Sunteți pe pagina 1din 8

SCOALA POSTLICEALA SANITARA ARAD

Educația pentru sănătate a femeilor în scopul


prevenirii îmbolnăvirilor ginecologice

Profesor:Liliana Papp
Modul:Ginecologie SI Nursing în Ginecologie
Elev:Nicola Andreia
Clasa:III F AMG
Educatia pentru sanatate a femeii

Educatia pentru sanatate incepe inca din prima copilarie si la varsta prescolara,


cand mama trebuie sa invete copilul primele notiuni de igiena generala si locala (a organelor
genitale) pentru a preveni patrunderea germenilor in organism.
In perioada de pubertate, caracterizata printr-o dezvoltare rapida fízica si psihica,
cand apar primele preocupari sexuale, mama se va ocupa de alimentatia bogata in vitamine,
glucide, lipide si proteine a copilului pentru o buna dezvoltare fízica si imunitara.
Pubertatea, numita si varsta ingrata, se afla sub influenza hormonilor, iar dezvoltarea
organismului este aproape terminata, odata cu aparitia primei menstruatii (menarha) si a
dezvoltarii caracterelor sexuale secundare. Mama este cea care o va invata pe fetita cum sa-si
pastreze o igiena riguroasa in timpul menstruatiei, prin baie zilnica, schimbarea cat mai des a
tampoanelor, evitarea oboselii si combaterea durerilor menstruale.
De asemenea, fetita va fi informata despre factorii ce-i pot accentua starea de
disconfort: stresul, oboseala.
Perioada de activitate genitala se intinde pana la instalarea menopauzei, timp in care
tanara va fi informata cu privire la contraceptie si protectia impotriva bolilor cu transmitere
sexuala, pana cand va decide sa-si intemeieze o familie.
Cand se hotareste sa devina mama, femeia este indrumata catre un specialist, acest
lucru fiind foarte important cand in familie exista probleme de ordin genetic sau alte boli cu
transmitere ereditara.
Din motive de sanatate, sarcina nu trebuie sa fie inainte de 18 ani deoarece copiii pot fi
prematuri, cu greutate mica la nastere, iar nasterea poate fi mai dificila; dupa 35 de ani,
riscurile legate de sarcina si nastere incep sa cresca iar, prin cresterea riscului nasterii unor
copii cu malformatii sau cu greutate mica.
In timpul sarcinii, femeia trebuie informata asupra modificarilor ce au loc in organism,
despre limita cresterii in greutate care nu trebuie sa depaseasca 10-12 kg, si despre eventualele
probleme in cursul sarcinii si nasterii daca in copilarie a suferit unele boli.
Perioada menopauzei, numita si perioada critica, este dominata de incetarea
progresiva a functiei aparatului genital, insotita de o serie de tulburari precum: anomalii
menstruale, tulburari vasomotorii, sub forma de bufeuri, osteoporoza, ateroscleroza,
modificari ale tractului genito-urinar, insomnie, iritabilitate, cefalee, depresie, instabilitate
afectiva, determinate de incetarea secretiei de hormoni sexuali.
Autoexaminarea sanului trebuie sa fie in atentia fiecarei femei, indiferent de varsta si
orice modificare aparuta, raportata imediat medicului. Fiecare femeie trebuie sa cunoasca
urmatoarele : boala – cancerul de san - apare frecvent intre 40-60 de ani, cu cat este depistata
mai devreme, cu atat sansele de vindecare sunt mai mari; autopalparea poate depista boala in
faza incipienta ; amanarea prezentarii la medic scade sansele vindecarii.
Asistentul medical instruieste femeia pentru autoexaminare, explicandu-i modalitatile
si anume:
- stand in picioare in fata oglinzii si vizualizarea sanilor din fata si profil, pentru a observa
existenta unei asimetrii sau a diferentei de marime.
Palparea se face cu mana opusa sanului examinat (mana de pe aceeasi parte cu sanul
examinat se ridica deasupra capului) astfel se delimiteaza zona, se incepe examinarea prin
miscari verticale, palpare se face cu toata suprafata celor patru degete, realizandu-se mici
cercuri pe fiecare portiune atinsa, pentru detectarea eventualilor noduli aflati in profunzime.
Orice femeie suferă la un moment dat în timpul vieţii de o afecţiune ginecologică, de
obicei uşoară şi tratabilă. Există însă şi cazuri în care patologia ginecologică poate avea şi
consecinţe grave, cum ar fi imposibilitatea de a rămâne însărcinată sau pierderea vietii.

Există o serie de probleme ginecologice frecvente despre care orice femeie ar trebuie să ştie.

Profilaxia cancerului genital


Cancerul genital poate fi depistat si in stadiul incipient prin cateva metode relativ
simple de diagnostic si anume:
1.Examenul citologic BABES PAPANICOLAU,care poate evidentia prezenta
leziunilor prin examinare la microscop a celulelor din secretia vaginala sau din colul uterin;
2.Colcoscopia: ce permite examinarea cu ajutorul unui aparat denumit colcoscop.
Se poate stabili astfel localizarea si intinderea leziunilor descoperite la examenul citologic;
3.Biopsia: prin care se examineaza la microscop mici fragmente recoltate din leziunea
suspecta,punandu-se un diagnostic exact.
Aceste examene relativ simple,nedureroase si lipsite de risc pentru sanatate sunt
deosebit de eficace,cu ajutorul lor depistandu-se eventualele imbolnaviri in faza in care
sansele de tratare sunt maxime.
Cancerul genital se poate vindeca numai daca este descoperit la timp.

Chisturile ovariene simple


Ovarele sunt principala sursă de hormoni feminini care regleaza ciclurile menstruale şi
sarcina. Chisturile ovariene sunt tumori de diverse mărimi, cu conţinut lichid sau semisolid.
Ele pot fi benigne sau maligne. Se formează din diverse cauze. Cel mai frecvent este chistul
seros, simplu, care apare în urma creşterii unui folicul ce nu se sparge pentru a elibera
ovocitul. Acest tip de chist se rezolvă în cel mult câteva luni.

Există şi chisturi hemoragice (conţin sânge) şi care se tratează de obicei fără probleme.

Alt tip de chist este cel de corp luteal. După ovulaţie, se formează la locul eliberarii ovocitului
corpul galben, care are rol în secreţia de progesteron pentru mentinerea sarcinii. Dacă
fecundarea nu se produce, corpul galben se resorbe la menstră. Dacă persistă, duce la
formarea chistului de corp galben. Acesta se rezolvă spontan.

Endometrioza 

Este una dintre cauzele infertilităţii. Se caracterizează prin prezenţa ţesutului  endometrial în
afara cavităţii uterine: vagin, col uterin, ovare, trompe, pelvis, dar şi în zone mai îndepărtate,
cum ar fi plămânul sau creierul.

Cauza apariţiei endometriozei este necunoscută.

Simptomele includ :

Menstruaţii  dureroase care se agravează cu timpul


Dureri pelvine
Dureri la contactul sexual
Sângerare abundentă la menstră, dar şi sângerari intermenstruale
Infertilitate 

Sindromul ovarelor polichistice

(SOPC) este principala cauză de infertilitate anovulatorie şi afectează cam 15 % dintre


aflate femeile la vârsta reproductivă.
Sindromul ovarelor polichistce  se caracterizează printr-un dezechilibru endocrin: organismul
produce hormoni masculini în exces, iar raportul LH/ FSH este anormal de mare. LH
(hormonul luteinizant) şi FSH (hormonul foliculostimulant) sunt hormoni gonadotropi
sexuali, cu rol esenţial în reglarea ciclului menstrual şi în procesul de ovulaţie. La femeile cu
SOPC ovulaţia apare rar sau deloc,  în consecinţă ciclul pentrual este neregulat, vine la
intervale mari de timp sau este absent.

Cauzele apariţiei SOPC nu sunt cunoscute, dar se pare că predispoziţia genetică este
importantă.

Simptomele încep din adolescenţă şi se agravează treptat. Pacientele prezintă hirsutism,


acnee, alopecie, rezistenţă crescută la insulină, se soldează cu creştere în greutate, sângerări
uterine disfuncţionale, infertilitate. Diagnosticul se bazează pe anamneza şi examenul clinic al
pacientei, dozarile hormonale şi aspectul ecografic al ovarelor.
 

Tratamentul se aplică în funcţie de simptomatologie, este concentrat pe meliorarea


simptomelor şi reglarea menstrelor. Pilulele contraceptive sunt o alegere frecventă, pentru că
pot regla ciclurile menstruale şi nivelul hormonal, iar pentru stimularea ovulaţiei se apelează
la diverse tratamente de reproducere umană asistată. De multe ori, doar scăderea în greutate
poate restaura menstrele şi ovulaţia.
Pentru femeile care îşi doresc să obţină o sarcină, dar tratamentele de stimulare ovariană nu au
avut rezultate, fertilizarea în vitro rămâne o opţiune.

Fibroamele uterine

Apar la femeile de vârstă reproductivă, scad în dimensiuni şi dispar la menopauză. Ele pot
fi unice sau multiple şi pot avea dimensiuni diferite, de la 1 mm, la 20 cm. Sunt situate fie în
afara uterului, subseroase, fie în grosimea peretelui uterin, intramurale, fie deformează
cavitatea endometrială, submucoase.

Există şi tumori pediculate (polipi endometriali) ce se găsesc în interiorul cavităţii uterine.


Fibroamele uterine sunt cele mai frecvente tumori benigne diagnosticate la femei.

Simptomele pot varia foarte mult. Dacă unele femei nu prezintă niciun simptom, altele au
sangerari vaginale menstruale abundente şi discomfort pelvin. Fibroamele care deformează
cavitatea endometrială şi polipii endometriali pot duce la infertilitate.

Tratamentul poate fi medicamentos, pentru ameliorarea simptomatologiei, fie chirurgical,


pentru extirparea tumorilor.
Rezultatul anormal al testului Papanicolau

Dacă rezultatul iniţial indică nişte modificări celulare la nivelul cervixului, medicul poate
indica o colposcopie sau o testare pentru HPV- Human Ppailoma Virus.Dacă în urma
examenului colposcopic se constată o anomalie la nivelul colului uterin, se indică biopsie şi
examen histopatologic.

Orice femeie trebuie să facă un control ginecologic anual, care să cuprindă consultul
ginecologic, culturi vaginale şi din col, test Ppanicolau şi ecografie transvaginală.

Dacă testul Papanicolau este corectat efectuat, leziunile de la nivelul colului pot fi depistate în
stadii incipiente

Infertilitatea,boala care are un impact psihologic pt femei

Cauzele infertilitatii sunt multiple: tulburări de ovulaţie, endometrioză, fibroame uterine,


malformaţii ale aparatului genital, trompe obstruate, insuficienţă ovariană prematură.
Tratamentul infertilităţii depinde de cauza ei. Poate fi medicamentos, pentru restabilirea
ovuluţiei şi menstruaţiei, chirurgical, pentru corectarea patologiilor genitale. Atunci când
aceste metode au fost depăşite, se poate apela la tehnici de reproducere umană asistată, ca
înseminarea intrauterină sau fertilizarea în vitro.

Durerea la contactul sexual

Denumită şi dispaneurie, această afecţiune poate avea multiple cauze, atât psihologice, cât şi
fizice. Orice femeie prezintă în timpul vieţii, cel puţin o dată, durere la contactul sexual.
Aceasta nu trebuie însă ignorată, trebuie sa va adresati medicului. Tratamentul trebuie să se
adreseze în primul rând cauzei.

Dismenoreea-durerea în timpul menstrei

Dismenoreea se caracterizează prin dureri la nivelul abdomenului inferior, care variază de la


uşoare la severe, şi pot restricţiona activitatea femeii. Diamenoree primară apare de la
primele menstre şi nu este asociată unei patologii ginecologice. Scade în intensitate odată
cu trecerea anilor  şi poate chiar să dispară după naştere. Dismenoreea secundară apare ca
simptomatologie la diverse patologii organice şi durează mai mult ca dismenoreea
primară.

Atunci când crampele sunt severe se poate asocia cu starea de greaţă, vărsaturi.
Sangerare vaginala anormala

Poate fi legată de menstruaţie, dar poate apărea şi între menstre, în timpul sarcinii sau
menopauzei. Atunci când sangerarea nu este legată de menstră, când apare în copilărie sau la
menopauză, sau în timpul sarcinii, este un motiv serios de îngrijorare.

Bolile cu transmitere sexuală

Sunt o problemă serioasă cu care se confruntă femeile. Cele mai frecvente sunt infecţia cu
Chlamydia, Gonoreea şi Sifilisul. Partenerii sexuali multiplii şi nefolosirea corespunzătoare a
prezervativului sunt cauzele obişnuite. Cel mai bun tratament este prevenţia.  Dacă aveţi
simptome ca: leucoree abundentă, urât mirositoare, dureri pelvine sau la contactul sexual,
leziuni la nivelul aparatului genital, e indicat să ajungeţi la medic.

Infectiile urinare

Sunt cauzate de bacterii ce colonizează la nivelul tractului urinar inferior şi sunt de 10


ori mai frecvente la femei decât la bărbaţi. Mai mult de jumătate dintre femei prezintă la un
moment dat în viaţă o infecţie urinară care poate recidiva.

Cauze:

- Un partener sexual nou sau parteneri multipli

- Lipsa urinării după contactul sexual

- Contacte sexuale intense şi frecvente

- Diabet

- Sarcina

- Folosirea diafragmei sau a specmicidelor

- Incontinenta urinara

Simptomele includ: senzaţie de usturime şi arsură la urinare, disurie, urinări frecvente,


polakiurie, nevoie urgentă de a urina, dureri la nivelul abdomenului inferior, urină urât mirositoare,
durere la contactul sexual.
Tratamentul constă în administrarea de antibiotice.

Vaginitele
Cele mai frecvente sunt infecţiile cu Candida, Thricomoniaza şi vaginoza
bacteriana.Simptomele includ leucoree abundentă, urât mirositoare, senzaţie de mâncărime şi
arsură vulvovaginală. Diagnosticul se pune ţinând seama de simptome şi prin culturi din
secretia vaginală şi col. Tratamentul se stabileşte în funcţie de tipul infecţiei.

Bibliografie:Manual Afectiuni Giecologice și sanatatea femeii