibă un

caracter permanent.

În literatura de specialitate mai găsim și managementul calității în continuare vor fi analizate

abordările conceptului de management al calității de diferiți cercetători

Abordările conceptului „managementului calităţii” în literatura de specialitate sunt numeroase.

Astfel, Juran, defineşte managementul calităţii prin funcţiile acestuia în termenii „trilogiei
calităţii”. În opinia lui, managementul calităţii cuprinde trei procese principale de
management: planificarea calităţii, ţinerea sub control a calităţii şi îmbunătăţirea calităţii. În
unele lucrări putem întâlni termenul de „asigurare a calităţii în sens larg”, în locul celui de
management al calităţii. Acest concept este definit ca reprezentând ,,totalitatea activităţilor
desfăşurate pentru obţinerea calităţii", activităţi care se regăsesc în toate etapele realizării
produsului. Asigurarea calităţii în sens larg ar include aspecte: tehnice, economice, juridice,
ergonomice și psihologice. Funcţiile sale de bază sunt considerate: planificarea, verificarea şi
ţinerea sub control a calităţii. În opinia lui Kelada, managementul calităţii reprezintă: "un
ansamblu de activităţi având ca scop realizarea unor obiective, prin utilizarea optimă a
resurselor. Acest ansamblu cuprinde activităţi de planificare, coordonare, organizare, control şi
asigurare a calităţii". El consideră că orice întreprindere îşi propune o serie de „obiective
strategice”: economice, sociale, tehnice, comerciale, care se realizează prin intermediul unor
„obiective operaţionale”. Acestea din urmă ar fi: obţinerea unor produse de calitate
corespunzătoare cerinţelor (Q), în cantitatea solicitată (V), la termenul convenit (T) şi care să
fie disponibile la locul sau pe piaţa dorită (L), toate acestea, în condiţiile unor costuri minime
(C). Fiecare dintre funcţiunile întreprinderii trebuie să urmărească, în opinia sa, îndeplinirea
acestor obiective operaţionale. Kelada consideră că managementul calităţii nu trebuie să
constituie un apanaj al tehnicienilor. Responsabilitatea acestuia revine conducerii de vârf şi
coordonatorilor fiecărei unităţi funcţionale din întreprindere. Dar, definiţia cea mai larg
acceptată a managementului calităţii este cea prevăzută de standardul ISO 9000. Potrivit
acestui standard, managementul calităţii reprezintă ansamblul activităţilor funcţiei generale de
management, care determină politica în domeniul calităţii, obiectivele şi responsabilităţile şi le
implementează în cadrul sistemului calităţii, prin mijloace cum ar fi planificarea, ţinerea sub
control, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii. [ p.136.]