Sunteți pe pagina 1din 16

Şomajul- analiză concretă pe exemplul

României 2011-2018. Previziuni 2019.

Proiect realizat de
Coordonator: lect. Scutariu Adrian
Şomajul- concepte fundamentale

Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate care afectează
economiile tuturor ţărilor. Şomajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială,
începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, când
întreprinderile industriale îşi micşorau producţia şi, ca urmare, eliberau un număr important
de muncitori, care deveneau şomeri. Şomajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de muncă
sau de forţa de muncă, cererea nefiind luată în considerare. Numai în corelarea cererii cu
oferta de locuri de muncă permite aprecierea mai corectă asupra situaţiei de pe piaţa muncii,
dacă ezistă sau nu şomaj.
Piaţa muncii nu funcţionează, ca o piaţă obişnuită atât din cauza restricţionărilor
legislative (patronate, sindicate) şi a raportului de forţe dintre aceştia. Potrivit opiniilor
diferiţilor economişti români, realizarea unui grad de ocupare deplină este considerată
aproape imposibilă, declarând că este satisfăcător un grad de ocupare 97-98%, respectiv de
neocupare de 2-3%.
Conform „Biroului Internaţional al Muncii” este şomer orice persoana care are mai
mult de 15 ani şi îndeplineşte concomitent următoarele condiţii:

 Este apt de muncă;


 Nu are loc de muncă;
 Este disponibil pentru o muncă salariată;
 Caută un loc de muncă.
În România, Legea nr. 1/1991 precizează că sunt consideraţi şomeri persoanele apte de
muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsa de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor,
deşi nu se fac precizări, în lege reiese că vârsta este de peste 16 ani.
Şomajul se caracterizeză prin:
1. Nivelul la care a ajuns (absolut relativ).
2. Intensitatea cu care se manifestă, dacă presupune pierderea locului de muncă şi
încetarea totală a activităţii (somaj total) sau numai diminuarea activităţii depuse cu
scăderea duratei săptămânii de lucru şi scăderea corespunzătoare a salariului (şomaj
parţial).
3. Durata, perioada de la momentul pierderii locului de muncă sau diminuarea activităţii
depuse până la reluarea normală a muncii.
4. Structura sau componenţa pe categorii de vârstă, nivel de calificare, rasă.
Pentru caracterizarea numărului forţei de muncă se utilizează indicatori precum populaţia
activă, populaţia ocupată, numărul salariaţilor, fondul de timp de muncă efectiv lucrat. În
practica mondială, pentru colectarea informaţiilor privind şomajul, sunt utilizate trei surse de
date:
 Recensământul populaţiei ca înregistrare totală
 Ancheta asupra ocupării forţei de muncă efectuată în gospodăriile populaţiei
 Sursele administrative de colectare a informaţiilor.
Formele şomajului

Şomajul involuntar se manifestă în diferite forme după cauzele care îl generează.


Şomajul ciclic este generat de evoluţia ciclului economic. În faza de criză, şomajul
sporeşte ca urmare a contradicţiei, scăderii producţiei, a activităţilor economice şi creşterii
numărului de falimente, cu deosebire a IMM-urilor. În ultimele decenii, şomajul s-a menţinut
la cote ridicate (peste 10%). Deci s-a redus capacitatea de absorţie a pieţei muncii chiar şi în
faze ale ciclului ce se particularizau prin sincronizarea creşterii economice şi reducerii
numărului de şomeri.
Şomajul conjunctural este efectul restrângerii activităţii economice în unele ramuri,
sectoare economice, sub impactul unor factori conjuncturali economici, politice, sociali,
interni şi internaţionali. Primul şi al doilea „şoc petrolier” (din prima jumătate anilor 1970) şi
embargourile practicate faţă de anumite state s-au răsfrânt şi se resfrâng negativ asupra
economiei statelor aflate sub embargou, dar şi aupra partenerilor cu care acestea aveau relaţii
comerciale.
Şomajul structural derivă din reconversiunea unor activităţi economice, din
retructurările de ramură şi subramură impuse de progresul tehnic. Apare ca efect al unei
structuri înguste de ramuri, caracteristică pentru ţările în curs de dezvoltare. Diversificarea
ramurilor ar oferi şanse mai mari de absorţie a forţei de muncă.
Şomajul tehnologic este efectul introducerii noilor tehnologii, care impun un nou mod
de organizare a producţiei şi a muncii, în consecinţă, o reducere a locurilor de muncă.
Şomajul sezonier este legat de restrângerea activităţii economice în anumite
anotimpuri ale anului, datorită condiţiilor naturale, în agricultură, construcţii, lucrări publice şi
turism.
Şomajul total presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităţii.
Şomajul parţial constă în reducerea duratei de muncă sub nivelul stabilit legal cu
diminuarea corespunzătoare a salariului (săptămâna incompletă sau ziua de muncă la o durată
mai mică).
Şomajul deghizat cuprinde persoanele declarate şi înregistrate la Oficiul forţei de
muncă în categoria şomeri, dar care în realitate, sunt pe piaţa gri a muncii. Ele lucrează fără
contract de muncă, dar beneficiază de toate drepturile prevăzute în legi privind şomerii.
Persoanele care trăiesc în mdiul rural şi care au grad de ocupare redus, cu un venit de
subzistenţă, şi care se apropie de condiţia economico-socială a şomerului nu sunt înregistrate
la Oficiile forţei de muncă, dar în realitate se află într-un şomaj latent. Şomajul deghizat este
de mare amploare în ţările în curs de dezvoltare, unde milioane de persoane au o ocupare
precară, cu o productivitate foarte scăzută, ceea ce le situează în starea de nonocupare.

Cauzele şi consecinţele şomajului

Cauzele
Ritmul de creştere economică, în condiţiile unei productivităţi a muncii ridicate, nu mai este
capabil să creeze noi locuri de muncă, astfel încât să asigure o ocupare deplină.
Dezechilibre de amploare se manifestă pe segmentul de piaţă al forţei de muncă tinere, care
au drept cauză lipsa nu numai de locuri de muncă, ci şi a unei pregătiri profesionale, în
discordanţă cu structura cererii pieţei muncii. Există şi cauze de ordin subiectiv, ce ţin de
comportamentul reţinut al agenţilor economici de a angaja tineri fie din cauza lipsei lor de
experienţă, fie că aceştia nu se încadrează în disciplina muncii. Procesul tehnic, pe termen
scurt, este generator de şomaj, într-o proporţie mai mare sau mai mică, în funcţie de
capacitatea financiară a ţărilor de a asimila noutăţile cercetării ştiinţifice. Pe termen lung,
procesul tehnic generează noi nevoi, care sunt acoperite prin produse rezultate din activităţi
noi generatoare de locuri de muncă.
În România, criza economică de lungă durată a generat un şomaj de mari proporţii cu
perspective reduse de reintegrare. Şomajul are la originea sa transformările de structură a
economiei naţionale, după criteriul de eficienţă, în vederea adaptării la mediul concurenţial.
Conjunctura economică şi politica internaţională nefavorabilă, datorită oscilaţiilor ritmului
creşterii economice, conflictelor armate. Embargoul impus României faţă de Irac şi Iugoslavia
a avut efecte negative asupra exportului, ceea ce a condus la retragerea activităţilor multor
unităţi economice.

Consecinţele

Pe plan economic, se disting consecinţele negative ale şomajului la nivel naţional şi la


nivel de individ-familie.
Pe plan naţional, excluderea unei părţi a forţei de muncă influenţează dinamica
mărimii PIB, în sensul că instruirea, calificarea celor aflaţi în şomaj au presupus cheltuieli din
partea individului şi societăţii, care nu vor fi recuperate în situaţia şomajului de lungă durată.
La nivel de individ- familie, şomajul se recuperează negativ asupra venitului.
Indemnizaţia de şomaj este mai mică decât salariul. Prelungirea duratei şomajului erodează şi
economiile. Se deteriorează calitatea forţei de muncă şi este mai greu de găsit un loc de
muncă.

Politici de combatere a şomajului

Politicile active constau în măsuri care să contribuie la integrarea şomerilor în diferite


activităţi şi prevenirea şomajului în rândul celor ocupaţi.
Principalele acţiuni:
 Organizarea de cursuri de calificare pentru cei care vin pe piaţa muncii fără o
calificare corespunzătoare;
 Stimularea agenţilor economici;
 Încurajarea investiţiilor;
 Acordarea de facilităţi întreprinderilor;
 Dezvoltarea serviciilor publice în limite raţionale.
Politicile pasive se concretizează în măsuri şi acţiuni care să asigure şomerilor involuntari
un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistenţă. În România, şomajul poate fi redus
prin creşterea investiţiilor, care să reechilibreze piaţa bunurilor şi serviciilor. Sfera serviciilor,
care deţine încă o pondere redusă în PIB, în condiţiile ţării noastre, spre deosebire de ţările
dezvoltate, poate constitui o supapă importantă de absorţie a unui număr important de şomeri.
Eliminarea tuturor barierelor de pe piaţa muncii, ar avea drept consecinţă eliminarea
oricărei forme de şomaj, sporirea competiţiei dintre salariaţi pentru cele mai bune locuri de
muncă, sporirea competiţiei dintre angajatori pentru cei mai buni salariaţi, efectele fiind
creşterea productivităţii muncii, reducerea birocraţiei, creşterea generalizată a veniturilor reale
ale populaţiei şi va fi stimulată dorinţa oamenilor de a se instrui.
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), precizează că
numărul şomerilor înregistrat în decembrie 2018 a fost de 288.896 persoane, în scădere cu
680 de persoane faţă de luna anterioară, iar rata şomajului a scăzut la 3,31%. Din totalul
şomerilor înregistrţi, 62,004 au fost şomeri indemnizaţi, iar 226,892 neindemnizaţi.
Comparativ cu luna precedentă, rata şomajului în rândul bărbaţilor a crescut de la 3,32% la
3,35%, iar rata şomajului în rândul femeilor ajuns la 3,27% de la 3,33%, în noiembrie 2018.

Fig. 1 Rata şomajului în România la momentul ianuarie 2018

Fig. 2 Frontierele între ocupare şi şomaj


Şomajul cauzat în România de analfabetismul funcţinal
În România, peste trei sferturi dintre şomerii din mediul rural sunt aproape analfabeţi
peste 15% dintre ei sunt analfabeţi, 20% dintre ei au clasele primare şi 40% au reuşit să facă
şcoala generală. Şomerii de la sate reprezintă 60% din totalul celor aflaţi în evidenţe, iar
nivelul lor de pregătire scăzut face dificilă recalificarea în meserii cerute pe piaţa muncii.
Studiu de caz concret pe exemplul României
2011-2018. Previziuni 2019.

Ocuparea şi şomajul în anul 2011


În anul 2011, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 58,5%, iar
rata şomajului- conform definiţiei internaţionale de 6,7%. Nivelul ratei de ocupare a
populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de 62,8% la o distanţă de 7,2 puncte procentuale faţă
de ţintă naţională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020.

Rata şomajului a fost de 7,4%, în creştere faţă de anul precedent (7,3%). Pe sexe,
ecartul dintre cele două rate ale şomajului a fost de 1,1 puncte procentuale (7,9% pentru
bărbaţi faţă de 6,8% pentru femei), iar pe medii rezidenţiale de 3,3 puncte procentuale (8,8%
pentru urban faţă de 5,5% pentru rural). Rata şomajului avea nivelul cel mai ridicat (23,7%) în
rândul tinerilor (15-24 ani). Şomajul a afectat în măsură mai mare absolvenţii învăţământului
mediu şi scăzut, pentru care rata şomajului a fost de 8,1%, respectiv 7,3%, mai mare
comparativ cu rata înregistrată pentru şomeri cu studii superioare (5,1%). Rata şomajului de
lungă durată a fost de 3,1%, iar incidenţa şomajului de lungă durată a fost de 41,9%. Pentru
tineri, rata şomajului de lungă durată a fost de 15%, iar incidenţa în rândul tinerilor de 63,4%.
Ocuparea şi şomajul în anul 2012

În anul 2012, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de
59,5%, iar rata şomajului de 7%. Nivelul ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a
fost de 63,8%, la o distanţă de 6,2 puncte procentuale faţă de ţinta naţională de 70% stabilită
în contextul Strategiei Europa 2020. În anul 2012 populaţia activă a României era de 9964 mii
persoane, din care 9263 mii persoane ocupate şi 701 mii şomeri.

Rata şomajului a fost de 7%, în scădere faţă de anul precedent (7,4%). Pe sexe, ecartul
dintre cele două rate ale şomajului a fost de 1,2 puncte procentuale (7,6% pentru bărbaţi faţă
de 6,4% pentru femei), iar pe medii rezidenţiale de 3,5 puncte procentuale (8,6% pentru urban
faţă de 5,1% pentru rural). Rata şomajului avea nivelul cel mai ridicat (22,7%) în rândul
tinerilor (15-24 ani).
Ocuparea şi şomajul în anul 2013

INS publică de asemenea, cu periodicitate anuală, un set de trei indicatori,


reprezentând categorii de populaţie ocupată sau inactivă având unele similitudini cu populaţia
în şomaj şi grade diferite de ataşamen faţă de piaţa muncii şi anume:

 Persoane subocupate;
 Persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă
lucrul;
 Persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă
lucrul.
Ultimii 2 indicatori, alcătuiesc împreună „forţa de muncă potenţială adiţională”. Setul de 3
indicatori constituie „arii” de întrepătrundere între populaţia ocupată şi cea în şomaj, pe de o
parte, şi între şomeri şi populaţia inactivă, pe de altă parte, după cum se poate observa din
diagrama de mai jos.

În anul 2013, 249 mii persoane ocupate cu program parţial doreau şi erau disponibile să
lucreze mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate. Această
categorie de persoane a reprezentat 2,5% din populaţia activă, 2,7% din populaţia ocupată şi
peste un sfert (27,1%) din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru
parţial. Cele mai mari ponderi ale persoanelor subocupate în rândul populaţiei active s-au
înregistrat în Irlanda şi Spania (6,8%), Marea Britanie (6%) şi Cipru (6,2%), iar cele mai mici
în Republica Cehă (0,7%) şi Bulgaria (1%). În România, faţă de anul precedent, numărul
persoanelor subocupate a crescut cu 10 mii. Din rândul populaţiei inactive în vârstă de 15-74
de ani (6656 mii persoane), 448 mii persoane făceau parte din forţa de muncă potenţială
adiţională (în scădere cu 15 mii faţă de anul precedent). Dintre acestea

 445 mii erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă. În anul
2013, această categorie de persoane a reprezentat echivalentul a 4,5% din populaţia
activă.
 Doar nu număr nesemnificativ de persoane care făceau parte din forţa de muncă
potenţială adiţională deşi căutau un loc de muncă, nu erau disponibile să înceapă lucru
Ocuparea şi şomajul în anul 2014

În anul 2014, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de
61%, iar rata şomajului de 6,8%. Nivelul ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a
fost de 65,7%, la o distanţă de 4,3 puncte procentuale faţă de ţinta naţională de 70% stabilită
în contextul Strategiei Europa 2020.

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) de 61% a crescut faţă de
anul anterior cu 0,9% puncte procentuale. Acest indicator avea, ca în anii anteriori, valori mai
ridicate pentru bărbaţi (68,7% faţă de 53,3% pentru femei) şi pentru persoanele din mediul
rural (61,7% faţă de 60,5% în mediul urban). Rata de ocupare a tinerilor era de 22,5%. Rata
de ocupare a persoanelor vârstnice (55-64 ani) a fost de 43,1%.

Nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare pentru persoanele în vârstă de muncă s-a
înregistrat în rândul absolvenţilor învăţământului superior (82,5%). Pe măsură ce scade
nivelul de educaţie, scade şi gradul de ocupare. Astfel, erau ocupate 65% dintre persoanele cu
nivel mediu de educaţie şi numai 44,4% dintre cele cu nivel scăzut de educaţie. Din totalul
persoanelor ocupate în anul 2014 au lucrat cu program parţial, 860 mii persoane (10%).
Rata şomajului a fost de 6,8%, în scădere faţă de anul precedent (7,1%). Pe sexe,
ecartul dintre cele două rate ale şomajului a fost de 1,2 puncte procentuale (7,3% pentru
bărbaţi faţă de 6,1% pentru femei), iar pe medii rezidenţiale de 2,8 puncte procentuale (8,1%
pentru urban faţă de 5,3% pentru rural).
Ocuparea şi şomajul în anul 2015

Numărul şomerilor era în anul 2015 de 624 mii persoane, în scădere cu 5 mii
comparativ cu anul precedent.
Reprezentarea pe sexe şi medii a şomerilor
relevă că preponderente în numărul total al
şomerilor erau persoanele de sex masculin
(63,3%), precum şi persoanele din mediul
urban (56,2%). Din distribuţia şomerilor pe
grupe de vârstă se constată că tinerii (15-24
ani) deţineau, ca şi în anii anteriori, o pondere
semnificativă (23,8%) în totalul şomerilor,
alături de grupa de vârstă 25-34 ani (29%).
Tinerii, reprezentau 28,8% din numărul total al
şomerilor din mediul rural şi 19,8% în mediul
urban. Ponderea şomerilor tineri în totalul
persoanelor tinere era de 6,8%. Nivelul acestui indicator a fost mai mare pentru
persoanele de sex masculin (7,6% faţă de 5,9% în cayul femeilor) şi pentru cele din
mediul rural (7,2% faţă de 6,4% în mediul urban). Rata şomajului a înregistrat la
nivelul ţării o valoare de 6,8%. Pentru femei s-a înregistrat o rată a şomajului de 5,8%,
mai mică decât cea pentru bărbaţi (7,5%). Rata şomajului în mediul urban (7%) a
depăşit rata înregistrată în mediul rural (6,6%). Pe grupe de vârstă, a atins nivelul cel
mai ridicat (21,7%) în rândul tinerilor, cu diferenţe accentuate pe medii: 26,9% în
mediul urban, faţă de 18,5% în mediul rural. Valoarea acestui indicator a fost de 5,6%
pentru şomeri în vârstă de 25 de ani şi peste.

Ponderile cele mai mari în totalul şomerilor le deţineau şomerii cu pregătire liceală
(42,6%), 21,3% erau absolvenţi ai învăţământului gimnazial, iar 16,4% şomerii absolvenţi ai
şcolilor profesionale, complementare sau de ucenici. În totalul şomerilor, absolvenţii
învăţământului universitar deţineau o pondere de 11,8%, iar dintre aceştia, femeile
reprezentau 53,7%. Şomajul a afectat în măsură mai mare absolvenţii învăţământului de nivel
scăzut şi mediu, pentru care rata şomajului a fost de 8,1%, respectiv 7,2%. Pentru şomerii cu
studii superioare, rata şomajului era de 4,1%.
Cea mai ridicată rată a şomajului s-a înregistrat pentru şomerii cu nivel scăzut de
educaţie din mediul urban (15,5%), iar cea mai mică (3,9%) pentru şomerii cu nivel superior
de educaţiei: de sex masculin şi din mediu urban. Din cei 253 mii şomeri care au încetat lucrul
în ultimii 8 ani, 91,6% au lucrat în unităţi aparţinând sectorului privat.

Ocuparea şi şomajul în anul 2016

În anul 2016, 53,7% din populaţia ţării locuia în mediul urban, 45,4% erau persoane
active, iar o pondere de 42,7% era deţinută de persoanele ocupate. Numărul şomerilor era în
anul 2016 de 530 mii persoane, în scădere cu 94 mii, comparativ cu anul precedent.
Repartizarea pe sexe şi medii a şomerilor relevă că preponderente în numărul total al
şomerilor erau persoanele de sex masculin (64%), precum şi persoanele din mediul urban
(52,5%). Din distribuţia şomerilor pe grupe de vârstă se constată că tinerii (15-24 ani)
deţineau o pondere semnificativă (23,6%) în totalul şomerilor, alături de cei din grupa de
vârstă 25-34 ani (29,7%). Ponderea şomerilor tineri în totalul persoanelor tinere era de 5,8%.
Nivelul acestui indicator a fost mai mare pentru persoanele de sex masculin (6,7% faţă de
4,8% în cazul femeilor) şi pentru cele din mediul rural (6,5% faţă de 5% în mediul urban).
Rata şomajului a înregistrat la nivelul ţării o valoare de 5,9%. Pentru femei s-a
înregistrat o rată a şomajului de 5%, mai mică decât cea pentru bărbaţi (6,6%). Rata şomajului
în mediul rural (6,3%) a depăşit rata înregistrată în mediul urban (5,6%). Pe grupe de vârstă,
rata şomajului a atins nivelul cel mai ridicat (20,6%) în rândul tinerilor, cu diferenţe
accentuate pe medii: 24,9% în mediul urban, faţă de 18,3% în mediul rural. Valoarea acestui
indicator a fost de 4,8% pentru şomerii în vârstă de 25 de ani şi peste.

Ocuparea şi şomajul în anul 2017

Numărul şomerilor era în anul 2017 de 449 mii persoane, în scădere cu 81 mii,
comparativ cu anul precedent. Repartizarea pe sexe şi medii a şomerilor relevă că
preponderentele în numărul total al şomerilor erau persoanele de sex masculin (64,6%), iar pe
medii, ponderile au avut valori apropiate (50,1% în urban faţă de 49,9% în rural). Din
distribuţia şomerilor pe grupe de vârstă se constată că tinerii (15-24 ani) deţineau, ca şi în anii
anteriori, o pondere semnificativă (26,1%) în totalul şomerilor, alături de cei din grupa de
vârstă 25-34 ani (28,7%). Ponderea şomerilor tineri în totalul personelor tinere era de 5,5%.
Nivelul acestui indicator a fost mai mare pentru persoanele de sex masculin (6,3% faţă de
4,7% în cazul femeilor) şi pentru cele din mediul rural (6,4% faţă de 4,5% în mediul urban).
Rata şomajului a înregistrat la nivelul ţării o valoare de 4,9%. Pentru femei s-a
înregistrat o rată a şomajului de 4%, mai mică decât cea pentru bărbaţi (5,6%). Rata şomajului
în mediul rural (5,4%) a depăşit rata înregistrată în mediul urban (4,5%). Pe grupe de vârstă,
rata şomajului a atins nivelul cel mai ridicat (18,3%) în rândul tinerilor, cu diferenţe destul de
accentuate pe medii: 20,8% în mediul urban, faţă de 17% în mediul rural.
Din repartizarea după nivelul de instruire absolvit se observă că ponderile cele mai
mari în totalul şomerilor le deţineau şomerii cu pregătire liceală (44,8%), 21,6% erau
absolvenţi ai învăţământului gimnazial, iar 15,9% şomerii absolvenţi ai şcolilor profesionale,
complementare sau de ucenici. În totalul şomerilor, absolvenţii învăţământului universitar
deţineau o pondere de 9,8%, iar dintre aceştia, bărbaţii reprezentau 55,8%.

Distribuţia şomerilor după nivelul de educaţie, pe sexe, în anul 2017

Şomajul a afectat în măsură mai mare absolvenţii învăţământului mediu şi scăzut,


pentru care rata şomajului a fost de 5,1%, respectiv 6,8%, mai mare comparativ cu rata
înregistrată pentru şomerii cu studii superioare (2,4%).
Rata şomajului de lungă durată a fost de 2%. Ponderea persoanelor aflate în şomaj de
un an şi peste în total şomeri a fost de 41,4%. Şomajul pe termen lung a înregistrat valori
diferenţiate pe sexe (43,6% în cazul bărbaţilor şi 37,5% în cazul femeilor), dar foarte
apropiate pe medii (41,5% în mediul urban şi 41,4% în mediul rural). Pentru tineri, rata
şomajului de lungă durată a fost de 11,1%, iar incidenţa şomajului de lungă durată în rândul
tineretului de 60,4%.

Ocuparea şi şomajul în anul 2018

Rata şomajului din România a stagnat în luna iulie 2018. Astfel, în perioada
menţionată, rata şomajului în formă ajustată sezonier rămâne la valoarea de 4,2%, conform
datelor INS. Astfel, rata şomajului din luna iulie a anului curent a fost egală cu cea raportată
pentru luna anterioară (4,2%). Nivelul ratei şomajului din România în cazul bărbaţilor din
perioada menţionată a fost cu 1,3% mai mare decât în cazul femeilor. Per total, în luna iulie
2018, 386.000 de persoane nu aveau un loc de muncă. Acestă cifră reprezintă numărul
şomerilor de vârstă de 15-74 ani. Nivelul este în creştere faţă de luna iunie, când se înregistrau
377.000 de români fără un job. Comparativ cu nivelul din aceeaşi perioadă a anului 2017,
numărul şomerilor s-a redus, de la 453.000 de persoane.
Din numărul total al şomerilor, bărbaţii sunt cei care îşi găsesc mai greu un loc de
muncă. Astfel, conform INS, rata şomajului la bărbaţi a depăşit-o cu 1,3 puncte procentuale
pe cea a femeilor. Procentul şomerilor în rândul bărbaţilor a fost de 4,8% şi de 3,5% în cazul
celor de sex feminin. Pentru categoria de vârstă 25-74 de ani, rata şomajului din România a
fost estimată la 3,4% în luna iulie 2018. Dintre aceştia, 3,9% erau bărbaţi şi 2,7% femei.
Această categorie reprezenta, în perioada analizată, 74,4% din numărul total al şomerilor.
Conform Institutului Naţional de Statistică, rata şomajului reprezintă ponderea
şomerilor în populaţia activă. De asemenea, conform datelor Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de muncă erau înregistrate în România, la finele lunii august, 30,435 locuri
de muncă vacante.
Cele mai multe joburi erau în Bucureşti, judeţul Prahova, Arad, Iaşi, Dolj şi Timiş.

Şomerii fără studii şi cei cu nivel de instruire primar, gimnazial şi profesional au


ponderea cea mai mare în totalul şomerilor înregistraţi în evidenţele Agenţiei (76,33%), în
timp ce şomerii cu nivel de instruire liceal şi post-liceal reprezintă 18,59% din totalul
şomerilor înregistraţi, iar cei cu studii universitare 5,09%.
Rata şomajului a scăzut în 25 de judeţe şi în municipiul Bucureşti, cele mai mari
scăderi înregistrându-se în judeţele Bihor cu 0,25 puncte, Mehedinţi cu 0,24 puncte,
Hunedoara cu 0,21 puncte, Giurgiu cu 0,19 puncte, Covasna cu 0,18 puncte, Mureş cu 0,09
puncte şi Suceava cu 0,08 puncte.
Cele mai ridicate niveluri ale ratei şomajului au fost atinse în Teleorman (11,09%),
Vaslui (10,74%), Buzău (9,47%), Galaţi (8,95%), Olt (7,95%), urmate de judeţele Gorj
(7,52%) şi Buzău (7,05%).

Previziuni ale şomajului în anul 2019

Se anunţă veşti bune pentru români, în contextul în care piaţa muncii pare să fie mai
activă ca oricând, iar statisticile stau ca mărturie în acest sens.
Aşa se face că rata şomajului înregistrat la nivel naţional, la finalul lunii ianuarie, a
scăzut la 3,32%, cu 1,50 puncte procentuale sub valoarea înregistrată în aceeaşi perioadă din
2018, conform informaţiilor furnizate de ANOFM. Agenţia a mai anunţat că numărul total de
şomeri era de 289,582 de persoane, iar din acest total, 63,485 erau şomeri îndemnizaţi şi
226,097 neindemnizaţi.
În ianuarie 2019, comparativ cu luna precedentă, rata şomajului în rândul bărbaţilor a
crescut de la 3,35% la 3,39%, iar rata şomajului feminin a scăzut de la 3,27% la 3,24%. În
funcţie de mediul de rezidenţă, 85,616 de şomeri provin din mediul urban şi 203,966 din
mediul rural. Majoritatea şomerilor (82,941) avea între 40 şi 49 de ani, urmată de cei din
grupa de vârstă de peste 55 de ani (55,122). La polul opus se află persoanele între 25 şi 29 de
ani (16,950).
Luând în calcul nivelul de instruire, şomerii fără studii şi cei cu nivel de instruire
primar au o pondere însemnată în totalul şomerilor înregistraţi în evidenţele ANOFM
(30,69%), în timp ce şomerii cu nivel de instruire gimnazial reprezintă 30,31% din totalul
şomerilor înregistraţi, iar cei cu studii universitare 4,85%.
Concluzii

Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate care afectează
economiile tuturor ţărilor.
Analiza situaţiei din economia naţională şi de pe piaţa muncii din România, precum şi
analiza rezultatelor chestionării agenţilor economici participanţi la prognoză conduc la
următoarea concluzie că, la moment România se confruntă cu o situaţie favorabilă care se va
răsfrânge în perspectivă în mod direct asupra potenţialului uman. O eventuală îmbunătăţire a
situaţiei privind cererea şi oferta pe piaţa muncii în 2019 se aşteaptă, rezultatele chestionării
agenţilor economici au arătat că în anul 2018 mai multe unităţi economice s-au confruntat cu
un surplus de forţă de muncă, în timp ce numărul de şomeri înregistraţi la Agenţia Naţională
era în scădere.
Se pot formula următoarele recomandări:

 Perfecţionarea continuă a relaţiilor dintre Agenţia Naţională şi structurile ei teritoriale


cu agenţii economici în vederea punerii în evidenţă a locurilor de muncă noi create şi
vacante
 Luarea deciziilor întru redirecţionarea mijloacelor financiare de la măsurile pasive la
cele active de pe piaţa muncii
 Extinderea lucrărilor publice ca măsură activă de combatere a şomajului
 Diversificarea structurii ocupaţionale în localităţile în care nivelul şomajului, dar şi
ieşirea forţei de muncă este impunător.
Bibliografie
 https://legislatiamuncii.manager.ro/a/25419/somaj-tehnic-exista-un-numar-minim-de-
salariati-ale-caror-contracte-pot-fi-suspendate.html
 http://www.insse.ro/cms/ro/content/ocupare-si-somaj
 ECONOMIE POLITICĂ- Ion Ignat, Ion Pohoaţă, Neculai Clipa, Gheorghe Luţac.
 ECONOMIE- Mircea Coşea, Ilie Gavrilă, Paul Tănase Ghiţa, Dan Nuţescu.