Integrarea economică

Datorită dezvoltării in ultimele decenii a blocurilor economice regionale, oamenii de știinta au decis să

pună in discuție legătura strânsă dintre procesul de globalizare și individualizarea zonelor de integrare

economică. Temerile sunt in legate de faptul că accentuarea legăturilor economice, sociale și politice se va face

la nivelul acestor blocuri în defavoarea celor de la nivel global.

Între procesul de globalizare și cel de integrare există o diferența doar de scară, deoarece amândouă

se ocupă cu urmărirea acelorași etape și diminuarea schimburilor economice având ca scop creșterea pe plan

economic, conform principiului complementarității.

Integrarea economică semnifică crearea unui spațiu economic comun, libera circulație a capitalului,

mărfurilor, serviciilor si persoanelor, iar in același timp, acesta conduce la o diviziune a muncii, fiind de fapt un

ansamblu de acțiuni prin care diferite state constituie un grup sau un bloc comercial regional.

Se disting trei timpuri de integrare: – economică, politică și socială.

Integrarea economică reprezintă dezvoltarea interdependențelor dintre state ce este determinat de

un complex de factori, unul dintre cei mai importanți fiind revoluția tehnico-științifică, iar aceasta a

apărut după anul 1950.

După gradul de integrare, se pot distinge trei faze ale acesteia: - acordurile de comerț preferențiale, - zonele

de liber schimb, - uniunea vamală, - piața comună, - uniunea economică și financiară.

Acordurile de comerț preferențiale – Prin aceste înțelegeri se stabilesc tarife reduse în raport cu cele

practicate față de terți, Asociația Statelor din Sud-Estul Asiei fiind cel mai reprezentativ exemplu.

Zonele de liber schimb –

În acest tip de integrare se elimina orice barieră vamala față de statele membre.

Cele mai importate zone economice de liber schimb sunt – Spațiul economic European, Asociația

Europeană a Liberului Schimb, Asociația Integrării Latino-Americane, Acordul de Comerț liber al

Americii de Nord, Acordul de Liber schimb SUA- Canada, Acordul de Liber schimb SUA- Israel,

Acordul de Liber Schimb al Țărilor Central Europene.

Uniunea vamală –

Este o fază superioară de integrare în care partenerii acceptă uniformizarea politicilor lor

comerciale ce contribuie la eliminarea unor fenomene distorsionate de tipul pseudo-transferurilor

de produse destinate ocolirii barierelor comerciale mai pronunțate în anumite țări ce aparțin

aceluiași grup.
 Reprezentative pentru această fază a integrării sunt: Benelux și Comunitatea Africii de Est.

Piața Comună – în această fază are loc dezvoltarea liberului schimb la nivelul tuturor factorilor de

producție dar și al categoriilor de produse.

Reprezentative pentru acest stadiu de integrare sunt: Piața Comună a Americii Centrale,

Comunitatea Economică Europeană, Uniunea Mahgreb, Mercosur.

Uniunea economică si monetară – este faza superioară ce presupune armonizarea legislației între

țările membre precum si utilizarea unei monede comune.

Această prevedere a fost stabilită și aplicată in anul 1991 prin Tratatul de la Maastricht.

Principalele regiuni de integrare economica

Uniunea Europeană (UE) – A fost formată in 1951, prin înființarea Comunității Cărbunelui și a

Oțelului(CECO) ce era constituită din 6 membre.

În 1957 CECO se transformă in Comunitatea Economică Europeană(CEE), după semnarea tratatului de

la Roma, iar in 1973 mai aderă încă trei state : Marea Britanie, Irlanda, Danemarca.

În 1979 se înființează sistemul monetar european și se introduce moneda unică europeană (ECU).

Denumirea de Uniune Europeană(UE) a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993 iar prevederile principale

sunt: -crearea Uniunii Economice si Monetare, crearea Marii Piețe Europene, crearea Uniunii Politice, creșterea

rolului Parlamentului European, cetățenia comună. Crearea Uniunii Economice si Monetare are ca prim pas

introducerea monedei unice – EURO – la data de 1 ianuarie 1999.

Lista statelor ce au aderat la UE :

Franța, Republica Federala Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg – 1951 (state fondatoare)

Marea Britanie, Irlanda, Danemarca – 1973

Grecia - 1981

Spania, Portugalia - 1986

Austria, Finlanda, Suedia – 1995

Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Cipru – 1 mai 2004

România, Bulgaria, Croația -2007

Asociația Economică a Liberului Schimb (AELS) – Această organizație a fost creată în anul 1960 din inițiativa

Marii Britanii ca o replică la CEE. În 1992 CEE și AELS au semnat un acord privind crearea Spațiului Economic

European(SEE) ce în prezent numără 380 milioane de locuitori și dețin 40% din comerțul mondial.
 Lista statelor ce alcătuiesc AELS

Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, Elveția,

Liechtenstein.

Acordul de Liber Schimb al Europei Centrale(CEFTA) – Inițial a fost creată Trilaterala de la Vișegrad în anul

1990, iar ulterior ca urmare a Declarației de la Cracovia în octombrie 1991, s-a stabilit crearea unei zone de

liber schimb in conformitate cu prevederile GATT până în data de 1 ianuarie 2001. Unele dintre prevederile

cele mai importante ale acestui acord sunt o serie de reduceri ale taxelor vamale pentru mai multe categorii de

produse industriale și agricole.

Lista statelor ce alcătuiesc CEFTA

Polonia, Ungaria, Cehoslovacia – 1990

Slovenia – 1994

România, Bulgaria – 1997

Cooperarea Economică a Marii Negre(CEMN) – A fost înființată in iunie 1992 după semnarea declarației la

Istanbul de către statele riverane ale Marii Negre. Aceasta reprezintă o structură regională cu rolul de a pune

in valoare potențialul economic, resursele umane și situarea geopolitică.

Lista statelor ce alcătuiesc CEMN

Turcia, Bulgaria, România, Rusia, Ucraina, Georgia, Grecia, Republica Moldova, Armenia, Azerbaidjan,

Albania.

Acordul de Liber Schimb Nord American(NAFTA) – Acest acord a fost înființat în 1989 între S.U.A și

Canada, ulterior aderând si Mexicul. Acest bloc reunește două țări cu venituri foarte mari și o țară in

curs de dezvoltare și este o piață comuna de cca 360 milioane de locuitori, fiind considerată a doua

regiune de integrare ca potențial după UE.

Pentru viitor se prevede eliminarea tuturor barierelor vamale dintre S.U.A, Canada și Mexic formând o

piață unică.

Piața Comună a Sudului(MERCOSUR) – În anul 1990, la Buenos Aires a fost stabilită o înțelegere prin

care se crea o uniune vamală pana in 1994 intre Argentina si Brazilia, urmând să adere si Paraguay si

Uruguay iar in 1991 este semnat tratatul de înființare a MERCOSUR. În mijlocul anului 1995 Bolivia si

Chile au obținut statutul de membru asociat .

Forumul de Cooperare Economică Asia-Pacific(APEC) – Această organizație a luat naștere la inițiativa

S.U.A în anul 1989 cu ocazia Conferinței ministeriale de la Canberra, unde au participat 12 state din

zona Asia-Pacific. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească orice stat ce dorește sa facă parte din
 APEC sunt – să fie din această regiune, să aibă relații economice cu membrii APEC, să accepte

obiectivele unei zone libere de comerț și o liberă circulație a investiților.

Lista statelor ce fac parte din APEC

Australia, Brunei, Canada, Coreea de Sud, Filipine, Indonezia, Japonia, Malayesia, Singapore, S.U.A,

Thailanda, Noua Zeelandă – 1989

Hong-Kong China, Taiwan, Republica Popular Chineză – 1991

Mexicul, Papua-Noua Guinee – 1993

Chile -1994

Federația Rusă, Peru, Vietnam – 1997

Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est(ASEAN) – Este o organizație creata cu scopul de a regrupa țările

amenințate de comunism, pe data pe 8 august 1967. Statele fondatoare fiind Indonezia, Malayesia, Filipine,

Singapore și Thailanda. În 1994 aderă Brunei, 1995 Vietnam, și Myanmar, Laos si Cambogia.