Un robot este un operator mecanic sau virtual, artificial.

Robotul este un sistem compus din mai multe

elemente: mecanică, senzori și actuatori precum și un mecanism de direcționare. Mecanica stabilește
înfățișarea robotului și mișcările posibile pe timp de funcționare. Senzorii și actuatorii sunt întrebuințați
la interacțiunea cu mediul sistemului. Mecanismul de direcționare are grijă ca robotul să-și îndeplinească
obiectivul cu succes, evaluând de exemplu informațiile senzorilor. Acest mecanism reglează motoarele și
planifică mișcările care trebuiesc efectuate. Roboții cu formă umană sunt numiți androizi.

Tot „robot”, prescurtat „bot”, pot fi numite programe (software) de calculator care îndeplinesc automat

anumite funcții sau operațiuni. Astfel de roboți sunt virtuali, și nu mecanici.

Sensul cuvântului s-a schimbat de-alungul timpului. Termenul robot (din cehă robot) a fost utilizat
de Josef Čapek și Karel Čapek în lucrările lor de science fiction la începutul secolului al XX-lea.
Cuvântul robot este de origine slavă și se poate traduce prin iobag (persoană obligată a presta robota =
clacă sau muncă silnică). Karel Čapek a descris în piesa sa R.U.R. din anul 1921 muncitori de asemănare
umană, care sunt crescuți în rezervoare. Čapek folosește în lucrarea sa motivele clasice de golem.
Denumirea de astăzi a creaturilor lui Čapek este de android. Înaintea apariției termenului de robot s-au
utilizat de exemplu în uzinele lui Stanisław Lem termenii automat și semiautomat.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Bazele roboților de azi stau mult mai departe. Primele modele de mașini pot fi mai degrabă numite
automate (provenind din grecescul automatos, care se mișcă singur). Acestea nu puteau executa decât
câte un singur obiectiv, fiind constrânse de construcție.

Matematicianul grec Archytas a construit, conform unor relatări, unul dintre aceste prime automate: un
porumbel propulsat cu vapori, care putea zbura singur. Acest porumbel cavernos din lemn era umplut cu
aer sub presiune. Acesta avea un ventil care permitea deschiderea și închiderea printr-o contragreutate.
Au urmat multe modele dealungul secolelor. Unele înlesneau munca iar altele deserveau la
amuzamentul oamenilor.

Cu descoperirea ceasului mecanic din secolul XIV s-a deschis calea unor posibilități noi și complexe. Nu
mult după aceea au apărut primele mașini, care semănau îndepărtat cu roboții de azi. Posibil era însă
numai ca mișcările să urmeze una după alta, fără să fie nevoie de intervenția manuală în acel sistem.

Dezvoltarea electrotehnicii din secolul XX a adus cu sine și o dezvoltare a roboticii. Printre primii roboți

mobili se numără sistemul Elmer și Elsie construit de William Grey Walter în anul 1948. Aceste triciclete
se puteau îndrepta spre o sursă de lumină și puteau să recunoască coliziuni în împrejurimi.

Anul 1956 este considerat ca anul nașterii a robotului industrial. George Devol a depus candidatura în

acest an în SUA pentru un patent pentru "transferul programat de articole". Câțiva ani după aceea a
construit împreună cu Joseph Engelberger UNIMATE. Acest robot de cca. două tone a fost mai întâi
introdus în montarea de iconoscoape pentru televizoare, găsindu-și apoi drumul în industria automobilă.
Programele pentru acest robot au fost salvate sub formă de comenzi direcționate pentru motoare pe un
cilindru magnetic. Din acest moment se introduc roboți industriali ca UNIMATE în multe domenii ale
producției fiind permanent dezvoltați mai departe pentru a putea face față cererilor complexe care li se
impun.

Robotică[modificare | modificare sursă]
Apariția deasă a roboților în film și literatură a atras atenția științei asupra acestui tip de mașini.
Domeniul științific, care se ocupă de construcția roboților se numește robotică. Termenul a fost folosit
pentru prima dată în 1942 de Isaac Asimov în cartea sa, Runaround. Un domeniu general teoretic
științific, care se ocupă de roboți, nu există. Acestea sunt mai ales subdomenii ale informaticii.